rss

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Dex DB - Part.5

– Din fr. acumètre.',0,1028617200,1028617200,0),(738,2,1,'acuminat',1106,'@ACUMINÁT, -Ă@, $acuminaţi, -te$, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung şi ascuţit. - Din fr. @acuminé@, lat. @acuminatus@.','ACUMINÁT, -Ă, acuminaţi, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung şi ascuţit. – Din fr. acuminé, lat. acuminatus.',0,1028617200,1028617200,0),(739,2,1,'acumula',5159,'@ACUMULÁ@, $acumulez$, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. - Din fr. @accumuler@, lat. @accumulare@.','ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Din fr. accumuler, lat. accumulare.',0,1028617200,1190309230,0),(740,2,1,'acumulare',8259,'@ACUMULÁRE@, $acumulări$, s.f. @1.@ Acţiunea de $a acumula$ şi rezultatul ei. @2.@ (Ec. pol.; în sintagmele) $Acumulare de capital$ = transformarea plusvalorii în capital în procesul reproducţiei lărgite a capitalului. $Fond de acumulare$ = parte a unui venit folosită pentru acumulare. $Rata acumulării$ = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează. @3.@ (Geogr.; urmat de determinări) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vânturi, gheţari etc. - V. @acumula@.','ACUMULÁRE, acumulări, s.f. 1. Acţiunea de a acumula şi rezultatul ei. 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Acumulare de capital = transformarea plusvalorii în capital în procesul reproducţiei lărgite a capitalului. Fond de acumulare = parte a unui venit folosită pentru acumulare. Rata acumulării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează. 3. (Geogr.; urmat de determinări) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vânturi, gheţari etc. – V. acumula.',0,1028617200,1189656111,0),(477406,471,21,'monopolist',666,'@MONOPOLÍST, -Ă@ I. $adj.$ organizat pe bază de monopol (2). II. s. m. f. capitalist participant la conducerea unui monopol. (< fr. $monopoliste$)','MONOPOLÍST, -Ă I. adj. organizat pe bază de monopol (2). II. s. m. f. capitalist participant la conducerea unui monopol. (< fr. monopoliste)',0,1189834611,1189834611,0),(741,2,5,'acumulat',1915,'@ACUMULÁT, -Ă@, $acumulaţi, -te$, adj. Care este strâns, adunat (în timp). - V. @acumula@.','ACUMULÁT, -Ă, acumulaţi, -te, adj. Care este strâns, adunat (în timp). – V. acumula.',0,1031554800,1189656111,0),(742,2,5,'acumulativ',341,'@ACUMULATÍV, -Ă@, $acumulativi, -e$, adj. (Rar) Care acumulează. - Din fr. @accumulatif@.','ACUMULATÍV, -Ă, acumulativi, -e, adj. (Rar) Care acumulează. – Din fr. accumulatif.',0,1031641200,1031641200,0),(743,2,1,'acumulator',9834,'@ACUMULATÓR@, $acumulatoare$, s.n. Aparat sau rezervor care înmagazinează energie electrică. - Din fr. @accumulateur@.','ACUMULATÓR, acumulatoare, s.n. Aparat sau rezervor care înmagazinează energie electrică. – Din fr. accumulateur.',0,1028617200,1175933497,0),(744,2,1,'acupla',1940,'@ACUPLÁ@, $acuplez$, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. - Din fr. @accoupler@.','ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.',0,1028617200,1189656111,0),(477405,471,21,'monopolism',133,'@MONOPOLÍSM@ $s. n.$ tendinţă de a organiza economia unei ţări pe bază de monopol (1); sistem de asociere pe monopoluri (2). (< fr. $monopolisme$)','MONOPOLÍSM s. n. tendinţă de a organiza economia unei ţări pe bază de monopol (1); sistem de asociere pe monopoluri (2). (< fr. monopolisme)',0,1189834611,1189834611,0),(745,2,1,'acuplaj',261,'@ACUPLÁJ@, $acuplaje$, s.n. Cuplaj. - Din fr. @accouplage@.','ACUPLÁJ, acuplaje, s.n. Cuplaj. – Din fr. accouplage.',0,1028617200,1189656111,0),(746,2,1,'acuplare',1072,'@ACUPLÁRE@ s.f. Acţiunea de $a acupla$. - V. @acupla@.','ACUPLÁRE s.f. Acţiunea de a acupla. – V. acupla.',0,1028617200,1189656111,0),(747,2,5,'acupresură',773,'@ACUPRESÚRĂ@ s.f. (Med.) Metodă terapeutică care constă în presarea sau masarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită; presupunctură. - Din germ. @Akupressor@.','ACUPRESÚRĂ s.f. (Med.) Metodă terapeutică care constă în presarea sau masarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită; presupunctură. – Din germ. Akupressor.',0,1031727600,1189656111,0),(477404,471,21,'monopolar',68,'@MONOPOLÁR, -Ă@ $adj.$ cu un singur pol. (< fr. $monopolaire$)','MONOPOLÁR, -Ă adj. cu un singur pol. (< fr. monopolaire)',0,1189834611,1189834611,0),(748,2,1,'acupunctor',290,'@ACUPUNCTÓR@, $acupunctori$, s.m. Specialist în acupunctură. - Din fr. @acupuncteur@.','ACUPUNCTÓR, acupunctori, s.m. Specialist în acupunctură. – Din fr. acupuncteur.',0,1028617200,1189656111,0),(749,2,1,'acupunctură',1881,'@ACUPUNCTÚRĂ@ s.f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acţiune reflexă, care constă în înţeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. - Din fr. @acupuncture@.','ACUPUNCTÚRĂ s.f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acţiune reflexă, care constă în înţeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. – Din fr. acupuncture.',0,1028617200,1028617200,0),(750,2,1,'acurat',5022,'@ACURÁT, -Ă@, $acuraţi, -te$, adj. Îngrijit, lucrat cu îngrijire. - Din it. @accurato@.','ACURÁT, -Ă, acuraţi, -te, adj. Îngrijit, lucrat cu îngrijire. – Din it. accurato.',0,1028617200,1218718947,0),(751,2,1,'acurateţă',9843,'@ACURATÉŢĂ@ s.f. v. @acurateţe@.','ACURATÉŢĂ s.f. v. acurateţe.',0,1028617200,1189656111,0),(752,2,1,'acurateţe',15733,'@ACURATÉŢE@ s.f. Grijă deosebită, atenţie mare, exactitate în executarea unui lucru. [Var.: @acuratéţă@ s.f.] - Din it. @accuratezza@.','ACURATÉŢE s.f. Grijă deosebită, atenţie mare, exactitate în executarea unui lucru. [Var.: acuratéţă s.f.] – Din it. accuratezza.',0,1028617200,1189656111,0),(753,2,1,'acustic',9745,'@ACÚSTIC, -Ă@, $acustici, -ce$, adj., s.f. @I.@ Adj. Care emite, transmite sau recepţionează sunete, care aparţine acusticii (@II 1@), privitor la acustică. * $Nervi acustici$ = a opta pereche de nervi cranieni. $Tub acustic$ = tub lung care serveşte la transmiterea vocii pe nave, în puţuri minere etc. $Cornet acustic$ = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepţionează sunete şi se înlesneşte perceperea lor. @II.@ S.f. @1.@ Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării şi recepţionării sunetelor. * $Acustică arhitecturală$ = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. @2.@ Calitatea de a înlesni o (bună) audiţie. - Din fr. @acoustique@.','ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s.f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepţionează sunete, care aparţine acusticii (II 1), privitor la acustică. ♢ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care serveşte la transmiterea vocii pe nave, în puţuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepţionează sunete şi se înlesneşte perceperea lor. II. S.f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării şi recepţionării sunetelor. ♢ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiţie. – Din fr. acoustique.',0,1028617200,1189656111,0),(754,2,1,'acustician',1116,'@ACUSTICIÁN, -Ă@, $acusticieni, -e$, s.m. şi f. Specialist în acustică (@II@). [Pr.: $-ci-an$] - Din fr. @acousticien@.','ACUSTICIÁN, -Ă, acusticieni, -e, s.m. şi f. Specialist în acustică (II). [Pr.: -ci-an] – Din fr. acousticien.',0,1028617200,1189656111,0),(755,2,1,'acustomat',958,'@ACUSTOMÁT@, $acustomate$, s.n. Dispozitiv adaptor electronic la un magnetofon pentru pornirea şi oprirea automată a aparatului, care asigură înregistrarea numai atunci când se vorbeşte. - Din germ. @Akustomat@.','ACUSTOMÁT, acustomate, s.n. Dispozitiv adaptor electronic la un magnetofon pentru pornirea şi oprirea automată a aparatului, care asigură înregistrarea numai atunci când se vorbeşte. – Din germ. Akustomat.',0,1031727600,1031727600,0),(756,2,1,'acuşa',602,'@ACÚŞA@ adv. v. @acuşi@.','ACÚŞA adv. v. acuşi.',0,1028617200,1189656111,0),(757,2,1,'acuşi',2207,'@ACÚŞI@ adv. (Pop.) Îndată, imediat. * Expr. $Acuşi... acuşi... $ = când... când... ** (Rar) Înainte cu... [Var.: @acúşa@ adv.] - @Acu@ + @şi@.','ACÚŞI adv. (Pop.) Îndată, imediat. ♢ Expr. Acuşi... acuşi... = când... când... ♦ (Rar) Înainte cu... [Var.: acúşa adv.] – Acu + şi.',0,1028617200,1189656111,0),(758,2,1,'acuşica',325,'@ACUŞÍCA@ adv. (Fam.) Acuşi. - @Acuşi@ + suf. $-ica$.','ACUŞÍCA adv. (Fam.) Acuşi. – Acuşi + suf. -ica.',0,1028617200,1189656111,0),(759,2,1,'acuşor',604,'@ACUŞÓR@, $acuşoare$, s.n. Diminutiv a lui $ac$. - @Ac@ + suf. $-uşor$.','ACUŞÓR, acuşoare, s.n. Diminutiv a lui ac. – Ac + suf. -uşor.',0,1028617200,1189656111,0),(760,2,1,'acut',16072,'@ACÚT, -Ă@, $acuţi, -te$, adj. @1.@ Ascuţit, pătrunzător. @2.@ (Despre boli) Cu evoluţie rapidă, cu caracter de criză. @3.@ (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuţit^2, subţire. - Din lat. @acutus@, it. @acuto@.','ACÚT, -Ă, acuţi, -te, adj. 1. Ascuţit, pătrunzător. 2. (Despre boli) Cu evoluţie rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuţit2, subţire. – Din lat. acutus, it. acuto.',0,1028617200,1028617200,0),(761,2,1,'acuza',7391,'@ACUZÁ@, $acúz$, vb. I. Tranz. @1.@ A învinui, a învinovăţi. @2.@ (Franţuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. - Din fr. @accuser@, lat. @accusare@.','ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăţi. 2. (Franţuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare.',0,1028617200,1028617200,0),(762,2,1,'acuzare',3618,'@ACUZÁRE@, $acuzări$, s.f. Acţiunea de $a acuza$ şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzaţie, acuză. ** (Concr.) Parte care acuză la un proces. - V. @acuza@.','ACUZÁRE, acuzări, s.f. Acţiunea de a acuza şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzaţie, acuză. ♦ (Concr.) Parte care acuză la un proces. – V. acuza.',0,1028617200,1189656111,0),(763,2,1,'acuzat',3045,'@ACUZÁT, -Ă@, $acuzaţi, -te$, s.m. şi f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acţiune în justiţie; inculpat, pârât. - V. @acuza@.','ACUZÁT, -Ă, acuzaţi, -te, s.m. şi f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acţiune în justiţie; inculpat, pârât. – V. acuza.',0,1028617200,1214509133,0),(764,2,1,'acuzativ',4289,'@ACUZATÍV@ s.n. Caz gramatical care are ca funcţiune specifică exprimarea complementului direct şi a unor atribute. * $Acuzativ cu infinitiv$ = construcţie sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziţie completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. - Din fr. @accusatif@, lat. @accusativus@.','ACUZATÍV s.n. Caz gramatical care are ca funcţiune specifică exprimarea complementului direct şi a unor atribute. ♢ Acuzativ cu infinitiv = construcţie sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziţie completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus.',0,1028617200,1226328140,0),(765,2,1,'acuzator',2464,'@ACUZATÓR, -OÁRE@, $acuzatori, -oare$, adj., s.m. şi f. (Persoană) care acuză, care învinuieşte. * $Acuzator public$ = persoană însărcinată, în împrejurări excepţionale, cu urmărirea, trimiterea în judecată şi susţinerea învinuirii în faţa instanţei în anumite cauze penale. - Din fr. @accusateur@.','ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care acuză, care învinuieşte. ♢ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepţionale, cu urmărirea, trimiterea în judecată şi susţinerea învinuirii în faţa instanţei în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.',0,1028617200,1028617200,0),(766,2,1,'acuzaţie',2418,'@ACUZÁŢIE@, $acuzaţii$, s.f. Acuzare, învinuire, învinovăţire. - Din fr. @accusation@, lat. @accusatio@.','ACUZÁŢIE, acuzaţii, s.f. Acuzare, învinuire, învinovăţire. – Din fr. accusation, lat. accusatio.',0,1028617200,1028617200,0),(767,2,1,'acuză',5484,'@ACÚZĂ@, $acuze$, s.f. (Livr.) Acuzare. - Din @acuza@ (derivat regresiv).','ACÚZĂ, acuze, s.f. (Livr.) Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv).',0,1028617200,1200233679,0),(768,2,5,'acvacultură',1785,'@ACVACULTÚRĂ@ s.f. Maricultură. - Din fr. @aquaculture@.','ACVACULTÚRĂ s.f. Maricultură. – Din fr. aquaculture.',0,1031727600,1189656111,0),(769,6,1,'acvadag',1136,'@ACVADÁG@ s.n. Soluţie de grafit coloidal folosită ca strat conductor pe suprafaţa interioară a părţii tronconice a tuburilor catodice. - Din germ. @Acvadag.@','ACVADÁG s.n. Soluţie de grafit coloidal folosită ca strat conductor pe suprafaţa interioară a părţii tronconice a tuburilor catodice. – Din germ. Acvadag.',0,1022223600,1022223600,0),(770,2,1,'acvaforte',1964,'@ACVAFÓRTE@ s.f. @1.@ Procedeu de gravură care constă în corodarea unei plăci de cupru (pe care în prealabil s-a trasat un desen) cu ajutorul acidului azotic. @2.@ (Concr.) Gravură obţinută prin acvaforte (@1@). - Din it. @acquaforte@.','ACVAFÓRTE s.f. 1. Procedeu de gravură care constă în corodarea unei plăci de cupru (pe care în prealabil s-a trasat un desen) cu ajutorul acidului azotic. 2. (Concr.) Gravură obţinută prin acvaforte (1). – Din it. acquaforte.',0,1028617200,1193823627,0),(771,2,1,'acvafortist',354,'@ACVAFORTÍST, -Ă@, $acvafortişti, -ste$, adj. Gravor în acvaforte (@1@). - Din it. @acquafortista@, fr. @acquafortiste@.','ACVAFORTÍST, -Ă, acvafortişti, -ste, adj. Gravor în acvaforte (1). – Din it. acquafortista, fr. acquafortiste.',0,1028617200,1189656111,0),(477403,471,21,'monopol',5745,'@MONOPÓL@ $s. n.$ 1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuării unor operaţii etc. 2. asociaţie de mari întreprinderi capitaliste care concentrează o parte importantă a producţiei şi a desfacerii unui anumit fel de produse. 3. (fig.) drept exclusiv pe care şi-l arogă cineva. (< germ. $Monopol$, fr. $monopole$)','MONOPÓL s. n. 1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuării unor operaţii etc. 2. asociaţie de mari întreprinderi capitaliste care concentrează o parte importantă a producţiei şi a desfacerii unui anumit fel de produse. 3. (fig.) drept exclusiv pe care şi-l arogă cineva. (< germ. Monopol, fr. monopole)',0,1189834611,1189834611,0),(772,2,1,'acvamarin',1937,'@ACVAMARÍN@ s.n. Varietate limpede de beril de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosită ca piatră preţioasă. - Din it. @acquamarina@.','ACVAMARÍN s.n. Varietate limpede de beril de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosită ca piatră preţioasă. – Din it. acquamarina.',0,1028617200,1189656111,0),(773,2,5,'acvanaut',1077,'@ACVANAÚT, -Ă@, $acvanauţi, -te$, s.m. şi f. Specialist în scufundări făcute cu scopul de a cerceta mediul marin. [Pr.: $-na-ut$] - Din fr. @aquanaute@.','ACVANAÚT, -Ă, acvanauţi, -te, s.m. şi f. Specialist în scufundări făcute cu scopul de a cerceta mediul marin. [Pr.: -na-ut] – Din fr. aquanaute.',0,1031727600,1031727600,0),(774,2,5,'acvanautic',214,'@ACVANAÚTIC, -Ă@, $acvanautici, -ce$, adj. De acvanaut. [Pr.: $-na-u-$] - Din fr. @aquanautique@.','ACVANAÚTIC, -Ă, acvanautici, -ce, adj. De acvanaut. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aquanautique.',0,1031727600,1189656111,0),(775,2,1,'acvaplan',1266,'@ACVAPLÁN@ s.n. Planşă de lemn, remorcată de o ambarcaţie cu motor, căreia sportivul, ţinându-se de o coardă fixată dinaintea planşei, îi imprimă diferite moduri de alunecare pe apă. - Din fr. @acquaplane@.','ACVAPLÁN s.n. Planşă de lemn, remorcată de o ambarcaţie cu motor, căreia sportivul, ţinându-se de o coardă fixată dinaintea planşei, îi imprimă diferite moduri de alunecare pe apă. – Din fr. acquaplane.',0,1028876400,1028876400,0),(776,2,5,'acvarist',1009,'@ACVARÍST, -Ă@, $acvarişti, -ste$, s.m. şi f. Persoană care creşte peşti în acvariu. - @Acvariu@ + suf. $-ist$. Cf. germ. @Aquarist@.','ACVARÍST, -Ă, acvarişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care creşte peşti în acvariu. – Acvariu + suf. -ist. Cf. germ. Aquarist.',0,1031727600,1189656111,0),(777,2,5,'acvaristică',674,'@ACVARÍSTICĂ@ s.f. Creşterea peştilor în acvariu. - Din germ. @Aquaristik@.','ACVARÍSTICĂ s.f. Creşterea peştilor în acvariu. – Din germ. Aquaristik.',0,1031727600,1189656111,0),(778,2,1,'acvariu',5412,'@ACVÁRIU@, $acvarii$, s.n. @1.@ Vas sau bazin de sticlă sau de ciment cu apă, în care se ţin plante sau animale acvatice vii în condiţii asemănătoare cu cele din natură. ** Sală sau clădire care adăposteşte astfel de bazine, în scopuri ştiinţifice sau pentru a fi prezentate publicului. @2.@ Instituţie ştiinţifică specializată în studiul animalelor acvatice. - Din lat. @aquarium@, it. @aquario@.','ACVÁRIU, acvarii, s.n. 1. Vas sau bazin de sticlă sau de ciment cu apă, în care se ţin plante sau animale acvatice vii în condiţii asemănătoare cu cele din natură. ♦ Sală sau clădire care adăposteşte astfel de bazine, în scopuri ştiinţifice sau pentru a fi prezentate publicului. 2. Instituţie ştiinţifică specializată în studiul animalelor acvatice. – Din lat. aquarium, it. aquario.',0,1028876400,1028876400,0),(779,2,1,'acvatic',3027,'@ACVÁTIC, -Ă@, $acvatici, -ce$, adj. @1.@ De apă, care trăieşte în apă. @2.@ Format din apă. * $Mediu acvatic$ = apă ca mediu de viaţă. - Din lat. @aquaticus@, fr. @aquatique@.','ACVÁTIC, -Ă, acvatici, -ce, adj. 1. De apă, care trăieşte în apă. 2. Format din apă. ♢ Mediu acvatic = apă ca mediu de viaţă. – Din lat. aquaticus, fr. aquatique.',0,1028876400,1028876400,0),(780,2,1,'acvatintă',1407,'@ACVATÍNTĂ@ s.f. @1.@ Procedeu de gravură cu acid azotic, care imită desenul în tuş. @2.@ Gravură obţinută prin acvatintă (@1@). @3.@ Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregăteşte prin gravare manuală şi coroziune chimică. - Din it. @acquatinta@.','ACVATÍNTĂ s.f. 1. Procedeu de gravură cu acid azotic, care imită desenul în tuş. 2. Gravură obţinută prin acvatintă (1). 3. Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregăteşte prin gravare manuală şi coroziune chimică. – Din it. acquatinta.',0,1028876400,1189656111,0),(781,2,1,'acvatipie',503,'@ACVATIPÍE@ s.f. Procedeu de tipar de artă care imită pictura în acuarelă. - Din fr. @acquatypie@.','ACVATIPÍE s.f. Procedeu de tipar de artă care imită pictura în acuarelă. – Din fr. acquatypie.',0,1028876400,1189656111,0),(477402,471,21,'monopodiu',23,'@MONOPÓDIU@ $s. n.$ mod de ramificaţie a tulpinii cu creştere neîncetată şi cu ramuri laterale. (< fr., lat. $monopodium$)','MONOPÓDIU s. n. mod de ramificaţie a tulpinii cu creştere neîncetată şi cu ramuri laterale. (< fr., lat. monopodium)',0,1189834611,1189834611,0),(782,2,1,'acvatubular',740,'@ACVATUBULÁR, -Ă@, $acvatubulari, -e$, adj. (Despre cazane de abur) În care apa circulă prin ţevi fierbătoare, încălzite la exterior de agentul de încălzire. - Din fr. @acquatubulaire@.','ACVATUBULÁR, -Ă, acvatubulari, -e, adj. (Despre cazane de abur) În care apa circulă prin ţevi fierbătoare, încălzite la exterior de agentul de încălzire. – Din fr. acquatubulaire.',0,1028876400,1028876400,0),(783,2,1,'acvifer',2756,'@ACVIFÉR, -Ă@, $acviferi, -e$, adj. Care conţine apă. $Strat acvifer$. - Din fr. @aquifère@.','ACVIFÉR, -Ă, acviferi, -e, adj. Care conţine apă. Strat acvifer. – Din fr. aquifère.',0,1028876400,1028876400,0),(784,2,1,'acvilă',8045,'@ÁCVILĂ@, $acvile$, s.f. @1.@ Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază şi încovoiat la vârf, colţul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice şi cu aripi lungi şi ascuţite; pajură, aceră ($Aquila$). @2.@ Stemă reprezentând o acvilă (@1@); pajură. - Din lat. @aquila@, it. @aquila@.','ÁCVILĂ, acvile, s.f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază şi încovoiat la vârf, colţul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice şi cu aripi lungi şi ascuţite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila.',0,1028876400,1189656111,0),(785,2,1,'acvilidă',2074,'@ACVILÍDĂ@, $acvilide$, s.f. (La pl.) Familie de păsări răpitoare, având ca tip principal acvila (@1@); (şi la sg.) pasăre care face parte din această familie. - Din fr. @aquilidés@.','ACVILÍDĂ, acvilide, s.f. (La pl.) Familie de păsări răpitoare, având ca tip principal acvila (1); (şi la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Din fr. aquilidés.',0,1028876400,1189656111,0),(786,2,1,'acvilin',3171,'@ACVILÍN, -Ă@, $acviline$, adj. (În sintagmele) $Nas acvilin$ = nas coroiat (ca ciocul acvilei @1@). $Privire acvilină$ = privire aspră, pătrunzătoare, tăioasă (caracteristică acvilelor @1@). - Din lat. @aquilinus@, fr. @aquilin@.','ACVILÍN, -Ă, acviline, adj. (În sintagmele) Nas acvilin = nas coroiat (ca ciocul acvilei 1). Privire acvilină = privire aspră, pătrunzătoare, tăioasă (caracteristică acvilelor 1). – Din lat. aquilinus, fr. aquilin.',0,1028876400,1181662509,0),(787,2,1,'acvilon',715,'@ACVILÓN@ s.n. Vânt de miazănoapte; crivăţ. - Din fr. @aquilon@, lat. @aquilo, -onis@.','ACVILÓN s.n. Vânt de miazănoapte; crivăţ. – Din fr. aquilon, lat. aquilo, -onis.',0,1028617200,1028617200,0),(788,2,1,'acvitanian',2007,'@ACVITANIÁN, -Ă@, $acvitanieni, -e$, subst., adj. (Geol.) @1.@ Subst. Ultimul etaj al oligocenului, considerat şi primul etaj al miocenului. @2.@ Adj. Care se referă la vârsta şi la formaţiile acvitanianului (@1@), care aparţine acvitanianului. [Pr.: $-ni-an$] - Din fr. @aquitanien@.','ACVITANIÁN, -Ă, acvitanieni, -e, subst., adj. (Geol.) 1. Subst. Ultimul etaj al oligocenului, considerat şi primul etaj al miocenului. 2. Adj. Care se referă la vârsta şi la formaţiile acvitanianului (1), care aparţine acvitanianului. [Pr.: -ni-an] – Din fr. aquitanien.',0,1028876400,1189656111,0),(789,2,1,'advalorem',9573,'@AD VALÓREM@ adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. - Loc. lat.','AD VALÓREM adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. – Loc. lat.',0,1029308400,1160507535,0),(790,2,1,'adlibitum',4353,'@AD LÍBITUM@ adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. - Loc. lat.','AD LÍBITUM adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat.',0,1029135600,1199006488,0),(791,2,1,'adlitteram',3664,'@AD LÍTTERAM@ adv. Cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; întocmai, literal, textual. - Loc. lat.','AD LÍTTERAM adv. Cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; întocmai, literal, textual. – Loc. lat.',0,1029135600,1029135600,0),(792,2,1,'adactilie',654,'@ADACTILÍE@ s.f. Malformaţie congenitală care constă în absenţa tuturor degetelor. - Din fr. @adactylie@.','ADACTILÍE s.f. Malformaţie congenitală care constă în absenţa tuturor degetelor. – Din fr. adactylie.',0,1028876400,1028876400,0),(793,2,1,'adagietto',967,'@ADAGIÉTTO@ adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Mai puţin lent decât adagio. [Pr.: $-gi-e-$] - Cuv. it.','ADAGIÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Mai puţin lent decât adagio. [Pr.: -gi-e-] – Cuv. it.',0,1028876400,1189656111,0),(794,2,1,'adagio',9660,'@ADÁGIO@ adv., s.n. @1.@ (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) În tempo lent, rar. @2.@ S.n. (Parte dintr-o) compoziţie muzicală care se cântă într-un tempo lent. ** Prima parte lentă, executată de doi solişti, într-un balet clasic (\"pas de deux\"). [Pr.: $-gi-o$] - Din it. @adagio@.','ADÁGIO adv., s.n. 1. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) În tempo lent, rar. 2. S.n. (Parte dintr-o) compoziţie muzicală care se cântă într-un tempo lent. ♦ Prima parte lentă, executată de doi solişti, într-un balet clasic („pas de deux”). [Pr.: -gi-o] – Din it. adagio.',0,1028876400,1028876400,0),(795,2,1,'adagiu',11643,'@ADÁGIU@, $adagii$, s.n. (Livr.) Maximă, sentinţă, aforism. - Din lat. @adagium@, fr. @adage@.','ADÁGIU, adagii, s.n. (Livr.) Maximă, sentinţă, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.',0,1028876400,1224249486,0),(796,2,1,'adamant',1350,'@ADAMÁNT@, $adamante$, s.n. (Pop.) Diamant (@1@). - Din sl. @adamantŭ@.','ADAMÁNT, adamante, s.n. (Pop.) Diamant (1). – Din sl. adamantŭ.',0,1028876400,1189656111,0),(477401,471,21,'monopodie',29,'@MONOPODÍE@ $s. f.$ 1. structură metrică foarte simplă, dintr-un singur picior. 2. malformaţie congenitală constând din prezenţa unui singur picior. (< fr. $monopodie$)','MONOPODÍE s. f. 1. structură metrică foarte simplă, dintr-un singur picior. 2. malformaţie congenitală constând din prezenţa unui singur picior. (< fr. monopodie)',0,1189834611,1189834611,0),(797,2,1,'adamantin',1147,'@ADAMANTÍN, -Ă@, $adamantini, -e$, adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. - Din lat. @adamantinus@, fr. @adamantin@.','ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. – Din lat. adamantinus, fr. adamantin.',0,1028876400,1189656111,0),(798,2,1,'adamantină',563,'@ADAMANTÍNĂ@ s.f. (Anat.) Smalţ dentar. - Din fr., engl. @adamantine@.','ADAMANTÍNĂ s.f. (Anat.) Smalţ dentar. – Din fr., engl. adamantine.',0,1031727600,1189656111,0),(799,2,1,'adamască',763,'@ADAMÁSCĂ@ s.f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, ţesută cu flori. - Din rus. @adamaska@, lat. @(a)damascus, -a, -um@ \"din Damasc\".','ADAMÁSCĂ s.f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, ţesută cu flori. – Din rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”.',0,1028876400,1028876400,0),(800,2,1,'adamism',657,'@ADAMÍSM@ s.n. Doctrina adamiţilor. - Din fr. @adamisme@.','ADAMÍSM s.n. Doctrina adamiţilor. – Din fr. adamisme.',0,1028876400,1189656111,0),(801,2,1,'adamit',3459,'@ADAMÍT, -Ă@, $adamiţi, -te$, s.m. şi f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creştinismului, ai cărei adepţi, sub cuvânt că au recâştigat puritatea originară, umblau în pielea goală. - Din fr. @adamite@.','ADAMÍT, -Ă, adamiţi, -te, s.m. şi f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creştinismului, ai cărei adepţi, sub cuvânt că au recâştigat puritatea originară, umblau în pielea goală. – Din fr. adamite.',0,1028876400,1189656111,0),(802,2,1,'adamsită',458,'@ADAMSÍTĂ@ s.f. Gaz de luptă lacrimogen, care provoacă strănutul. - Din fr. @adamsite@.','ADAMSÍTĂ s.f. Gaz de luptă lacrimogen, care provoacă strănutul. – Din fr. adamsite.',0,1028876400,1028876400,0),(803,2,1,'adaoge',7007,'@ADÁOGE@ vb. III. v. @adăuga@.','ADÁOGE vb. III. v. adăuga.',0,1028876400,1189656111,0),(477400,471,21,'monopodial',100,'@MONOPODIÁL, -Ă@ $adj.$ (despre ramificaţiile tulpinii) cu un singur ax principal. (< engl. $monopodial$)','MONOPODIÁL, -Ă adj. (despre ramificaţiile tulpinii) cu un singur ax principal. (< engl. monopodial)',0,1189834611,1189834611,0),(804,2,1,'adaos',10991,'@ADÁOS@, $adaosuri$, s.n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ** (Reg.; în expr.) $A porni într-adaos$ = a rămâne însărcinată. [Var.: @adáus@ s.n.] - V. @adaoge@.','ADÁOS, adaosuri, s.n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var.: adáus s.n.] – V. adaoge.',0,1028876400,1189656111,0),(805,2,1,'adapta',8448,'@ADAPTÁ@, $adaptez$, vb. I. @1.@ Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerinţe; a face potrivit pentru întrebuinţare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. @2.@ Tranz. şi refl. (Biol.) A (se) transforma prin adaptare (@2@). @3.@ Refl. şi tranz. A (se) acomoda, a (se) deprinde, a (se) obişnui. - Din fr. @adapter@, lat. @adaptare@.','ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerinţe; a face potrivit pentru întrebuinţare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. 2. Tranz. şi refl. (Biol.) A (se) transforma prin adaptare (2). 3. Refl. şi tranz. A (se) acomoda, a (se) deprinde, a (se) obişnui. – Din fr. adapter, lat. adaptare.',0,1028876400,1189656111,0),(806,2,1,'adaptabil',3287,'@ADAPTÁBIL, -Ă@, $adaptabili, -e$, adj. Care se poate adapta sau acomoda (uşor); acomodabil. - Din fr. @adaptable@.','ADAPTÁBIL, -Ă, adaptabili, -e, adj. Care se poate adapta sau acomoda (uşor); acomodabil. – Din fr. adaptable.',0,1028876400,1189656111,0),(807,2,1,'adaptabilitate',2322,'@ADAPTABILITÁTE@ s.f. Însuşirea de a fi adaptabil. - @Adaptabil@ + suf. $-itate$.','ADAPTABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi adaptabil. – Adaptabil + suf. -itate.',0,1028876400,1189656111,0),(808,2,1,'adaptare',10367,'@ADAPTÁRE@, $adaptări$, s.f. @1.@ Acţiunea de $a (se) adapta$ şi rezultatul ei; (concr.) lucru modificat, ajustat; adaptaţie. @2.@ (Biol.) Proces de modificare a organismelor vii, în urma căruia rezultă o corelare a structurii morfologice şi a funcţiunilor fiziologice ale vieţuitoarelor în raport cu mediul înconjurător. @3.@ (În sintagma) $Adaptare literară$ = dramatizare, ecranizare etc. a unui text literar, în vederea reprezentării lui pe scenă, la radio, într-un film. - V. @adapta@.','ADAPTÁRE, adaptări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) adapta şi rezultatul ei; (concr.) lucru modificat, ajustat; adaptaţie. 2. (Biol.) Proces de modificare a organismelor vii, în urma căruia rezultă o corelare a structurii morfologice şi a funcţiunilor fiziologice ale vieţuitoarelor în raport cu mediul înconjurător. 3. (În sintagma) Adaptare literară = dramatizare, ecranizare etc. a unui text literar, în vederea reprezentării lui pe scenă, la radio, într-un film. – V. adapta.',0,1028876400,1231416677,0),(477399,471,21,'monopod',69,'@MONOPÓD, -Ă@ $adj.$ cu un singur picior. (< fr. $monopode$)','MONOPÓD, -Ă adj. cu un singur picior. (< fr. monopode)',0,1189834611,1189834611,0),(809,2,5,'adaptat',5665,'@ADAPTÁT, -Ă@, $adaptaţi, -te$, adj. @1.@ Care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerinţe sau pentru a fi întrebuinţat în anumite împrejurări; care este potrivit pentru ceva. @2.@ (Despre organisme) Care a suferit un proces de adaptare (@2@). @3.@ (Despre textele literare) Căruia i s-au adus modificări în vederea reprezentării lui pe scenă, a utilizării ca scenariu de film etc. - V. @adapta@.','ADAPTÁT, -Ă, adaptaţi, -te, adj. 1. Care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerinţe sau pentru a fi întrebuinţat în anumite împrejurări; care este potrivit pentru ceva. 2. (Despre organisme) Care a suferit un proces de adaptare (2). 3. (Despre textele literare) Căruia i s-au adus modificări în vederea reprezentării lui pe scenă, a utilizării ca scenariu de film etc. – V. adapta.',0,1031727600,1189656111,0),(810,2,1,'adaptaţie',265,'@ADAPTÁŢIE@, $adaptaţii$, s.f. Adaptare (@1@). - Din fr. @adaptation@.','ADAPTÁŢIE, adaptaţii, s.f. Adaptare (1). – Din fr. adaptation.',0,1028876400,1189656111,0),(811,2,1,'adaptiv',1826,'@ADAPTÍV, -Ă@, $adaptivi, -e$, adj. Care se poate adapta. - @Adapta@ + suf. $-iv$.','ADAPTÍV, -Ă, adaptivi, -e, adj. Care se poate adapta. – Adapta + suf. -iv.',0,1028876400,1189656111,0),(812,2,1,'adaptor',2530,'@ADAPTÓR@, $adaptoare$, s.n. Circuit electric intercalat între un generator sau un transmiţător şi un receptor pentru a le adapta unul la altul. - Din fr. @adapteur@.','ADAPTÓR, adaptoare, s.n. Circuit electric intercalat între un generator sau un transmiţător şi un receptor pentru a le adapta unul la altul. – Din fr. adapteur.',0,1028876400,1189656111,0),(477398,471,21,'monoploidie',9,'@MONOPLOIDÍE@ $s. f.$ stare a unui nucleu monoploid. (< fr. $monoploïdie$)','MONOPLOIDÍE s. f. stare a unui nucleu monoploid. (< fr. monoploïdie)',0,1189834611,1189834611,0),(813,2,1,'adaus',4215,'@ADÁUS@ s.n. v. @adaos@.','ADÁUS s.n. v. adaos.',0,1028876400,1224168518,0),(814,2,1,'adălmaş',1806,'@ADĂLMÁŞ@ s.n. v. @aldămaş@.','ADĂLMÁŞ s.n. v. aldămaş.',0,1028876400,1189656111,0),(815,2,1,'adăoga',1801,'@ADĂOGÁ@ vb. I. v. @adăuga@.','ADĂOGÁ vb. I. v. adăuga.',0,1028876400,1189656111,0),(816,2,1,'adăogare',220,'@ADĂOGÁRE@ s.f. v. @adăugare@.','ADĂOGÁRE s.f. v. adăugare.',0,1028876400,1189656111,0),(817,2,1,'adăogi',1703,'@ADĂOGÍ@ vb. IV. v. @adăuga@.','ADĂOGÍ vb. IV. v. adăuga.',0,1028876400,1189656111,0),(818,2,1,'adăogire',369,'@ADĂOGÍRE@ s.f. v. @adăugare@.','ADĂOGÍRE s.f. v. adăugare.',0,1028876400,1189656111,0),(819,2,1,'adăpa',4610,'@ADĂPÁ@, $adắp$, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ** Refl. (Despre animale) A bea apă. * Fig. $A se adăpa la izvoarele ştiinţei sau ale culturii$.[Prez. ind. şi: $adáp$] - Lat. @adaquare@.','ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. ♢ Fig. A se adăpa la izvoarele ştiinţei sau ale culturii.[Prez. ind. şi: adáp] – Lat. adaquare.',0,1028876400,1028876400,0),(820,2,1,'adăpare',346,'@ADĂPÁRE@ s.f. Acţiune de $a (se) adăpa$. - V. @adăpa@.','ADĂPÁRE s.f. Acţiune de a (se) adăpa. – V. adăpa.',0,1028876400,1189656111,0),(821,2,1,'adăpat',833,'@ADĂPÁT@ s.n. Faptul de $a (se) adăpa$. - V. @adăpa@.','ADĂPÁT s.n. Faptul de a (se) adăpa. – V. adăpa.',0,1028876400,1189656111,0),(477397,471,21,'monoploid',28,'@MONOPLOÍD, -Ă@ $adj.$ (despre celule, organisme) care posedă un singur set de cromozomi. (< fr. $monoploïde$, engl. $monoploid$)','MONOPLOÍD, -Ă adj. (despre celule, organisme) care posedă un singur set de cromozomi. (< fr. monoploïde, engl. monoploid)',0,1189834611,1189834611,0),(822,2,1,'adăpătoare',1775,'@ADĂPĂTOÁRE@, $adăpători$, s.f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalaţie de adăpat. - @Adăpa@ + suf. $-ătoare$.','ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s.f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalaţie de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.',0,1028876400,1189656111,0),(823,2,1,'adăpost',5916,'@ADĂPÓST@, $adăposturi$, s.n. Loc ferit; construcţie făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; $p. gener.$ orice loc unde se adăposteşte cineva. * $Adăpost (antiaerian)$ = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ** Ocrotire. $A da cuiva adăpost$. * Expr. $A fi$ (sau $a se pune) la adăpost de... $ = a (se) adăposti; $fig.$ a preveni un neajuns. - Lat. @ad appos(i)tum@ sau @ad depos(i)tum@.','ADĂPÓST, adăposturi, s.n. Loc ferit; construcţie făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adăposteşte cineva. ♢ Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire. A da cuiva adăpost. ♢ Expr. A fi (sau a se pune) la adăpost de... = a (se) adăposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum.',0,1028876400,1189656111,0),(824,2,1,'adăposti',3523,'@ADĂPOSTÍ@, $adăpostesc$, vb. IV. Tranz. A pune, a ţine la adăpost. ** Refl. A se aşeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-şi găsi refugiu, a se pripăşi. - Din @adăpost@.','ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ţine la adăpost. ♦ Refl. A se aşeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-şi găsi refugiu, a se pripăşi. – Din adăpost.',0,1028876400,1189656111,0),(825,2,1,'adăpostire',2093,'@ADĂPOSTÍRE@ s.f. Acţiunea de $a (se) adăposti$ şi rezultatul ei. - V. @adăposti@.','ADĂPOSTÍRE s.f. Acţiunea de a (se) adăposti şi rezultatul ei. – V. adăposti.',0,1028876400,1189656111,0),(826,2,1,'adăsta',3814,'@ADĂSTÁ@, $adắst$, vb. I. Tranz. (Înv. şi reg.) A aştepta. [Prez. ind. şi: $adást$] - Lat. @ad-astare@.','ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. şi reg.) A aştepta. [Prez. ind. şi: adást] – Lat. ad-astare.',0,1028876400,1189656111,0),(477396,471,21,'monoplegie',100,'@MONOPLEGÍE@ $s. f.$ paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. $monoplégie$)','MONOPLEGÍE s. f. paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. monoplégie)',0,1189834611,1189834611,0),(827,2,1,'adăstare',746,'@ADĂSTÁRE@ s.f. (Înv. şi reg.) Faptul de $a adăsta$. - V. @adăsta@.','ADĂSTÁRE s.f. (Înv. şi reg.) Faptul de a adăsta. – V. adăsta.',0,1028876400,1189656111,0),(828,2,1,'adăuga',13375,'@ADĂUGÁ@, $adáug$, vb. I. @1.@ A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ** A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. @2.@ Refl. şi tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: $-dă-u-$. - Var.: @adăogá@ vb. I, @adáoge@ vb. III, @adăogí, adăugí@ vb. IV] - Lat. @*adaugere@.','ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. şi tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.',0,1028876400,1193130883,0),(829,2,1,'adăugare',5054,'@ADĂUGÁRE@, $adăugări$, s.f. Acţiunea de $a (se) adăuga$. [Pr.: $-dă-u-$. - Var.: @adăogáre, adăogíre, adăugíre@ s.f.] - V. @adăuga@.','ADĂUGÁRE, adăugări, s.f. Acţiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-. – Var.: adăogáre, adăogíre, adăugíre s.f.] – V. adăuga.',0,1028876400,1189656111,0),(830,2,1,'adăugi',7178,'@ADĂUGÍ@ vb. IV. v. @adăuga@.','ADĂUGÍ vb. IV. v. adăuga.',0,1028876400,1189656111,0),(831,2,1,'adăugire',4818,'@ADĂUGÍRE@ s.f. v. @adăugare@.','ADĂUGÍRE s.f. v. adăugare.',0,1028876400,1217316804,0),(832,2,1,'adăugită',3550,'@ADĂUGÍTĂ@, $adăugite$, adj. (În sintagma) $Ediţie adăugită$ = ediţie care a fost completată cu material nou. [Pr.: $-dă-u-$] - V. @adăugi@.','ADĂUGÍTĂ, adăugite, adj. (În sintagma) Ediţie adăugită = ediţie care a fost completată cu material nou. [Pr.: -dă-u-] – V. adăugi.',0,1028876400,1189656111,0),(833,2,1,'adânc',33893,'@ADẤNC, -Ă@, (@1@) $adânci$, adj., (@II@) $adâncuri$, s.n. @I.@ Adj. @1.@ (Despre ape, cavităţi sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanţă (relativ) mare de marginea de sus, de suprafaţă; adâncit, afund, adâncat, adâncos. * Expr. ($A ajunge, a trăi$ etc.) $până la adânci bătrâneţe$ = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ** (Adverbial; fig.) Profund. $A privi adânc$. @2.@ (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). $Rădăcină adâncă$. ** Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. $Pădure adâncă$. ** (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. $Suspin adânc$. ** Fig. (Despre senzaţii, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. @3.@ (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. @4.@ (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. @5.@ Fig. (Adesea adverbial) Care ţine de esenţa, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. @6.@ Fig. Desăvârşit, deplin, total. $O linişte adâncă$. @II.@ S.n. @1.@ Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. * Expr. $Din adâncul sufletului$ (sau $al inimii, al fiinţei$) = din tot sufletul, foarte mult. ** Prăpastie, abis. @2.@ (La pl.) Depărtare mare; spaţiu întins; $p. ext.$ loc ascuns, aşezat departe. - Lat. @aduncus@.','ADẤNC, -Ă, (1) adânci, adj., (II) adâncuri, s.n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavităţi sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanţă (relativ) mare de marginea de sus, de suprafaţă; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ♢ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrâneţe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc. ♦ Fig. (Despre senzaţii, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care ţine de esenţa, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. Fig. Desăvârşit, deplin, total. O linişte adâncă. II. S.n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ♢ Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al fiinţei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spaţiu întins; p. ext. loc ascuns, aşezat departe. – Lat. aduncus.',0,1029135600,1231148011,0),(477395,471,21,'monplastidă',1,'@MONPLASTÍDĂ@ $s. f.$ organism viu dintr-o singură celulă. (< fr. $monoplastide$)','MONPLASTÍDĂ s. f. organism viu dintr-o singură celulă. (< fr. monoplastide)',0,1189834611,1189834611,0),(834,2,1,'adânca',17753,'@ADÂNCÁ@ vb. I. v. @adânci@.','ADÂNCÁ vb. I. v. adânci.',0,1029135600,1189656111,0),(835,2,1,'adâncat',578,'@ADÂNCÁT, -Ă@, $adâncaţi, -te$, adj. (Rar) Adânc. - V. @adânca@.','ADÂNCÁT, -Ă, adâncaţi, -te, adj. (Rar) Adânc. – V. adânca.',0,1029135600,1189656111,0),(477394,471,21,'monoplas',20,'@MONOPLÁS@ $adj.$ monoloc. (< fr. $monoplace$)','MONOPLÁS adj. monoloc. (< fr. monoplace)',0,1189834611,1189834611,0),(836,2,1,'adâncătură',214,'@ADÂNCĂTÚRĂ@ s.f. v. @adâncitură@.','ADÂNCĂTÚRĂ s.f. v. adâncitură.',0,1029135600,1189656111,0),(837,2,1,'adânci',4047,'@ADÂNCÍ@, $adâncesc$, vb. IV. @1.@ Tranz. şi refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. @2.@ Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. $S-a adâncit în pădure$. ** Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). @3.@ Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. $A adânci o problemă$. @4.@ Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: @adâncá@ vb. I] - Din @adânc@.','ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure. ♦ Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc.',0,1029135600,1228558756,0),(838,2,1,'adâncime',7342,'@ADÂNCÍME@, $adâncimi$, s.f. @1.@ Faptul sau însuşirea de a fi adânc; distanţă de la suprafaţa sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei; (concr.) parte adâncă, adâncită; adânc, afunzime. @2.@ (Concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiş. @3.@ Fig. Tărie, forţă, profunzime, intensitate. $Sentiment de o mare adâncime$. - @Adânc@ + suf. $-ime$.','ADÂNCÍME, adâncimi, s.f. 1. Faptul sau însuşirea de a fi adânc; distanţă de la suprafaţa sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei; (concr.) parte adâncă, adâncită; adânc, afunzime. 2. (Concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiş. 3. Fig. Tărie, forţă, profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adâncime. – Adânc + suf. -ime.',0,1029135600,1189656111,0),(839,2,1,'adâncire',1088,'@ADÂNCÍRE@, $adânciri$, s.f. Acţiunea de $ a (se) adânci$. - V. @adânci@.','ADÂNCÍRE, adânciri, s.f. Acţiunea de a (se) adânci. – V. adânci.',0,1029135600,1189656111,0),(840,2,1,'adâncit',835,'@ADÂNCÍT, -Ă@, $adânciţi, -te$, adj. Adânc. - V. @adânci@.','ADÂNCÍT, -Ă, adânciţi, -te, adj. Adânc. – V. adânci.',0,1029135600,1189656111,0),(477393,471,21,'monoplan',116,'@MONOPLÁN@ $adj., s. n.$ (avion) cu un singur rând de aripi. (< fr. $monoplan$)','MONOPLÁN adj., s. n. (avion) cu un singur rând de aripi. (< fr. monoplan)',0,1189834611,1189834611,0),(841,2,1,'adâncitor',1053,'@ADÂNCITÓR@, $adâncitoare$, s.n. Sculă aşchietoare pentru prelucrarea suprafeţelor frontale plane, conice, cilindrice, profilate. - @Adânci@ + suf. $-tor$.','ADÂNCITÓR, adâncitoare, s.n. Sculă aşchietoare pentru prelucrarea suprafeţelor frontale plane, conice, cilindrice, profilate. – Adânci + suf. -tor.',0,1029135600,1029135600,0),(842,2,1,'adâncitură',1953,'@ADÂNCITÚRĂ@, $adâncituri$, s.f. Parte adâncită, scobită a unei suprafeţe; scufundătură. [Var.: @adâncătúră@ s.f.] - @Adânci@ + suf. $-tură$.','ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s.f. Parte adâncită, scobită a unei suprafeţe; scufundătură. [Var.: adâncătúră s.f.] – Adânci + suf. -tură.',0,1029135600,1189656111,0),(843,2,1,'adâncos',639,'@ADÂNCÓS, -OÁSĂ@, $adâncoşi, -oase$, adj. (Neobişnuit) Adânc. - @Adânc@ + suf. $-os$.','ADÂNCÓS, -OÁSĂ, adâncoşi, -oase, adj. (Neobişnuit) Adânc. – Adânc + suf. -os.',0,1029135600,1189656111,0),(844,2,1,'addenda',6029,'@ADDÉNDA@, $addende$, s.f. (Latinism) Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a o completa. * $Addenda corrige$ = addenda prin care se şi corectează unele greşeli dintr-o lucrare. - Din lat. @addenda@.','ADDÉNDA, addende, s.f. (Latinism) Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a o completa. ♢ Addenda corrige = addenda prin care se şi corectează unele greşeli dintr-o lucrare. – Din lat. addenda.',0,1028876400,1028876400,0),(845,2,1,'adecă',418,'@ADÉCĂ@ adv. v. @adică@.','ADÉCĂ adv. v. adică.',0,1028876400,1189656111,0),(846,2,1,'adecuat',369,'@ADECUÁT, -Ă@, adj. v. @adecvat@.','ADECUÁT, -Ă, adj. v. adecvat.',0,1028876400,1189656111,0),(477392,471,21,'monopiren',6,'@MONOPIRÉN, -Ă@ $adj.$ (despre fructe) cu un singur sâmbure. (< fr. $monopyrène$)','MONOPIRÉN, -Ă adj. (despre fructe) cu un singur sâmbure. (< fr. monopyrène)',0,1189834611,1189834611,0),(847,2,5,'adecva',9646,'@ADECVÁ@, $adecvez$, vb. IV. Tranz. şi refl. A face să devină sau a fi adecvat. - Din @adecvat@ (derivat regresiv) - @adecváre@ s.f.','ADECVÁ, adecvez, vb. IV. Tranz. şi refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv) – adecváre s.f.',0,1031727600,1189656111,0),(848,1,1,'adecvare',2175,'@ADECVÁRE@, $adecvări$, s.f. Acţiunea de $a (se) adecva$. - V. @adecva@.','ADECVÁRE, adecvări, s.f. Acţiunea de a (se) adecva. – V. adecva.',0,1037779200,1189656111,0),(849,2,1,'adecvat',13767,'@ADECVÁT, -Ă@, $adecvaţi, -te$, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. ** (Fil.; despre idei, cunoştinţe etc.} Care corespunde fidel obiectului. [Var.: @adecuát, -ă@, adj.] - Din fr. @adéquat@, lat. @adaequatus@.','ADECVÁT, -Ă, adecvaţi, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. ♦ (Fil.; despre idei, cunoştinţe etc.} Care corespunde fidel obiectului. [Var.: adecuát, -ă, adj.] – Din fr. adéquat, lat. adaequatus.',0,1028876400,1028876400,0),(850,2,1,'ademeneală',255,'@ADEMENEÁLĂ@, $ademeneli$, s.f. Ademenire. - @Ademeni@ + suf. $-eală$.','ADEMENEÁLĂ, ademeneli, s.f. Ademenire. – Ademeni + suf. -eală.',0,1028876400,1189656111,0),(851,2,1,'ademeni',6203,'@ADEMENÍ@, $ademenesc$, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înşelătoare; a înşela pe cineva. ** (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) @adimení@ vb. IV] - Cf. magh. %adomány%.','ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înşelătoare; a înşela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Cf. magh. a d o m á n y.',0,1028876400,1028876400,0),(852,2,1,'ademenire',2967,'@ADEMENÍRE@, $ademeniri$, s.f. Acţiunea de $a ademeni$ şi rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademeneşte. [Var.: (reg.) @adimeníre@ s.f.] - V. @ademeni@.','ADEMENÍRE, ademeniri, s.f. Acţiunea de a ademeni şi rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademeneşte. [Var.: (reg.) adimeníre s.f.] – V. ademeni.',0,1028876400,1189656111,0),(853,2,1,'ademenit',1125,'@ADEMENÍT, -Ă@, $ademeniţi, -te$, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [Var.: (reg.) @adimenít, -ă@ adj.] - V. @ademeni@.','ADEMENÍT, -Ă, ademeniţi, -te, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [Var.: (reg.) adimenít, -ă adj.] – V. ademeni.',0,1028876400,1189656111,0),(477391,471,21,'monopil',12,'@MONOPÍL, -Ă@ $adj.$ (despre un edificiu) care are doar o singură poartă. (< fr. $monopyle$)','MONOPÍL, -Ă adj. (despre un edificiu) care are doar o singură poartă. (< fr. monopyle)',0,1189834611,1189834611,0),(854,2,1,'ademenitor',1594,'@ADEMENITÓR, -OÁRE@, $ademenitori, -oare$, adj., adv. Care ademeneşte; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) @adimenitór, -oáre@ adj.] - @Ademeni@ + suf. $-tor$.','ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademeneşte; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Ademeni + suf. -tor.',0,1028876400,1189656111,0),(477390,471,21,'monopetal',19,'@MONOPETÁL, -Ă@ $adj.$ (despre flori) cu o singură petală; (despre plante) care are astfel de flori. (< fr. $monopétale$)','MONOPETÁL, -Ă adj. (despre flori) cu o singură petală; (despre plante) care are astfel de flori. (< fr. monopétale)',0,1189834611,1189834611,0),(855,2,1,'adempţiune',1247,'@ADEMPŢIÚNE@ s.f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @ademption@, lat. @ademptio@.','ADEMPŢIÚNE s.f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio.',0,1028876400,1189656111,0),(856,2,1,'adenită',1504,'@ADENÍTĂ@, $adenite$, s.f. Inflamaţie acută sau cronică a ganglionilor limfatici. - Din fr. @adénite@.','ADENÍTĂ, adenite, s.f. Inflamaţie acută sau cronică a ganglionilor limfatici. – Din fr. adénite.',0,1028876400,1189656111,0),(857,2,1,'adenocarcinom',1592,'@ADENOCARCINÓM@ s.n. Tumoare malignă cu punct de plecare într-o glandă. - Din fr. @adénocarcinome@.','ADENOCARCINÓM s.n. Tumoare malignă cu punct de plecare într-o glandă. – Din fr. adénocarcinome.',0,1028876400,1189656111,0),(858,2,1,'adenofibrom',342,'@ADENOFIBRÓM@ s.n. Tumoare glandulară benignă. - Din fr. @adénofibrome@.','ADENOFIBRÓM s.n. Tumoare glandulară benignă. – Din fr. adénofibrome.',0,1028876400,1189656111,0),(477389,471,21,'monopartit',107,'@MONOPARTÍT, -Ă@ $adj.$ (despre forme muzicale) dintr-o singură secţiune, unitar din punct de vedere tonal şi tematic. (< fr. $monoparti$)','MONOPARTÍT, -Ă adj. (despre forme muzicale) dintr-o singură secţiune, unitar din punct de vedere tonal şi tematic. (< fr. monoparti)',0,1189834611,1189834611,0),(29884,1,1,'asibilare',195,'@ASIBILÁRE@ s.f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influenţa vocalei $e$ sau $i$ care urmează); asibilaţie. - V. @asibila@.','ASIBILÁRE s.f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influenţa vocalei e sau i care urmează); asibilaţie. – V. asibila.',0,1076832000,1076832000,0),(29885,1,1,'asibilaţie',101,'@ASIBILÁŢIE@, $asibilaţii$ s.f. (Fon.) Asibilare. - Din fr. @assibilation@.','ASIBILÁŢIE, asibilaţii s.f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation.',0,1076832000,1076832000,0),(860,2,1,'adenohipofiză',276,'@ADENOHIPOFÍZĂ@, $adenohipofize$, s.f. (Anat.) Hipofiză. - Din fr. @adénohypophyse@.','ADENOHIPOFÍZĂ, adenohipofize, s.f. (Anat.) Hipofiză. – Din fr. adénohypophyse.',0,1028876400,1189656111,0),(861,2,1,'adenoid',1607,'@ADENOÍD, -Ă@, $adenoizi, -de$, adj. Care aparţine ţesutului glandular, privitor la acest ţesut. - Din fr. @adénoïde@.','ADENOÍD, -Ă, adenoizi, -de, adj. Care aparţine ţesutului glandular, privitor la acest ţesut. – Din fr. adénoïde.',0,1028876400,1189656111,0),(862,2,1,'adenoidită',2199,'@ADENOIDÍTĂ@, $adenoidite$, s.f. Afecţiune frecventă mai ales la copii (putând apărea excepţional şi la adulţi), provocată de o infecţie microbiană sau virotică a ţesutului glandular din regiunea nazo-faringiană. [Pr.: $-no-i-$] - Din fr. @adénoïdite@.','ADENOIDÍTĂ, adenoidite, s.f. Afecţiune frecventă mai ales la copii (putând apărea excepţional şi la adulţi), provocată de o infecţie microbiană sau virotică a ţesutului glandular din regiunea nazo-faringiană. [Pr.: -no-i-] – Din fr. adénoïdite.',0,1029135600,1029135600,0),(863,2,1,'adenom',3631,'@ADENÓM@ s.n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. - Din fr. @adénome@.','ADENÓM s.n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome.',0,1028876400,1189656112,0),(477388,471,21,'monopartid',226,'@MONOPARTÍD@ $adj.$ sistem ~ = sistem politic în care există un singur partid. (< mono^1- + partid)','MONOPARTÍD adj. sistem ~ = sistem politic în care există un singur partid. (< mono1- + partid)',0,1189834611,1189834611,0),(864,2,1,'adenopatie',6346,'@ADENOPATÍE@ s.f. Nume dat bolilor glandelor sau ganglionilor limfatici, care se manifestă prin creşterea în volum şi inflamarea acestora. - Din fr. @adénopathie@.','ADENOPATÍE s.f. Nume dat bolilor glandelor sau ganglionilor limfatici, care se manifestă prin creşterea în volum şi inflamarea acestora. – Din fr. adénopathie.',0,1029135600,1029135600,0),(865,2,1,'adenotomie',672,'@ADENOTOMÍE@ s.f. Îndepărtare pe cale chirurghicală a unui adenom. - Din fr. @adénotomie@.','ADENOTOMÍE s.f. Îndepărtare pe cale chirurghicală a unui adenom. – Din fr. adénotomie.',0,1029135600,1189656112,0),(477387,471,21,'monopareză',54,'@MONOPARÉZĂ@ $s. f.$ pareză a unui singur membru. (după fr. $monoparésie$)','MONOPARÉZĂ s. f. pareză a unui singur membru. (după fr. monoparésie)',0,1189834611,1189834611,0),(866,2,1,'adept',5633,'@ADÉPT, -Ă@, $adepţi, -te$, adj., s.m. şi f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. - Din fr. @adepte@.','ADÉPT, -Ă, adepţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte.',0,1029135600,1029135600,0),(867,2,1,'adera',10105,'@ADERÁ@, $adér$, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. \"la\") @1.@ A deveni adeptul unui partid, al unei mişcări, al unei ideologii, al unei acţiuni, cunoscându-i şi împărtăşindu-i principiile. @2.@ A se ţine strâns lipit de ceva. @3.@ (Despre state) A deveni parte la un tratat. - Din fr. @adhérer@, lat. @adhaerere@.','ADERÁ, adér, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) 1. A deveni adeptul unui partid, al unei mişcări, al unei ideologii, al unei acţiuni, cunoscându-i şi împărtăşindu-i principiile. 2. A se ţine strâns lipit de ceva. 3. (Despre state) A deveni parte la un tratat. – Din fr. adhérer, lat. adhaerere.',0,1029135600,1192098291,0),(868,2,1,'aderare',5205,'@ADERÁRE@, $aderări$, s.f. Acţiunea de $a adera$ şi rezultatul ei. - V. @adera@.','ADERÁRE, aderări, s.f. Acţiunea de a adera şi rezultatul ei. – V. adera.',0,1029135600,1189656112,0),(869,2,1,'aderent',5980,'@ADERÉNT, -Ă@, $aderenţi, -te$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj., s.m. şi f. (Persoană sau colectivitate) care aderă la un partid, la o mişcare, la o asociaţie etc. @2.@ Adj. Care se ţine strâns lipit de ceva, ataşat de ceva. - Din fr. @adhérent@, lat. @adhaerens, -ntis@.','ADERÉNT, -Ă, aderenţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană sau colectivitate) care aderă la un partid, la o mişcare, la o asociaţie etc. 2. Adj. Care se ţine strâns lipit de ceva, ataşat de ceva. – Din fr. adhérent, lat. adhaerens, -ntis.',0,1029135600,1125371353,0),(870,2,1,'aderenţă',8670,'@ADERÉNŢĂ@, $aderenţe$, s.f. @1.@ (Med.) Ţesut fibros care se dezvoltă în special în cavităţile seroase, în urma unei infecţii sau intervenţii chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. @2.@ (Tehn.) Forţă care menţine alăturate două corpuri aflate în contact. $Aderenţa dintre roţile unui vehicul şi şosea$. ** Fenomen de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. @3.@ Aderare, solidarizare conştientă la ceva. - Din fr. @adhérence@.','ADERÉNŢĂ, aderenţe, s.f. 1. (Med.) Ţesut fibros care se dezvoltă în special în cavităţile seroase, în urma unei infecţii sau intervenţii chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forţă care menţine alăturate două corpuri aflate în contact. Aderenţa dintre roţile unui vehicul şi şosea. ♦ Fenomen de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conştientă la ceva. – Din fr. adhérence.',0,1029135600,1189656112,0),(871,2,1,'adermină',380,'@ADERMÍNĂ@ s.f. (Med.) Vitamina B_6. - Din fr. @adermine@.','ADERMÍNĂ s.f. (Med.) Vitamina B6. – Din fr. adermine.',0,1029135600,1134250503,0),(872,2,1,'ades',1506,'@ADÉS@ adv. v. @adesea@.','ADÉS adv. v. adesea.',0,1029135600,1189656112,0),(873,2,1,'adese',1153,'@ADÉSE@ adv. v. @adesea@.','ADÉSE adv. v. adesea.',0,1029135600,1189656112,0),(874,2,1,'adesea',4532,'@ADÉSEA@ adv. De multe ori, în repetate rânduri; adeseori, des. [Var.: @adés, adése@ adv.] - @A^3@ + @des^2@.','ADÉSEA adv. De multe ori, în repetate rânduri; adeseori, des. [Var.: adés, adése adv.] – A3 + des2.',0,1029135600,1189656112,0),(875,2,1,'adeseori',1416,'@ADÉSEORI@ adv. Adesea. [Pr.: $-se-ori$] - @Adese@ + @ori@.','ADÉSEORI adv. Adesea. [Pr.: -se-ori] – Adese + ori.',0,1029135600,1189656112,0),(477386,471,21,'mononucleoză',671,'@MONONUCLEÓZĂ@ $s. f.$ boală caracterizată prin creşterea numărului mononuclearelor din sânge. (< fr. $mononucléose$)','MONONUCLEÓZĂ s. f. boală caracterizată prin creşterea numărului mononuclearelor din sânge. (< fr. mononucléose)',0,1189834611,1189834611,0),(876,2,1,'adevăr',18118,'@ADEVẮR@, $adevăruri$, s.n. @1.@ Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. * $Adevăr obiectiv$ = conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realităţii, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. $Adevăr relativ$ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realităţii. * Loc. adv. $Într-adevăr$ sau $în adevăr$ = în realitate, de fapt. @2.@ Justeţe, exactitate. $Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale$. - Lat. @ad@ + @de@ + @verum@.','ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ♢ Adevăr obiectiv = conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realităţii, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realităţii. ♢ Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = în realitate, de fapt. 2. Justeţe, exactitate. Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale. – Lat. ad + de + verum.',0,1029135600,1189656112,0),(877,2,1,'adevăra',5102,'@ADEVĂRÁ@ vb. I. v. @adeveri@.','ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.',0,1029135600,1189656112,0),(878,2,1,'adevărat',10522,'@ADEVĂRÁT, -Ă@, $adevăraţi, -te$, adj. @1.@ (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ** De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. * Loc. adv. $Cu adevărat$ = într-adevăr. @2.@ (În opoziţie cu $fals$) Veritabil, autentic. @3.@ (Adesea adverbial; în opoziţie cu $greşit$) Drept, just, corect. @4.@ Sincer, neprefăcut. - V. @adevăra@.','ADEVĂRÁT, -Ă, adevăraţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziţie cu greşit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – V. adevăra.',0,1029135600,1189656112,0),(477385,471,21,'mononuclear',175,'@MONONUCLEÁR, -Ă@ $adj., s. f.$ (leucocită) cu un singur nucleu. (< fr. $mononucléaire$)','MONONUCLEÁR, -Ă adj., s. f. (leucocită) cu un singur nucleu. (< fr. mononucléaire)',0,1189834611,1189834611,0),(879,2,1,'adeveri',4444,'@ADEVERÍ@, $adeveresc$, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) confirma, a (se) susţine, a (se) întări justeţea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmaţii. ** A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: @adevărá@ vb. I] - Din @adevăr@.','ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) confirma, a (se) susţine, a (se) întări justeţea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmaţii. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.',0,1029135600,1189656112,0),(477384,471,21,'monomotor',32,'@MONOMOTÓR@ $adj., s. n.$ (avion) cu un singur motor. (< fr. $monomoteur$)','MONOMOTÓR adj., s. n. (avion) cu un singur motor. (< fr. monomoteur)',0,1189834611,1189834611,0),(880,2,1,'adeverinţă',2820,'@ADEVERÍNŢĂ@, $adeverinţe$, s.f. Dovadă scrisă de recunoaştere a unui fapt, a unui drept. - @Adeveri@ + suf. $-inţă$.','ADEVERÍNŢĂ, adeverinţe, s.f. Dovadă scrisă de recunoaştere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. -inţă.',0,1029135600,1189656112,0),(881,2,1,'adeverire',754,'@ADEVERÍRE@, $adeveriri$, s.f. Faptul de $a (se) adeveri$. - V. @adeveri@.','ADEVERÍRE, adeveriri, s.f. Faptul de a (se) adeveri. – V. adeveri.',0,1029135600,1189656112,0),(882,2,1,'adeveritor',260,'@ADEVERITÓR, -OÁRE@, $adeveritori, -oare$, adj. Care adevereşte. - @Adeveri@ + suf. $-tor$.','ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adevereşte. – Adeveri + suf. -tor.',0,1029135600,1189656112,0),(883,2,1,'adeziune',11064,'@ADEZIÚNE@, $adeziuni$, s.f. @1.@ Aderare, ataşare (la ceva), solidarizare conştientă (cu ceva). * Expr. $A-şi da adeziunea (la ceva)$ = a adera (@1@). @2.@ Fig. Atracţie între două suprafeţe aflate în contact foarte strâns, datorită forţelor intermoleculare, care acţionează la distanţe relativ mici. [Pr.: $-zi-u-$] - Din fr. @adhésion@, lat. @adhaesio, -onis@.','ADEZIÚNE, adeziuni, s.f. 1. Aderare, ataşare (la ceva), solidarizare conştientă (cu ceva). ♢ Expr. A-şi da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. Fig. Atracţie între două suprafeţe aflate în contact foarte strâns, datorită forţelor intermoleculare, care acţionează la distanţe relativ mici. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. adhésion, lat. adhaesio, -onis.',0,1029135600,1189656112,0),(884,2,1,'adeziv',5580,'@ADEZÍV, -Ă@, $adezivi, -e$, adj., s.m. @1.@ Adj. (Despre materiale) Care stă strâns lipit de ceva, care aderă. $Ţesut adeziv$. @2.@ S.m. Produs care permite încleierea a două suprafeţe din acelaşi material sau din materiale diferite. - Din fr. @adhésif@.','ADEZÍV, -Ă, adezivi, -e, adj., s.m. 1. Adj. (Despre materiale) Care stă strâns lipit de ceva, care aderă. Ţesut adeziv. 2. S.m. Produs care permite încleierea a două suprafeţe din acelaşi material sau din materiale diferite. – Din fr. adhésif.',0,1029135600,1029135600,0),(885,2,1,'adezivitate',728,'@ADEZIVITÁTE@ s.f. Însuşirea de a fi adeziv. - Din fr. @adhésivité@.','ADEZIVITÁTE s.f. Însuşirea de a fi adeziv. – Din fr. adhésivité.',0,1029135600,1189656112,0),(886,2,1,'adhoc',13925,'@AD-HÓC@ adv. Anume pentru acest scop, de circumstanţă. * (Adjectival; în expr.) $Divan (sau adunare) ad-hoc$ = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iaşi şi la Bucureşti) şi au cerut unirea ţărilor româneşti. - Din lat. @ad hoc@.','AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanţă. ♢ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iaşi şi la Bucureşti) şi au cerut unirea ţărilor româneşti. – Din lat. ad hoc.',0,1029135600,1234422012,0),(887,2,1,'adia',7613,'@ADIÁ@, pers. 3 $adíe$, vb. I. @1.@ Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, uşor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde uşoare. @2.@ Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. @3.@ Tranz. (Reg.) A mângâia, a atinge uşor. @4.@ Intranz. (Reg.) A clătina, a mişca uşor. [Pr.: $-di-a$] - Lat. @*adiliare@.','ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, uşor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde uşoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia, a atinge uşor. 4. Intranz. (Reg.) A clătina, a mişca uşor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.',0,1029135600,1029135600,0),(888,2,1,'adiabată',1016,'@ADIABÁTĂ@, $adiabate$, s.f. Curbă care reprezintă grafic o transformare adiabatică. [Pr.: $-di-a-$] - Din fr. @adiabate@.','ADIABÁTĂ, adiabate, s.f. Curbă care reprezintă grafic o transformare adiabatică. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adiabate.',0,1029135600,1189656112,0),(889,2,1,'adiabatic',3149,'@ADIABÁTIC, -Ă@, $adiabatici, -ce$, adj. (Despre fenomene fizico-chimice) produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pr.: $-di-a$] - Din fr. @adiabatique@.','ADIABÁTIC, -Ă, adiabatici, -ce, adj. (Despre fenomene fizico-chimice) produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pr.: -di-a] – Din fr. adiabatique.',0,1029135600,1029135600,0),(890,2,1,'adiacent',19877,'@ADIACÉNT, -Ă@, $adiacenţi, -te$, adj. @1.@ (În sintagma) $Unghiuri adiacente$ = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. @2.@ Care se înrudeşte, se învecinează. [Pr.: $-di-a-$] - Din fr. @adjacent@, lat. @adjacens, -ntis@.','ADIACÉNT, -Ă, adiacenţi, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.',0,1029135600,1228738298,0),(891,2,1,'adiată',432,'@ADIÁTĂ@ s.f. v. @diată@.','ADIÁTĂ s.f. v. diată.',0,1029135600,1189656112,0),(892,2,1,'adiator',598,'@ADIATÓR@, $adiatoare$, s.n. Aparat simplu pentru efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere. [Pr.: $-di-a-$] - Din fr. @adiateur@.','ADIATÓR, adiatoare, s.n. Aparat simplu pentru efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adiateur.',0,1029135600,1029135600,0),(893,2,1,'adică',7951,'@ADÍCĂ@ adv. @1.@ Şi anume, cu alte cuvinte, va să zică; adicălea, adicătelea. @2.@ La urma urmei, în definitiv; mai bine zis. * Expr. (Substantivat) $La (o) adică$ sau (reg.) $la dică$ = @a)@ la drept vorbind; ca să spun adevărul; @b)@ în momentul hotărâtor, la nevoie. [Acc. şi: $ádică$. - Var.: (reg.) @adécă, dícă@ adv.] - Et. nec.','ADÍCĂ adv. 1. Şi anume, cu alte cuvinte, va să zică; adicălea, adicătelea. 2. La urma urmei, în definitiv; mai bine zis. ♢ Expr. (Substantivat) La (o) adică sau (reg.) la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor, la nevoie. [Acc. şi: ádică. – Var.: (reg.) adécă, dícă adv.] – Et. nec.',0,1029135600,1029135600,0),(894,2,1,'adicălea',285,'@ADÍCĂLEA@ adv. (Pop.) Adică. - @Adică@ + @le@ + @a@.','ADÍCĂLEA adv. (Pop.) Adică. – Adică + le + a.',0,1029135600,1189656112,0),(477383,471,21,'monomorfism',155,'@MONOMORFÍSM@ $s. n.$ 1. (biol.) situaţie în care toţi membrii unei populaţii au, pe acelaşi locus, un singur tip de genă. 2. (mat.) homomorfism injectiv. (< mono^1- + morfism)','MONOMORFÍSM s. n. 1. (biol.) situaţie în care toţi membrii unei populaţii au, pe acelaşi locus, un singur tip de genă. 2. (mat.) homomorfism injectiv. (< mono1- + morfism)',0,1189834611,1189834611,0),(895,2,1,'adicătele',179,'@ADÍCĂTELE@ adv. v. @adicătelea@.','ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.',0,1029135600,1189656112,0),(896,2,1,'adicătelea',612,'@ADÍCĂTELEA@ adv. (Pop.) Adică. [Var.: @adícătele@ adv.] - @Adică@ + @te@ + @le@ + @a@.','ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a.',0,1029135600,1189656112,0),(477382,471,21,'monomorfematic',41,'@MONOMORFEMÁTIC, -Ă@ $adj.$ dintr-un singur morfem. (< fr. $monomorphématique$)','MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. dintr-un singur morfem. (< fr. monomorphématique)',0,1189834611,1189834611,0),(897,2,1,'adiere',4296,'@ADIÉRE@, $adieri$, s.f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: $-di-e-$] - V. @adia@.','ADIÉRE, adieri, s.f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia.',0,1029135600,1189656112,0),(898,2,1,'adimeni',439,'@ADIMENÍ@ vb. IV. v. @ademeni@.','ADIMENÍ vb. IV. v. ademeni.',0,1029135600,1189656112,0),(899,2,1,'adimenire',157,'@ADIMENÍRE@ s.f. v. @ademenire@.','ADIMENÍRE s.f. v. ademenire.',0,1029135600,1189656112,0),(900,2,1,'adimenit',175,'@ADIMENÍT, -Ă@, adj. v. @ademenit@.','ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit.',0,1029135600,1189656112,0),(901,2,1,'adimenitor',141,'@ADIMENITÓR, -OÁRE@, adj. v. @ademenitor@.','ADIMENITÓR, -OÁRE, adj. v. ademenitor.',0,1029135600,1189656112,0),(902,2,1,'adinamie',1318,'@ADINAMÍE@ s.f. Scădere accentuată a forţei musculare, care apare în cursul unor boli grave. - Din fr. @adynamie@.','ADINAMÍE s.f. Scădere accentuată a forţei musculare, care apare în cursul unor boli grave. – Din fr. adynamie.',0,1029135600,1029135600,0),(903,2,1,'adineaori',2850,'@ADINEÁORI@ adv. v. @adineauri@.','ADINEÁORI adv. v. adineauri.',0,1029135600,1189656112,0),(904,2,1,'adineauri',4349,'@ADINEÁURI@ adv. Cu puţin înainte, de curând. [Var.: @adineáori@ adv.] - Lat. @ad@ + @de@ + @in@ + @illa@ + @hora@.','ADINEÁURI adv. Cu puţin înainte, de curând. [Var.: adineáori adv.] – Lat. ad + de + in + illa + hora.',0,1029135600,1182951212,0),(905,2,1,'adinterim',2313,'@AD-INTERIM@ adj. invar. Care ţine locul titularului, care este provizoriu; interimar. $Ministru ad-interim$. - Loc. lat.','AD-INTERIM adj. invar. Care ţine locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. – Loc. lat.',0,1029135600,1189656112,0),(477381,471,21,'monomorf',58,'@MONOMÓRF, -Ă@ $adj.$ (despre fenomene, stări, boli etc.) care prezintă o singură formă. (< fr. $monomorphe$)','MONOMÓRF, -Ă adj. (despre fenomene, stări, boli etc.) care prezintă o singură formă. (< fr. monomorphe)',0,1189834611,1189834611,0),(906,2,1,'adio',4506,'@ADÍO@ interj. Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. * (Substantivat) $Un trist adio$. * Expr. $A-şi lua adio de la ceva$ = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ** (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfârşit cu... - Din it. @addio@, fr. @adieu@.','ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. ♢ (Substantivat) Un trist adio. ♢ Expr. A-şi lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ♦ (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfârşit cu... – Din it. addio, fr. adieu.',0,1029135600,1029135600,0),(907,2,1,'adipic',1384,'@ADÍPIC, -Ă@, $adipici, -ce$, adj. (În sintagma) $Acid adipic$ = acid bibazic saturat, folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice poliamidice. - Din fr. @adipique@.','ADÍPIC, -Ă, adipici, -ce, adj. (În sintagma) Acid adipic = acid bibazic saturat, folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice poliamidice. – Din fr. adipique.',0,1029135600,1029135600,0),(908,2,1,'adipos',4068,'@ADIPÓS, -OÁSĂ@, $adipoşi, -oase$, adj. Care prezintă caracteristicile grăsimii, de grăsime; gras. * $Ţesut adipos$ = ţesut conjunctiv format din celule pline cu grăsime. - Din fr. @adipeux@.','ADIPÓS, -OÁSĂ, adipoşi, -oase, adj. Care prezintă caracteristicile grăsimii, de grăsime; gras. ♢ Ţesut adipos = ţesut conjunctiv format din celule pline cu grăsime. – Din fr. adipeux.',0,1029135600,1189656112,0),(909,2,1,'adipozitate',1305,'@ADIPOZITÁTE@ s.f. Îngrămădire patologică de grăsime într-un ţesut celular subcutanat. - Din fr. @adiposité@.','ADIPOZITÁTE s.f. Îngrămădire patologică de grăsime într-un ţesut celular subcutanat. – Din fr. adiposité.',0,1029135600,1029135600,0),(910,2,1,'adipsie',452,'@ADIPSÍE@ s.f. Lipsă parţială sau totală a senzaţiei de sete. - Din fr. @adipsie@.','ADIPSÍE s.f. Lipsă parţială sau totală a senzaţiei de sete. – Din fr. adipsie.',0,1029135600,1029135600,0),(911,2,1,'aditiv',6786,'@ADITÍV, -Ă@, $aditivi, -e$, adj., s.n. @1.@ Adj. (Mat.) Referitor la operaţia de adunare. @2.@ S.n. Substanţă care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietăţile sau pentru a obţine noi calităţi. - Din fr. @additif@.','ADITÍV, -Ă, aditivi, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operaţia de adunare. 2. S.n. Substanţă care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietăţile sau pentru a obţine noi calităţi. – Din fr. additif.',0,1029135600,1152829729,0),(912,2,1,'aditivitate',789,'@ADITIVITÁTE@ s.f. Proprietate a unei mărimi, a unei constante, a unei funcţii etc. de a fi aditivă (@1@). - @Aditiv@ + suf. $-itate$.','ADITIVITÁTE s.f. Proprietate a unei mărimi, a unei constante, a unei funcţii etc. de a fi aditivă (1). – Aditiv + suf. -itate.',0,1029135600,1189656112,0),(913,2,1,'adiţie',4526,'@ADÍŢIE@ s.f. @1.@ (Chim.) Adăugare. * $Reacţie de adiţie$ = reacţie chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. @2.@ (Fiziol.; în sintagma) $Adiţie latentă$ = apariţie a unei reacţii fiziologice într-un organism în urma unor excitaţii succesive; sumaţie. @3.@ (Mat.) Adunare. - Din fr. @addition@, lat. @additio@.','ADÍŢIE s.f. 1. (Chim.) Adăugare. ♢ Reacţie de adiţie = reacţie chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adiţie latentă = apariţie a unei reacţii fiziologice într-un organism în urma unor excitaţii succesive; sumaţie. 3. (Mat.) Adunare. – Din fr. addition, lat. additio.',0,1029135600,1189656112,0),(914,2,1,'adiţiona',974,'@ADIŢIONÁ@, $adiţionez$, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: $-ţi-o-$] - Din fr. @additionner@.','ADIŢIONÁ, adiţionez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. additionner.',0,1029135600,1029135600,0),(915,2,1,'adiţional',7038,'@ADIŢIONÁL, -Ă@, $adiţionali, -e$, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. $Taxe adiţionale. Act adiţional.$ [Pr.: $-ţi-o-$] - Din fr. @additionnel@.','ADIŢIONÁL, -Ă, adiţionali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiţionale. Act adiţional. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. additionnel.',0,1029135600,1216995617,0),(916,2,1,'adiţionare',1771,'@ADIŢIONÁRE@, $adiţionări$, s.f. Acţiunea de $a adiţiona$ şi rezultatul ei; adunare, adăugare. [Pr.: $-ţi-o-$] - V. @adiţiona@.','ADIŢIONÁRE, adiţionări, s.f. Acţiunea de a adiţiona şi rezultatul ei; adunare, adăugare. [Pr.: -ţi-o-] – V. adiţiona.',0,1029135600,1189656112,0),(917,2,1,'adiţionat',416,'@ADIŢIONÁT, -Ă@, $adiţionaţi, -te$, adj. Adunat, adăugat. [Pr.: $-ti-o-$] - V. @adiţiona@.','ADIŢIONÁT, -Ă, adiţionaţi, -te, adj. Adunat, adăugat. [Pr.: -ti-o-] – V. adiţiona.',0,1029135600,1189656112,0),(477380,471,21,'monomolecular',9,'@MONOMOLECULÁR, -Ă@ $adj.$ care comportă o singură moleculă. (< fr. $monomoléculaire$)','MONOMOLECULÁR, -Ă adj. care comportă o singură moleculă. (< fr. monomoléculaire)',0,1189834611,1189834611,0),(918,2,1,'adjectiv',10681,'@ADJECTÍV@, $adjective$, s.n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însuşire a unui obiect sau a unei fiinţe şi determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr şi caz. - Din fr. @adjectif@, lat. @adjectivum@.','ADJECTÍV, adjective, s.n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însuşire a unui obiect sau a unei fiinţe şi determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr şi caz. – Din fr. adjectif, lat. adjectivum.',0,1029135600,1190221292,0),(919,2,5,'adjectiva',558,'@ADJECTIVÁ@, $adjectivez$, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. - Din @adjectiv@. - @ajectiváre@ s.f.; @adjectivát, -ă@ adj.','ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv. – ajectiváre s.f.; adjectivát, -ă adj.',0,1031727600,1189656112,0),(920,2,1,'adjectival',2811,'@ADJECTIVÁL, -Ă@, $adjectivali, -e$, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. $Atribut adjectival.$ * $Articol adjectival$ = articol hotărât, cu forme speciale, care însoţeşte un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu. ** Care îndeplineşte funcţia de adjectiv. $Locuţiune adjectivală$. - Din fr. @adjectival@.','ADJECTIVÁL, -Ă, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival.Articol adjectival = articol hotărât, cu forme speciale, care însoţeşte un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu. ♦ Care îndeplineşte funcţia de adjectiv. Locuţiune adjectivală. – Din fr. adjectival.',0,1029135600,1029135600,0),(921,1,1,'adjectivare',474,'@ADJECTIVÁRE@, $adjectivări$, s.f. Faptul de $a (se) adjectiva$; adjectivizare. - V. @adjectiva@.','ADJECTIVÁRE, adjectivări, s.f. Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. – V. adjectiva.',0,1037779200,1189656112,0),(922,1,1,'adjectivat',354,'@ADJECTIVÁT, -Ă@, $adjectivaţi, -te$, adj. Transformat în adjectiv; adjectivizat. - V. @adjectiva@.','ADJECTIVÁT, -Ă, adjectivaţi, -te, adj. Transformat în adjectiv; adjectivizat. – V. adjectiva.',0,1037779200,1189656112,0),(923,2,5,'adjectiviza',342,'@ADJECTIVIZÁ@, $adjectivizez$, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) adjectiva. - @Adjectiv@ + suf. $-iza$.- @adjectivizáre@ s.f.; @adjectivizát, -ă@ adj.','ADJECTIVIZÁ, adjectivizez, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) adjectiva. – Adjectiv + suf. -iza.- adjectivizáre s.f.; adjectivizát, -ă adj.',0,1031727600,1189656112,0),(924,1,1,'adjectivizare',99,'@ADJECTIVIZÁRE@, $adjectivizări$, s.f. Adjectivare. - V. @adjectiviza@.','ADJECTIVIZÁRE, adjectivizări, s.f. Adjectivare. – V. adjectiviza.',0,1037779200,1189656112,0),(925,1,1,'adjectivizat',89,'@ADJECTIVIZÁT, -Ă@, $adjectivizaţi, -te$, adj. Adjectivat. - V. @adjectiviza@.','ADJECTIVIZÁT, -Ă, adjectivizaţi, -te, adj. Adjectivat. – V. adjectiviza.',0,1037779200,1189656112,0),(926,2,1,'adjoncţiune',533,'@ADJONCŢIÚNE@, $adjoncţiuni$, s.f. Unire; adăugare. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @adjonction@.','ADJONCŢIÚNE, adjoncţiuni, s.f. Unire; adăugare. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. adjonction.',0,1029135600,1029135600,0),(927,2,1,'adjudeca',7624,'@ADJUDECÁ@, $adjúdec$, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitaţie persoanei care oferă preţul cel mai mare. - Din lat. @adjudicare@.','ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitaţie persoanei care oferă preţul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.',0,1029135600,1029135600,0),(928,2,1,'adjudecare',1529,'@ADJUDECÁRE@, $adjudecări$, s.f. Acţiunea de $a adjudeca$. - V. @adjudeca@.','ADJUDECÁRE, adjudecări, s.f. Acţiunea de a adjudeca. – V. adjudeca.',0,1029135600,1189656112,0),(477379,471,21,'monometru',64,'@MONOMÉTRU@ $s. m.$ 1. vers antic dintr-un singur metru. 2. vers compus din metri de acelaşi fel. (< fr. $monomètre$)','MONOMÉTRU s. m. 1. vers antic dintr-un singur metru. 2. vers compus din metri de acelaşi fel. (< fr. monomètre)',0,1189834611,1189834611,0),(929,2,1,'adjudecatar',1648,'@ADJUDECATÁR, -Ă@, $adjudecatari, -e$, s.m. şi f. Persoană căreia i se adjudecă un bun la o licitaţie publică. - Cf. fr. %adjudicataire%.','ADJUDECATÁR, -Ă, adjudecatari, -e, s.m. şi f. Persoană căreia i se adjudecă un bun la o licitaţie publică. – Cf. fr. a d j u d i c a t a i r e.',0,1029135600,1029135600,0),(930,2,1,'adjudecaţie',658,'@ADJUDECÁŢIE@, $adjudecaţii$, s.f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc., la o licitaţie publică. - Din fr. @adjudecation@, lat. @adjudicatio@.','ADJUDECÁŢIE, adjudecaţii, s.f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc., la o licitaţie publică. – Din fr. adjudecation, lat. adjudicatio.',0,1029135600,1189656112,0),(931,2,1,'adjudecător',1029,'@ADJUDECĂTÓR, -OÁRE@, $adjudecători, -oare$, s.m. şi f. Persoană care face adjudecarea la o licitaţie publică. - Din fr. @adjudicateur@.','ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători, -oare, s.m. şi f. Persoană care face adjudecarea la o licitaţie publică. – Din fr. adjudicateur.',0,1029135600,1029135600,0),(932,2,1,'adjunct',4451,'@ADJÚNCT, -Ă@, $adjuncţi, -te$, adj. Care face parte din conducerea unei instituţii, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcţia imediat subordonată titularului. * (Substantivat) $Adjunctul directorului$. - Din germ. @Adjunkt@, lat. @adjunctus@.','ADJÚNCT, -Ă, adjuncţi, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituţii, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcţia imediat subordonată titularului. ♢ (Substantivat) Adjunctul directorului. – Din germ. Adjunkt, lat. adjunctus.',0,1029135600,1029135600,0),(933,2,1,'adjuraţie',1003,'@ADJURÁŢIE@, $adjuraţii$, s.f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele \"adjuro te\". ** Rugăminte insistentă, implorare. - Din lat. @adjuratio@, fr. @adjuration@.','ADJURÁŢIE, adjuraţii, s.f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration.',0,1029135600,1189656112,0),(934,2,1,'adjutant',5762,'@ADJUTÁNT@, $adjutanţi$, s.m. @1.@ Ofiţer ataşat unui comandant sau unui şef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuţii similare unui secretar; ofiţer care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. @2.@ (Ieşit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului; persoană având acest grad ** Cel mai mare grad de subofiţer; persoană având acest grad. - Din fr. @adjudant@.','ADJUTÁNT, adjutanţi, s.m. 1. Ofiţer ataşat unui comandant sau unui şef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuţii similare unui secretar; ofiţer care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (Ieşit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului; persoană având acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofiţer; persoană având acest grad. – Din fr. adjudant.',0,1029135600,1029135600,0),(935,2,1,'administra',11420,'@ADMINISTRÁ@, $administrez$, vb. I. Tranz. @1.@ A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituţie etc. @2.@ A da unui bolnav un anumit medicament. ** (Ir.) A trage o bătaie. @3.@ (Jur.: în sintagma) $A administra o probă$ = a folosi un mijloc de probă într-un proces. - Din fr. @administrer@, lat. @administrare@.','ADMINISTRÁ, administrez, vb. I. Tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituţie etc. 2. A da unui bolnav un anumit medicament. ♦ (Ir.) A trage o bătaie. 3. (Jur.: în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. – Din fr. administrer, lat. administrare.',0,1029135600,1029135600,0),(936,2,1,'administrare',4229,'@ADMINISTRÁRE@, $administrări$, s.f. Acţiunea de $a administra$. - V. @administra@.','ADMINISTRÁRE, administrări, s.f. Acţiunea de a administra. – V. administra.',0,1029135600,1189656112,0),(937,2,1,'administrat',1166,'@ADMINISTRÁT, -Ă@, $administraţi, -te$, s.m. şi f. (Rar) Persoană care se află sub conducerea cuiva. - V. @administra@.','ADMINISTRÁT, -Ă, administraţi, -te, s.m. şi f. (Rar) Persoană care se află sub conducerea cuiva. – V. administra.',0,1029135600,1189656112,0),(938,2,1,'administrativ',6176,'@ADMINISTRATÍV, -Ă@, $administrativi, -e$, adj. Care aparţine administraţiei, privitor la administraţie. ** Care emană de la un organ de administraţie. * $Pe cale administrativă$ = prin organele administraţiei de stat. - Din fr. @administratif@, lat. @administrativus@.','ADMINISTRATÍV, -Ă, administrativi, -e, adj. Care aparţine administraţiei, privitor la administraţie. ♦ Care emană de la un organ de administraţie. ♢ Pe cale administrativă = prin organele administraţiei de stat. – Din fr. administratif, lat. administrativus.',0,1029135600,1029135600,0),(939,2,1,'administrator',11223,'@ADMINISTRÁTOR, -OÁRE@, $administratori, -oare$, s.m. şi f. Persoană care administrează, care conduce o administraţie sau un serviciu de administraţie. ** Persoană care conduce un serviciu în administraţia statului. - Din fr. @administrateur@, lat. @administrator@.','ADMINISTRÁTOR, -OÁRE, administratori, -oare, s.m. şi f. Persoană care administrează, care conduce o administraţie sau un serviciu de administraţie. ♦ Persoană care conduce un serviciu în administraţia statului. – Din fr. administrateur, lat. administrator.',0,1029135600,1178022875,0),(940,2,1,'administraţie',9049,'@ADMINISTRÁŢIE@, $administraţii$, s.f. @1.@ Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secţie a unei instituţii însărcinată cu administrarea acelei instituţii. * $Administraţie de stat$ = @a)@ formă de activitate (executivă şi de dispoziţie) a statului pentru realizarea funcţiilor sale; @b)@ totalitatea organelor de stat prin care se desfăşoară această activitate. $Consiliu de administraţie$ = organ colegial însărcinat cu administrarea unei întreprinderi sau a unei instituţii. @2.@ Parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreţinerea, completarea şi mobilizarea forţelor armate, precum şi cu probleme privitoare la ordinea interioară a trupelor. ** Conducerea politică-administrativă a unui stat, a unei regiuni etc. (ocupate), exercitată de militarii o ocupanţi. - Din (@1@) fr. @administration@, lat. @administratio@, (@2@) rus. @administraţiia@.','ADMINISTRÁŢIE, administraţii, s.f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secţie a unei instituţii însărcinată cu administrarea acelei instituţii. ♢ Administraţie de stat = a) formă de activitate (executivă şi de dispoziţie) a statului pentru realizarea funcţiilor sale; b) totalitatea organelor de stat prin care se desfăşoară această activitate. Consiliu de administraţie = organ colegial însărcinat cu administrarea unei întreprinderi sau a unei instituţii. 2. Parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreţinerea, completarea şi mobilizarea forţelor armate, precum şi cu probleme privitoare la ordinea interioară a trupelor. ♦ Conducerea politică-administrativă a unui stat, a unei regiuni etc. (ocupate), exercitată de militarii o ocupanţi. – Din (1) fr. administration, lat. administratio, (2) rus. administraţiia.',0,1029135600,1029135600,0),(941,2,1,'admira',4592,'@ADMIRÁ@, $admír$, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. - Din fr. @admirer@, lat. @admirari@.','ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.',0,1029135600,1029135600,0),(942,2,1,'admirabil',2283,'@ADMIRÁBIL, -Ă@, $admirabili, -le$, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. - Din lat. @admirabilis@, fr. @admirabile@.','ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile.',0,1029135600,1029135600,0),(943,2,1,'admirare',321,'@ADMIRÁRE@ s.f. (Înv.) Admiraţie. - V. @admira@.','ADMIRÁRE s.f. (Înv.) Admiraţie. – V. admira.',0,1029135600,1189656112,0),(944,2,1,'admirativ',839,'@ADMIRATÍV, -Ă@, $admirativi, -e$, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admiraţie. - Din fr. @admiratif@, lat. @admirativus@.','ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admiraţie. – Din fr. admiratif, lat. admirativus.',0,1029135600,1029135600,0),(945,2,1,'admirator',1284,'@ADMIRATÓR, -OÁRE@, $admiratori, -oare$, s.m. şi f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. - Din fr. @admirateur@, lat. @admirator@.','ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s.m. şi f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. – Din fr. admirateur, lat. admirator.',0,1029135600,1029135600,0),(946,2,1,'admiraţie',4904,'@ADMIRÁŢIE@, $admiraţii$, s.f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. faţă de cineva sau de ceva; admirare. - Din fr. @admiration@, lat. @admiratio@.','ADMIRÁŢIE, admiraţii, s.f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. faţă de cineva sau de ceva; admirare. – Din fr. admiration, lat. admiratio.',0,1029135600,1183287986,0),(947,2,1,'admisibil',1513,'@ADMISÍBIL, -Ă@, $admisibili, -e$, adj. Care poate fi admis; acceptabil. - Din fr. @admissible@.','ADMISÍBIL, -Ă, admisibili, -e, adj. Care poate fi admis; acceptabil. – Din fr. admissible.',0,1029135600,1029135600,0),(948,2,1,'admisibilitate',1156,'@ADMISIBILITÁTE@ s.f. (Rar) Posibilitatea de a fi admis, calitatea a ceea ce este admisibil. - Din fr. @admissibilité@.','ADMISIBILITÁTE s.f. (Rar) Posibilitatea de a fi admis, calitatea a ceea ce este admisibil. – Din fr. admissibilité.',0,1029135600,1029135600,0),(949,2,1,'admisie',1674,'@ADMÍSIE@ s.f. v. @admisiune@.','ADMÍSIE s.f. v. admisiune.',0,1029135600,1189656112,0),(950,2,1,'admisiune',2792,'@ADMISIÚNE@, $admisiuni$, s.f. @1.@ Intrare dirijată a unui fluid într-o maşină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. @2.@ Fază a ciclului de funcţionare a unor maşini, efectuată în timpul intrării agentului motor în maşină. [Pr.: $-si-u-$. - Var.: @admísie@ s.f.] - Din fr. @admission@, lat. @admissio, -onis@.','ADMISIÚNE, admisiuni, s.f. 1. Intrare dirijată a unui fluid într-o maşină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. 2. Fază a ciclului de funcţionare a unor maşini, efectuată în timpul intrării agentului motor în maşină. [Pr.: -si-u-. – Var.: admísie s.f.] – Din fr. admission, lat. admissio, -onis.',0,1029135600,1189664878,0),(951,2,1,'admitanţă',2847,'@ADMITÁNŢĂ@, $admitanţe$, s.f. Nume dat fenomenului invers impedanţei şi definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit şi valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. - Din fr. @admittance@.','ADMITÁNŢĂ, admitanţe, s.f. Nume dat fenomenului invers impedanţei şi definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit şi valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.',0,1029135600,1029135600,0),(952,2,1,'admite',9926,'@ADMÍTE@, $admít$, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ** A da curs favorabil unei cereri. ** A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. - Din fr. @admettre@, lat. @admittere@.','ADMÍTE, admít, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.',0,1029135600,1129826174,0),(953,2,1,'admitere',1841,'@ADMÍTERE@, $admiteri$, s.f. Acţiunea de $a admite$. * $Examen de admitere$ = examen de acceptare a unui candidat într-o instituţie de învăţământ. - V. @admite@.','ADMÍTERE, admiteri, s.f. Acţiunea de a admite. ♢ Examen de admitere = examen de acceptare a unui candidat într-o instituţie de învăţământ. – V. admite.',0,1029135600,1189656112,0),(954,2,1,'admonesta',8388,'@ADMONESTÁ@, $admonestez$, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). - Din fr. @admonester@.','ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.',0,1029135600,1029135600,0),(955,2,1,'admonestare',4069,'@ADMONESTÁRE@, $admonestări$, s.f. Acţiunea de $a admonesta$ şi rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conţine o mustrare etc. adresată cuiva; admonestaţie, admoniţiune (@2@). - V. @admonesta@.','ADMONESTÁRE, admonestări, s.f. Acţiunea de a admonesta şi rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conţine o mustrare etc. adresată cuiva; admonestaţie, admoniţiune (2). – V. admonesta.',0,1029135600,1189656112,0),(956,2,1,'admonestaţie',266,'@ADMONESTÁŢIE@, $admonestaţii$, s.f. (Rar) Admonestare. - Din fr. @admonestation@.','ADMONESTÁŢIE, admonestaţii, s.f. (Rar) Admonestare. – Din fr. admonestation.',0,1029135600,1189656112,0),(477378,471,21,'monometalist',26,'@MONOMETALÍST, -Ă@ I. $adj.$ (despre sisteme monetare, teorii economice) bazat pe monometalism. II. adj., s.m.f. (adept) al monometalismului. (< fr. $monométalliste$)','MONOMETALÍST, -Ă I. adj. (despre sisteme monetare, teorii economice) bazat pe monometalism. II. adj., s.m.f. (adept) al monometalismului. (< fr. monométalliste)',0,1189834611,1189834611,0),(957,2,1,'admonitiv',336,'@ADMONITÍV, -Ă@, $admonitivi, -e$, adj. Care admonestează, care cenzurează. - Din fr. @admonitif@.','ADMONITÍV, -Ă, admonitivi, -e, adj. Care admonestează, care cenzurează. – Din fr. admonitif.',0,1029135600,1211555950,0),(958,2,1,'admoniţiune',413,'@ADMONIŢIÚNE@, $admoniţiuni$, s.f. @1.@ Cercetare făcută de judecător. @2.@ (Rar) Admonestare. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @admonition@, lat. @admonitio, -onis@.','ADMONIŢIÚNE, admoniţiuni, s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. admonition, lat. admonitio, -onis.',0,1029135600,1029135600,0),(959,2,1,'adnat',862,'@ADNÁT, -Ă@, $adnaţi, -te$, adj. (Bot.; despre unele organe) Crescut pe ceva, care se adaugă. - Din lat. @adnatus@, fr. @adné@.','ADNÁT, -Ă, adnaţi, -te, adj. (Bot.; despre unele organe) Crescut pe ceva, care se adaugă. – Din lat. adnatus, fr. adné.',0,1029135600,1029135600,0),(960,2,1,'adnota',7161,'@ADNOTÁ@, $adnotez$, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. - Din lat. @adnotare, annotare@.','ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.',0,1029135600,1029135600,0),(961,2,1,'adnotare',5896,'@ADNOTÁRE@, $adnotări$, s.f. Acţiunea de $a adnota$ şi rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregeşte un text; adnotaţie. - V. @adnota@.','ADNOTÁRE, adnotări, s.f. Acţiunea de a adnota şi rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregeşte un text; adnotaţie. – V. adnota.',0,1029135600,1189656112,0),(962,2,1,'adnotat',2150,'@ADNOTÁT, -Ă@, $adnotaţi, -te$, adj. (Despre un text) Cu explicaţii, cu adnotări marginale. - V. @adnota@.','ADNOTÁT, -Ă, adnotaţi, -te, adj. (Despre un text) Cu explicaţii, cu adnotări marginale. – V. adnota.',0,1029135600,1189656112,0),(963,2,1,'adnotator',491,'@ADNOTATÓR, -OÁRE@, $adnotatori, -oare$, s.m. şi f. Persoană care adnotează un text. - @Adnota@ + suf. $-tor$. Cf. lat. %adnotator, annotator%, fr. %annotateur%.','ADNOTATÓR, -OÁRE, adnotatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care adnotează un text. – Adnota + suf. -tor. Cf. lat. a d n o t a t o r,  a n n o t a t o r, fr. a n n o t a t e u r.',0,1029135600,1189656112,0),(964,2,1,'adnotaţie',1112,'@ADNOTÁŢIE@, $adnotaţii$, s.f. Adnotare. - Din lat. @adnotatio, annotatio@.','ADNOTÁŢIE, adnotaţii, s.f. Adnotare. – Din lat. adnotatio, annotatio.',0,1029135600,1189656112,0),(965,2,1,'adogmatic',243,'@ADOGMÁTIC, -Ă@, $adogmatici, -ce$, adj., s.m. şi f. (Adept) al adogmatismului. - Din fr. @adogmatique@.','ADOGMÁTIC, -Ă, adogmatici, -ce, adj., s.m. şi f. (Adept) al adogmatismului. – Din fr. adogmatique.',0,1029135600,1189656112,0),(966,2,1,'adogmatism',742,'@ADOGMATÍSM@ s.n. Sistem de gândire care este împotriva dogmelor. ** Sistem religios care nu admite dogmele. - Din fr. @adogmatisme@.','ADOGMATÍSM s.n. Sistem de gândire care este împotriva dogmelor. ♦ Sistem religios care nu admite dogmele. – Din fr. adogmatisme.',0,1029135600,1029135600,0),(967,2,1,'adolescent',4885,'@ADOLESCÉNT, -Ă@, $adolescenţi, -te$, s.m. şi f. Persoană care este la vârsta adolescenţei. - Din fr. @adolescent@, lat. @adolescens, -ntis@.','ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care este la vârsta adolescenţei. – Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis.',0,1029135600,1029135600,0),(968,2,1,'adolescentin',1190,'@ADOLESCENTÍN, -Ă@, $adolescentini, -e$, adj. (Rar) De adolescent, specific adolescentului. - @Adolescent@ + suf. $-in$.','ADOLESCENTÍN, -Ă, adolescentini, -e, adj. (Rar) De adolescent, specific adolescentului. – Adolescent + suf. -in.',0,1029135600,1189656112,0),(969,2,5,'adolescentinism',1280,'@ADOLESCENTINÍSM@ s.n. (Rar) Stare, manifestare de adolescent. - @Adolescentin@ + suf. $-ism$.','ADOLESCENTINÍSM s.n. (Rar) Stare, manifestare de adolescent. – Adolescentin + suf. -ism.',0,1031727600,1189656112,0),(477377,471,21,'monometalism',63,'@MONOMETALÍSM@ $s. n.$ sistem monetar bazat pe un singur metal preţios. (< fr. $monométallisme$)','MONOMETALÍSM s. n. sistem monetar bazat pe un singur metal preţios. (< fr. monométallisme)',0,1189834611,1189834611,0),(970,2,1,'adolescenţă',6222,'@ADOLESCÉNŢĂ@ s.f. Perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale organismului. - Din fr. @adolescence@, lat. @adolescentia@.','ADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.',0,1029135600,1189656112,0),(971,2,1,'adonic',1886,'@ADÓNIC@, $adonice$, adj. (În sintagma) $Vers adonic$ = vers format dintr-un dactil şi un spondeu sau un troheu, folosit în versificaţia greacă şi latină. - Din fr. @adonique@.','ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil şi un spondeu sau un troheu, folosit în versificaţia greacă şi latină. – Din fr. adonique.',0,1029135600,1189656112,0),(972,2,1,'adonis',3135,'@ADÓNIS@ s.m. invar. Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos. - Din fr. @adonis@.','ADÓNIS s.m. invar. Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos. – Din fr. adonis.',0,1029135600,1029135600,0),(973,2,1,'adopta',10221,'@ADOPTÁ@, $adópt$, vb. I. Tranz. @1.@ A înfia un copil. @2.@ A-şi însuşi felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. @3.@ A accepta ceva în urma unui vot. - Din fr. @adopter@, lat. @adoptare@.','ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-şi însuşi felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare.',0,1029135600,1029135600,0),(974,2,1,'adoptare',2336,'@ADOPTÁRE@, $adoptări$, s.f. Acţiunea de $a adopta$. * $Adoptarea legilor$ = votare a proiectelor de legi de către organele legislative. - V. @adopta@.','ADOPTÁRE, adoptări, s.f. Acţiunea de a adopta. ♢ Adoptarea legilor = votare a proiectelor de legi de către organele legislative. – V. adopta.',0,1029135600,1189656112,0),(477376,471,21,'monomer',1239,'@MONOMÉR@ $adj., s. m.$ 1. (compus chimic) din molecule simple. 2. (despre gineceu, ovar etc.) dintr-o singură piesă. (< fr. $monomère$)','MONOMÉR adj., s. m. 1. (compus chimic) din molecule simple. 2. (despre gineceu, ovar etc.) dintr-o singură piesă. (< fr. monomère)',0,1189834611,1189834611,0),(975,2,1,'adoptator',1144,'@ADOPTATÓR, -OÁRE@, $adoptatori, -oare$, s.m. şi f. Persoană care adoptă un copil. - @Adopta@ + suf. $-tor$.','ADOPTATÓR, -OÁRE, adoptatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care adoptă un copil. – Adopta + suf. -tor.',0,1029135600,1189656112,0),(976,2,1,'adoptiv',3384,'@ADOPTÍV, -Ă@, $adoptivi, -e$, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; (despre părinţii) care au adoptat un copil. - Din fr. @adoptif@, lat. @adoptivus@.','ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; (despre părinţii) care au adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus.',0,1029135600,1029135600,0),(977,2,1,'adopţie',1879,'@ADÓPŢIE@, $adopţii$, s.f. Faptul de $a adopta$ (@1@); înfiere. [Var.: @adopţiúne@ s.f.] - Din fr. @adoption@, lat. @adoptio, -onis@.','ADÓPŢIE, adopţii, s.f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopţiúne s.f.] – Din fr. adoption, lat. adoptio, -onis.',0,1029135600,1029135600,0),(978,2,1,'adopţiune',652,'@ADOPŢIÚNE@ s.f. v. @adopţie@.','ADOPŢIÚNE s.f. v. adopţie.',0,1029135600,1189656112,0),(979,2,1,'adora',16657,'@ADORÁ@, $adór$, vb. I. Tranz. @1.@ A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. @2.@ A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. - Din fr. @adorer@, lat. @adorare@.','ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.',0,1029135600,1222365208,0),(980,2,1,'adorabil',2656,'@ADORÁBIL, -Ă@, $adorabili, -e$, adj. Plin de farmec; fermecător, încântător, minunat. - Din fr. @adorable@, lat. @adorabilis@.','ADORÁBIL, -Ă, adorabili, -e, adj. Plin de farmec; fermecător, încântător, minunat. – Din fr. adorable, lat. adorabilis.',0,1029135600,1029135600,0),(981,2,1,'adorare',2167,'@ADORÁRE@ s.f. @1.@ Faptul de $a adora$; adoraţie. @2.@ Slăvire (a unei divinităţi); venerare, cinstire, divinizare. - V. @adora@.','ADORÁRE s.f. 1. Faptul de a adora; adoraţie. 2. Slăvire (a unei divinităţi); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora.',0,1029135600,1203844506,0),(982,2,1,'adorat',2969,'@ADORÁT, -Ă@, $adoraţi, -te$, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ** (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. - V. @adora@.','ADORÁT, -Ă, adoraţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. – V. adora.',0,1029135600,1189656112,0),(983,2,1,'adorator',900,'@ADORATÓR, -OÁRE@, $adoratori, -oare$, s.m. şi f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. - Din fr. @adorateur@, lat. @adorator@.','ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s.m. şi f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Din fr. adorateur, lat. adorator.',0,1029135600,1029135600,0),(984,2,1,'adoraţie',1737,'@ADORÁŢIE@ s.f. Adorare. - Din fr. @adoration@, lat. @adoratio@.','ADORÁŢIE s.f. Adorare. – Din fr. adoration, lat. adoratio.',0,1029135600,1189656112,0),(985,2,1,'adormi',5678,'@ADORMÍ@, $adórm$, vb. IV. @1.@ Intranz. şi tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. @2.@ Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. @3.@ Tranz. Fig. A alina, a potoli. $Cântând şi-a mai adormit foamea$. - Lat. @addormire@.','ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. Fig. A alina, a potoli. Cântând şi-a mai adormit foamea. – Lat. addormire.',0,1029222000,1029222000,0),(986,2,1,'adormire',967,'@ADORMÍRE@ s.f. Faptul de $a adormi$. ** Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. - V. @adormi@.','ADORMÍRE s.f. Faptul de a adormi. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. – V. adormi.',0,1029222000,1189656112,0),(987,2,1,'adormit',2216,'@ADORMÍT, -Ă@, $adormiţi, -te$, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ** Somnoros. ** Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mişcări, moale. ** Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. - V. @adormi@.','ADORMÍT, -Ă, adormiţi, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mişcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.',0,1029222000,1189656112,0),(988,2,1,'adormitor',806,'@ADORMITÓR, -OÁRE@, $adormitori, -oare$, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ** Fig. Plictisitor, anost, obositor. - @Adormi@ + suf. $-tor$.','ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor.',0,1029222000,1189656112,0),(477375,471,21,'monomembru',12,'@MONOMÉMBRU, -Ă@ $adj.$ cu un singur membru. * (despre propoziţii) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. $monomembre$)','MONOMÉMBRU, -Ă adj. cu un singur membru. ♢ (despre propoziţii) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. monomembre)',0,1189834611,1189834611,0),(989,2,1,'adormiţele',422,'@ADORMIŢÉLE@ s.f. pl. (Bot.) @1.@ Dediţei. @2.@ Zorele. @3.@ (Reg.) Volbură. - @Adormit@ + suf. $-ea$.','ADORMIŢÉLE s.f. pl. (Bot.) 1. Dediţei. 2. Zorele. 3. (Reg.) Volbură. – Adormit + suf. -ea.',0,1029222000,1189656112,0),(990,9,1,'adpres',299,'@ADPRÉS@, $adpreşi$, adj. (Bot.; despre perişori) Alipit de tulpină. - Din lat. @adpressus@.','ADPRÉS, adpreşi, adj. (Bot.; despre perişori) Alipit de tulpină. – Din lat. adpressus.',0,1016179200,1016179200,0),(991,9,1,'adragant',332,'@ADRAGÁNT@ s.n. Gumă vegetală secretată de un arbust spinos, folosită în farmacie. - Din fr. @adragant@.','ADRAGÁNT s.n. Gumă vegetală secretată de un arbust spinos, folosită în farmacie. – Din fr. adragant.',0,1016179200,1016179200,0),(992,2,1,'adrenalină',7223,'@ADRENALÍNĂ@ s.f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică, utilizat ca medicament datorită proprietăţilor vasoconstrictoare şi stimulatoare ale muşchiului cardiac; epinefrină. - Din fr. @adrénaline@.','ADRENALÍNĂ s.f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică, utilizat ca medicament datorită proprietăţilor vasoconstrictoare şi stimulatoare ale muşchiului cardiac; epinefrină. – Din fr. adrénaline.',0,1029222000,1189656112,0),(993,2,1,'adrenergic',855,'@ADRENÉRGIC, -Ă@, $adrenergici, -ce$, adj. Care provoacă secreţia de adrenalină. * $Nervi adrenergici$ = nervi simpatici a căror terminatie eliberează adrenalina. - Din fr. @adrénergique@.','ADRENÉRGIC, -Ă, adrenergici, -ce, adj. Care provoacă secreţia de adrenalină. ♢ Nervi adrenergici = nervi simpatici a căror terminatie eliberează adrenalina. – Din fr. adrénergique.',0,1029222000,1189656112,0),(994,2,1,'adrenocrom',758,'@ADRENOCRÓM@ s.n. Produs de oxidare a adrenalinei, de culoare cărămizie, cu acţiune hemostatică şi tonifiantă asupra pereţilor vaselor sanguine. - Din fr. @adrénochrome@.','ADRENOCRÓM s.n. Produs de oxidare a adrenalinei, de culoare cărămizie, cu acţiune hemostatică şi tonifiantă asupra pereţilor vaselor sanguine. – Din fr. adrénochrome.',0,1029222000,1029222000,0),(995,2,1,'adresa',10518,'@ADRESÁ@, $adresez$, vb. I. Refl. şi tranz. @1.@ A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. @2.@ A (se) îndrepta către o persoană, o instituţie etc. (cu) o invitaţie, o cerere etc.; a face apel la... ** Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. - Din fr. @adresser@.','ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituţie etc. (cu) o invitaţie, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.',0,1029222000,1029222000,0),(996,2,1,'adresant',2284,'@ADRESÁNT, -Ă@, $adresanţi, -te$, s.m. şi f. Persoană căreia îi este adresată o scrisoare, un colet etc.; destinatar. - Din germ. @Adressant@.','ADRESÁNT, -Ă, adresanţi, -te, s.m. şi f. Persoană căreia îi este adresată o scrisoare, un colet etc.; destinatar. – Din germ. Adressant.',0,1029222000,1029222000,0),(997,2,1,'adresă',12604,'@ADRÉSĂ@, $adrese$, s.f. @1.@ Indicaţie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele şi domiciliul destinatarului. ** Date care indică domiciliul unei persoane. * Expr. ($A spune, a vorbi$ etc. ceva) $la adresa cuiva$ = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. $A greşi adresa$ = @a)@ a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; @b)@ (fam.) a avea o părere greşită despre cineva sau ceva, a se înşela asupra cuiva. @2.@ Comunicare oficială făcută în scris de o organizaţie, o instituţie etc. @3.@ (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informaţiei în memorie (@3@). - Din fr. @adresse@.','ADRÉSĂ, adrese, s.f. 1. Indicaţie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele şi domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ♢ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greşi adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greşită despre cineva sau ceva, a se înşela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizaţie, o instituţie etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informaţiei în memorie (3). – Din fr. adresse.',0,1029222000,1232524526,0),(998,2,1,'adsorbant',1259,'@ADSORBÁNT@, $adsorbanţi$, s.m. Corp pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin adsorbţie. - Din fr. @adsorbant@.','ADSORBÁNT, adsorbanţi, s.m. Corp pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin adsorbţie. – Din fr. adsorbant.',0,1029222000,1189656112,0),(477374,471,21,'monomanie',999,'@MONOMANÍE@ $s. f.$ stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. (< fr. $monomanie$)','MONOMANÍE s. f. stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie)',0,1189834611,1189834611,0),(999,2,1,'adsorbat',393,'@ADSORBÁT@, $adsorbaţi$, s.m. Substanţă fixată prin adsorbţie pe suprafaţa unui corp. - Din fr. @adsorbat@.','ADSORBÁT, adsorbaţi, s.m. Substanţă fixată prin adsorbţie pe suprafaţa unui corp. – Din fr. adsorbat.',0,1029222000,1189656112,0),(1000,2,1,'adsorbi',2159,'@ADSORBÍ@, pers. 3 $adsoárbe$, vb. IV. Refl. (Despre substanţe) A se produce o adsorbţie. - Din fr. @adsorber@ (după $sorbi$).','ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. Refl. (Despre substanţe) A se produce o adsorbţie. – Din fr. adsorber (după sorbi).',0,1029222000,1189656112,0),(1001,2,1,'adsorbţie',4259,'@ADSORBŢÍE@ s.f. Fixare şi acumulare a moleculelor unui gaz sau a unui lichid pe suprafaţa unui corp solid. - Din fr. @adsorption@.','ADSORBŢÍE s.f. Fixare şi acumulare a moleculelor unui gaz sau a unui lichid pe suprafaţa unui corp solid. – Din fr. adsorption.',0,1029222000,1029222000,0),(1002,2,1,'adstrat',1201,'@ADSTRÁT@ s.n. (Lingv.) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unui idiom după constituirea lui. - Din fr. @adstrat@.','ADSTRÁT s.n. (Lingv.) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unui idiom după constituirea lui. – Din fr. adstrat.',0,1029222000,1189656112,0),(1003,2,1,'aducător',684,'@ADUCĂTÓR, -OÁRE@, $aducători, -oare$, adj., s.m. şi f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. - @Aduce@ + suf. $-ător$.','ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător.',0,1029222000,1189656112,0),(477373,471,21,'monomaniac',89,'@MONOMANIÁC, -Ă@ $adj., s. m. f.$ monoman. (< fr. $monomaniaque$)','MONOMANIÁC, -Ă adj., s. m. f. monoman. (< fr. monomaniaque)',0,1189834611,1189834611,0),(1004,2,1,'aduce',23851,'@ADÚCE@, $adúc$, vb. III. @1.@ Tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). * Expr. $Ce vânt te-aduce?$ se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. @2.@ Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ** A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. * Expr. $A o aduce bine (din condei)$ = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. $A aduce vorba de$ (sau $despre) ceva$ = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... @3.@ Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. @4.@ Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. @5.@ Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. @6.@ Tranz. şi refl. (În expr.) $A-şi aduce aminte$ = a(-şi) aminti. - Lat. @adducere@.','ADÚCE, adúc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. ♢ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. 5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. şi refl. (În expr.) A-şi aduce aminte = a(-şi) aminti. – Lat. adducere.',0,1029308400,1204134199,0),(1005,2,1,'aducere',1301,'@ADÚCERE@, $aduceri$, s.f. Acţiunea de $a aduce$. * $Aducere-aminte$ = amintire. - V. @aduce@.','ADÚCERE, aduceri, s.f. Acţiunea de a aduce. ♢ Aducere-aminte = amintire. – V. aduce.',0,1029222000,1189656112,0),(1006,9,1,'aduct',791,'@ADÚCT@ s.n. Amestec cristalin în care o substanţă este înglobată în reţeaua cristalină a altei substanţe. - Din fr. @adducte@.','ADÚCT s.n. Amestec cristalin în care o substanţă este înglobată în reţeaua cristalină a altei substanţe. – Din fr. adducte.',0,1016179200,1016179200,0),(1007,1,1,'aductor',2431,'@ADUCTÓR@, $aductori$, adj.m. (În sintagma) $Muşchi aductor$ = muşchi^2 care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. - Din fr. @adducteur@, lat. @adductor@.','ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În sintagma) Muşchi aductor = muşchi2 care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din fr. adducteur, lat. adductor.',0,1020150000,1189656112,0),(1008,1,1,'aducţie',3517,'@ADÚCŢIE@, $aducţii$, s.f. @1.@ Construcţie hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. @2.@ Mişcare efectuată de un muşchi aductor. [Var.: @aducţiúne@ s.f.] - Din fr. @adduction@, lat. @adductio, -onis@.','ADÚCŢIE, aducţii, s.f. 1. Construcţie hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mişcare efectuată de un muşchi aductor. [Var.: aducţiúne s.f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.',0,1020150000,1189656112,0),(477372,471,21,'monoman',545,'@MONOMÁN, -Ă@ $adj., s. m. f.$ (suferind) de monomanie; monomaniac. (< fr. $monomane$)','MONOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de monomanie; monomaniac. (< fr. monomane)',0,1189834611,1189834611,0),(1009,9,1,'aducţiune',1794,'@ADUCŢIÚNE@ s.f. v. @aducţie@.','ADUCŢIÚNE s.f. v. aducţie.',0,1016179200,1207933317,0),(1010,2,1,'adula',6805,'@ADULÁ@, $adulez$, vb. I. Tranz. A linguşi, a flata pe cineva (în chip servil) - Din fr. @aduler@, lat. @adulari@.','ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguşi, a flata pe cineva (în chip servil) – Din fr. aduler, lat. adulari.',0,1029222000,1220789583,0),(1011,2,1,'adulare',1936,'@ADULÁRE@, $adulări$, s.f. Faptul de $a adula$; linguşire, flatare (servilă), adulaţie. - V. @adula@.','ADULÁRE, adulări, s.f. Faptul de a adula; linguşire, flatare (servilă), adulaţie. – V. adula.',0,1029222000,1189656112,0),(1012,2,1,'adulator',981,'@ADULATÓR, -OÁRE@, $adulatori, -oare$, adj. s.m. şi f. (Persoană) care adulează; linguşitor. - Din fr. @adulateur@, lat. @adulator@.','ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. s.m. şi f. (Persoană) care adulează; linguşitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator.',0,1029222000,1029222000,0),(1013,2,1,'adulaţie',1565,'@ADULÁŢIE@, $adulaţii$, s.f. Adulare. - Din fr. @adulation@, lat. @adulatio@.','ADULÁŢIE, adulaţii, s.f. Adulare. – Din fr. adulation, lat. adulatio.',0,1029222000,1189656112,0),(1014,2,1,'adulmeca',6920,'@ADULMECÁ@, $adúlmec$, vb. I. Tranz. şi intranz. (Despre animale) A simţi sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezenţa unui animal, a omului, a hranei etc. ** Fig. (Despre oameni) A căuta să afle; a da de urmă, a descoperi. [Var.: (reg.) @adurmecá@ vb. I] - Et. nec.','ADULMECÁ, adúlmec, vb. I. Tranz. şi intranz. (Despre animale) A simţi sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezenţa unui animal, a omului, a hranei etc. ♦ Fig. (Despre oameni) A căuta să afle; a da de urmă, a descoperi. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I] – Et. nec.',0,1029308400,1228049302,0),(1015,2,1,'adulmecare',311,'@ADULMECÁRE@, $adulmecări$, s.f. Acţiunea de $a adulmeca$. - V. @adulmeca@.','ADULMECÁRE, adulmecări, s.f. Acţiunea de a adulmeca. – V. adulmeca.',0,1029308400,1189656112,0),(1016,2,1,'adulmecător',690,'@ADULMECĂTÓR, -OÁRE@, $adulmecători, -oare$, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. - @Adulmeca@ + suf. $-ător$.','ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. – Adulmeca + suf. -ător.',0,1029308400,1189656112,0),(1017,2,1,'adult',3374,'@ADÚLT, -Ă@, $adulţi, -te$, adj., s.m. şi f. (Organism) care şi-a terminat creşterea şi a ajuns în stadiul de a se reproduce; (persoană) aflată în perioada de la 17-18 ani până la 50 de ani. - Din fr. @adulte@, lat. @adultus@.','ADÚLT, -Ă, adulţi, -te, adj., s.m. şi f. (Organism) care şi-a terminat creşterea şi a ajuns în stadiul de a se reproduce; (persoană) aflată în perioada de la 17-18 ani până la 50 de ani. – Din fr. adulte, lat. adultus.',0,1029308400,1029308400,0),(1018,2,1,'adulter',12016,'@ADULTÉR, -Ă@, $adulteri, -e$, adj., s.n. @1.@ Adj. (Despre soţi) Care a încălcat fidelitatea conjugală. @2.@ S.n. Infracţiune care constă în încălcarea fidelităţii conjugale de către unul dintre soţi. - Din fr. @adultère@, lat. @adulterum@.','ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre soţi) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S.n. Infracţiune care constă în încălcarea fidelităţii conjugale de către unul dintre soţi. – Din fr. adultère, lat. adulterum.',0,1029308400,1029308400,0),(1019,2,1,'adulterare',242,'@ADULTERÁRE@, $adulterări$, s.f. (Livr.) Falsificare, denaturare. - După fr. @adultération@, engl. @adulteration@.','ADULTERÁRE, adulterări, s.f. (Livr.) Falsificare, denaturare. – După fr. adultération, engl. adulteration.',0,1031727600,1189656112,0),(1020,2,1,'adulterin',1536,'@ADULTERÍN, -Ă@, $adulterini, -e$, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. - Din fr. @adultérin@, lat. @adulterinus@.','ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Din fr. adultérin, lat. adulterinus.',0,1029308400,1029308400,0),(1021,2,1,'adumbri',3373,'@ADUMBRÍ@, $adumbresc$, vb. IV. @1.@ Tranz. A face, a ţine umbră (@I 1@); a umbri. @2.@ Refl. A se aşeza, a se adăposti la umbră. - Lat. @adumbrare@ (după $umbri$).','ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a ţine umbră (I 1); a umbri. 2. Refl. A se aşeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri).',0,1029308400,1156954047,0),(1022,2,1,'aduna',15827,'@ADUNÁ@, $adún$, vb. I. @1.@ Tranz. A strânge la un loc ceea ce se află răspândit, împrăştiat, risipit; a ridica de pe jos. @2.@ Tranz. A aduna din toate părţile; a strânge, a concentra. @3.@ Tranz. A culege (alegând de ici şi de acolo). @4.@ Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. @5.@ Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere într-unul singur. @6.@ Tranz. şi refl. A (se) strânge la un loc, formând un grup. * Expr. (Tranz.) $Parcă a tunat şi i-a adunat$, se zice despre oameni foarte deosebiţi unii de alţii strânşi la un loc. ** A (se) îngrămădi, a (se) ghemui. - Lat. @adunare@.','ADUNÁ, adún, vb. I. 1. Tranz. A strânge la un loc ceea ce se află răspândit, împrăştiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate părţile; a strânge, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegând de ici şi de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere într-unul singur. 6. Tranz. şi refl. A (se) strânge la un loc, formând un grup. ♢ Expr. (Tranz.) Parcă a tunat şi i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiţi unii de alţii strânşi la un loc. ♦ A (se) îngrămădi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.',0,1029308400,1029308400,0),(1023,2,1,'adunare',13617,'@ADUNÁRE@, $adunări$, s.f. @1.@ Acţiunea de $a (se) aduna$ şi rezultatul ei. @2.@ Una dintre cele patru operaţii aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. @3.@ Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. * $Adunare constituantă$ = adunare alcătuită din reprezentanţi aleşi în vederea votării sau modificării unei constituţii. $Adunare legislativă$ = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunţa prin vot asupra proiectelor de legi. $Adunare naţională$ = @a)@ organ suprem al puterii de stat în unele tări; @b)@ organ de stat cu funcţii legislative sau consultative. $Adunare generală$ = adunare cu participarea generală a membrilor în anumite organizaţii, întreprinderi etc. @4.@ Concentrare a unor fiinţe într-un singur loc. @5.@ (Articulat, cu valoare de interjecţie) Semnul dat pentru strângerea într-o formaţie ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat. @6.@ Culegere, colecţie (de texte). @7.@ (Înv. şi reg.) Petrecere. - V. @aduna@.','ADUNÁRE, adunări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aduna şi rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operaţii aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ♢ Adunare constituantă = adunare alcătuită din reprezentanţi aleşi în vederea votării sau modificării unei constituţii. Adunare legislativă = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunţa prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare naţională = a) organ suprem al puterii de stat în unele tări; b) organ de stat cu funcţii legislative sau consultative. Adunare generală = adunare cu participarea generală a membrilor în anumite organizaţii, întreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinţe într-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjecţie) Semnul dat pentru strângerea într-o formaţie ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colecţie (de texte). 7. (Înv. şi reg.) Petrecere. – V. aduna.',0,1029308400,1189656112,0),(477371,471,21,'monomahie',40,'@MONOMAHÍE@ $s. f.$ luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr. $monoma-chie$)','MONOMAHÍE s. f. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr. monoma-chie)',0,1189834611,1189834611,0),(1024,2,5,'adunat',4057,'@ADUNÁT, -Ă@, $adunaţi, -te$, adj. Strâns^2 (la un loc). ** Spec. (Despre aşezări rurale) Cu case aşezate una lângă alta, în strânsă apropiere. - V. @aduna@.','ADUNÁT, -Ă, adunaţi, -te, adj. Strâns2 (la un loc). ♦ Spec. (Despre aşezări rurale) Cu case aşezate una lângă alta, în strânsă apropiere. – V. aduna.',0,1031814000,1231393708,0),(1025,2,1,'adunata',1227,'@ADUNÁTA@ s.f. art. (Reg.) Una dintre figurile jocului căluşarilor. - V. @aduna@.','ADUNÁTA s.f. art. (Reg.) Una dintre figurile jocului căluşarilor. – V. aduna.',0,1029308400,1189656112,0),(1026,2,1,'adunător',936,'@ADUNĂTÓR, -OÁRE@, $adunători, -oare$, adj., s.m. şi f., s.n. @1.@ Adj., s.m. şi f. (Persoană) care adună; $p. ext.$ strângător, econom. @2.@ S.n. Maşină pentru recoltarea cerealelor şi a fânului. - @Aduna@ + suf. $-ător$.','ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj., s.m. şi f., s.n. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care adună; p. ext. strângător, econom. 2. S.n. Maşină pentru recoltarea cerealelor şi a fânului. – Aduna + suf. -ător.',0,1029308400,1189656112,0),(1027,2,1,'adunătură',2034,'@ADUNĂTÚRĂ@, $adunături$, s.f. @1.@ Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. @2.@ (Peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. - @Aduna@ + suf. $-ătură$.','ADUNĂTÚRĂ, adunături, s.f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. -ătură.',0,1029308400,1189656112,0),(1028,2,1,'adurmeca',250,'@ADURMECÁ@ vb. I. v. @adulmeca@.','ADURMECÁ vb. I. v. adulmeca.',0,1029308400,1189656112,0),(1029,2,1,'adus',2488,'@ADÚS, -Ă@, $aduşi, -se$, adj. Aplecat, încovoiat. - V. @aduce@.','ADÚS, -Ă, aduşi, -se, adj. Aplecat, încovoiat. – V. aduce.',0,1029308400,1189656112,0),(1030,2,1,'advecţie',1431,'@ADVÉCŢIE@, $advecţii$, s.f. (Livr.) Mişcare a aerului atmosferic în direcţie orizontală sau aproape orizontală. - Din fr. @advection@.','ADVÉCŢIE, advecţii, s.f. (Livr.) Mişcare a aerului atmosferic în direcţie orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection.',0,1029308400,1029308400,0),(1031,2,1,'adventice',427,'@ADVENTÍCE@ s.f. Foiţă externă care înveleşte arterele. - Din fr. @adventice@.','ADVENTÍCE s.f. Foiţă externă care înveleşte arterele. – Din fr. adventice.',0,1029308400,1029308400,0),(1032,2,1,'adventism',3566,'@ADVENTÍSM@ s.n. Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creştină care predică \"a doua venire\" apropiată a lui Hristos. - Din engl. @adventism@, germ. @Adventismus@.','ADVENTÍSM s.n. Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creştină care predică „a doua venire” apropiată a lui Hristos. – Din engl. adventism, germ. Adventismus.',0,1029308400,1029308400,0),(1033,2,1,'adventist',2447,'@ADVENTÍST, -Ă@, $adventişti, -ste$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj. Care aparţine adventismului, privitor la adventism. @2.@ S.m. şi f. Adept al adventismului. - Din engl. @adventist@, fr. @adventiste@.','ADVENTÍST, -Ă, adventişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine adventismului, privitor la adventism. 2. S.m. şi f. Adept al adventismului. – Din engl. adventist, fr. adventiste.',0,1029308400,1189656112,0),(1034,2,1,'adventiv',3382,'@ADVENTÍV, -Ă@, $adventivi, -e$, adj. @1.@ (Bot.; despre plante) Originar din alte ţări sau continente şi care s-a răspândit fără a fi cultivat. ** (În sintagmele) $Rădăcină adventivă$ = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părţi ale plantei. $Mugure adventiv$ = mugure care se dezvoltă din ţesuturi. @2.@ (Geol.; în sintagma) $Crater adventiv$ = crater vulcanic secundar, care are altă deschizătură decât craterul principal. - Din fr. @adventif@.','ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte ţări sau continente şi care s-a răspândit fără a fi cultivat. ♦ (În sintagmele) Rădăcină adventivă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părţi ale plantei. Mugure adventiv = mugure care se dezvoltă din ţesuturi. 2. (Geol.; în sintagma) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are altă deschizătură decât craterul principal. – Din fr. adventif.',0,1029308400,1029308400,0),(1035,2,1,'adverb',9147,'@ADVÉRB@, $adverbe$, s.n. Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. - Din fr. @adverbe@, lat. @adverbium@.','ADVÉRB, adverbe, s.n. Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. – Din fr. adverbe, lat. adverbium.',0,1029308400,1029308400,0),(1036,2,1,'adverbial',3448,'@ADVERBIÁL, -Ă@, $adverbiali, -e$, adj. (Despre cuvinte sau construcţii gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: $-bi-al$] - Din fr. @adverbial@, lat. @adverbialis@.','ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcţii gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bi-al] – Din fr. adverbial, lat. adverbialis.',0,1029308400,1029308400,0),(1037,2,5,'adverbializa',320,'@ADVERBIALIZÁ@, $adverbializez$, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. - Din fr. @adverbialiser@. - @adverbializáre@ s.f.; @adverbializát, -ă@, adj.','ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser. – adverbializáre s.f.; adverbializát, -ă, adj.',0,1032073200,1032073200,0),(1038,1,1,'adverbializare',440,'@ADVERBIALIZÁRE@, $adverbializări$, s.f. Faptul de $a (se) adverbializa$ - V. @adverbializa@.','ADVERBIALIZÁRE, adverbializări, s.f. Faptul de a (se) adverbializa – V. adverbializa.',0,1037779200,1189656112,0),(1039,1,1,'adverbializat',233,'@ADVERBIALIZÁT, -Ă@, $adverbializaţi, -te$, adj. Transformat în adverb. - V. @adverbializa@.','ADVERBIALIZÁT, -Ă, adverbializaţi, -te, adj. Transformat în adverb. – V. adverbializa.',0,1037779200,1189656112,0),(1040,2,1,'advers',5145,'@ADVÉRS, -Ă@, $adverşi, -se$, adj. Aşezat în faţă, opus; $fig.$ potrivnic, ostil, duşmănos. * $ Parte adversă$ = adversar într-un proces, într-o afacere etc. - Din fr. @adverse@, lat. @adversus@.','ADVÉRS, -Ă, adverşi, -se, adj. Aşezat în faţă, opus; fig. potrivnic, ostil, duşmănos. ♢ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. – Din fr. adverse, lat. adversus.',0,1029308400,1189656112,0),(477370,471,21,'monom',1343,'@MONÓM@ $s. n.$ 1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici minus. 2. (fig.) şir neîntrerupt. (< fr. $monôme$)','MONÓM s. n. 1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici minus. 2. (fig.) şir neîntrerupt. (< fr. monôme)',0,1189834611,1189834611,0),(1041,2,1,'adversar',3527,'@ADVERSÁR, -Ă@, $adversari, -e$, s.m. şi f. Persoană care face concurenţă, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepţii, a unei idei; rival, potrivnic. ** (Sport) Partener de întrecere. - Din fr. @adversaire@, lat. @adversarius@.','ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s.m. şi f. Persoană care face concurenţă, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepţii, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.',0,1029481200,1029481200,0),(1042,2,1,'adversativ',3369,'@ADVERSATÍV, -Ă@, $adversativi, -e$, adj. Care exprimă o opoziţie. * $Propoziţie adversativă$ = propoziţia care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei. $Conjuncţie adversativă$ = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă. - Din fr. @adversatif@, lat. @adversativus@.','ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziţie. ♢ Propoziţie adversativă = propoziţia care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei. Conjuncţie adversativă = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă. – Din fr. adversatif, lat. adversativus.',0,1029481200,1029481200,0),(1043,2,1,'adversitate',5487,'@ADVERSITÁTE@, $adversităţi$, s.f. Împrejurare potrivnică, cu care cineva are de luptat; dificultate. - Din fr. @adversité@, lat. @adversitas, -atis@.','ADVERSITÁTE, adversităţi, s.f. Împrejurare potrivnică, cu care cineva are de luptat; dificultate. – Din fr. adversité, lat. adversitas, -atis.',0,1029481200,1029481200,0),(1044,2,1,'advocat',1322,'@ADVOCÁT, -Ă@ s.m. şi f. v. @avocat@.','ADVOCÁT, -Ă s.m. şi f. v. avocat.',0,1029308400,1189656112,0),(1045,2,1,'advocatură',225,'@ADVOCATÚRĂ@ s.f. v. @avocatură@.','ADVOCATÚRĂ s.f. v. avocatură.',0,1029308400,1189656112,0),(1046,9,1,'advon',1061,'@ADVÓN@, $advonuri$ s.n. Tinda dinăuntru a unei biserici creştine. - Cf. %amvon%.','ADVÓN, advonuri s.n. Tinda dinăuntru a unei biserici creştine. – Cf. a m v o n.',0,1016179200,1016179200,0),(1047,9,1,'aed',3818,'@AÉD@, $aezi$ s.m. Poet epic recitator şi cântăreţ în Grecia antică. - Din fr. @aède@.','AÉD, aezi s.m. Poet epic recitator şi cântăreţ în Grecia antică. – Din fr. aède.',0,1016179200,1016179200,0),(1048,2,1,'aer',21146,'@ÁER^1@ s.n. @1.@ Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei şi care este absolut necesar vietăţilor aerobe. * $Aer lichid$ = lichid obţinut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală şi folosit pentru separarea elementelor sale componente. $Aer comprimat$ = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică obţinut cu compresoarele. $Aer condiţionat$ = sistem de ventilaţie a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăţilor fizice normale ale acestuia. * Loc. adv. $La$ (sau $în) aer (liber)$ = într-un loc neacoperit, afară. * Expr. $A lua aer$ = a ieşi din casă pentru a respira aer curat. @2.@ Văzduh, atmosferă. * Expr. $A fi$ (sau $a se simţi) ceva în aer$ = a exista semne că se pregăteşte ceva (în ascuns). $A fi$ (sau $a rămâne) în aer$ = a se afla într-o situaţie critică, a nu avea nici o perspectivă. @3.@ Înfăţişare, aspect, expresie. * Expr. $A avea aerul că...$ (sau $să...)$ = a da impresia că... $A-şi da$ (sau $a-şi lua) aere$ = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) $aere$] - Lat. @aer, aeris@ (şi cu înţelesurile fr. $air).$','ÁER1 s.n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei şi care este absolut necesar vietăţilor aerobe. ♢ Aer lichid = lichid obţinut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală şi folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică obţinut cu compresoarele. Aer condiţionat = sistem de ventilaţie a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăţilor fizice normale ale acestuia. ♢ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ♢ Expr. A lua aer = a ieşi din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ♢ Expr. A fi (sau a se simţi) ceva în aer = a exista semne că se pregăteşte ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situaţie critică, a nu avea nici o perspectivă. 3. Înfăţişare, aspect, expresie. ♢ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-şi da (sau a-şi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (şi cu înţelesurile fr. air).',0,1029481200,1221490938,0),(1049,2,1,'aer',13552,'@ÁER^2@, $aere$, s.n. (Bis.) @1.@ Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau ţesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. @2.@ Epitaf (@2@). - Din ngr. @aēr@.','ÁER2, aere, s.n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau ţesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aēr.',0,1029481200,1189656112,0),(1050,2,1,'aera',4054,'@AERÁ@, $aerez$, vb. I. Tranz. @1.@ A introduce aer^1 (@1@) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. @2.@ A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer^1 (@1@) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérer@.','AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérer.',0,1029481200,1029481200,0),(1051,2,1,'aeraj',963,'@AERÁJ@ s.n. Primire şi distribuire a aerului^1 (@1@) într-o mină, într-o sală de spectacole etc. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérage@.','AERÁJ s.n. Primire şi distribuire a aerului1 (1) într-o mină, într-o sală de spectacole etc. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérage.',0,1029481200,1029481200,0),(1052,2,1,'aerare',767,'@AERÁRE@, $aerări$, s.f. Acţiunea

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu