rss

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Nesimtirea!..., un unghi de vedere. Unghiul mort

Ni se elibereaza, acum vreo doua-trei luni, avizul prin care sîntem îndreptatiti legal (ma rog, sotia, ca ea e titulara) sa ne parcam masina în spatele blocului, pe un loc pe care platim o taxa anuala la primarie. Trîntim pe gard o copie semnata si stampilata, cu nume si prenume, ba si înramata pe deasupra, sa vada tot ochiul soferului din cartier ca ala e un loc ocupat si platit, sa-si caute în alta parte loc de trîntit rabla.

Azi asa, mîine-asa, ciorchinele format în fiecare seara în spatele blocului e mai subtire în fata locului nostru de parcare. S-au prins ca unii ca n-au voie acolo, or fi auzit ca amenda pe care o da Politia Comunitara e de cinci milioane, habar n-am. Pe scurt, s-au mai linistit. Dar cine-a spus ca o copie dupa un aviz, înramata si agatata de gard, e suficienta?

Cel putin o seara pe saptamîna, fara exceptie, se trezeste cîte-un destept sa-si lase masina fix acolo. Si nu ca nu s-ar vedea bucata de hîrtie înramata. Dimpotriva. Acum o saptamîna, de exemplu, un destept si-a trîntit masina de-a curmezisul, pe jumatate de loc de parcare, si a uitat-o acolo pîna a doua zi la prînz. Daca vecina de scara (respectiv de loc de parcare) n-ar fi fost plecata, ar fi trebuit s-o chemam sa-si mute Clio-ul ca sa mai intre si Polo-ul nostru. Si asa, cu ea plecata, tine-o în manevre, cît sa-i mai ramîna si femeii loc sa intre.

În seara asta, ca sa fie tacîmul complet, o desteapta îsi parcheaza hîrbul… ghici unde? Da. Si acum, miezul problemei: sa vii sa vezi ca e un loc platit, sa-ti sara-n ochi avizul din gard, iar tu sa-ti lasi rabla fara macar sa pui o bucata de hîrtie în geam… Nu cer sa-mi spuna de ce-mi ocupa locul de parcare, nu cer sa-mi explice urgenta pentru care a trîntit acolo masina. Dar cer un minimum de bun-simt: lasa, bai, un numar de telefon!

Prin urmare, doamna mea i-a blocat accesul (ca deh, vecina era acasa, mai iesi daca poti!), i-am lasat EU numarul MEU de telefon pe bord si-am asteptat. Vreo ora jumate.

Ce v-a învatat pe voi mama voastra acasa? Sa dati în cap sa luati pâinea aluia de lânga voi sau sa asteptati pâna când dispare si sa o sustrageti ca poate-poate nu se prinde nimeni? Nu v-a învatat nimeni ca în lumea asta o carte de vizita sau un numar de telefon în geam e un semn de civilizatie?
De la iubita mea citire.

“Buna seara, ati putea veni sa mutati masina, sa ies si eu?“, ma întreaba. “Da’ cine v-a pus s-o parcati pe un loc platit?“, îi raspund. Cobor. “Pai si daca e loc platit, ce? Puteam si eu sa iau locul asta de parcare“, zice fufa. “Si de ce nu l-ai luat?“.

Îi recomand calduros ca, atunci cînd ajunge în casa, sa puna mîna pe-o coala de hîrtie si-un pix si sa-si scrie numarul de telefon, sa o lase pe bord “pentru prostii aia ca mine, care dau bani la primarie ca sa aiba loc sa-si parcheze masina cînd vin seara, de la munca, sa nu-i mai înjure pe toti nesimtitii care nu-s în stare sa lase o modalitate de contact la îndemîna“.

“Pai eu parchez masina în fata, da’ în seara asta m-am învîrtit jumate de ora si n-am gasit loc, da’ aveam o urgenta, am zis ca parchez 20 de minute în spate, cît ma duc sa ma schimb, si plec“, încearca sa motiveze dom’soara alea 20 de minute transformate-ntr-o ora jumate. “Ah, si înca o chestie, zi mersi ca-s baiat finut si nu te-am trimis sa suni la interfon, sa coboare vecina de la sapte sa-si mute Renault-ul mai încolo. Si zi mersi si ca n-am fost suficient de nesimtit sa sun la politie, sa ramîi cu cinci milioane-n geam“.

A tacut mîlc, s-a urcat în masina si s-a carat. Nu cred ca mai ocupa locul ala vreodata.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu