rss

marți, 25 martie 2008

Psihologia omului in ziua de azi...by KataDo

Intr-o zi am facut o nebunie. A fost ziua in care mi-am numarat prietenii si prietenele si am pus in dreptul fiecaruia numarul de ani de cand ne cunosteam. Am tras linie si am concluzionat: timpul trece! Am prieteni de ani de zile. Prieteni foarte buni. Aceiasi. E un lucru minunat. Dar in loc sa ma bucur, brusc am simtit nevoia de a intalni un om nou. Complet nou. Nu un fost coleg de la un fost loc de munca, nu un fost coleg de facultate, nu un tip pe care l-am intalnit acum cativa ani si cu care am evitat sa ies. Un om nou. Unde sa intalnesc un om nou? Cu care sa pot sa stau de vorba, cu care sa fac schimb de idei, cu care sa beau o cafea.
Si am incercat. Am intalnit mai multi oameni noi. Insa rapiditatea cu care ei apareau in viata mea, de fapt in casuta mea de mesaje, m-a debusolat. Nu stiam ce sa fac cu o asa avalansa de oameni noi care voiau sa bea cafele cu mine. Nu asta era ceea ce cautasem. M-am hotarat sa ma opresc. Viata mea linistita, cu prieteni mei de ani de zile, era de preferat vietii pline de oameni noi, necunoscuti si in care imi era prea teama sa cred. Dar destinul a facut ca din zecile de mesaje primite sa selectez absolut intamplator doua. Am continuat sa vorbesc cu cei doi oameni nou intrati in viata mea. Si de data asta, nu destinul, ci altceva, m-a facut ca la unul sa renunt fara sa clipesc, in timp ce pe celalalt l-am pastrat. Nu credeam ca ceva bun ar putea iesi din chestia asta cu Internetul.

Obiectivizand acest temei, pe baza caruia intervin polisemantic.
Pot spune ca las la aprecierea si interceptarea subiectului asa incat sa imi puteti arata o concluzie prompta... Hei bine nu e pt amarati e pt oameni inteligenti!!!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu