rss

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Dex DB - Part.3

(< fr. $aberroscope$)','aberoscóp s. n. instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal. (< fr. aberroscope)',0,1042012800,1042012800,0),(101,2,1,'abhora',5514,'@ABHORÁ@, $abhorez$, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune faţă de cineva sau de ceva. - Din fr. @abhorrer@, lat. @abhorrere@.','ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.',0,1026198000,1189656110,0),(477461,471,21,'monoxil',165,'@MONOXÍL, -Ă@ $adj., s. n.$ (ambarcaţie primitivă) dintr-un trunchi scobit. (< fr. $monosyle$)','MONOXÍL, -Ă adj., s. n. (ambarcaţie primitivă) dintr-un trunchi scobit. (< fr. monosyle)',0,1189834611,1237285113,1157),(102,4,21,'abhora',4686,'@abhorá@ $vb. tr$. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. (< fr. $abhorrer$, lat. $abhorrere$)','abhorá vb. tr. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. (< fr. abhorrer, lat. abhorrere)',0,1042012800,1042012800,0),(103,2,1,'abia',34372,'@ABIÁ@ adv. @1.@ (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. @2.@ (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. @3.@ (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. @4.@ Cel puţin; măcar, barem. - Lat. @ad vix@.','ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. 3. (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puţin; măcar, barem. – Lat. ad vix.',0,1026198000,1236186540,3),(104,2,1,'abientin',1689,'@ABIENTÍN@ s.n. Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool. [Pr.: $-bi-en-$] - Din fr. @abiéntin@.','ABIENTÍN s.n. Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. abiéntin.',0,1026198000,1026198000,0),(105,2,1,'abietacee',1639,'@ABIETACÉE@ s.f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee. [Pr.: $-bi-e-$] - Din fr. @abiétacées@.','ABIETACÉE s.f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacées.',0,1026198000,1189656110,0),(106,4,21,'abietacee',699,'@abietacée@ $s.f. pl$. abietinee; pinacee. (< fr. $abietacées$)','abietacée s.f. pl. abietinee; pinacee. (< fr. abietacées)',0,1042012800,1042012800,0),(107,4,21,'abietin',1269,'@abietín@ $s. n$. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool. (< fr. $abiétin$)','abietín s. n. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool. (< fr. abiétin)',0,1042012800,1042012800,0),(108,2,1,'abietinee',747,'@ABIETINÉE@ s.f. pl. Abietacee. [Pr.: $-bi-e-$] - Din fr. @abiétinées@.','ABIETINÉE s.f. pl. Abietacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétinées.',0,1026198000,1189656110,0),(109,4,21,'abietinee',535,'@abietinée@ $s.f. pl.$ abietacee. (< fr. $abiétinées$)','abietinée s.f. pl. abietacee. (< fr. abiétinées)',0,1042012800,1042012800,0),(110,7,1,'abil',12843,'@ABÍL, -Ă@, $abili, -e$, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ** Şmecher, descurcăreţ. - Din fr. @habile@, lat. @habilis@.','ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Şmecher, descurcăreţ. – Din fr. habile, lat. habilis.',0,1017216000,1017216000,0),(111,4,21,'abil',13025,'@abíl^1, -ă@ $adj$. @1.@ îndemânatic, dibaci, priceput. @2.@ ($jur.$) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege. (< fr. $habile$, lat. $habilis$)','abíl1, -ă adj. 1. îndemânatic, dibaci, priceput. 2. (jur.) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege. (< fr. habile, lat. habilis)',0,1042012800,1042012800,0),(112,4,21,'abil',11946,'@-ábil^2@ $elem$. \"posibil\" (< fr. $-able$, cf. lat. $abilis$)','-ábil2 elem. „posibil” (< fr. -able, cf. lat. abilis)',0,1042012800,1042012800,0),(113,2,1,'abilita',10533,'@ABILITÁ@, $abilitez$, vb. I. Tranz. @1.@ A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. @2.@ A împuternici. - Din germ. @habilitieren@.','ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren.',0,1026198000,1026198000,0),(114,4,21,'abilita',10784,'@abilitá@ $vb. tr$. @1.@ a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. @2.@ a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ. $habilitieren$, lat. $habilitare$)','abilitá vb. tr. 1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. 2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ. habilitieren, lat. habilitare)',0,1042012800,1042012800,0),(115,2,1,'abilitare',5826,'@ABILITÁRE@, $abilitări$, s.f. (Rar) Acţiunea de $a abilita$ şi rezultatul ei. - V. @abilita@.','ABILITÁRE, abilitări, s.f. (Rar) Acţiunea de a abilita şi rezultatul ei. – V. abilita.',0,1026198000,1189656110,0),(116,2,1,'abilitate',23457,'@ABILITÁTE@, $abilităţi$, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ** (La pl.) Şmecherii, şiretlicuri. - Din fr. @habileté@, lat. @habilitas, -atis@.','ABILITÁTE, abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Şmecherii, şiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, -atis.',0,1026198000,1189656110,0),(477460,471,21,'monoxid',222,'@MONOXÍD@ $s. m.$ oxid cu un singur atom de oxigen în moleculă. (< fr. $monoxyde$)','MONOXÍD s. m. oxid cu un singur atom de oxigen în moleculă. (< fr. monoxyde)',0,1189834611,1189834611,0),(117,4,21,'abilitate',23704,'@abilitáte@ $s.f$. @1.@ calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie. @2.@ ($jur.$) aptitudine legată de a face ceva. @3.@ ($pl.$) şiretlicuri. (< fr. $habilité$, lat. $habilitas$)','abilitáte s.f. 1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie. 2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva. 3. (pl.) şiretlicuri. (< fr. habilité, lat. habilitas)',0,1042012800,1042012800,0),(118,2,5,'abiogen',5030,'@ABIOGÉN, -Ă@, $abiogeni, -e$, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viaţă; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: $-bi-o$] - Din fr. @abiogène@.','ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viaţă; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène.',0,1030690800,1030690800,0),(119,4,21,'abiogen',2608,'@abiogén, -ă@ $adj$. în absenţa materiei vii. (din fr. $abiogène$)','abiogén, -ă adj. în absenţa materiei vii. (din fr. abiogène)',0,1042012800,1042012800,0),(120,4,21,'abiogeneză',1138,'@ABIOGENÉZĂ@ $s.f.$ Concepţie materialist naivă care explică naşterea vieţii din materia anorganică. (din fr. $abiogenèse$)','ABIOGENÉZĂ s.f. Concepţie materialist naivă care explică naşterea vieţii din materia anorganică. (din fr. abiogenèse)',0,1042012800,1042012800,0),(121,2,1,'abiogeneză',2397,'@ABIOGENÉZĂ@ s.f. Concepţie după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viaţă. [Pr.: $-bi-o-$] - Din fr. @abiogenèse@.','ABIOGENÉZĂ s.f. Concepţie după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viaţă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.',0,1026198000,1026198000,0),(122,4,21,'abiologie',648,'@abiologíe@ $s. f$. disciplină care studiază elementele anorganice. (< fr. $abiologie$)','abiologíe s. f. disciplină care studiază elementele anorganice. (< fr. abiologie)',0,1042012800,1042012800,0),(123,2,1,'abiologie',2384,'@ABIOLOGÍE@ s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viaţă. [Pr.: $-bi-o-$] - Din fr. @abiologie@.','ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viaţă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie.',0,1026198000,1026198000,0),(124,4,21,'abioseston',648,'@abiosestón@ $s. n$. totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; tripton. (< fr. $abioseston$)','abiosestón s. n. totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; tripton. (< fr. abioseston)',0,1042012800,1042012800,0),(125,2,1,'abiotic',3323,'@ABIÓTIC, -Ă@, $abiotici, -ce$, adj. Lipsit de viaţă, incompatibil cu viaţa. [Pr.: $-bi-o-$] - Din fr. @abiotique@.','ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viaţă, incompatibil cu viaţa. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotique.',0,1026198000,1026198000,0),(126,4,21,'abiotic',3122,'@abiótic, -ă@ $adj$. lipsit de viaţă. (< fr. $abiotique$)','abiótic, -ă adj. lipsit de viaţă. (< fr. abiotique)',0,1042012800,1042012800,0),(127,4,21,'abiotrofie',2085,'@abiotrofíe@ $s. f$. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. $abiotrophie$)','abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)',0,1042012800,1042012800,0),(128,2,1,'abiotrofie',2192,'@ABIOTROFÍE@ s.f. Scădere a vitalităţii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacităţii de adaptare-apărare. [Pr.: $-bi-o-$] - Din fr. @abiotrophie@.','ABIOTROFÍE s.f. Scădere a vitalităţii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacităţii de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.',0,1026198000,1026198000,0),(129,4,21,'abioză',1853,'@abióză@ $s. f$. @1.@ stare a unui corp abiotic. @2.@ conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. $abiose$)','abióză s. f. 1. stare a unui corp abiotic. 2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. abiose)',0,1042012800,1042012800,0),(130,2,1,'abioză',2821,'@ABIÓZĂ@ s.f. @1.@ Stare lipsită de viaţă. @2.@ Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală şi vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent şi prin iradieri ionizante. [Pr.: $-bi-o-$] - Din fr. @abiose@.','ABIÓZĂ s.f. 1. Stare lipsită de viaţă. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală şi vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent şi prin iradieri ionizante. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiose.',0,1026198000,1026198000,0),(131,4,21,'abis',15064,'@abís@ s. n. @1.@ prăpastie, genune. ** parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. @2.@ depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. $abysse$, lat. $abyssos$)','abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos)',0,1042012800,1088804211,0),(132,2,1,'abis',14551,'@ABÍS@, $abisuri$, s.n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă, genune, hău^1. - Din fr. @abysse@, lat. @abyssus@.','ABÍS, abisuri, s.n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă, genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.',0,1026198000,1189656110,0),(133,4,21,'abisal',5451,'@abisál, -ă@ $adj$. @1.@ referitor la abis. * $regiune ~ă$ = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor. @2.@ referitor la subconştient. (< fr. $abyssal$)','abisál, -ă adj. 1. referitor la abis. ♢ regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor. 2. referitor la subconştient. (< fr. abyssal)',0,1042012800,1042012800,0),(134,2,1,'abisal',6034,'@ABISÁL, -Ă@, $abisali, -e$, adj. @1.@ De abis. ** Care se află sau care trăieşte la mari adâncimi în mări sau în oceane. $Regiune abisală. Animal abisal.$ @2.@ Care se referă la subconştient, al subconştientului. - Din fr. @abyssal@.','ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. 1. De abis. ♦ Care se află sau care trăieşte la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune abisală. Animal abisal. 2. Care se referă la subconştient, al subconştientului. – Din fr. abyssal.',0,1026370800,1189656110,0),(135,4,21,'abitaţie',4994,'@abitáţie@ $s. f$. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. $habitation$, lat. $habitatio$)','abitáţie s. f. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio)',0,1042012800,1042012800,0),(136,2,1,'abitaţie',5410,'@ABITÁŢIE@ s.f. (Jur.) Drept de folosinţă a unei case de locuit care este proprietatea altuia. - Din fr. [droit d\']@habitation@.','ABITÁŢIE s.f. (Jur.) Drept de folosinţă a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d\']habitation.',0,1026370800,1026370800,0),(137,2,1,'abitir',6304,'@ABITÍR@ adv. (Fam. şi pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). - Cf. tc. %beter% \"mai rău\".','ABITÍR adv. (Fam. şi pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Cf. tc. b e t e r „mai rău”.',0,1026370800,1026370800,0),(138,4,21,'abject',13594,'@abjéct, -ă@ $adj$. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. $abject$, lat. $abiectus$)','abjéct, -ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus)',0,1042012800,1042012800,0),(139,2,1,'abject',13805,'@ABJÉCT, -Ă@, $abjecţi, -te$, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. - Din fr. @abject@, lat. @abjectus@.','ABJÉCT, -Ă, abjecţi, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.',0,1026370800,1026370800,0),(140,4,21,'abjecţie',3641,'@abjécţie@ $s. f$. faptă, atitudine abjectă. (< fr. $abjection$, lat. $abiectio$)','abjécţie s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr. abjection, lat. abiectio)',0,1042012800,1042012800,0),(141,2,1,'abjecţie',3887,'@ABJÉCŢIE@, $abjecţii$, s.f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloşie, josnicie. - Din fr. @abjection@, lat. @abjectio@.','ABJÉCŢIE, abjecţii, s.f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloşie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio.',0,1026370800,1026370800,0),(142,4,21,'abjudeca',1613,'@abjudecá@ $vb. tr. (jur.$) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească. (< lat. $abiudicare$)','abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească. (< lat. abiudicare)',0,1042012800,1042012800,0),(143,2,1,'abjudeca',2457,'@ABJUDECÁ@, $abjúdec$, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. - Din lat. @abjudecare@.','ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare.',0,1026370800,1193243278,0),(144,2,1,'abjudecare',3980,'@ABJUDECÁRE@, $abjudecări$, s.f. Acţiunea de $a abjudeca$ şi rezultatul ei. - V. @abjudeca@.','ABJUDECÁRE, abjudecări, s.f. Acţiunea de a abjudeca şi rezultatul ei. – V. abjudeca.',0,1026370800,1189656110,0),(145,4,21,'abjura',5378,'@abjurá@ $vb. tr$. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie. (< fr. $abjurer$, lat. $abiurare$)','abjurá vb. tr. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie. (< fr. abjurer, lat. abiurare)',0,1042012800,1042012800,0),(146,2,1,'abjura',5993,'@ABJURÁ@, $abjúr$, vb. I. Tranz. A renega public o credinţă religioasă, o doctrină, o părere etc. - Din fr. @abjurer@, lat. @abjurare@.','ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credinţă religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.',0,1026370800,1026370800,0),(147,2,1,'abjurare',4698,'@ABJURÁRE@, $abjurări$, s.f. Acţiunea de $a abjura$ şi rezultatul ei. - V. @abjura@.','ABJURÁRE, abjurări, s.f. Acţiunea de a abjura şi rezultatul ei. – V. abjura.',0,1026370800,1189656110,0),(148,4,21,'abjuraţie',447,'@abjuráţie@ $s. f$. abjurare. (< fr. $abjuration$, lat. $abiuratio$)','abjuráţie s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio)',0,1042012800,1042012800,0),(149,4,21,'ablacta',611,'@ablactá@ $vb. tr$. a înlocui treptat laptele matern în hrănirea sugarului. (< germ. $ablaktieren$, lat. $ablactare$)','ablactá vb. tr. a înlocui treptat laptele matern în hrănirea sugarului. (< germ. ablaktieren, lat. ablactare)',0,1042012800,1231151380,0),(150,2,1,'ablactare',1084,'@ABLACTÁRE@ s.f. Înlocuire a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului. - Cf. lat. @ablactare@.','ABLACTÁRE s.f. Înlocuire a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului. – Cf. lat. ablactare.',0,1026370800,1026370800,0),(151,4,21,'ablactaţie',672,'@ablactáţie@ $s. f$. @1.@ ablactare. @2.@ încetare a secreţiei de lapte matern. (< fr. $ablactation$, lat. $ablactatio$)','ablactáţie s. f. 1. ablactare. 2. încetare a secreţiei de lapte matern. (< fr. ablactation, lat. ablactatio)',0,1042012800,1042012800,0),(152,2,1,'ablactaţie',1436,'@ABLACTÁŢIE@, $ablactaţii$, s.f. @1.@ Trecere treptată şi progresivă de la alimentaţia exclusiv lactată a sugarului la o alimentaţie diversificată. @2.@ Oprire a secreţiei lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. - Din germ. @Ablaktation@.','ABLACTÁŢIE, ablactaţii, s.f. 1. Trecere treptată şi progresivă de la alimentaţia exclusiv lactată a sugarului la o alimentaţie diversificată. 2. Oprire a secreţiei lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation.',0,1026370800,1026370800,0),(153,4,21,'ablastie',1036,'@ablastíe@ $s. f$. @1.@ ($biol.$) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ. @2.@ ($chir.$) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale. (< fr. $ablastie$)','ablastíe s. f. 1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ. 2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale. (< fr. ablastie)',0,1042012800,1042012800,0),(154,2,1,'ablativ',5013,'@ABLATÍV@, $ablative$, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărţirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. * $Ablativ absolut$ = construcţie sintactică specifică limbilor latină şi greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) şi un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziţie circumstanţială. - Din fr. @ablatif@, lat. @ablatinus@.','ABLATÍV, ablative, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărţirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ Ablativ absolut = construcţie sintactică specifică limbilor latină şi greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) şi un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziţie circumstanţială. – Din fr. ablatif, lat. ablatinus.',0,1026457200,1026457200,0),(155,4,21,'ablativ',3522,'@ablatív^1@ $s. n$. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc. * $~ absolut$ = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ. (< lat. $ablativus$, fr. $ablatif$)','ablatív1 s. n. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc. ♢ ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ. (< lat. ablativus, fr. ablatif)',0,1042012800,1042012800,0),(156,4,21,'ablativ',2014,'@ablatív^2@, -ă $adj$. (despre materiale) care poate suferi ablaţiuni. (< lat. $ablativus$, fr. $ablatif$)','ablatív2, -ă adj. (despre materiale) care poate suferi ablaţiuni. (< lat. ablativus, fr. ablatif)',0,1042012800,1042012800,0),(157,2,5,'ablaţie',5028,'@ABLÁŢIE@ s.f. v. @ablaţiune@.','ABLÁŢIE s.f. v. ablaţiune.',0,1030345200,1189656110,0),(477459,471,21,'monoxen',24,'@MONOXÉN, -Ă@ $adj.$ (despre paraziţi) care trăieşte numai pe o singură gazdă. (< fr. $monoxène$)','MONOXÉN, -Ă adj. (despre paraziţi) care trăieşte numai pe o singură gazdă. (< fr. monoxène)',0,1189834611,1189834611,0),(158,4,21,'ablaţiune',7364,'@ablaţiúne@ $s. f$. @1.@ îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. @2.@ transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ** reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare. @3.@ fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă. (< fr. $ablation$, lat. $ablatio$)','ablaţiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare. 3. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă. (< fr. ablation, lat. ablatio)',0,1042012800,1042012800,0),(159,2,1,'ablaţiune',8207,'@ABLAŢIÚNE@, $ablaţiuni$, s.f. @1.@ Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor sau a gheţarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. @2.@ Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. @3.@ Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @ablation@, lat. @ablatio, -onis@.','ABLAŢIÚNE, ablaţiuni, s.f. 1. Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor sau a gheţarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.',0,1026457200,1189656110,0),(160,2,1,'ablaut',845,'@ÁBLAUT@, $ablauturi$, s.n. (Lingv.) Apofonie. - Din germ. @Ablaut@.','ÁBLAUT, ablauturi, s.n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.',0,1026370800,1189656110,0),(161,4,21,'ablaut',709,'@áblaut@ $s. n$. apofonie. (< germ. $Ablaut$)','áblaut s. n. apofonie. (< germ. Ablaut)',0,1042012800,1042012800,0),(162,4,21,'ablefarie',693,'@ablefaríe@ $s. f$. lipsa congenitală a pleoapelor. (< fr. $ablépharie$)','ablefaríe s. f. lipsa congenitală a pleoapelor. (< fr. ablépharie)',0,1042012800,1042012800,0),(163,2,1,'ablefarie',845,'@ABLEFARÍE@, $ablefarii$, s.f. Malformaţie congenitală caracterizată prin absenţa parţială sau totală a pleoapelor. - Din fr. @ablépharie@.','ABLEFARÍE, ablefarii, s.f. Malformaţie congenitală caracterizată prin absenţa parţială sau totală a pleoapelor. – Din fr. ablépharie.',0,1026370800,1189656110,0),(164,4,21,'ablega',378,'@ablegá@ $vb. tr$. a îndepărta. (< lat. $ablegare$)','ablegá vb. tr. a îndepărta. (< lat. ablegare)',0,1042012800,1225184932,0),(165,4,21,'ablegat',1315,'@ablegát@ $s. m$. legat^1 (2) al papei. (< fr. $ablégat$, lat. $ablegatus$, germ. $Ablegat$)','ablegát s. m. legat1 (2) al papei. (< fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)',0,1042012800,1042012800,0),(166,4,21,'ablepsie',751,'@ablepsíe@ $s. f$. cecitate (1). (< fr. $ablepsie$)','ablepsíe s. f. cecitate (1). (< fr. ablepsie)',0,1042012800,1042012800,0),(167,2,1,'ablepsie',868,'@ABLEPSÍE@, $ablepsii$, s.f. (Med.) Cecitate. - Din fr. @ablépsie@.','ABLEPSÍE, ablepsii, s.f. (Med.) Cecitate. – Din fr. ablépsie.',0,1026370800,1189656110,0),(168,4,21,'ablutomanie',653,'@ablutomaníe@ $s. f$. tendinţă obsesivă de a se spăla. (după fr. $ablutiomanie$, lat. $ablutio$)','ablutomaníe s. f. tendinţă obsesivă de a se spăla. (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)',0,1042012800,1042012800,0),(169,4,21,'abluţiune',4066,'@abluţiúne@ $s. f$. @1.@ spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare. @2.@ ($fam.$) îmbăiere prin duş. @3.@ eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime. (< fr. $ablution$, lat. $ablutio$)','abluţiúne s. f. 1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare. 2. (fam.) îmbăiere prin duş. 3. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime. (< fr. ablution, lat. ablutio)',0,1042012800,1042012800,0),(170,2,1,'abluţiune',5090,'@ABLUŢIÚNE@, $abluţiuni$, s.f. @1.@ Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. @2.@ Spălare sau îmbăiere cu ajutorul duşului. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @ablution@, lat. @ablutio, -onis@.','ABLUŢIÚNE, abluţiuni, s.f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul duşului. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.',0,1026457200,1026457200,0),(171,4,21,'abnega',2138,'@abnegá@ $vb. tr$. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. $abnegare$)','abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)',0,1042012800,1042012800,0),(172,2,1,'abnega',2279,'@ABNEGÁ@, $abnég$, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. - Din lat. @abnegare@.','ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.',0,1026457200,1026457200,0),(173,2,1,'abnegare',1150,'@ABNEGÁRE@ s.f. (Rar) Abnegaţie. - V. @abnega@.','ABNEGÁRE s.f. (Rar) Abnegaţie. – V. abnega.',0,1026457200,1189656110,0),(477458,471,21,'monovoltin',36,'@MONOVOLTÍN, -Ă@ $adj.$ (despre insecte, viermi de mătase) care prezintă o singură generaţie anuală; univoltin. (< fr. $monovoltin$)','MONOVOLTÍN, -Ă adj. (despre insecte, viermi de mătase) care prezintă o singură generaţie anuală; univoltin. (< fr. monovoltin)',0,1189834611,1189834611,0),(174,4,21,'abnegaţie',14410,'@abnegaţíe@ $s. f$. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. $abnégation$, lat. $abnegatio$)','abnegaţíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio)',0,1042012800,1042012800,0),(175,2,1,'abnegaţie',14733,'@ABNEGÁŢIE@ s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ** Renunţare; sacrificiu voluntar. - Din fr. @abnégation@.','ABNEGÁŢIE s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunţare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation.',0,1026457200,1189656110,0),(176,2,1,'abnorm',1120,'@ABNÓRM, -Ă@, $abnormi, -e$, adj. (Rar) Anormal, neobişnuit. - Din germ. @abnorm@.','ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobişnuit. – Din germ. abnorm.',0,1026457200,1189656110,0),(177,4,21,'abnorm',952,'@abnórm, -ă@ $adj$. anormal, neobişnuit. (< germ. $abnorm$, lat. $abnormis$)','abnórm, -ă adj. anormal, neobişnuit. (< germ. abnorm, lat. abnormis)',0,1042012800,1138462801,0),(178,4,21,'abnormitate',432,'@abnormitáte@ $s. f$. anomalie; enormitate. (< fr. $abnormité$, germ. $Abnormität$)','abnormitáte s. f. anomalie; enormitate. (< fr. abnormité, germ. Abnormität)',0,1042012800,1042012800,0),(179,2,1,'abnormitate',819,'@ABNORMITÁTE@, $abnormităţi$, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobişnuit, abnorm. - Din germ. @Abnormität@.','ABNORMITÁTE, abnormităţi, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobişnuit, abnorm. – Din germ. Abnormität.',0,1026457200,1189656110,0),(180,4,21,'abocluzie',1060,'@aboclúzie@ $s. f$. lipsă de contact între dinţii arcadei inferioare şi superioare. (< ab- + ocluzie)','aboclúzie s. f. lipsă de contact între dinţii arcadei inferioare şi superioare. (< ab- + ocluzie)',0,1042012800,1042012800,0),(181,2,1,'aboli',14434,'@ABOLÍ@, $abolesc$, vb. IV. Tranz. A desfiinţa o instituţie, o stare sau anumite uzanţe; a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre etc. - Din fr. @abolir@, lat. @abolere@.','ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desfiinţa o instituţie, o stare sau anumite uzanţe; a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.',0,1026457200,1026457200,0),(182,4,21,'aboli',14071,'@abolí@ $vb. tr$. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică). (< fr. $abolir$, lat. $abolere$)','abolí vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere)',0,1042012800,1042012800,0),(183,2,1,'abolire',8931,'@ABOLÍRE@, $aboliri$, s.f. Acţiunea de $a aboli$ şi rezultatul ei; aboliţiune. - V. @aboli@.','ABOLÍRE, aboliri, s.f. Acţiunea de a aboli şi rezultatul ei; aboliţiune. – V. aboli.',0,1026457200,1189656110,0),(184,2,1,'aboliţionism',2407,'@ABOLIŢIONÍSM@ s.n. Mişcare politică apărută la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care urmărea desfiinţarea sclaviei negrilor din America; $p. gener.$ mişcare politică ce susţine desfiinţarea sclaviei. [Pr.: $-ţi-o-$] - Din fr. @abolitionnisme@.','ABOLIŢIONÍSM s.n. Mişcare politică apărută la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care urmărea desfiinţarea sclaviei negrilor din America; p. gener. mişcare politică ce susţine desfiinţarea sclaviei. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. abolitionnisme.',0,1026457200,1026457200,0),(185,4,21,'aboliţionism',2745,'@aboliţionísm@ $s. n$. @1.@ mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului. @2.@ curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse. (< fr. $abolitionnisme$)','aboliţionísm s. n. 1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului. 2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse. (< fr. abolitionnisme)',0,1042012800,1042012800,0),(186,2,1,'aboliţionist',1312,'@ABOLIŢIONÍST, -Ă@, $aboliţionişti, -ste$, s.m. şi f. Adept al aboliţionismului. [Pr.: $-ţi-o-$] - Din fr. @abolitionniste@.','ABOLIŢIONÍST, -Ă, aboliţionişti, -ste, s.m. şi f. Adept al aboliţionismului. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. abolitionniste.',0,1026457200,1189656110,0),(187,4,21,'aboliţionist',1205,'@aboliţioníst, -ă@ $adj., s.m. f$. (adept) al aboliţionismului. (< fr. $abolitionniste$)','aboliţioníst, -ă adj., s.m. f. (adept) al aboliţionismului. (< fr. abolitionniste)',0,1042012800,1042012800,0),(188,2,1,'aboliţiune',692,'@ABOLIŢIÚNE@, $aboliţiuni$, s.f. (Înv.) Abolire. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @abolition@, lat. @abolitio, -onis@.','ABOLIŢIÚNE, aboliţiuni, s.f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis.',0,1026457200,1189656110,0),(189,4,21,'aboliţiune',591,'@aboliţiúne@ $s. f$. abolire (< fr. $abolition$, lat. $abolitio$)','aboliţiúne s. f. abolire (< fr. abolition, lat. abolitio)',0,1042012800,1042012800,0),(190,2,1,'abolla',1002,'@ABÓLLA@ s.f. Manta militară la romani. - Cuv. lat.','ABÓLLA s.f. Manta militară la romani. – Cuv. lat.',0,1026457200,1189656110,0),(477457,471,21,'monoverb',163,'@MONOVÉRB@ $s. n.$ joc distractiv constând în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieşind din poziţia elementelor componente. o~ cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvânt sau a unei litere într-o imagine, rezultă un cuvânt nou. (< it. $monoverbo$)','MONOVÉRB s. n. joc distractiv constând în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieşind din poziţia elementelor componente. o~ cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvânt sau a unei litere într-o imagine, rezultă un cuvânt nou. (< it. monoverbo)',0,1189834611,1189834611,0),(191,4,21,'abolla',914,'@abólla@ $s. f$. manta militară la romani. (< lat. $abola$)','abólla s. f. manta militară la romani. (< lat. abola)',0,1042012800,1042012800,0),(192,4,21,'abominabil',12086,'@abominábil, -ă@ $adj.$ care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. $abominable$, lat. $abominabilis$)','abominábil, -ă adj. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis)',0,1042012800,1042012800,0),(193,8,1,'abominabil',12383,'@ABOMINÁBIL, -Ă@, $abominabili, -e$, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. - Din fr. @abominable@, lat.@abominabilis@.','ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Din fr. abominable, lat.abominabilis.',0,999154800,1189656110,0),(194,4,21,'abominaţiune',663,'@abominaţiúne@ $s. f$. @1.@ oroare; ticăloşie. mârşăvie; nelegiuire. @2.@ ($rar$) cultul idolilor, păgânism. (< fr. $abomination$, lat. $abominatio$)','abominaţiúne s. f. 1. oroare; ticăloşie. mârşăvie; nelegiuire. 2. (rar) cultul idolilor, păgânism. (< fr. abomination, lat. abominatio)',0,1042012800,1042012800,0),(195,4,21,'abona',3852,'@aboná@ $vb$. @I.@ $tr., refl$. a (-şi) face un abonament. @II.@ $refl. (fam.$) a veni cu regularitate undeva. (< fr. $abonnér$)','aboná vb. I. tr., refl. a (-şi) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)',0,1042012800,1042012800,0),(196,2,1,'abona',4674,'@ABONÁ@, $abonez$, vb. I. Tranz. şi refl. (Cu determinări introduse prin prep. \"la\") A-şi face un abonament. ** Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei. - Din fr. @abonner@.','ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-şi face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei. – Din fr. abonner.',0,1026457200,1189656110,0),(197,2,1,'abonament',3740,'@ABONAMÉNT@, $abonamente$, s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană obţine, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenţie; sumă plătită pentru obţinerea acestui drept. $Abonament la radio$. - Din fr. @abonnement@.','ABONAMÉNT, abonamente, s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană obţine, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenţie; sumă plătită pentru obţinerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement.',0,1027321200,1194605036,0),(477456,471,21,'monovalent',347,'@MONOVALÉNT, -Ă@ $adj.$ (despre elemente chimice) cu o singură valenţă; univalent. (< fr. $monovalent$)','MONOVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) cu o singură valenţă; univalent. (< fr. monovalent)',0,1189834611,1189834611,0),(198,4,21,'abonament',2773,'@abonamént@ $s. n$. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie. (< fr. $abonnement$)','abonamént s. n. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie. (< fr. abonnement)',0,1042012800,1042012800,0),(199,2,1,'abonare',907,'@ABONÁRE@, $abonări$, s.f. Acţiunea de $a (se) abona$. - V. @abona@.','ABONÁRE, abonări, s.f. Acţiunea de a (se) abona. – V. abona.',0,1026457200,1189656110,0),(200,2,1,'abonat',2796,'@ABONÁT, -Ă@, $abonaţi, -te$, s.m. şi f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ** Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. - V. @abona@.','ABONÁT, -Ă, abonaţi, -te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.',0,1027321200,1189656110,0),(201,4,21,'abonat',1678,'@abonát, -ă@ $adj., s.m. f$. @1.@ beneficiar al unui abonament. @2.@ ($fam.$) (cel) care frecventează o familie, un local etc. (< abona)','abonát, -ă adj., s.m. f. 1. beneficiar al unui abonament. 2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc. (< abona)',0,1042012800,1042012800,0),(202,4,21,'aboral',1436,'@aborál, -ă@ $adj$. opus, îndepărtat faţă de gură. (< germ. $aboral$)','aborál, -ă adj. opus, îndepărtat faţă de gură. (< germ. aboral)',0,1042012800,1042012800,0),(203,4,21,'abord',1592,'@abórd@ $s. n$. @1.@ abordare. @2.@ ($chir.$) cale de acces la un organ. (< fr. $abord$)','abórd s. n. 1. abordare. 2. (chir.) cale de acces la un organ. (< fr. abord)',0,1042012800,1042012800,0),(204,2,1,'aborda',16050,'@ABORDÁ@, $abordez$, vb. I. @1.@ Intranz. (Despre nave) A acosta la ţărm. ** A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). @2.@ Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuţie. ** (Franţuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. - Din fr. @aborder@.','ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la ţărm. ♦ A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuţie. ♦ (Franţuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. – Din fr. aborder.',0,1027321200,1218287443,0),(205,4,21,'aborda',16402,'@abordá@ $vb$. @I.@ $intr$. @1.@ (despre nave) a se ciocni. @2.@ a se opri lângă o navă bord la bord. @3.@ a acosta. @II.@ $tr$. @1.@ ($fig.$) a se apropia de cineva spre a-i vorbi. @2.@ a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie. (< fr. $aborder$)','abordá vb. I. intr. 1. (despre nave) a se ciocni. 2. a se opri lângă o navă bord la bord. 3. a acosta. II. tr. 1. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi. 2. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie. (< fr. aborder)',0,1042012800,1042012800,0),(206,2,1,'abordabil',1815,'@ABORDÁBIL, -Ă@, $abordabili, -e$, adj. Care poate fi abordat; $p.ext.$ accesibil. - Din fr. @abordable@.','ABORDÁBIL, -Ă, abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat; p.ext. accesibil. – Din fr. abordable.',0,1027321200,1189656110,0),(207,4,21,'abordabil',1715,'@abordábil, -ă@ $adj$. care poate fi abordat; accesibil. (< fr. $abordable$)','abordábil, -ă adj. care poate fi abordat; accesibil. (< fr. abordable)',0,1042012800,1042012800,0),(208,2,1,'abordaj',1894,'@ABORDÁJ@, $abordaje$, s.n. @1.@ Asalt, atac al unei nave (de către altă navă). @2.@ Ciocnire accidentală între nave ori între o navă şi un obstacol. - Din fr. @abordage@.','ABORDÁJ, abordaje, s.n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către altă navă). 2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă şi un obstacol. – Din fr. abordage.',0,1027321200,1189656110,0),(209,4,21,'abordaj',4617,'@abordáj@ $s. n$. @1.@ abordare (I, 1). @2.@ atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei. (< fr. $abordage$, it. $abbordaggio$)','abordáj s. n. 1. abordare (I, 1). 2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei. (< fr. abordage, it. abbordaggio)',0,1042012800,1042012800,0),(210,2,1,'abordare',7039,'@ABORDÁRE@, $abordări$, s.f. Acţiunea de $a aborda$. - V. @aborda@.','ABORDÁRE, abordări, s.f. Acţiunea de a aborda. – V. aborda.',0,1027321200,1228388600,0),(211,4,21,'abordor',371,'@abordór@ $s. m$. marinar specializat în abordaje. (< fr. $abordeur$)','abordór s. m. marinar specializat în abordaje. (< fr. abordeur)',0,1042012800,1042012800,0),(212,2,1,'aborigen',7599,'@ABORIGÉN, -Ă@, $aborigeni, -e$, adj., s.m. şi f. (Livr.) Băştinaş, autohton, indigen. - Din fr. @aborigène@.','ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s.m. şi f. (Livr.) Băştinaş, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.',0,1027321200,1189656110,0),(213,4,21,'aborigen',7444,'@aborigén, -ă@ $adj., s.m. f$. băştinaş, autohton, indigen. (< fr. $aborigène$, lat. $aborigines$)','aborigén, -ă adj., s.m. f. băştinaş, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)',0,1042012800,1042012800,0),(214,2,1,'abortiv',1999,'@ABORTÍV, -Ă@, $abortivi, -e$, adj., s.n. (Biol.) @1.@ Adj. Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. $Fetus abortiv. Boală abortivă.$ @2.@ Adj., s.n. (Substanţă sau mijloc) care provoacă avortul. - Din fr. @abordif@, lat. @abordivas@.','ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj., s.n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. Fetus abortiv. Boală abortivă. 2. Adj., s.n. (Substanţă sau mijloc) care provoacă avortul. – Din fr. abordif, lat. abordivas.',0,1027321200,1027321200,0),(215,4,21,'abortiv',2094,'@abortív, -ă@ @I.@ $adj$. produs înainte de vreme; prematur. @II.@ $adj., s. n$. (produs) destinat a provoca avortul. (< fr. $abortif$, lat. $abortivus$)','abortív, -ă I. adj. produs înainte de vreme; prematur. II. adj., s. n. (produs) destinat a provoca avortul. (< fr. abortif, lat. abortivus)',0,1042012800,1042012800,0),(216,4,21,'abracadabra',2046,'@abracadábra@ $interj.$ cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli. (< fr., fr. $abracadabra$)','abracadábra interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli. (< fr., fr. abracadabra)',0,1042012800,1042012800,0),(217,2,1,'abracadabra',2371,'@ABRACADÁBRA@ subst. Cuvânt cabalistic căruia obscurantiştii îi atribuiau puterea magică de a realiza un lucru supranatural. - Din fr., it. @abracadabra@.','ABRACADÁBRA subst. Cuvânt cabalistic căruia obscurantiştii îi atribuiau puterea magică de a realiza un lucru supranatural. – Din fr., it. abracadabra.',0,1027321200,1189656110,0),(218,2,1,'abracadabrant',2531,'@ABRACADABRÁNT, -Ă@, $abracadabranţi, -te$, adj. (Rar) Cu totul neobişnuit; ciudat, bizar; încâlcit. - Din fr. @abracadabrant@.','ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranţi, -te, adj. (Rar) Cu totul neobişnuit; ciudat, bizar; încâlcit. – Din fr. abracadabrant.',0,1027321200,1189656110,0),(219,4,21,'abracadabrant',2091,'@abracadabránt, -ă@ $adj$. surprinzător; ciudat, bizar. (< fr. $abracadabrant$)','abracadabránt, -ă adj. surprinzător; ciudat, bizar. (< fr. abracadabrant)',0,1042012800,1042012800,0),(220,4,21,'abrahie',462,'@abrahíe@ $s. f$. lipsă congenitală a braţelor. (< fr. $abrachie$)','abrahíe s. f. lipsă congenitală a braţelor. (< fr. abrachie)',0,1042012800,1042012800,0),(221,4,21,'abrahiocefal',518,'@abrahiocefál@ $s. m$. monstru care prezintă abrahiocefalie. (< fr. $abrachiocéphale$)','abrahiocefál s. m. monstru care prezintă abrahiocefalie. (< fr. abrachiocéphale)',0,1042012800,1042012800,0),(222,4,21,'abrahiocefalie',960,'@abrahiocefalíe@ $s. f$. lipsă congenitală a braţelor şi a capului. (< fr. $abrachiocéphalie$)','abrahiocefalíe s. f. lipsă congenitală a braţelor şi a capului. (< fr. abrachiocéphalie)',0,1042012800,1042012800,0),(223,4,21,'abranhial',257,'@abranhiál, -ă@ $adj$. (despre respiraţie) care nu se face prin branhii. (< engl. $abranchial$)','abranhiál, -ă adj. (despre respiraţie) care nu se face prin branhii. (< engl. abranchial)',0,1042012800,1042012800,0),(224,4,21,'abrastol',728,'@abrastól@ $s. m$. sare de calciu a naftolului, substanţă antiseptică în vinificaţie. (< engl. $abrastol$)','abrastól s. m. sare de calciu a naftolului, substanţă antiseptică în vinificaţie. (< engl. abrastol)',0,1042012800,1042012800,0),(225,2,1,'abraş',4821,'@ABRÁŞ, -Ă@, $abraşi, -e$, adj. @1.@ (Reg.; despre cai) Nărăvaş; (despre oameni) rău, violent. @2.@ (Despre acţiunile omului) fără nici un rezultat; neizbutit, nereuşit. * Expr. $A ieşi abraş$ = a nu izbuti. [Var.: @iabráş, -ă@] - Din tc. @abraş@.','ABRÁŞ, -Ă, abraşi, -e, adj. 1. (Reg.; despre cai) Nărăvaş; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acţiunile omului) fără nici un rezultat; neizbutit, nereuşit. ♢ Expr. A ieşi abraş = a nu izbuti. [Var.: iabráş, -ă] – Din tc. abraş.',0,1027321200,1189656110,0),(477455,471,21,'monotrem',215,'@MONOTRÉM, -Ă@ I. $adj.$ care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare şi genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. $monotrème/s/$)','MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare şi genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)',0,1189834611,1189834611,0),(226,4,21,'abraxas',1808,'@abráxas@ $s. n$. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete. (< fr. $abraxas$)','abráxas s. n. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete. (< fr. abraxas)',0,1042012800,1042012800,0),(227,4,21,'abraza',901,'@abrazá@ $vb. tr$. a prelucra prin aşchiere, cu un abraziv. (< fr. $abraser$)','abrazá vb. tr. a prelucra prin aşchiere, cu un abraziv. (< fr. abraser)',0,1042012800,1231151167,0),(228,2,1,'abrazare',853,'@ABRAZÁRE@, $abrazări$, s.f. (Rar) Abraziune (@2@). - Cf. fr. %abrasion%.','ABRAZÁRE, abrazări, s.f. (Rar) Abraziune (2). – Cf. fr. a b r a s i o n.',0,1027321200,1189656110,0),(229,4,21,'abraziune',3425,'@abraziúne@ $s. f$. @1.@ roadere a scoarţei terestre datorită vântului sau curenţilor apei. @2.@ roadere a unui material prin frecare cu un abraziv. (< fr. $abrasion$, lat. $abrasio$)','abraziúne s. f. 1. roadere a scoarţei terestre datorită vântului sau curenţilor apei. 2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv. (< fr. abrasion, lat. abrasio)',0,1042012800,1042012800,0),(230,2,1,'abraziune',5462,'@ABRAZIÚNE@, $abraziuni$, s.f. @1.@ Proces de eroziune a ţărmurilor din cauza valurilor mării. @2.@ Roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp abraziv sau mai dur; abrazare. [Pr.: $-zi-u-$] - Din fr. @abrasion@.','ABRAZIÚNE, abraziuni, s.f. 1. Proces de eroziune a ţărmurilor din cauza valurilor mării. 2. Roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp abraziv sau mai dur; abrazare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abrasion.',0,1027321200,1027321200,0),(231,4,21,'abraziv',3787,'@abrazív, -ă@ $adj., s. n$. (corp, material dur) capabil a roade prin frecare. (< fr. $abrasif$)','abrazív, -ă adj., s. n. (corp, material dur) capabil a roade prin frecare. (< fr. abrasif)',0,1042012800,1042012800,0),(232,2,1,'abraziv',5222,'@ABRAZÍV, -Ă@, $abrazivi, -e$, adj., s.n. (Corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare. - Din fr. @abrasif@.','ABRAZÍV, -Ă, abrazivi, -e, adj., s.n. (Corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare. – Din fr. abrasif.',0,1027321200,1027321200,0),(233,4,21,'abrazor',515,'@abrazór@ $s. n$. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere. (< engl. $abrasor$)','abrazór s. n. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere. (< engl. abrasor)',0,1042012800,1042012800,0),(234,2,1,'abrazor',820,'@ABRAZÓR@, $abrazoare$, s.n. Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural sau artificial), folosită la prelucrarea prin aşchiere. - Cf. %abraziune%.','ABRAZÓR, abrazoare, s.n. Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural sau artificial), folosită la prelucrarea prin aşchiere. – Cf. a b r a z i u n e.',0,1027321200,1189656110,0),(235,4,21,'abreacţie',880,'@abreácţie@ $s.f. (psihan.$) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate. (< fr. $abréaction$)','abreácţie s.f. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate. (< fr. abréaction)',0,1042012800,1042012800,0),(236,2,1,'abrevia',10532,'@ABREVIÁ@, $abreviez$, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire), un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: $-vi-a$] - Din lat., it. @abbreviare@.','ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire), un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.',0,1027321200,1210767594,0),(237,4,21,'abrevia',8773,'@abreviá@ $vb. tr$. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. $abbreviare$)','abreviá vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)',0,1042012800,1042012800,0),(238,2,1,'abreviat',5490,'@ABREVIÁT, -Ă@, $abreviaţi, -te$, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: $-vi-at$] - V. @abrevia@.','ABREVIÁT, -Ă, abreviaţi, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.',0,1027321200,1189656110,0),(239,4,21,'abreviativ',624,'@abreviatív, -ă@ $adj$. care indică o abreviere. (< fr. $abréviatif$)','abreviatív, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif)',0,1042012800,1042012800,0),(240,2,1,'abreviativ',1428,'@ABREVIATÍV, -Ă@, $abreviativi, -e$, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: $-vi-a-$] - Din fr. @abréviatif@.','ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.',0,1027321200,1027321200,0),(241,4,21,'abreviator',685,'@abreviatór@ $s. m$. cel care abreviază scrierile unui autor. (< fr. abréviateur, lat. $abbreviator$)','abreviatór s. m. cel care abreviază scrierile unui autor. (< fr. abréviateur, lat. abbreviator)',0,1042012800,1042012800,0),(242,2,1,'abreviator',1501,'@ABREVIATÓR@, $abreviatori$, s.m. @1.@ Funcţionar al cancelariei papale. @2.@ Persoană care prelucrează restrângând sau care rezumă scrierile unui autor. [Pr.: $-vi-a-$] - Din fr. @abréviateur@.','ABREVIATÓR, abreviatori, s.m. 1. Funcţionar al cancelariei papale. 2. Persoană care prelucrează restrângând sau care rezumă scrierile unui autor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviateur.',0,1027321200,1209559913,0),(243,4,21,'abreviaţie',925,'@abreviáţie@ $s. f$. abreviere. (< fr. abréviation, lat. $abbreviatio$)','abreviáţie s. f. abreviere. (< fr. abréviation, lat. abbreviatio)',0,1042012800,1042012800,0),(244,2,1,'abreviaţie',1741,'@ABREVIÁŢIE@, $abreviaţii$, s.f. Abreviere. [Pr.: $-vi-a-$. - Var.: @abreviaţiúne@ s.f.] - Din lat. @abbreviatio, -onis@, fr. @apreviation@.','ABREVIÁŢIE, abreviaţii, s.f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviaţiúne s.f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. apreviation.',0,1027321200,1189656110,0),(477454,471,21,'monotop',34,'@MONOTÓP, -Ă@ $adj.$ (despre specii vegetale) originar dintr-un singur loc. (< germ. $monotop$)','MONOTÓP, -Ă adj. (despre specii vegetale) originar dintr-un singur loc. (< germ. monotop)',0,1189834611,1189834611,0),(245,2,1,'abreviaţiune',416,'@ABREVIAŢIÚNE@ s.f. v. @abreviaţie@.','ABREVIAŢIÚNE s.f. v. abreviaţie.',0,1027321200,1189656110,0),(246,4,21,'abreviere',12237,'@abreviére@ $s. f$. faptul de a abrevia. ** cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviaţie. (< abrevia)','abreviére s. f. faptul de a abrevia. ♦ cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviaţie. (< abrevia)',0,1042012800,1042012800,0),(247,2,1,'abreviere',15928,'@ABREVIÉRE@, $abrevieri$, s.f. Acţiunea de $a abrevia$ şi rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviaţie. [Pr.: $-vi-e-$] - V. @abrevia@.','ABREVIÉRE, abrevieri, s.f. Acţiunea de a abrevia şi rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviaţie. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.',0,1027321200,1235548727,1157),(248,4,21,'abroga',35519,'@abrogá@ $vb. tr$. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. $abrogare$, fr. $abroger$)','abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)',0,1042012800,1042012800,0),(249,2,1,'abroga',36270,'@ABROGÁ@, $abróg$, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziţie oficială. - Din lat. @abrogare@, fr. @abroger@.','ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziţie oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.',0,1027321200,1027321200,0),(250,2,1,'abrogare',5804,'@ABROGÁRE@, $abrogări$, s.f. Acţiunea de $a abroga$. - V. @abroga@.','ABROGÁRE, abrogări, s.f. Acţiunea de a abroga. – V. abroga.',0,1027321200,1194531135,0),(251,1,1,'abrogat',14804,'@ABROGÁT, -Ă@, $abrogaţi, -te$, adj. (Despre acte, dispoziţii etc.) Anulat. - V. @abroga@.','ABROGÁT, -Ă, abrogaţi, -te, adj. (Despre acte, dispoziţii etc.) Anulat. – V. abroga.',0,1037779200,1189656110,0),(252,4,21,'abrogativ',653,'@abrogatív, -ă@ $adj$. care abrogă. (< fr. $abrogatif$)','abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)',0,1042012800,1042012800,0),(253,4,21,'abrogaţie',709,'@abrogáţie@ $s. f$. abrogare. (< fr. $abrogation$, lat. $abrogatio$)','abrogáţie s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio)',0,1042012800,1042012800,0),(254,2,1,'abrogaţie',1753,'@ABROGÁŢIE@, $abrogaţii$, s.f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. - Din lat. @abrogatio@, fr. @abrogation@.','ABROGÁŢIE, abrogaţii, s.f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.',0,1027321200,1189656110,0),(477453,471,21,'monotoniza',51,'@MONOTONIZÁ@ $vb. tr., refl.$ a (se) face monoton. (< fr. $monotoniser$)','MONOTONIZÁ vb. tr., refl. a (se) face monoton. (< fr. monotoniser)',0,1189834611,1189834611,0),(255,2,1,'abrudeanca',1064,'@ABRUDEÁNCA@ s.f. art. Numele unui dans popular ardelenesc cu mişcare moderată; melodia după care se execută acest dans. - @Abrud@ (n.pr.) + suf. $-eancă$.','ABRUDEÁNCA s.f. art. Numele unui dans popular ardelenesc cu mişcare moderată; melodia după care se execută acest dans. – Abrud (n.pr.) + suf. -eancă.',0,1027321200,1027321200,0),(256,2,1,'abrupt',4596,'@ABRÚPT, -Ă@, $abrupţi, -te$, adj. @1.@ (Despre povârnişuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. @2.@ Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. @3.@ (Despre un organ) Târâtor, repent. - Din fr. @abrupt@, lat. @abruptus@.','ABRÚPT, -Ă, abrupţi, -te, adj. 1. (Despre povârnişuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.',0,1027321200,1189656110,0),(257,4,21,'abrupt',4928,'@abrúpt, -ă@ @I.@ $adj$. @1.@ (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. @2.@ (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. @3.@ ($bot.; $ despre un organ) terminat brusc. @II.@ $s. n$. formă de relief abruptă (I, 1). (< fr. $abrupt$, lat. $abruptus$)','abrúpt, -ă I. adj. 1. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. 2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. formă de relief abruptă (I, 1). (< fr. abrupt, lat. abruptus)',0,1042012800,1042012800,0),(258,2,1,'abrutiza',5393,'@ABRUTIZÁ@, $abrutizez$, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde însuşirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. - După fr. @abrutir@.','ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde însuşirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – După fr. abrutir.',0,1027321200,1027321200,0),(259,4,21,'abrutiza',4494,'@abrutizá@ $vb. tr., refl$. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. $abrutir$)','abrutizá vb. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)',0,1042012800,1166025952,0),(260,4,21,'abrutizant',650,'@abrutizánt, -ă@ $adj$. care abrutizează. (< fr. $abrutissant$)','abrutizánt, -ă adj. care abrutizează. (< fr. abrutissant)',0,1042012800,1042012800,0),(261,2,1,'abrutizant',748,'@ABRUTIZÁNT, -Ă@, $abrutizanţi, -te$, adj. Care abrutizează. - Din fr. @abrutissant@.','ABRUTIZÁNT, -Ă, abrutizanţi, -te, adj. Care abrutizează. – Din fr. abrutissant.',0,1027321200,1027321200,0),(262,2,1,'abrutizare',1511,'@ABRUTIZÁRE@, $abrutizări$, s.f. Acţiunea de $a (se) abrutiza$. - V. @abrutiza@.','ABRUTIZÁRE, abrutizări, s.f. Acţiunea de a (se) abrutiza. – V. abrutiza.',0,1027321200,1189656110,0),(263,2,1,'abrutizat',2843,'@ABRUTIZÁT, -Ă@, $abrutizaţi, -te$, adj. (Care a devenit) insensibil, care şi-a pierdut însuşirile morale, specific umane; insensibil, brutal. - V. @abrutiza@.','ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizaţi, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care şi-a pierdut însuşirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza.',0,1027321200,1189656110,0),(477452,471,21,'monotonie',2674,'@MONOTONÍE@ $s. f.$ însuşirea de a fi monoton; lipsă de varietate. (< fr. $monotonie$)','MONOTONÍE s. f. însuşirea de a fi monoton; lipsă de varietate. (< fr. monotonie)',0,1189834611,1189834611,0),(264,4,21,'abs',1958,'@ABS-@ v. ab-.','ABS- v. ab-.',0,1042012800,1193163488,0),(265,2,1,'abscisă',6281,'@ABSCÍSĂ@, $abscise$, s.f. Simbolul care indică lungimea şi sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte şi un punct dat de pe dreaptă. ** Una dintre coordonatele carteziene, care serveşte la stabilirea poziţiei unui punct în plan sau în spaţiu. - Din fr. @abscisse@, lat. @abscissa@ [linea].','ABSCÍSĂ, abscise, s.f. Simbolul care indică lungimea şi sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte şi un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care serveşte la stabilirea poziţiei unui punct în plan sau în spaţiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].',0,1027321200,1027321200,0),(266,4,21,'abscisă',5984,'@abscísă@ $s. f$. @1.@ ($mat.$) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia. @2.@ prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct. (< fr. $abscisse$, lat. /linea/ $abscissa$)','abscísă s. f. 1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia. 2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct. (< fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)',0,1042012800,1042012800,0),(267,4,21,'absciziune',553,'@absciziúne@ $s. f$. extirpare a unui organ al corpului. (< fr. $abscision$, lat. $abscisio$)','absciziúne s. f. extirpare a unui organ al corpului. (< fr. abscision, lat. abscisio)',0,1042012800,1042012800,0),(268,2,1,'absciziune',1663,'@ABSCIZIÚNE@, $absciziuni$, s.f. (Med.) Tăiere a unei părţi sau a unui organ al corpului. [Pr.: $-zi-u-$] - Din fr. @abscission@.','ABSCIZIÚNE, absciziuni, s.f. (Med.) Tăiere a unei părţi sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abscission.',0,1027321200,1027321200,0),(269,4,21,'abscons',12037,'@abscóns, -ă@ $adj$. greu de înţeles; obscur; abstrus. (< fr. $abscons$, lat. $absconsus$)','abscóns, -ă adj. greu de înţeles; obscur; abstrus. (< fr. abscons, lat. absconsus)',0,1042012800,1042012800,0),(270,2,1,'abscons',12788,'@ABSCÓNS, -Ă@, $absconşi, -se$, adj. (Livr.) Greu de înţeles; ascuns, tainic; (voit) obscur. - Din fr. @abscons@, lat. @absconsus@.','ABSCÓNS, -Ă, absconşi, -se, adj. (Livr.) Greu de înţeles; ascuns, tainic; (voit) obscur. – Din fr. abscons, lat. absconsus.',0,1027321200,1189656110,0),(271,4,21,'absconzitate',602,'@absconzitáte@ $s. f$. caracter abscons. (< abscons + -itate)','absconzitáte s. f. caracter abscons. (< abscons + -itate)',0,1042012800,1042012800,0),(272,2,1,'absent',7582,'@ABSÉNT, -Ă@, $absenţi, -te$, adj. @1.@ Care nu e de faţă, care lipseşte. @2.@ Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. - Din fr. @absent@, lat. @absens, -ntis@.','ABSÉNT, -Ă, absenţi, -te, adj. 1. Care nu e de faţă, care lipseşte. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.',0,1027321200,1189656110,0),(273,4,21,'absent',5923,'@absént, -ă@ $adj$. @1.@ care lipseşte de undeva. @2.@ ($fig.$) distrat; preocupat. (< fr. $absent$, lat. $absens$)','absént, -ă adj. 1. care lipseşte de undeva. 2. (fig.) distrat; preocupat. (< fr. absent, lat. absens)',0,1042012800,1042012800,0),(274,2,1,'absenta',6489,'@ABSENTÁ@, $absentez$, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de faţă. - Din fr. @(s\')absenter@, lat. @absentare@.','ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de faţă. – Din fr. (s\')absenter, lat. absentare.',0,1027321200,1027321200,0),(275,4,21,'absenta',4015,'@absentá@ $vb$. @I.@ $intr$. a lipsi, a fi absent. @II.@ $refl$. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. $absenter$, lat. $absentare$)','absentá vb. I. intr. a lipsi, a fi absent. II. refl. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. absenter, lat. absentare)',0,1042012800,1042012800,0),(276,4,21,'absenteism',4542,'@absenteísm@ $s. f$. @1.@ absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă. @2.@ mod de exploatare a pământului printr-un intermediar. @3.@ neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice. * ~ $parlamentar$ = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi. (< fr. $absentéisme$, engl. $absenteeism$)','absenteísm s. f. 1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă. 2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar. 3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice. ♢ ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi. (< fr. absentéisme, engl. absenteeism)',0,1042012800,1042012800,0),(277,2,1,'absenteism',4253,'@ABSENTEÍSM@ s.n. @1.@ Absenţă îndelungată a deţinătorului unei proprietăţi funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar. @2.@ $Absenteism parlamentar$ = practică folosită mai ales de deputaţii aflaţi în opoziţie, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi. - Din fr. @absentéisme@.','ABSENTEÍSM s.n. 1. Absenţă îndelungată a deţinătorului unei proprietăţi funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar. 2. Absenteism parlamentar = practică folosită mai ales de deputaţii aflaţi în opoziţie, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi. – Din fr. absentéisme.',0,1027321200,1027321200,0),(278,4,21,'absenteist',735,'@absenteíst, -ă@ $adj., s.m. f$. (cel) care practică absenteismul. (< fr. $absentéiste$)','absenteíst, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică absenteismul. (< fr. absentéiste)',0,1042012800,1042012800,0),(279,2,1,'absenteist',1127,'@ABSENTEÍST, -Ă@, $absenteişti, -ste$, adj., s.m. şi f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-şi bunurile prin intermediari. - Din fr. @absentéiste@.','ABSENTEÍST, -Ă, absenteişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-şi bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste.',0,1027321200,1027321200,0),(280,4,21,'absenţă',3955,'@absénţă@ $s. f$. @1.@ lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă. @2.@ pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. @3.@ ($fig.$) neatenţie, distracţie. (< fr. $absence$, lat. $absentia$)','absénţă s. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă. 2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. 3. (fig.) neatenţie, distracţie. (< fr. absence, lat. absentia)',0,1042012800,1042012800,0),(281,2,1,'absenţă',7546,'@ABSÉNŢĂ@, $absenţe$, s.f. @1.@ Lipsă a unei fiinţe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ** (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. @2.@ Pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei; leşin. @3.@ Lipsă de atenţie, distracţie, indiferenţă a cuiva. - Din fr. @absence@, lat. @absentia@.','ABSÉNŢĂ, absenţe, s.f. 1. Lipsă a unei fiinţe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei; leşin. 3. Lipsă de atenţie, distracţie, indiferenţă a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.',0,1027321200,1189656110,0),(282,2,1,'absidal',456,'@ABSIDÁL, -Ă@ adj. v. @absidial@.','ABSIDÁL, -Ă adj. v. absidial.',0,1027321200,1189656110,0),(283,4,21,'absidă',5115,'@absídă@ $s. f$. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. $abside$, lat. $absida$)','absídă s. f. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida)',0,1042012800,1042012800,0),(284,2,1,'absidă',5287,'@ABSÍDĂ@, $abside$, s.f. Nişă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ** Incăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creştine. - Din fr. @abside@, lat. @absida@.','ABSÍDĂ, abside, s.f. Nişă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Incăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creştine. – Din fr. abside, lat. absida.',0,1027321200,1189656110,0),(285,4,21,'absidial',426,'@absidiál, -ă@ $adj$. referitor la absidă. (< fr. $absidial$)','absidiál, -ă adj. referitor la absidă. (< fr. absidial)',0,1042012800,1042012800,0),(286,2,1,'absidial',740,'@ABSIDIÁL, -Ă@, $absidiali, -e$, adj. Care ţine de absidă; privitor la absidă. [Pr.: $-di-al$. - Var.: @absidál, -ă@ adj.] - Din fr. @absidal@.','ABSIDIÁL, -Ă, absidiali, -e, adj. Care ţine de absidă; privitor la absidă. [Pr.: -di-al. – Var.: absidál, -ă adj.] – Din fr. absidal.',0,1027321200,1189656110,0),(287,4,21,'absidiolă',718,'@absidiólă@ $s. f$. mică absidă. (< fr. $absidiole$)','absidiólă s. f. mică absidă. (< fr. absidiole)',0,1042012800,1042012800,0),(288,2,1,'absidiolă',1383,'@ABSIDIÓLĂ@, $absidiole$, s.f. @1.@ Mică absidă laterală la unele bazilici romane. @2.@ Mică absidă lângă altar la bisericile creştine. [Pr.: $-di-o-$] - Din fr. @absidiole@.','ABSIDIÓLĂ, absidiole, s.f. 1. Mică absidă laterală la unele bazilici romane. 2. Mică absidă lângă altar la bisericile creştine. [Pr.: -di-o-] – Din fr. absidiole.',0,1027321200,1189656110,0),(289,4,21,'absint',5422,'@absínt@ $s. n$. @1.@ plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin. @2.@ băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. $absinthe$, lat. $absinthium$)','absínt s. n. 1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)',0,1042012800,1042012800,0),(290,2,1,'absint',5854,'@ABSÍNT@, $absinturi$, s.n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason şi alte plante aromatice. - Din fr. @absinthe@.','ABSÍNT, absinturi, s.n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason şi alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.',0,1027321200,1027321200,0),(291,4,21,'absintină',652,'@absintínă@ $s. f$. substanţă specifică din frunze de absint. (< fr. $absinthin$)','absintínă s. f. substanţă specifică din frunze de absint. (< fr. absinthin)',0,1042012800,1042012800,0),(292,4,21,'absintism',342,'@absintísm@ $s. n$. intoxicaţie cu absint. (< fr. $absinthisme$)','absintísm s. n. intoxicaţie cu absint. (< fr. absinthisme)',0,1042012800,1042012800,0),(293,4,21,'absoluitate',772,'@absoluitáte@ $s. f$. calitatea a ceea ce este absolut. (< fr. $absoluité$)','absoluitáte s. f. calitatea a ceea ce este absolut. (< fr. absoluité)',0,1042012800,1201541009,0),(294,4,21,'absolut',17001,'@absolút, -ă@ @I.@ $adj$. @1.@ care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. @2.@ total, complet, desăvârşit. * $adevăr$ ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; ($fiz.) mişcare ~ă$ = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; $zero ~$ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). @3.@ ($mat.; despre mărimi$) care nu depinde de sistemul la care este raportat. * $valoare ~ă$ = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; $verb ~$ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. @II.@ $s. n$. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului. ** ceea ce există în sine şi prin sine. @III.@ $adv$. cu desăvârşire, exact. (< lat. $absolutus$, fr. $absolu$)','absolút, -ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce există în sine şi prin sine. III. adv. cu desăvârşire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu)',0,1042012800,1138464815,0),(295,2,1,'absolut',27187,'@ABSOLÚT, -Ă@, $absoluţi, -te$, adj., adv. @I.@ Adj. @1.@ Care este independent de orice condiţii si relaţii, care nu este supus nici unei restricţii, care nu are limite; necondiţionat, perfect, desăvârşit. * $Monarhie absolută$ = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă şi cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ** (Substantivat, n.) Principiu veşnic, imuabil, infinit, care, după unele concepţii filozofice, ar sta la baza universului. * (Filoz.) $Spirit absolut, idee absolută$ sau $eu absolut$ = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. @2.@ (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noţiuni de creştere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuşi şi nu în comparaţie cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. * $Adevăr absolut$ = adevăr care nu poate fi dezminţit. @3.@ (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condiţiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. $Valoare absolută$ = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. @4.@ (Lingv.; în sintagma) $Verb absolut$ = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînţeles. @II.@ Adv. (Serveşte la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârşire; exact, întocmai, perfect. $Argumentare absolut justă$. * (Întărind un pronume sau un adverb negativ) $N-a venit absolut nimeni$ - Din lat. @absolutus@ (cu sensurile fr. $absolu$).','ABSOLÚT, -Ă, absoluţi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice condiţii si relaţii, care nu este supus nici unei restricţii, care nu are limite; necondiţionat, perfect, desăvârşit. ♢ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă şi cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu veşnic, imuabil, infinit, care, după unele concepţii filozofice, ar sta la baza universului. ♢ (Filoz.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noţiuni de creştere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuşi şi nu în comparaţie cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ♢ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezminţit. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condiţiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. (Lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînţeles. II. Adv. (Serveşte la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârşire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ♢ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).',0,1027321200,1202307722,0),(296,4,21,'absolutism',4084,'@absolutísm@ $s. n$. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere. (< fr. $absolutisme$)','absolutísm s. n. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere. (< fr. absolutisme)',0,1042012800,1042012800,0),(297,2,1,'absolutism',5897,'@ABSOLUTÍSM@ s.n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. * $Absolutism luminat$ = regim politic apărut în sec. XVIII şi caracterizat prin atitudinea înţelegătoare a suveranilor faţă de cerinţele progresului, de sfaturile gânditorilor luminaţi etc. - Din fr. @absolutisme@.','ABSOLUTÍSM s.n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ♢ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII şi caracterizat prin atitudinea înţelegătoare a suveranilor faţă de cerinţele progresului, de sfaturile gânditorilor luminaţi etc. – Din fr. absolutisme.',0,1027321200,1189656110,0),(298,4,21,'absolutist',1139,'@absolutíst, -ă@ $adj., s.m. f$. (adept) al absolutismului. (< fr. $absolutiste$)','absolutíst, -ă adj., s.m. f. (adept) al absolutismului. (< fr. absolutiste)',0,1042012800,1042012800,0),(299,2,1,'absolutist',1383,'@ABSOLUTÍST, -Ă@, $absolutişti, -ste$, adj. Care aparţine absolutismului, privitor la absolutism, bazat pe absolutism. - Din fr. @absolutiste@.','ABSOLUTÍST, -Ă, absolutişti, -ste, adj. Care aparţine absolutismului, privitor la absolutism, bazat pe absolutism. – Din fr. absolutiste.',0,1027321200,1189656110,0),(477451,471,21,'monoton',5402,'@MONOTÓN, -Ă@ $adj.$ 1. (despre sunete, melodii etc.; şi adv.) care păstrează mereu acelaşi ton, lipsit de varietate în intonaţie. 2. (fig.) uniform; monocord, plictisitor. 3. (mat.; despre funcţii sau şiruri de numere) care este sau crescător sau descrescător. (< fr. $monotone$)','MONOTÓN, -Ă adj. 1. (despre sunete, melodii etc.; şi adv.) care păstrează mereu acelaşi ton, lipsit de varietate în intonaţie. 2. (fig.) uniform; monocord, plictisitor. 3. (mat.; despre funcţii sau şiruri de numere) care este sau crescător sau descrescător. (< fr. monotone)',0,1189834611,1189834611,0),(300,4,21,'absolutiza',1953,'@absolutizá@ $vb. tr$. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< fr. $absolutiser$)','absolutizá vb. tr. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< fr. absolutiser)',0,1042012800,1042012800,0),(301,2,1,'absolutiza',4517,'@ABSOLUTIZÁ@, $absolutizez$, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiţionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greşit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparţine. - @Absolut@ + suf. $-iza$.','ABSOLUTIZÁ, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiţionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greşit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparţine. – Absolut + suf. -iza.',0,1027321200,1027321200,0),(302,2,1,'absolutizare',3926,'@ABSOLUTIZÁRE@, $absolutizări$, s.f. Acţiunea de $a absolutiza$ şi rezultatul ei. - V. @absolutiza@.','ABSOLUTIZÁRE, absolutizări, s.f. Acţiunea de a absolutiza şi rezultatul ei. – V. absolutiza.',0,1027321200,1189656110,0),(303,2,1,'absolutoriu',2943,'@ABSOLUTÓRIU, -IE@, $absolutorii$, adj. s.n. @1.@ Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greşeală. @2.@ S.n. Certificat de absolvire a unei şcoli superioare. - Din lat. @absolutorius@, (@2@) germ. @Absolutorium@.','ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s.n. 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greşeală. 2. S.n. Certificat de absolvire a unei şcoli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.',0,1027321200,1189656110,0),(304,4,21,'absolutoriu',1921,'@absolutóriu, -ie@ @I.@ $adj$. care iartă un delict, un păcat etc. @II.@ $s. n$. @1.@ act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie. @2.@ act de absolvire a unei şcoli. (< lat. $absolutorius$, fr. $absolutoire$, /II/ germ. $Absolutorium$)','absolutóriu, -ie I. adj. care iartă un delict, un păcat etc. II. s. n. 1. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie. 2. act de absolvire a unei şcoli. (< lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)',0,1042012800,1202839183,0),(305,2,1,'absoluţiune',5075,'@ABSOLUŢIÚNE@, $absoluţiuni$, s.f. @1.@ Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. @2.@ Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă^2. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @absolution@, lat. @absolutio, -onis@.','ABSOLUŢIÚNE, absoluţiuni, s.f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.',0,1027321200,1088703281,0),(306,4,21,'absoluţiune',656,'@absoluţiúne@ $s. f$. @1.@ absolvire (2). @2.@ iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. $absolution$, lat. $absolutio$)','absoluţiúne s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio)',0,1042012800,1042012800,0),(307,2,1,'absolvent',3263,'@ABSOLVÉNT, -Ă@, $absolvenţi, -te$, s.m. şi f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învăţământ. - Din germ. @Absolvent@, lat. @absolvens, -ntis@.','ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învăţământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.',0,1027321200,1027321200,0),(308,4,21,'absolvent',3175,'@absolvént, -ă@ $s.m. f$. cel care a absolvit o formă de învăţământ. (< germ. $Absolvent$, lat. $absolvens$)','absolvént, -ă s.m. f. cel care a absolvit o formă de învăţământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)',0,1042012800,1042012800,0),(309,2,1,'absolvenţă',1217,'@ABSOLVÉNŢĂ@, $absolvenţe$, s.f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire. - Din @absolvent@.','ABSOLVÉNŢĂ, absolvenţe, s.f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire. – Din absolvent.',0,1027321200,1189656110,0),(310,4,21,'absolvenţă',789,'@absolvénţă@ $s. f$. absolvire (1). (< absolvent + -enţă)','absolvénţă s. f. absolvire (1). (< absolvent + -enţă)',0,1042012800,1042012800,0),(311,2,1,'absolvi',12687,'@ABSOLVÍ@ (@1@) $absolvesc$, (@2@) $absólv$, vb. IV. Tranz. @1.@ A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ. @2.@ A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. - Din germ. @absolvieren@, lat. @absolvere@.','ABSOLVÍ (1) absolvesc, (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.',0,1027321200,1204910992,0),(312,4,21,'absolvi',13566,'@absolví@ $vb. tr$. @1.@ a termina un ciclu, o formă de învăţământ. @2.@ ($jur.$) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. $absolvieren$, lat. $absolvere$)','absolví vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)',0,1042012800,1205862671,0),(313,2,1,'absolvire',5546,'@ABSOLVÍRE@, $absolviri$, s.f. Acţiunea de $a absolvi$ şi rezultatul ei; absolvenţă. - V. @absolvi@.','ABSOLVÍRE, absolviri, s.f. Acţiunea de a absolvi şi rezultatul ei; absolvenţă. – V. absolvi.',0,1027321200,1189656110,0),(477450,471,21,'monotipist',16,'@MONOTIPÍST, -Ă@ $s. m. f.$ lucrător la monotip (II, 1). (< it. $monotipista$)','MONOTIPÍST, -Ă s. m. f. lucrător la monotip (II, 1). (< it. monotipista)',0,1189834611,1189834611,0),(314,4,21,'absorbabil',808,'@absorbábil, -ă, @ $adj. (chim.) $care poate fi absorbit. (< fr. $absorbable$)','absorbábil, -ă, adj. (chim.) care poate fi absorbit. (< fr. absorbable)',0,1042012800,1042012800,0),(315,4,21,'absorbant',2650,'@absorbánt, -ă@ @I.@ $adj., s. n$. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanţe, radiaţii etc.; absorbitor (I), absorbtiv. @II.@ $adj. (fig.$) care preocupă. (< fr. $absorbant$)','absorbánt, -ă I. adj., s. n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanţe, radiaţii etc.; absorbitor (I), absorbtiv. II. adj. (fig.) care preocupă. (< fr. absorbant)',0,1042012800,1042012800,0),(316,2,1,'absorbant',3002,'@ABSORBÁNT, -Ă@, $absorbanţi, -te$, adj., s.n. @1.@ Adj., s.n. (Substanţă) care absoarbe lichide sau vapori. ** (Substanţă) care reţine o parte din particulele sau din energia radiată de o sursă. @2.@ Adj. Fig. Care interesează, care captivează; către care se îndreaptă toate preocupările cuiva. - Din fr. @absorbant@.','ABSORBÁNT, -Ă, absorbanţi, -te, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Substanţă) care absoarbe lichide sau vapori. ♦ (Substanţă) care reţine o parte din particulele sau din energia radiată de o sursă. 2. Adj. Fig. Care interesează, care captivează; către care se îndreaptă toate preocupările cuiva. – Din fr. absorbant.',0,1027321200,1027321200,0),(317,4,21,'absorbi',7771,'@absorbí@ $vb$. @I.@ $tr$. @1.@ a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. @2.@ a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură. @3.@ ($fig.$) a preocupa intens. @II.@ $refl. (fig.$) a se cufunda în gânduri (< fr. $absorber$, lat. $absorbere$)','absorbí vb. I. tr. 1. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. 2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri (< fr. absorber, lat. absorbere)',0,1042012800,1042012800,0),(318,2,1,'absorbi',6431,'@ABSORBÍ@, $absórb$, vb. IV. Tranz. @1.@ A suge, a înghiţi, a încorpora o substanţă etc. ** A reţine o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. @2.@ Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. - Din fr. @absorber@ (după $sorbi$).','ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiţi, a încorpora o substanţă etc. ♦ A reţine o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).',0,1027321200,1027321200,0),(319,2,1,'absorbire',4173,'@ABSORBÍRE@, $absorbiri$, s.f. Acţiunea de $a absorbi$ şi rezultatul ei. - V. @absorbi@.','ABSORBÍRE, absorbiri, s.f. Acţiunea de a absorbi şi rezultatul ei. – V. absorbi.',0,1027321200,1189656110,0),(320,4,21,'absorbit',2134,'@absorbít, -ă@ @I.@ $adj., s. n$. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă. @II.@ $adj. (fig.$) preocupat; captivat. (< absorbi)','absorbít, -ă I. adj., s. n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă. II. adj. (fig.) preocupat; captivat. (< absorbi)',0,1042012800,1042012800,0),(321,2,1,'absorbit',1712,'@ABSORBÍT, -Ă@, $absorbiţi, -te$, adj. @1.@ Supt, înghiţit; încorporat. @2.@ Fig. Preocupat, captivat. - V. @absorbi@.','ABSORBÍT, -Ă, absorbiţi, -te, adj. 1. Supt, înghiţit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi.',0,1027321200,1189656110,0),(322,2,1,'absorbitor',1123,'@ABSORBITÓR, -OÁRE@, $absorbitori, -oare$, adj., s.n. @1.@ Adj. Care absoarbe. @2.@ S.n. Dispozitiv folosit pentru recoltarea prin absorbţie a probelor de aer în scop analitic. - @Absorbi@ + suf. $-tor$.','ABSORBITÓR, -OÁRE, absorbitori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care absoarbe. 2. S.n. Dispozitiv folosit pentru recoltarea prin absorbţie a probelor de aer în scop analitic. – Absorbi + suf. -tor.',0,1027321200,1189656110,0),(323,4,21,'absorbitor',1272,'@absorbitór, -oáre@ @I.@ $adj$. absorbant (I). @II.@ $s. n$. organ al unei instalaţii frigorifice în care se produce absorbţia agentului frigorigen. (după fr. $absorbeur$)','absorbitór, -oáre I. adj. absorbant (I). II. s. n. organ al unei instalaţii frigorifice în care se produce absorbţia agentului frigorigen. (după fr. absorbeur)',0,1042012800,1042012800,0),(324,4,21,'absorbtiv',351,'@absorbtív, -ă@ $adj$. absorbant (I). (< fr. $absorptif$)','absorbtív, -ă adj. absorbant (I). (< fr. absorptif)',0,1042012800,1042012800,0),(325,2,1,'absorbţie',11137,'@ABSÓRBŢIE@, $absorbţii$, s.f. @1.@ Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanţă oarecare. ** Micşorare sau anulare a intesităţii unei radiaţii care cade pe un corp. ** Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reţine, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. @2.@ Proces de pătrundere a apei, a substanţelor minerale şi organice, precum şi a gazelor în celulele organismului. * $Absorbţie intestinală$ = pătrunderea în sânge şi în limfă a produşilor rezultaţi din digestia alimentelor. @3.@ Încrucişare repetată a unei rase perfecţionate cu una ameliorată în scopul îmbunătăţirii radicale a acesteia. [Var.: @absorbţiúne@ s.f.] - Din fr. @absorption@, lat. @absorptio, -onis@.','ABSÓRBŢIE, absorbţii, s.f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanţă oarecare. ♦ Micşorare sau anulare a intesităţii unei radiaţii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reţine, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanţelor minerale şi organice, precum şi a gazelor în celulele organismului. ♢ Absorbţie intestinală = pătrunderea în sânge şi în limfă a produşilor rezultaţi din digestia alimentelor. 3. Încrucişare repetată a unei rase perfecţionate cu una ameliorată în scopul îmbunătăţirii radicale a acesteia. [Var.: absorbţiúne s.f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.',0,1027494000,1189656110,0),(326,4,21,'absorbţie',11835,'@absórbţie@ $s. f$. @1.@ încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe. @2.@ mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie. @3.@ încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată. @4.@ ($ec.$) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele. @5.@ ($jur.$) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare. (< fr. $absorption$, lat. $absorptio$)','absórbţie s. f. 1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe. 2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie. 3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată. 4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio)',0,1042012800,1042012800,0),(327,4,21,'absorbţiometru',331,'@absorbţiométru@ $s. n$. aparat pentru măsurarea gradului de absorbţie. (< fr. $absorptiomètre$)','absorbţiométru s. n. aparat pentru măsurarea gradului de absorbţie. (< fr. absorptiomètre)',0,1042012800,1042012800,0),(328,2,1,'absorbţiune',326,'@ABSORBŢIÚNE@ s.f. v. @absorbţie@.','ABSORBŢIÚNE s.f. v. absorbţie.',0,1027494000,1027494000,0),(329,4,21,'abstenţionism',1051,'@abstenţionísm@ $s. n$. abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot. (< fr. $abstentionnisme$)','abstenţionísm s. n. abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot. (< fr. abstentionnisme)',0,1042012800,1042012800,0),(330,2,1,'abstenţionism',1640,'@ABSTENŢIONÍSM@ s.n. Abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot; doctrină care susţine această atitudine. [Pr.: $-ti-o-$] - Din fr. @abstentionnisme@.','ABSTENŢIONÍSM s.n. Abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot; doctrină care susţine această atitudine. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. abstentionnisme.',0,1027494000,1027494000,0),(331,4,21,'abstenţionist',345,'@abstenţioníst, -ă@ $adj., s.m. f$. (adept) al abstenţionismului. (< fr. $abstentionniste$)','abstenţioníst, -ă adj., s.m. f. (adept) al abstenţionismului. (< fr. abstentionniste)',0,1042012800,1042012800,0),(332,2,1,'abstenţionist',518,'@ABSTENŢIONÍST, -Ă@, $abstenţionişti, -ste$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj. Care aparţine abstenţionismului, privitor la abstenţionism. @2.@ S.m. şi f. Adept al abstenţionismului. [Pr.: $-ţi-o-$] - Din fr. @abstentionniste@.','ABSTENŢIONÍST, -Ă, abstenţionişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine abstenţionismului, privitor la abstenţionism. 2. S.m. şi f. Adept al abstenţionismului. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. abstentionniste.',0,1027494000,1189656110,0),(333,4,21,'abstenţiune',884,'@abstenţiúne@ $s. f$. abstinenţă. (< fr. $abstention$, lat. $abstentio$)','abstenţiúne s. f. abstinenţă. (< fr. abstention, lat. abstentio)',0,1042012800,1042012800,0),(334,2,1,'abstenţiune',1010,'@ABSTENŢIÚNE@, $abstenţiuni$, s.f. (Rar) Abstinenţă. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @abstention@.','ABSTENŢIÚNE, abstenţiuni, s.f. (Rar) Abstinenţă. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. abstention.',0,1027494000,1189656110,0),(335,4,21,'abstinent',8953,'@abstinént, -ă@ $adj., s.m. f$. (cel) care practică abstinenţa. (< fr. $abstinent$, lat. $abstinens$)','abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinenţa. (< fr. abstinent, lat. abstinens)',0,1042012800,1118687414,0),(336,2,1,'abstinent',9518,'@ABSTINÉNT, -Ă@, $abstinenţi, -te$, s.m. şi f. Persoană care îşi impune restricţii de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc. - Din fr. @abstinent@, lat. @abstinens, -ntis@.','ABSTINÉNT, -Ă, abstinenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care îşi impune restricţii de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.',0,1027494000,1027494000,0),(337,4,21,'abstinenţă',10149,'@abstinénţă@ $s. f$. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune. (< fr. $abstinence$, lat. $abstinentia$)','abstinénţă s. f. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune. (< fr. abstinence, lat. abstinentia)',0,1042012800,1092682221,0),(338,2,1,'abstinenţă',13084,'@ABSTINÉNŢĂ@, $abstinenţe$, s.f. @1.@ Faptul de a-şi impune restricţii de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc.; abstenţiune. @2.@ (Ec. pol.; în sintagma) $Teoria abstinenţei$ = teorie prin care capitalul şi acumularea lui rezultă din abţinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. - Din fr. @abstinence@, lat. @abstinentia@.','ABSTINÉNŢĂ, abstinenţe, s.f. 1. Faptul de a-şi impune restricţii de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc.; abstenţiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenţei = teorie prin care capitalul şi acumularea lui rezultă din abţinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia.',0,1027494000,1027494000,0),(339,4,21,'abstract',27992,'@abstráct, -ă@ @I.@ $adj$. gândit în mod separat de ansamblul concret, real. * $în ~$ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; ($mat.) număr ~$ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; $artă ~ă$ = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism. @II.@ $s. n$. @1.@ parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract. * $~ verbal$ = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia. @2.@ categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale. (< germ. $abstrakt$, lat. $abstractus$)','abstráct, -ă I. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real. ♢ în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract. ♢ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia. 2. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)',0,1042012800,1042012800,0),(340,2,1,'abstract',27266,'@ABSTRÁCT, -Ă@, $abstracţi, -te$, adj., s.n. @1.@ Adj. Care rezultă din separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detaşat de obiecte, de fenomene sau de relaţiile în care există în realitate. * Loc. adv. $În abstract$ = pe bază de deducţii logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. @2.@ Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; $p. ext.$ greu de înţeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. @3.@ S.n., adj. (Cuvânt) care are sens abstract (1). ** $Abstract verbal$ = substantiv care provine dintr-un verb şi exprimă acţiunea verbului respectiv. - Din lat. @abstractus@, germ. @abstrakt@, fr. @abstrait@.','ABSTRÁCT, -Ă, abstracţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care rezultă din separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detaşat de obiecte, de fenomene sau de relaţiile în care există în realitate. ♢ Loc. adv. În abstract = pe bază de deducţii logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. 2. Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; p. ext. greu de înţeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 3. S.n., adj. (Cuvânt) care are sens abstract (1). ♦ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb şi exprimă acţiunea verbului respectiv. – Din lat. abstractus, germ. abstrakt, fr. abstrait.',0,1027494000,1027494000,0),(341,4,21,'abstractism',659,'@abstractísm@ $s. n$. caracter abstract. (< abstract + -ism)','abstractísm s. n. caracter abstract. (< abstract + -ism)',0,1042012800,1042012800,0),(342,4,21,'abstractiv',397,'@abstractív -ă@ $adj$. format prin abstracţie. (< fr. $abstractif$)','abstractív -ă adj. format prin abstracţie. (< fr. abstractif)',0,1042012800,1042012800,0),(343,4,21,'abstractivitate',439,'@abstractivitáte@ $s. f$. aptitudinea de a abstrage. (< fr. $abstractivité$)','abstractivitáte s. f. aptitudinea de a abstrage. (< fr. abstractivité)',0,1042012800,1042012800,0),(344,2,1,'abstractiza',2719,'@ABSTRACTIZÁ@, $abstractizez$ vb. I. Tranz. şi intranz. A efectua o abstractizare. - @Abstract@ + suf. $-iza$.','ABSTRACTIZÁ, abstractizez vb. I. Tranz. şi intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza.',0,1027580400,1189656110,0),(346,2,5,'abstractizant',434,'@ABSTRACTIZÁNT, -Ă@, $abstractizanţi, -te$, adj. Care abstractizează. - @Abstractiza@ + suf. $-ant$.','ABSTRACTIZÁNT, -Ă, abstractizanţi, -te, adj. Care abstractizează. – Abstractiza + suf. -ant.',0,1030690800,1189656110,0),(347,4,21,'abstractizant',1923,'@abstractizánt -ă@ $adj$. care are un caracter abstract. (< abstractiza + -ant)','abstractizánt -ă adj. care are un caracter abstract. (< abstractiza + -ant)',0,1042012800,1184344318,0),(348,2,1,'abstractizare',3666,'@ABSTRACTIZÁRE@, $abstractizări$, s.f. Operaţie a gândirii prin care se desprind şi se reţin unele dintre caracteristicile şi relaţiile esenţiale ale obiectului cercetării; abstracţie ** Trecere de la concret la abstract. - V. @abstractiza@.','ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s.f. Operaţie a gândirii prin care se desprind şi se reţin unele dintre caracteristicile şi relaţiile esenţiale ale obiectului cercetării; abstracţie ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.',0,1027580400,1189656110,0),(349,4,21,'abstractizare',3435,'@abstractizáre@ $s. f$. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie. (< abstractiza)','abstractizáre s. f. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie. (< abstractiza)',0,1042012800,1042012800,0),(350,2,1,'abstracţie',5220,'@ABSTRÁCŢIE@, $abstracţii$, s.f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. * Expr. $A face abstracţie de... $ = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: @abstracţiúne@ s.f.] - Din fr. @abstraction@, lat. @abstractio, -onis@.','ABSTRÁCŢIE, abstracţii, s.f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ♢ Expr. A face abstracţie de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracţiúne s.f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.',0,1027580400,1189656110,0),(351,4,21,'abstracţie',5019,'@abstrácţie@ $s. f$. @1.@ noţiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. @2.@ abstractizare. * $a face ~ de$ = a nu lua în considerare. (< fr. $abstraction$, lat. $abstractio$)','abstrácţie s. f. 1. noţiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ♢ a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr. abstraction, lat. abstractio)',0,1042012800,1042012800,0),(352,4,21,'abstracţionism',1246,'@abstracţionísm@ $s. n$. artă abstractă. (< fr. $abstractionnisme$)','abstracţionísm s. n. artă abstractă. (< fr. abstractionnisme)',0,1042012800,1042012800,0),(353,2,1,'abstracţionism',4258,'@ABSTRACŢIONÍSM@ s.n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realităţile exterioare, ideile şi sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [Pr.: $-ţi-o-$] - Din fr. @abstractionnisme@.','ABSTRACŢIONÍSM s.n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realităţile exterioare, ideile şi sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. abstractionnisme.',0,1027580400,1027580400,0),(354,4,21,'abstracţionist',342,'@abstracţioníst, -ă@ $adj., s.m. f$. (adept) al abstracţionismului. (< fr. $abstractionniste$)','abstracţioníst, -ă adj., s.m. f. (adept) al abstracţionismului. (< fr. abstractionniste)',0,1042012800,1042012800,0),(355,1,1,'abstracţionist',466,'@ABSTRACŢIONÍST, -Ă@, $abstracţionişti, -ste$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj. Care aparţine abstracţionismului, referitor la abstracţionism. @2.@ S.m. şi f. Adept al abstracţionismului. - Din fr. @abstractionniste@.','ABSTRACŢIONÍST, -Ă, abstracţionişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine abstracţionismului, referitor la abstracţionism. 2. S.m. şi f. Adept al abstracţionismului. – Din fr. abstractionniste.',0,1037779200,1189656110,0),(356,2,1,'abstracţiune',1011,'@ABSTRACŢIÚNE@ s.f. v. @abstracţie@.','ABSTRACŢIÚNE s.f. v. abstracţie.',0,1027580400,1189656110,0),(357,4,21,'abstrage',2992,'@abstráge@ $vb$. @I.@ $tr$. a efectua o abstractizare. @II.@ $refl$. a se izola de realitatea înconjurătoare. (după fr. $abstraire$, lat. $abstrahere$)','abstráge vb. I. tr. a efectua o abstractizare. II. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare. (după fr. abstraire, lat. abstrahere)',0,1042012800,1042012800,0),(358,2,1,'abstrage',4288,'@ABSTRÁGE@, $abstrág$, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde o însuşire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparţine; a judeca izolat, în afara unui context. - Din fr. @abstraire@ (după $trage$).','ABSTRÁGE, abstrág, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde o însuşire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparţine; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).',0,1027580400,1027580400,0),(359,2,1,'abstragere',4357,'@ABSTRÁGERE@, $abstrageri$, s.f. (Rar) Acţiunea de $a abstrage$ şi rezultatul ei. - V. @abstrage@.','ABSTRÁGERE, abstrageri, s.f. (Rar) Acţiunea de a abstrage şi rezultatul ei. – V. abstrage.',0,1027580400,1189656110,0),(477449,471,21,'monotip',226,'@MONOTÍP, -Ă@ I. $adj.$ făcut după un singur model de tip. II. s. n. 1. maşină tipografică de cules şi turnat literele una câte una. 2. procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. * lucrare astfel obţinută. (< fr. $monotype$)','MONOTÍP, -Ă I. adj. făcut după un singur model de tip. II. s. n. 1. maşină tipografică de cules şi turnat literele una câte una. 2. procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♢ lucrare astfel obţinută. (< fr. monotype)',0,1189834611,1189834611,0),(360,4,21,'abstrus',2791,'@abstrús, -ă@ $adj$. abscons. (< fr. $abstrus$, lat. $abstrusus$)','abstrús, -ă adj. abscons. (< fr. abstrus, lat. abstrusus)',0,1042012800,1042012800,0),(361,2,1,'abstrus',2985,'@ABSTRÚS, -Ă@, $abstruşi, -se$, adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat. - Din fr. @abstrus@.','ABSTRÚS, -Ă, abstruşi, -se, adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat. – Din fr. abstrus.',0,1027580400,1189656110,0),(362,4,21,'absurd',14350,'@absúrd, -ă@ @I.@ $adj$. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ. @II.@ $s. n$. @1.@ ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. * $prin ~$ = admiţând un raţionament fals. @2.@ ($fil.$) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi. (< fr. $absurde$, lat. $absurdus$)','absúrd, -ă I. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin ~ = admiţând un raţionament fals. 2. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi. (< fr. absurde, lat. absurdus)',0,1042012800,1042012800,0),(363,2,1,'absurd',12387,'@ABSÚRD, -Ă@, $absurzi, -de$, adj., s.n. @1.@ Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societăţii, contrar bunului-simţ; ilogic. * Loc. adv. $Prin absurd$ = admiţând un raţionament fals, o situaţie aproape imposibilă. ** $Reducere la absurd$ = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar duce la absurd. @2.@ S.n. Ceea ce este absurd (@1@). - Din fr. @absurde@, lat. @absurdus@.','ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societăţii, contrar bunului-simţ; ilogic. ♢ Loc. adv. Prin absurd = admiţând un raţionament fals, o situaţie aproape imposibilă. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S.n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus.',0,1027580400,1189656110,0),(364,2,1,'absurditate',3050,'@ABSURDITÁTE@, $absurdităţi$, s.f. Caracterul a ceea ce este absurd (@1@); lucru, idee, concepţie absurdă; prostie, inepţie. - Din fr. @absurdité@, lat. @absurditas, -atis@.','ABSURDITÁTE, absurdităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepţie absurdă; prostie, inepţie. – Din fr. absurdité, lat. absurditas, -atis.',0,1027580400,1189656110,0),(477448,471,21,'monoterm',37,'@MONOTÉRM, -Ă@ $adj.$ (despre transformări fizice) în care sistemul nu schimbă căldura decât cu o singură sursă, la o temperatură determinată. (< fr. $monotherme$)','MONOTÉRM, -Ă adj. (despre transformări fizice) în care sistemul nu schimbă căldura decât cu o singură sursă, la o temperatură determinată. (< fr. monotherme)',0,1189834611,1189834611,0),(365,4,21,'absurditate',2804,'@absurditáte@ $s. f$. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie. (< fr. $absurdité$, lat. $absurditas$)','absurditáte s. f. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie. (< fr. absurdité, lat. absurditas)',0,1042012800,1042012800,0),(366,2,1,'abţibild',15735,'@ABŢIBÍLD@, $abţibilduri$, s.n. @1.@ Imagine în culori imprimată pe un strat subţire de colodiu, care se aplică pe o suprafaţă netedă, umezindu-se şi dezlipindu-se de pe hârtia pe care a fost lipit. @2.@ Fig. (La pl.) Nimicuri, fapte mărunte; mici şmecherii. - Din germ. @Abziehbild@.','ABŢIBÍLD, abţibilduri, s.n. 1. Imagine în culori imprimată pe un strat subţire de colodiu, care se aplică pe o suprafaţă netedă, umezindu-se şi dezlipindu-se de pe hârtia pe care a fost lipit. 2. Fig. (La pl.) Nimicuri, fapte mărunte; mici şmecherii. – Din germ. Abziehbild.',0,1027580400,1205162969,0),(367,4,21,'abţibild',14094,'@abţibíld@ $s. n$. @1.@ mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă. @2.@ ($fam.; pl.$) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii. (< germ. $Abziehbild$)','abţibíld s. n. 1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă. 2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii. (< germ. Abziehbild)',0,1042012800,1042012800,0),(368,2,5,'abţigui',4135,'@ABŢIGUÍ@, $abţiguiesc$, vb. IV. (Fam.) @1.@ Refl. A se îmbăta. @2.@ Tranz. A da (cuiva) o bătaie (uşoară). ** Fig. A face cuiva un rău. @3.@ Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); $p.ext.$ a falsifica. - Et. nec. - @abţiguíre@ s.f.; @abţiguit, -ă@ adj.','ABŢIGUÍ, abţiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (uşoară). ♦ Fig. A face cuiva un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p.ext. a falsifica. – Et. nec. – abţiguíre s.f.; abţiguit, -ă adj.',0,1030690800,1030690800,0),(369,1,1,'abţiguire',485,'@ABŢIGUÍRE@, $abţiguiri$, s.f. (Fam.) Acţiunea de $a (se) abţigui$. - V. @abţigui@.','ABŢIGUÍRE, abţiguiri, s.f. (Fam.) Acţiunea de a (se) abţigui. – V. abţigui.',0,1037779200,1189656110,0),(370,1,1,'abţiguit',1136,'@ABŢIGUÍT, -Ă@, $abţiguiţi, -te$, adj. (Fam.) @1.@ Beat. @2.@ Modificat; $p.ext.$ falsificat. - V. @abţigui@.','ABŢIGUÍT, -Ă, abţiguiţi, -te, adj. (Fam.) 1. Beat. 2. Modificat; p.ext. falsificat. – V. abţigui.',0,1037779200,1189656110,0),(371,2,1,'abţine',10612,'@ABŢÍNE@, $abţín$, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna (de la...). ** A nu se pronunţa, a nu-şi exprima părerea sau votul; a se ţine departe de o activitate. - Din fr. (s\')@abstenir@ (după $ţine$).','ABŢÍNE, abţín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunţa, a nu-şi exprima părerea sau votul; a se ţine departe de o activitate. – Din fr. (s\')abstenir (după ţine).',0,1027580400,1027580400,0),(372,4,21,'abţine',10850,'@abţíne@ $vb. refl$. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima punctul de vedere. (< fr. $s\\\'abstenir$, lat. $abstinere$)','abţíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima punctul de vedere. (< fr. s\'abstenir, lat. abstinere)',0,1042012800,1165075515,0),(373,2,1,'abţinere',5140,'@ABŢÍNERE@, $abţineri$, s.f. Acţiunea de $a se abţine$ şi rezultatul ei. - V. @abţine@.','ABŢÍNERE, abţineri, s.f. Acţiunea de a se abţine şi rezultatul ei. – V. abţine.',0,1027580400,1189656110,0),(374,4,21,'abulic',7224,'@abúlic, -ă@ $adj., s.m. f$. (suferind) de abulie. (< fr. $aboulique$)','abúlic, -ă adj., s.m. f. (suferind) de abulie. (< fr. aboulique)',0,1042012800,1042012800,0),(375,2,1,'abulic',7500,'@ABÚLIC, -Ă@, $abulici, -ce$, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de abulie. - Din fr. @aboulique@.','ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.',0,1027839600,1189656110,0),(376,4,21,'abulie',10350,'@abulíe@ $s. f$. @1.@ boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei. @2.@ ($fig.$) inerţie. (< fr. $aboulie$)','abulíe s. f. 1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei. 2. (fig.) inerţie. (< fr. aboulie)',0,1042012800,1042012800,0),(377,2,1,'abulie',10899,'@ABULÍE@, $abulii$, s.f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puţin pronunţată a voinţei; nehotărâre, inerţie. - Din fr. @aboulie@.','ABULÍE, abulii, s.f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puţin pronunţată a voinţei; nehotărâre, inerţie. – Din fr. aboulie.',0,1027839600,1196441110,0),(378,4,21,'abumarkub',1905,'@abumarkúb@ $s.m.$ pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului. (< germ. $Abu Markub$)','abumarkúb s.m. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului. (< germ. Abu Markub)',0,1042012800,1189656110,0),(379,2,1,'abunda',5719,'@ABUNDÁ@, pers. 3 $abúndă$, vb. I. Intranz. @1.@ A fi, a se găsi din belşug, în mare cantitate; a prisosi. @2.@ A avea, a conţine; a folosi din belşug. - Din fr. @abonder@, lat. @abundare@.','ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belşug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conţine; a folosi din belşug. – Din fr. abonder, lat. abundare.',0,1027839600,1027839600,0),(380,4,21,'abunda',4830,'@abundá@ $vb. intr$. a fi, a se găsi, a avea din belşug. (după fr. $abonder$, lat. $abundare$)','abundá vb. intr. a fi, a se găsi, a avea din belşug. (după fr. abonder, lat. abundare)',0,1042012800,1042012800,0),(381,2,1,'abundent',6387,'@ABUNDÉNT, -Ă@, $abundenţi, -te$, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. - Din fr. @abondant@, lat. @abundans, -ntis@.','ABUNDÉNT, -Ă, abundenţi, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.',0,1027839600,1027839600,0),(382,4,21,'abundent',5612,'@abundént, -ă@ $adj$. care abundă; profuz. (după fr. $abondant$, lat. $abundant$)','abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)',0,1042012800,1042012800,0),(383,4,21,'abundenţă',5360,'@abundénţă@ $s. f$. cantitate mare, belşug; bogăţie. * $cornul ĕi$ = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. $abondance$, lat. $abundantia$)','abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)',0,1042012800,1042012800,0),(384,2,1,'abundenţă',5382,'@ABUNDÉNŢĂ@ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. * Loc. adv. $Din abundenţă$ = mult, în cantitate mare. - Din fr. @abondance@, lat. @abundantia@.','ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ Loc. adv. Din abundenţă = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.',0,1027839600,1189656110,0),(385,2,1,'abur',5727,'@ÁBUR@, $aburi$, s.m. @1.@ Vapori de apă. @2.@ Ceaţă rară. @3.@ (Rar) Adiere. @4.@ Fig. Suflare uşoară (a vântului), boare. - Cf. alb. %avull%.','ÁBUR, aburi, s.m. 1. Vapori de apă. 2. Ceaţă rară. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig. Suflare uşoară (a vântului), boare. – Cf. alb. a v u l l.',0,1027839600,1189656110,0),(386,2,1,'aburca',3457,'@ABURCÁ@, $abúrc$, vb. I. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui căţărându-se, a (se) căţăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. - Et. nec. Cf. @urca@.','ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui căţărându-se, a (se) căţăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.',0,1027839600,1189656110,0),(477447,471,21,'monotematism',69,'@MONOTEMATÍSM@ $s. n.$ (muz.) principiu de compoziţie în care o temă revine în mai multe părţi sau temele tuturor părţilor sunt sintetizate într-una singură. (< it. $monotematismo$)','MONOTEMATÍSM s. n. (muz.) principiu de compoziţie în care o temă revine în mai multe părţi sau temele tuturor părţilor sunt sintetizate într-una singură. (< it. monotematismo)',0,1189834611,1189834611,0),(387,2,1,'abureală',1571,'@ABUREÁLĂ@, $abureli$, s.f. @1.@ Aburi condensaţi în picături foarte fine care se depun pe obiecte. @2.@ Exalaţie, miros. @3.@ Fig. (Rar) Adiere. - @Aburi@ + suf. $-eală$.','ABUREÁLĂ, abureli, s.f. 1. Aburi condensaţi în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalaţie, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.',0,1027839600,1189656110,0),(388,2,1,'aburi',5194,'@ABURÍ@, $aburesc$, vb. IV. @1.@ Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (@1@). @2.@ Intranz. A scoate, a produce aburi (@1@). @3.@ Refl. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la faţă). @4.@ Tranz. Fig. A atinge uşor (ca o suflare). ** Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. - Din @abur@.','ABURÍ, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la faţă). 4. Tranz. Fig. A atinge uşor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.',0,1027839600,1206963992,0),(389,2,1,'aburire',5030,'@ABURÍRE@, $aburiri$, s.f. Acţiunea de $a (se) aburi$ şi rezultatul ei. ** Expunere a unor materiale textile, lemnoase, etc. sau produse finite la acţiunea aburilor (@1@) în vederea ameliorării unor însuşiri, a uşurării prelucrării lor ulterioare etc. - V. @aburi@.','ABURÍRE, aburiri, s.f. Acţiunea de a (se) aburi şi rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase, etc. sau produse finite la acţiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însuşiri, a uşurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.',0,1027839600,1189656110,0),(390,2,1,'aburit',2555,'@ABURÍT, -Ă@, $aburiţi, -te$, adj. Acoperit cu aburi (@1@); care scoate, din care ies aburi. ** Fig. Aprins la faţă; înroşit; înfierbântat (de supărare). - V. @aburi@.','ABURÍT, -Ă, aburiţi, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la faţă; înroşit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.',0,1027839600,1189656110,0),(391,2,1,'aburos',923,'@ABURÓS, -OÁSĂ@, $aburoşi, -oase$, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (@1@); din care ies aburi; ca aburii. - @Abur@ + suf. $-os$.','ABURÓS, -OÁSĂ, aburoşi, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.',0,1027839600,1189656110,0),(392,4,21,'abuz',8414,'@abúz@ $s. n$. @1.@ întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. @2.@ încălcare a legalităţii; faptă ilegală. * $~ de putere$ = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; $~ de încredere$ = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva. (< fr. $abus$, lat. $abusus$)','abúz s. n. 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva. (< fr. abus, lat. abusus)',0,1042012800,1042012800,0),(393,2,1,'abuz',10956,'@ABÚZ@, $abuzuri$, s.n. @1.@ Încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. * $Abuz de putere$ = delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. $Abuz de încredere$ = înşelăciune care constă din însuşirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredinţat spre păstrare sau spre utilizare. $Abuz de drept$ = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. @2.@ Întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. * Loc. adv. $Prin abuz$ = abuziv, exagerat. @3.@ (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. - Din fr. @abus@, lat. @abusus@.','ABÚZ, abuzuri, s.n. 1. Încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. ♢ Abuz de putere = delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. Abuz de încredere = înşelăciune care constă din însuşirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredinţat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. ♢ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din fr. abus, lat. abusus.',0,1027839600,1189656110,0),(477446,471,21,'monotelit',129,'@MONOTELÍT@ $s. m.$ eretic, adept al monotelismului. (< fr. $monothélit$)','MONOTELÍT s. m. eretic, adept al monotelismului. (< fr. monothélit)',0,1189834611,1189834611,0),(394,2,1,'abuza',3716,'@ABUZÁ@, $abuzez$, vb. I. Intranz. @1.@ A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (@1@). @2.@ A comite ilegalităţi, nedreptăţi, profitând de o situaţie, de un titlu sau de putere. - Din fr. @abuser@.','ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalităţi, nedreptăţi, profitând de o situaţie, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.',0,1027839600,1027839600,0),(395,4,21,'abuza',2704,'@abuzá@ $vb. intr$. @1.@ a face abuz (1) de ceva. @2.@ a comite un abuz (2). (< fr. $abuser$)','abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)',0,1042012800,1042012800,0),(396,2,1,'abuziv',5281,'@ABUZÍV, -Ă@, $abuzivi, -e$, adj. @1.@ Exagerat, excesiv. @2.@ (Despre acţiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. - Din fr. @abusif@, lat. @abusivus@.','ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acţiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus.',0,1027839600,1027839600,0),(397,4,21,'abuziv',4334,'@abuzív, -ă@ $adj$. @1.@ exagerat, excesiv. @2.@ care constituie un abuz; arbitrar; ilegal. (< fr. $abusif$, lat. $abusivus$)','abuzív, -ă adj. 1. exagerat, excesiv. 2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal. (< fr. abusif, lat. abusivus)',0,1042012800,1042012800,0),(398,4,21,'abzice',941,'@abzíce@ $vb. tr$. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. $absagen$)','abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen)',0,1042012800,1231151085,0),(399,2,1,'ac',22248,'@AC@, $ace$, s.n. @1.@ Mică ustensilă de oţel, subţire, ascuţită şi lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care serveşte la cusut. * Expr. $A avea$ (sau $a găsi) ac de cojocul cuiva$ = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva. $A călca$ (sau $a umbla) ca pe ace$ = a merge încet, cu grijă. $A scăpa ca prin urechile acului$ = a scăpa cu mare greutate. $Nici cât un vârf de ac$ = extrem de mic, foarte puţin, aproape deloc. $A căuta acul în carul cu fân$ = a se apuca de o muncă zadarnică. @2.@ (Cu determinări) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac (@1@), având diverse întrebuinţări. $Ac cu gămălie. Ac de siguranţă. Ac de păr$. * $Ac de maşină$ = ac pentru maşina de cusut. ** $Ace de gheaţă$ = cristale de gheaţă, subţiri şi ascuţite, care se formează iarna. @3.@ Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină. $Ac magnetic. Acul busolei$. ** Macaz. @4.@ (Biol.) Organ de apărare şi de atac al unor animale, în formă de ghimpe sau de vârf ascuţit. ** Organ în formă de ac (@1@) sau de ghimpe care acoperă pielea unor animale, folosit pentru apărare. $Acele ariciului$. @5.@ Frunză îngustă, ascuţită, caracteristică coniferelor. @6.@ Compuse: $acul-doamnei$ = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe şi cu fructe terminate cu un cioc lung ($Scandix pecten veneris$); $ac-de-mare$ = peşte marin, lung şi ascuţit, în formă de andrea, acoperit cu plăci osoase ($Syngnathus rubescens$) - Lat. @acus@.','AC, ace, s.n. 1. Mică ustensilă de oţel, subţire, ascuţită şi lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care serveşte la cusut. ♢ Expr. A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva. A călca (sau a umbla) ca pe ace = a merge încet, cu grijă. A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate. Nici cât un vârf de ac = extrem de mic, foarte puţin, aproape deloc. A căuta acul în carul cu fân = a se apuca de o muncă zadarnică. 2. (Cu determinări) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac (1), având diverse întrebuinţări. Ac cu gămălie. Ac de siguranţă. Ac de păr. ♢ Ac de maşină = ac pentru maşina de cusut. ♦ Ace de gheaţă = cristale de gheaţă, subţiri şi ascuţite, care se formează iarna. 3. Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină. Ac magnetic. Acul busolei. ♦ Macaz. 4. (Biol.) Organ de apărare şi de atac al unor animale, în formă de ghimpe sau de vârf ascuţit. ♦ Organ în formă de ac (1) sau de ghimpe care acoperă pielea unor animale, folosit pentru apărare. Acele ariciului. 5. Frunză îngustă, ascuţită, caracteristică coniferelor. 6. Compuse: acul-doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe şi cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); ac-de-mare = peşte marin, lung şi ascuţit, în formă de andrea, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus rubescens) – Lat. acus.',0,1027839600,1221490892,0),(477445,471,21,'monotelism',179,'@MONOTELÍSM@ $s. n.$ doctrină religioasă care susţine că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină şi una umană, dar o singură voinţă, cea divină. (< fr. $monothélisme$)','MONOTELÍSM s. n. doctrină religioasă care susţine că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină şi una umană, dar o singură voinţă, cea divină. (< fr. monothélisme)',0,1189834611,1232543199,0),(400,2,1,'acacia',3763,'@ACÁCIA@, $acacii$, s.f. Nume dat arborilor sau arbuştilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivaţi ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor şi pentru extragerea gumei arabice ($Acacia$). - Din lat., fr. @acacia@.','ACÁCIA, acacii, s.f. Nume dat arborilor sau arbuştilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivaţi ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor şi pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.',0,1027839600,1088703293,0),(401,2,1,'acadea',3894,'@ACADEÁ@, $acadele$, s.f. Bomboană preparată din zahăr topit. - Din tc. @akede@.','ACADEÁ, acadele, s.f. Bomboană preparată din zahăr topit. – Din tc. akede.',0,1027839600,1189656110,0),(402,2,1,'academic',5646,'@ACADÉMIC, -Ă@, $academici, -ce$, adj. @1.@ Care ţine de academie, privitor la academie. * $Titlu academic$ = diplomă obţinută într-o şcoală de grad universitar. ** (Substantivat, m.; înv.) $Membru al Academiei Române$. @2.@ Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convenţional. * $Stil academic$ = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de şcoală de artă academică (@1@); stil sobru, corect, ştiinţific, convenţional şi rece. - Din fr. @académique@, lat. @academicus@.','ACADÉMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care ţine de academie, privitor la academie. ♢ Titlu academic = diplomă obţinută într-o şcoală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convenţional. ♢ Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de şcoală de artă academică (1); stil sobru, corect, ştiinţific, convenţional şi rece. – Din fr. académique, lat. academicus.',0,1027839600,1189656110,0),(477444,471,21,'monoteist',1013,'@MONOTEÍST, -Ă@ $adj., s. m. f.$ (adept) al monoteismului. (< fr. $monothéiste$)','MONOTEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monoteismului. (< fr. monothéiste)',0,1189834611,1189834611,0),(403,2,1,'academician',1700,'@ACADEMICIÁN, -Ă@, $academicieni, -e$, s.m. şi f. Membru (de onoare sau titular) al unei academii. [Pr.: $-ci-an$] - Din fr. @académicien@.','ACADEMICIÁN, -Ă, academicieni, -e, s.m. şi f. Membru (de onoare sau titular) al unei academii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. académicien.',0,1027839600,1189656110,0),(404,2,1,'academie',4752,'@ACADEMÍE@, $academii$, s.f. @1.@ Societate de învăţaţi, de literaţi, de artişti etc. creată pentru dezvoltoarea ştiinţelor şi a artelor; înaltă instituţie culturală care reuneşte pe cei mai de seamă savanţi şi artişti. @2.@ Şcoală de învăţământ superior. [Acc. şi: (după lat.) $académie$] - Din fr. @académie@, lat. @academia@.','ACADEMÍE, academii, s.f. 1. Societate de învăţaţi, de literaţi, de artişti etc. creată pentru dezvoltoarea ştiinţelor şi a artelor; înaltă instituţie culturală care reuneşte pe cei mai de seamă savanţi şi artişti. 2. Şcoală de învăţământ superior. [Acc. şi: (după lat.) académie] – Din fr. académie, lat. academia.',0,1027839600,1027839600,0),(405,2,1,'academism',2330,'@ACADEMÍSM@ s.n. @1.@ Atitudine estetică promovând imitaţia necondiţionată a creaţiilor artei antice şi a Renaşterii. ** Trăsătură caracteristică oricărei arte care cultivă un ideal de frumuseţe canonică, convenţională, manieristă. @2.@ Fel de a se comporta academic (@2@), rigid, rece. - Din fr. @académisme@.','ACADEMÍSM s.n. 1. Atitudine estetică promovând imitaţia necondiţionată a creaţiilor artei antice şi a Renaşterii. ♦ Trăsătură caracteristică oricărei arte care cultivă un ideal de frumuseţe canonică, convenţională, manieristă. 2. Fel de a se comporta academic (2), rigid, rece. – Din fr. académisme.',0,1027839600,1027839600,0),(406,2,1,'acadian',834,'@ACADIÁN@ s.n. A doua perioadă a cambrianului. [Pr.: $-di-an$] - Din fr. @acadien@.','ACADIÁN s.n. A doua perioadă a cambrianului. [Pr.: -di-an] – Din fr. acadien.',0,1027839600,1189656110,0),(407,2,1,'acaju',3614,'@ACAJÚ@ s.m. invar., adj. invar. @1.@ S.m. invar. Arbore din regiunea tropicală a Americii, al cărui lemn, de culoare roşiatică, este întrebuinţat la confecţionarea mobilelor de lux; mahon ($Swietinia mahagoni$). ** Lemnul acestui arbore. @2.@ Adj. invar. Maro-roşcat, de culoarea lemnului de acaju (@1@). - Din fr. @acajou@.','ACAJÚ s.m. invar., adj. invar. 1. S.m. invar. Arbore din regiunea tropicală a Americii, al cărui lemn, de culoare roşiatică, este întrebuinţat la confecţionarea mobilelor de lux; mahon (Swietinia mahagoni). ♦ Lemnul acestui arbore. 2. Adj. invar. Maro-roşcat, de culoarea lemnului de acaju (1). – Din fr. acajou.',0,1027839600,1189656110,0),(408,2,1,'acalmie',8538,'@ACALMÍE@ s.f. Potolire sau încetare temporară a mişcării

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu