rss

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Dex DB - Part.6

de $a aera$. [Pr.: $a-e-$] - V. @aera@.','AERÁRE, aerări, s.f. Acţiunea de a aera. [Pr.: a-e-] – V. aera.',0,1029481200,1189656112,0),(1053,2,1,'aerat',3821,'@AERÁT, -Ă@, $aeraţi, -e$, adj. @1.@ (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer^1 (@1@). @2.@ (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer^1 (@1@) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. @3.@ (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. @4.@ (Despre pagini scrise) Cu literele şi rândurile spaţiate; cu mult spaţiu alb. [Pr.: $a-e-$] - V. @aera@.','AERÁT, -Ă, aeraţi, -e, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeţi. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele şi rândurile spaţiate; cu mult spaţiu alb. [Pr.: a-e-] – V. aera.',0,1029481200,1189656112,0),(1054,2,1,'aerator',517,'@AERATÓR@, $aeratoare$, s.n. Afânător. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérateur@.','AERATÓR, aeratoare, s.n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur.',0,1029481200,1189656112,0),(1055,2,1,'aeraţie',745,'@AERÁŢIE@, $aeraţii$, s.f. Ventilaţie şi răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului^1 (@1@). [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aération@.','AERÁŢIE, aeraţii, s.f. Ventilaţie şi răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). [Pr.: a-e-] – Din fr. aération.',0,1029481200,1029481200,0),(1056,2,1,'aerian',5103,'@AERIÁN, -Ă@, $aerieni, -e$, adj. Care se află în aer^1 (@2@), care se întâmplă, se produce în aer^1. @2.@ Care se referă la aviaţie. * $Linie aeriană$ = traseu aeronautic şi mijloacele materiale aferente. $Alarmă aeriană$ = semnul prin care, în timp de război, se anunţă apropierea avioanelor inamice. @3.@ Fig. Transparent, diafan, gingaş, vaporos; aeros. [Pr.: $a-e-ri-an$] - Din fr. @aérien@.','AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviaţie. ♢ Linie aeriană = traseu aeronautic şi mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnul prin care, în timp de război, se anunţă apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaş, vaporos; aeros. [Pr.: a-e-ri-an] – Din fr. aérien.',0,1029481200,1029481200,0),(1057,2,1,'aerifer',1014,'@AERIFÉR, -Ă@, $aeriferi, -e$, adj. Care poartă, care conduce aerul^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérifère@.','AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérifère.',0,1029654000,1029654000,0),(1058,2,1,'aeriform',577,'@AERIFÓRM, -Ă@, $aeriformi, -e$, adj. Care are aspectul sau proprietăţile fizice ale aerului^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aériforme@.','AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietăţile fizice ale aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aériforme.',0,1029654000,1029654000,0),(1059,2,1,'aeriseală',225,'@AERISEÁLĂ@, $aeriseli$, s.f. Aerisire. [Pr.: $a-e-$] - @Aerisi@ + suf. $-eală$.','AERISEÁLĂ, aeriseli, s.f. Aerisire. [Pr.: a-e-] – Aerisi + suf. -eală.',0,1029654000,1189656112,0),(477369,471,21,'monologic',222,'@MONOLÓGIC, -Ă@ $adj.$ care se bazează pe monolog (interior). (< fr. $monologique$)','MONOLÓGIC, -Ă adj. care se bazează pe monolog (interior). (< fr. monologique)',0,1189834611,1189834611,0),(1060,2,1,'aerisi',3316,'@AERISÍ@, $aerisesc$, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer^1 (@1@) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer^1. ** Refl. A ieşi afară pentru a respira aer^1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: $a-e-$] - Din ngr. @aerízo@ (aor. $aérisa$).','AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieşi afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).',0,1029654000,1029654000,0),(1061,2,1,'aerisire',1837,'@AERISÍRE@, $aerisiri$, s.f. Acţiunea de $a aerisi$ şi rezultatul ei; aeriseală. [Pr.: $a-e-$] - V. @aerisi@.','AERISÍRE, aerisiri, s.f. Acţiunea de a aerisi şi rezultatul ei; aeriseală. [Pr.: a-e-] – V. aerisi.',0,1029654000,1189656112,0),(1062,2,1,'aerlift',724,'@AERLÍFT@ s.n. Metodă mecanizată de extracţie a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat. [Pr.: $a-er-$] - @Aer^1@ + @lift@.','AERLÍFT s.n. Metodă mecanizată de extracţie a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat. [Pr.: a-er-] – Aer1 + lift.',0,1029654000,1189656112,0),(1063,2,1,'aero',3410,'@AERO-@ Element de compunere însemnând \"aer^1\", care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéro-@.','AERO- Element de compunere însemnând „aer1”, care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéro-.',0,1029654000,1099600985,0),(1064,2,1,'aerob',3849,'@AERÓB, -Ă@, $aerobi, -e$, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. [Pr.: $a-e-$] - După fr. @aérobe@.','AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. [Pr.: a-e-] – După fr. aérobe.',0,1029654000,1029654000,0),(1065,6,1,'aerobic',2275,'@AERÓBIC, -Ă, @$aerobici, -ce$, adj. (În sintagma) $Gimnastică aerobică $= gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérobique@.','AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj. (În sintagma) Gimnastică aerobică = gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérobique.',0,1022223600,1022223600,0),(1066,2,1,'aerobiotic',269,'@AEROBIÓTIC, -Ă@, $aerobiotici, -ce$, adj. Aerob. [Pr.: $a-e-ro-bi-o-$] - Din fr. @aérobiotique@.','AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: a-e-ro-bi-o-] – Din fr. aérobiotique.',0,1029654000,1189656112,0),(1067,2,1,'aerobioză',943,'@AEROBIÓZĂ@, s.f. Formă de viaţă a unor organisme, care consumă oxigenul molecular liber din aer^1. [Pr.: $a-e-ro-bi-o-$] - Din fr. @aérobiose@.','AEROBIÓZĂ, s.f. Formă de viaţă a unor organisme, care consumă oxigenul molecular liber din aer1. [Pr.: a-e-ro-bi-o-] – Din fr. aérobiose.',0,1029654000,1189656112,0),(477368,471,21,'monologa',275,'@MONOLOGÁ@ $vb.$ intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. $monologuer$)','MONOLOGÁ vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer)',0,1189834611,1189834611,0),(1068,2,5,'aerobuz',1872,'@AEROBÚZ@, $aerobuze$, s.n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanţe medii. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérobus@.','AEROBÚZ, aerobuze, s.n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanţe medii. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérobus.',0,1032073200,1032073200,0),(1069,2,5,'aerocartofilie',393,'@AEROCARTOFILÍE@ s.f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ştampilele poştei aeriene.[Pr.: $a-e-$] - @Aero-@ + @cartofilie@.','AEROCARTOFILÍE s.f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ştampilele poştei aeriene.[Pr.: a-e-] – Aero- + cartofilie.',0,1032073200,1189656112,0),(1070,2,1,'aerocartograf',476,'@AEROCARTOGRÁF@, $aerocartografe$, s.n. Aparat automat pentru întocmirea hărţilor şi a planurilor topografice după fotograme aeriene. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérocartographe@.','AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s.n. Aparat automat pentru întocmirea hărţilor şi a planurilor topografice după fotograme aeriene. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérocartographe.',0,1029654000,1029654000,0),(1071,2,1,'aerocartografie',618,'@AEROCARTOGRAFÍE@ s.f. Tehnică de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérocartographie@.','AEROCARTOGRAFÍE s.f. Tehnică de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérocartographie.',0,1029654000,1189656112,0),(1072,2,1,'aeroclub',2264,'@AEROCLÚB@, $aerocluburi$, s.n. Organizaţie sportivă în care sunt încadraţi membri care practică sau simpatizează sporturile aeronautice. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéro-club@.','AEROCLÚB, aerocluburi, s.n. Organizaţie sportivă în care sunt încadraţi membri care practică sau simpatizează sporturile aeronautice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéro-club.',0,1029654000,1029654000,0),(1073,2,1,'aerocolie',1446,'@AEROCOLÍE@ s.f. Acumulare de gaze în intestinul gros, care dă senzaţia de balonare a abdomenului. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérocolie@.','AEROCOLÍE s.f. Acumulare de gaze în intestinul gros, care dă senzaţia de balonare a abdomenului. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérocolie.',0,1029654000,1029654000,0),(1074,2,5,'aerocosmic',234,'@AEROCÓSMIC, -Ă@, $aerocosmici, -ce$, adj. Aerospaţial. [Pr.: $a-e-$] - @Aero-@ + @cosmic@.','AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospaţial. [Pr.: a-e-] – Aero- + cosmic.',0,1032159600,1189656112,0),(1075,2,1,'aerodinam',577,'@AERODINÁM@, $aerodinamuri$, s.n. Tren automotor cu formă aerodinamică. [Pr.: $a-e-$] - Din @aerodinamic@ (derivat regresiv).','AERODINÁM, aerodinamuri, s.n. Tren automotor cu formă aerodinamică. [Pr.: a-e-] – Din aerodinamic (derivat regresiv).',0,1029654000,1189656112,0),(1076,2,1,'aerodinamic',3155,'@AERODINÁMIC, -Ă@, $aerodinamici, -ce$, s.f., adj. @1.@ S.f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mişcării aerului^1 şi, în general, al gazelor, precum şi cu studiul mişcării corpurilor într-un mediu gazos. @2.@ Adj. Referitor la aerodinamică (@1@). ** (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistenţă minimă din partea aerului^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérodynamique@.','AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mişcării aerului1 şi, în general, al gazelor, precum şi cu studiul mişcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistenţă minimă din partea aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique.',0,1029654000,1152822389,0),(1077,2,1,'aerodină',848,'@AERODÍNĂ@, $aerodine$, s.f. Vehicul aerian mai greu decât aerul^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérodyne@.','AERODÍNĂ, aerodine, s.f. Vehicul aerian mai greu decât aerul1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodyne.',0,1029654000,1029654000,0),(1078,2,1,'aerodrom',5781,'@AERODRÓM@, $aerodromuri$, s.n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea şi staţionarea avioanelor, cuprinzând şi instalaţiile, asistenţa tehnică etc. necesare activităţii de zbor. [Pl. şi: $aerodroame$ - Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérodroame@.','AERODRÓM, aerodromuri, s.n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea şi staţionarea avioanelor, cuprinzând şi instalaţiile, asistenţa tehnică etc. necesare activităţii de zbor. [Pl. şi: aerodroame – Pr.: a-e-] – Din fr. aérodroame.',0,1029654000,1191690940,0),(1079,2,1,'aeroelasticitate',716,'@AEROELASTICITÁTE@ s.f. Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acţiunea forţelor aerodinamice. [Pr.: $-a-e-ro-e-$] - Din fr. @aéroélasticité@.','AEROELASTICITÁTE s.f. Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acţiunea forţelor aerodinamice. [Pr.: -a-e-ro-e-] – Din fr. aéroélasticité.',0,1029654000,1029654000,0),(1080,2,1,'aerofagie',2512,'@AEROFAGÍE@ s.f. Act reflex caracterizat prin înghiţirea, odată cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantităţi mari de aer^1 (ducând la tulburări organice). [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophagie@.','AEROFAGÍE s.f. Act reflex caracterizat prin înghiţirea, odată cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantităţi mari de aer1 (ducând la tulburări organice). [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophagie.',0,1029654000,1029654000,0),(1081,2,1,'aerofar',1444,'@AEROFÁR@, $aerofaruri$, s.n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, care serveşte ca punct de reper pentru avioane în zbor. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophare@.','AEROFÁR, aerofaruri, s.n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, care serveşte ca punct de reper pentru avioane în zbor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophare.',0,1029654000,1029654000,0),(1082,2,5,'aerofilatelic',118,'@AEROFILATÉLIC, -Ă@, $aerofilatelici, -ce$, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophilatélique@.','AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophilatélique.',0,1032159600,1189656112,0),(1083,2,5,'aerofilatelie',376,'@AEROFILATELÍE@ s.f. Ramură a filateliei care se ocupă de mărcile pentru poştă aeriană. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophilatélie@.','AEROFILATELÍE s.f. Ramură a filateliei care se ocupă de mărcile pentru poştă aeriană. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophilatélie.',0,1032159600,1189656112,0),(1084,2,1,'aerofobie',1806,'@AEROFOBÍE@ s.f. Fobie faţă de curenţii de aer^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophobie@.','AEROFOBÍE s.f. Fobie faţă de curenţii de aer1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophobie.',0,1029654000,1029654000,0),(1085,2,1,'aerofor',1210,'@AEROFÓR@, $aerofoare$, s.n. Aparat care furnizează aerul^1 necesar scafandrilor în timpul şederii lor sub apă. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophore@.','AEROFÓR, aerofoare, s.n. Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor în timpul şederii lor sub apă. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophore.',0,1029654000,1029654000,0),(1086,2,5,'aerofotografic',127,'@AEROFOTOGRÁFIC, -Ă@, $aerofotografici, -ce$, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophotographique@.','AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophotographique.',0,1032159600,1189656112,0),(1087,2,1,'aerofotografie',909,'@AEROFOTOGRAFÍE@, $aerofotografii$, s.f. Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obţinută cu ajutorul acestei tehnici. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophotographie@.','AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s.f. Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obţinută cu ajutorul acestei tehnici. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophotographie.',0,1029654000,1029654000,0),(1088,2,5,'aerofotogramă',292,'@AEROFOTOGRÁMĂ@, $aerofotograme$, s.f. Fotogramă aeriană. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophotogramme@.','AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s.f. Fotogramă aeriană. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophotogramme.',0,1032159600,1189656112,0),(1089,2,1,'aerofotogrammetrie',811,'@AEROFOTOGRAMMETRÍE@ s.f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric şi reprezintă, grafic şi fotografic, porţiuni din suprafaţa terestră. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérophotogrammétrie@.','AEROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric şi reprezintă, grafic şi fotografic, porţiuni din suprafaţa terestră. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophotogrammétrie.',0,1029654000,1189656112,0),(1090,2,1,'aerogară',1149,'@AEROGÁRĂ@, $aerogări$, s.f. Gară pentru traficul aerian de pasageri şi de mărfuri. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérogare@.','AEROGÁRĂ, aerogări, s.f. Gară pentru traficul aerian de pasageri şi de mărfuri. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérogare.',0,1029654000,1029654000,0),(1091,2,5,'aerogen',1478,'@AEROGÉN, -Ă@, $aerogene, -e$, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului (@1@). [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérogène@.','AEROGÉN, -Ă, aerogene, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului (1). [Pr.: a-e-] – Din fr. aérogène.',0,1032159600,1189656112,0),(1092,2,5,'aerogenerator',679,'@AEROGENERATÓR@, $aerogeneratoare$, s.n. Instalaţie folosită la transformarea forţei eoliene în energie electrică. [Pr.: $a-e-$] - Din engl. @aerogenerator@.','AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s.n. Instalaţie folosită la transformarea forţei eoliene în energie electrică. [Pr.: a-e-] – Din engl. aerogenerator.',0,1032159600,1032159600,0),(1093,2,1,'aerogeologie',464,'@AEROGEOLOGÍE@ s.f. Ansamblu de informaţii geologice culese din avion. [Pr.: $a-e-ro-ge-o-$] - Din germ. @Aerogeologie@.','AEROGEOLOGÍE s.f. Ansamblu de informaţii geologice culese din avion. [Pr.: a-e-ro-ge-o-] – Din germ. Aerogeologie.',0,1029654000,1029654000,0),(1094,2,5,'aeroglisor',808,'@AEROGLISÓR@, $aeroglisoare$, s.n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéroglisseur@.','AEROGLISÓR, aeroglisoare, s.n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéroglisseur.',0,1032159600,1189656112,0),(1095,2,1,'aerograf',1783,'@AEROGRÁF@, $aerografe$, s.n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafeţe mari ale unor desene, zugrăveli etc. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérographe@.','AEROGRÁF, aerografe, s.n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafeţe mari ale unor desene, zugrăveli etc. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérographe.',0,1029654000,1029654000,0),(1096,2,1,'aerografie',526,'@AEROGRAFÍE@ s.f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului^1 şi a proprietăţiilor lui. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérographie@.','AEROGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului1 şi a proprietăţiilor lui. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérographie.',0,1029654000,1029654000,0),(1097,2,1,'aerogramă',1499,'@AEROGRÁMĂ@, $aerograme$, s.f. @1.@ Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. @2.@ Scrisoare pentru poşta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérogramme@.','AEROGRÁMĂ, aerograme, s.f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. 2. Scrisoare pentru poşta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérogramme.',0,1029654000,1029654000,0),(1098,2,5,'aeroion',716,'@AEROIÓN@, $aeroioni$, s.m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc.) [Pr.: $a-e-ro-ion$] - Din fr. @aéroion@.','AEROIÓN, aeroioni, s.m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc.) [Pr.: a-e-ro-ion] – Din fr. aéroion.',0,1032159600,1032159600,0),(1099,2,5,'aeroionizator',848,'@AEROIONIZATÓR@, $aeroionizatoare$, s.n. Aparat pentru concentrarea anionilor negativi într-o încăpere în scopul obţinerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: $a-e-ro-i-o-$] - Din fr. @aéroionisateur@.','AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s.n. Aparat pentru concentrarea anionilor negativi într-o încăpere în scopul obţinerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: a-e-ro-i-o-] – Din fr. aéroionisateur.',0,1032159600,1032159600,0),(1100,2,5,'aeroionoterapie',179,'@AEROIONOTERAPÍE@, $aeroionoterapii$, s.f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: $a-e-ro-i-o-$] - @Aeroion@ + @terapie@.','AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s.f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: a-e-ro-i-o-] – Aeroion + terapie.',0,1032159600,1189656112,0),(1101,2,1,'aerolit',2783,'@AEROLÍT@, $aeroliţi$, s.m. Meteorit format în cea mai mare parte din silicaţi, cu aspect de piatră, care cade pe pământ. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérolithe@.','AEROLÍT, aeroliţi, s.m. Meteorit format în cea mai mare parte din silicaţi, cu aspect de piatră, care cade pe pământ. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérolithe.',0,1029654000,1189656112,0),(477367,471,21,'monolog',8212,'@MONOLÓG@ $s. n.$ 1. scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbeşte un singur personaj. * mică piesă comică recitată de un singur personaj. o ~ interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufleteşti. 2. vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da timp altora pentru replici; soliloc. (< fr. $monologue$)','MONOLÓG s. n. 1. scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbeşte un singur personaj. ♢ mică piesă comică recitată de un singur personaj. o ~ interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufleteşti. 2. vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da timp altora pentru replici; soliloc. (< fr. monologue)',0,1189834611,1189834611,0),(1102,2,5,'aerolog',240,'@AEROLÓG, -Ă@, $aerologi, -ge$, s.m. şi f. Specialist în aerologie. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérologue@.','AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în aerologie. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérologue.',0,1032159600,1189656112,0),(1103,2,5,'aerologic',165,'@AEROLÓGIC, -Ă@, $aerologici, -ce$, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aerologique@.','AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerologique.',0,1032159600,1189656112,0),(1104,2,1,'aerologie',715,'@AEROLOGÍE@ s.f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăţilor atmosferei. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérologie@.','AEROLOGÍE s.f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăţilor atmosferei. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérologie.',0,1029654000,1189656112,0),(1105,2,1,'aeromecanică',488,'@AEROMECÁNICĂ@ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéromécanique@.','AEROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromécanique.',0,1029654000,1189656112,0),(1106,2,1,'aerometrie',821,'@AEROMETRÍE@ s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale aerului^1 şi ale gazelor şi măsoară efectele lor mecanice. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérométrie@.','AEROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale aerului1 şi ale gazelor şi măsoară efectele lor mecanice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérométrie.',0,1029654000,1029654000,0),(1107,2,1,'aerometru',600,'@AEROMÉTRU@, $aerometre$, s.n. Instrument care serveşte la măsurarea sau la determinarea densităţii aerului^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéromètre@.','AEROMÉTRU, aerometre, s.n. Instrument care serveşte la măsurarea sau la determinarea densităţii aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromètre.',0,1029654000,1029654000,0),(1108,2,1,'aeromobil',961,'@AEROMOBÍL@, $aeromobile$, adj., s.n. @1.@ Adj. (Despre corpuri) Care se mişcă în aer^1. @2.@ S.n. Corp solid care se poate menţine şi mişca în aer^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéromobile@.','AEROMOBÍL, aeromobile, adj., s.n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mişcă în aer1. 2. S.n. Corp solid care se poate menţine şi mişca în aer1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromobile.',0,1029654000,1029654000,0),(1109,2,1,'aeromodel',1186,'@AEROMODÉL@, $aeromodele$, s.n. Machetă de avion sau de planor. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéromodèle@.','AEROMODÉL, aeromodele, s.n. Machetă de avion sau de planor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromodèle.',0,1029654000,1029654000,0),(1110,2,1,'aeromodelism',477,'@AEROMODELÍSM@, s.n. Sport aviatic care constă în proiectarea, construirea şi lansarea de aeromodele. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéromodélisme@.','AEROMODELÍSM, s.n. Sport aviatic care constă în proiectarea, construirea şi lansarea de aeromodele. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromodélisme.',0,1029654000,1029654000,0),(1111,2,1,'aeromodelist',270,'@AEROMODELÍST, -Ă@, $aeromodelişti, -ste$, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. [Pr.: $a-e-$] - @Aeromodel@ + suf. $-ist$.','AEROMODELÍST, -Ă, aeromodelişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. [Pr.: a-e-] – Aeromodel + suf. -ist.',0,1029654000,1189656112,0),(477366,471,21,'monoloc',63,'@MONOLÓC@ $adj.$ (despre avioane, maşini de curse) cu un singur loc; monoplas. (după fr. $monoplace$)','MONOLÓC adj. (despre avioane, maşini de curse) cu un singur loc; monoplas. (după fr. monoplace)',0,1189834611,1189834611,0),(1112,2,1,'aeromotor',496,'@AEROMOTÓR@, $aeromotoare$, s.n. Motor eolian. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéromoteur@.','AEROMOTÓR, aeromotoare, s.n. Motor eolian. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromoteur.',0,1029654000,1189656112,0),(1113,2,1,'aeronaut',1489,'@AERONAÚT, -Ă@, $aeronauţi, -te$, s.m. şi f. Persoană care conduce un vehicul aerian. [Pr.: $a-e-$] -Din fr. @aéronaute@.','AERONAÚT, -Ă, aeronauţi, -te, s.m. şi f. Persoană care conduce un vehicul aerian. [Pr.: a-e-] -Din fr. aéronaute.',0,1029654000,1029654000,0),(1114,2,1,'aeronautic',1722,'@AERONAÚTIC, -Ă@, $aeronautici, -ce$, s.f., adj. @1.@ S.f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor şi cu problemele navigaţiei aeriene. @2.@ Adj. Care aparţine aeronauticii (@1@), privitor la aeronautică. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéronautique@.','AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor şi cu problemele navigaţiei aeriene. 2. Adj. Care aparţine aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéronautique.',0,1029654000,1152822498,0),(1115,2,1,'aeronaval',341,'@AERONAVÁL, -Ă@, $aeronavali, -e$, adj. Care aparţine aviaţiei şi marinei, privitor la aviaţie şi la marină. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéronaval@.','AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparţine aviaţiei şi marinei, privitor la aviaţie şi la marină. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéronaval.',0,1029654000,1029654000,0),(1116,2,1,'aeronavă',2234,'@AERONÁVĂ@, $aeronave$, s.f. Vehicul aerian care se menţine şi se deplasează în aer^1; aerovehicul. [Pr.: $a-e-$] - Din @aero-@ + @navă@ (după fr. $aéronef$).','AERONÁVĂ, aeronave, s.f. Vehicul aerian care se menţine şi se deplasează în aer1; aerovehicul. [Pr.: a-e-] – Din aero- + navă (după fr. aéronef).',0,1029654000,1189656112,0),(1117,2,1,'aeroplan',1151,'@AEROPLÁN@, $aeroplane$, s.n. Avion. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéroplane@.','AEROPLÁN, aeroplane, s.n. Avion. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéroplane.',0,1029654000,1189656112,0),(1118,2,1,'aeroplancton',405,'@AEROPLANCTÓN@, $aeroplanctoane$ s.n. Plancton care trăieşte în atmosferă. [Pr.: $a-e-$] - Din germ. @Aeroplankton@.','AEROPLANCTÓN, aeroplanctoane s.n. Plancton care trăieşte în atmosferă. [Pr.: a-e-] – Din germ. Aeroplankton.',0,1029654000,1189656112,0),(1119,2,1,'aeroport',5352,'@AEROPÓRT@, $aeroporturi$, s.n. Ansamblu constituit din terenul, clădirile şi instalaţiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii şi întreţinerii avioanelor. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéroport@.','AEROPÓRT, aeroporturi, s.n. Ansamblu constituit din terenul, clădirile şi instalaţiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii şi întreţinerii avioanelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéroport.',0,1029654000,1216651486,0),(1120,2,5,'aeroportuar',946,'@AEROPORTUÁR, -Ă@, $aeroportuari, -e$, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: $a-e-ro-por-tu-ar$] - Din fr. @aéroportuaire@.','AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: a-e-ro-por-tu-ar] – Din fr. aéroportuaire.',0,1032159600,1189656112,0),(1121,2,1,'aeropoştal',626,'@AEROPOŞTÁL, -Ă@, $aeropoştali, -e$, adj. Care aparţine poştei aeriene, privitor la această poştă. $Serviciu aeropoştal$. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéropostal@ (după $poştă$).','AEROPOŞTÁL, -Ă, aeropoştali, -e, adj. Care aparţine poştei aeriene, privitor la această poştă. Serviciu aeropoştal. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéropostal (după poştă).',0,1029654000,1189656112,0),(477365,471,21,'monolitiza',231,'@MONOLITIZÁ@ $vb. tr.$ a solidariza elementele de construcţie din beton turnate separat. (< monolit + -iza)','MONOLITIZÁ vb. tr. a solidariza elementele de construcţie din beton turnate separat. (< monolit + -iza)',0,1189834611,1189834611,0),(1122,2,1,'aeropurtat',1032,'@AEROPURTÁT, -Ă@, $aeropurtaţi, -te$, adj. Care se transportă cu aeronavele. $Trupe aeropurtate$. [Pr.: $a-e-$] - @Aero-@ + @purtat@ (după fr. $aéroporté$).','AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtaţi, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. Trupe aeropurtate. [Pr.: a-e-] – Aero- + purtat (după fr. aéroporté).',0,1029654000,1189656112,0),(1123,2,1,'aeroreactor',691,'@AEROREACTÓR@, $aeroreactoare$, s.n. Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul^1 atmosferic precomprimat. [Pr.: $a-e-ro-re-ac-$] - Din fr. @aéroréacteur@.','AEROREACTÓR, aeroreactoare, s.n. Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul1 atmosferic precomprimat. [Pr.: a-e-ro-re-ac-] – Din fr. aéroréacteur.',0,1029654000,1029654000,0),(1124,2,1,'aeros',772,'@AERÓS, -OÁSĂ@, $aeroşi, -oase$, adj. (Înv.) Aerian (@2@). [Pr.: $a-e-$] -@Aer^1@ + suf. $-os$.','AERÓS, -OÁSĂ, aeroşi, -oase, adj. (Înv.) Aerian (2). [Pr.: a-e-] -Aer1 + suf. -os.',0,1029654000,1189656112,0),(1125,2,1,'aeroscop',864,'@AEROSCÓP@, $aerosoape$, s.n. Aparat cu care se colectează praful din aer^1 pentru a putea fi examinat la microscop. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aéroscope@.','AEROSCÓP, aerosoape, s.n. Aparat cu care se colectează praful din aer1 pentru a putea fi examinat la microscop. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéroscope.',0,1029654000,1029654000,0),(1126,2,1,'aerosol',5262,'@AEROSÓL@, $aerosoli$, s.m. (Mai ales la pl.) Sistem prin care se realizează împrăştierea mecanică în aer^1 sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide şi care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérosol@.','AEROSÓL, aerosoli, s.m. (Mai ales la pl.) Sistem prin care se realizează împrăştierea mecanică în aer1 sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide şi care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérosol.',0,1030086000,1030086000,0),(1127,2,1,'aerosoloterapie',2390,'@AEROSOLOTERAPÍE@ s.f. Procedeu terapeutic prin care medicamentele sunt introduse, sub formă de aerosoli, pe căile respiratorii cu ajutorul unor pulverizatoare speciale. [Pr.: $a-e-$] - @Aerosol@ + @terapie@.','AEROSOLOTERAPÍE s.f. Procedeu terapeutic prin care medicamentele sunt introduse, sub formă de aerosoli, pe căile respiratorii cu ajutorul unor pulverizatoare speciale. [Pr.: a-e-] – Aerosol + terapie.',0,1030086000,1189656112,0),(477364,471,21,'monolitism',109,'@MONOLITÍSM@ $s. n.$ caracter monolitic. (< fr. $monolithique$)','MONOLITÍSM s. n. caracter monolitic. (< fr. monolithique)',0,1189834611,1189834611,0),(1128,2,5,'aerospaţial',612,'@AEROSPAŢIÁL, -Ă@, $aerospaţiali, -e$, adj. Referitor la navigaţia în spaţiul terestru şi cosmic; aerocosmic. [Pr.: $a-e-ro-spa-ţi-al$] - Din fr. @aérospatial@.','AEROSPAŢIÁL, -Ă, aerospaţiali, -e, adj. Referitor la navigaţia în spaţiul terestru şi cosmic; aerocosmic. [Pr.: a-e-ro-spa-ţi-al] – Din fr. aérospatial.',0,1032159600,1032159600,0),(1129,2,1,'aerostat',1462,'@AEROSTÁT@, $aerostate$, s.n. Aeronavă umplută cu un gaz mai uşor decât aerul^1. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérostat@.','AEROSTÁT, aerostate, s.n. Aeronavă umplută cu un gaz mai uşor decât aerul1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostat.',0,1030086000,1030086000,0),(1130,2,1,'aerostatic',1147,'@AEROSTÁTIC, -Ă@, $aerostatici, -ce$, s.f., adj. @1.@ S.f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului^1 şi, în general, al gazelor, precum şi cu construirea şi cu dirijarea aerostatelor. @2.@ Adj. Care aparţine aerostaticii (@1@) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérostatique@.','AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 şi, în general, al gazelor, precum şi cu construirea şi cu dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparţine aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique.',0,1030086000,1152822585,0),(1131,2,1,'aerostaţie',669,'@AEROSTÁŢIE@, (@2@) $aerostaţii$, s.f. @1.@ Ramură a aerostaticii care se ocupă cu studiul construcţiei şi zborului aerostatelor. @2.@ Staţie de vehicule aeriene. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérostation@.','AEROSTÁŢIE, (2) aerostaţii, s.f. 1. Ramură a aerostaticii care se ocupă cu studiul construcţiei şi zborului aerostatelor. 2. Staţie de vehicule aeriene. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostation.',0,1030086000,1030086000,0),(1132,2,1,'aerotaxaţie',651,'@AEROTAXÁŢIE@, $aerotaxaţii$, s.f. Merodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălţimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor. [Pr.: $a-e-$] - @Aero-@ + @taxaţie@.','AEROTAXÁŢIE, aerotaxaţii, s.f. Merodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălţimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor. [Pr.: a-e-] – Aero- + taxaţie.',0,1030086000,1189656112,0),(1133,2,1,'aerotehnică',443,'@AEROTÉHNICĂ@ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul şi cu construcţia aeronavelor. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérotechnique@.','AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul şi cu construcţia aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.',0,1030086000,1030086000,0),(1134,2,1,'aeroterapie',688,'@AEROTERAPÍE@ s.f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului^1 (de munte). [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérothérapie@.','AEROTERAPÍE s.f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului1 (de munte). [Pr.: a-e-] – Din fr. aérothérapie.',0,1030086000,1030086000,0),(1135,2,5,'aerotermă',1069,'@AEROTÉRMĂ@, $aeroterme$, s.f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérotherme@.','AEROTÉRMĂ, aeroterme, s.f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotherme.',0,1032159600,1032159600,0),(1136,2,1,'aerotopograf',474,'@AEROTOPOGRÁF@, $aerotopografe$, s.n. Aparat fotogrammetric folosit pentru executarea hărţilor şi a planurilor topografice. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérotopographe@.','AEROTOPOGRÁF, aerotopografe, s.n. Aparat fotogrammetric folosit pentru executarea hărţilor şi a planurilor topografice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotopographe.',0,1030086000,1189656112,0),(477363,471,21,'monolitic',1514,'@MONOLÍTIC, -Ă@ $adj.$ de monolit. (< fr. $monolithique$)','MONOLÍTIC, -Ă adj. de monolit. (< fr. monolithique)',0,1189834611,1189834611,0),(1137,2,1,'aerotopografie',415,'@AEROTOPOGRAFÍE@ s.f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. [Pr.: $a-e-$] - Din engl. @aerotopography@.','AEROTOPOGRAFÍE s.f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. [Pr.: a-e-] – Din engl. aerotopography.',0,1030086000,1030086000,0),(1138,2,1,'aerotransport',369,'@AEROTRANSPÓRT@, $aerotransporturi$, s.n. Transport executat cu ajutorul avioanelor; transport aerian. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aérotransport@.','AEROTRANSPÓRT, aerotransporturi, s.n. Transport executat cu ajutorul avioanelor; transport aerian. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotransport.',0,1030086000,1030086000,0),(1139,2,1,'aerovehicul',448,'@AEROVEHÍCUL@, $aerovehicule$, s.n. Aeronavă. [Pr.: $a-e-$] - @Aero-@ + @vehicul@.','AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s.n. Aeronavă. [Pr.: a-e-] – Aero- + vehicul.',0,1030086000,1189656112,0),(1140,2,5,'aerozină',311,'@AEROZÍNĂ@ s.f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. [Pr.: $a-e-$] - Din fr. @aerozine@.','AEROZÍNĂ s.f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerozine.',0,1032159600,1032159600,0),(1141,2,1,'afabil',17101,'@AFÁBIL, -Ă@, $afabili, -e$, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Binevoitor, cordial. - Din lat. @affabilis@, fr. @affable@.','AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.',0,1030086000,1189656112,0),(1142,2,1,'afabilitate',2918,'@AFABILITÁTE@ s.f. Însuşirea de a fi afabil; cordialitate. - Din fr. @affabilité@, lat. @affabilitas, -atis@.','AFABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.',0,1030086000,1189656112,0),(1143,2,1,'afabulaţie',2611,'@AFABULÁŢIE@ s.f. @1.@ Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulaţie. @2.@ Morala unei fabule. - Din fr. @affabulation@, lat. @affabulatio@.','AFABULÁŢIE s.f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulaţie. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio.',0,1030086000,1030086000,0),(1144,2,1,'afacere',9855,'@AFÁCERE@, $afaceri$, s.f. @1.@ Tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculaţii. @2.@ (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. @3.@ Treabă (importantă), îndelenicire, ocupaţie. * $Afaceri interne$ (sau $externe$) = treburi obşteşti privind problemele interne (sau externe) ale unei ţări. - @A^3@ + @facere@ (după fr. $affaire$).','AFÁCERE, afaceri, s.f. 1. Tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculaţii. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndelenicire, ocupaţie. ♢ Afaceri interne (sau externe) = treburi obşteşti privind problemele interne (sau externe) ale unei ţări. – A3 + facere (după fr. affaire).',0,1030086000,1189656112,0),(1145,2,1,'afacerism',1430,'@AFACERÍSM@ s.n. Utilizare în tranzacţii comerciale, financiare, industriale de interes personal a poziţiei sociale, profesionale sau politice a cuiva. - @Afacere@ + suf. $-ism$.','AFACERÍSM s.n. Utilizare în tranzacţii comerciale, financiare, industriale de interes personal a poziţiei sociale, profesionale sau politice a cuiva. – Afacere + suf. -ism.',0,1030086000,1189656112,0),(1146,2,1,'afacerist',1482,'@AFACERÍST, -Ă@, $afacerişti, -ste$, s.m. şi f. Persoană care practică afacerismul. - @Afacere@ + suf. $-ist$.','AFACERÍST, -Ă, afacerişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care practică afacerismul. – Afacere + suf. -ist.',0,1030086000,1189656112,0),(1147,9,1,'afagie',499,'@AFAGÍE@ s.f. Incapacitate de a înghiţi. - Din fr. @aphagie@.','AFAGÍE s.f. Incapacitate de a înghiţi. – Din fr. aphagie.',0,1016179200,1150198274,0),(1148,2,1,'afară',10322,'@AFÁRĂ@ adv. Dincolo de limitele unui spaţiu închis sau apropiat; în exterior. * Loc. conj. $Afară numai dacă nu... $ = numai cu conditia ca..., afară de cazul când... * Loc. prep. $(În) afară de...$ = fără a mai socoti şi... * Expr. $A da afară$ = a scoate (cu forţa) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. $Afară din cale$ sau $din cale-afară$ = peste măsură, neobişnuit de... ** (Cu valoare de interjecţie) Ieşi! pleacă! du-te! - Lat. @ad foras@.','AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spaţiu închis sau apropiat; în exterior. ♢ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu conditia ca..., afară de cazul când... ♢ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti şi... ♢ Expr. A da afară = a scoate (cu forţa) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobişnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecţie) Ieşi! pleacă! du-te! – Lat. ad foras.',0,1030086000,1229429679,0),(1149,2,1,'afazic',1452,'@AFÁZIC, -Ă@, $afazici, -ce$, adj. s.m. şi f. @1.@ Adj. De afazie, privitor la afazie. @2.@ S.m. şi f. Persoană care suferă de afazie. - Din fr. @aphasique@.','AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. s.m. şi f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S.m. şi f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique.',0,1030086000,1189656112,0),(477362,471,21,'monolit',3626,'@MONOLÍT, -Ă@ I. $adj.$ 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine închegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de construcţie dintr-un bloc unic de piatră. (< fr. $monolithe$)','MONOLÍT, -Ă I. adj. 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine închegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de construcţie dintr-un bloc unic de piatră. (< fr. monolithe)',0,1189834611,1189834611,0),(1150,2,1,'afazie',7804,'@AFAZÍE@, $afazii$, s.f. Pierdere totală sau parţială a facultăţii de a vorbi şi de a înţelege limbajul articulat. - Din fr. @aphasie@.','AFAZÍE, afazii, s.f. Pierdere totală sau parţială a facultăţii de a vorbi şi de a înţelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie.',0,1030086000,1030086000,0),(1151,2,1,'afâna',7919,'@AFÂNÁ@, $afânez$, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puţin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmiţare etc. - Din lat. @*affenare@.','AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puţin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmiţare etc. – Din lat. *affenare.',0,1030345200,1231147589,0),(1152,2,1,'afânare',2094,'@AFÂNÁRE@, $afânări$, s.f. Acţiunea de $a afâna$. * $Afânarea solului$ = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafaţă, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor. - V. @afâna@.','AFÂNÁRE, afânări, s.f. Acţiunea de a afâna. ♢ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafaţă, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor. – V. afâna.',0,1030345200,1189656112,0),(1153,2,1,'afânat',3085,'@AFÂNÁT, -Ă@, $afânaţi, -te$, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puţin compact; înfoiat (@2@). - V. @afâna@.','AFÂNÁT, -Ă, afânaţi, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puţin compact; înfoiat (2). – V. afâna.',0,1030345200,1189656112,0),(1154,2,1,'afânător',865,'@AFÂNĂTÓR@, $afânătoare$, s.n. Maşină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. - @Afâna@ + suf. $-ător$.','AFÂNĂTÓR, afânătoare, s.n. Maşină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător.',0,1030345200,1189656112,0),(1155,2,5,'afebril',496,'@AFEBRÍL, -Ă@, $afebrili, -e$, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. - Din fr. @afébrile@.','AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile.',0,1032159600,1189656112,0),(1156,2,1,'afect',6885,'@AFÉCT@, $afecte$, s.n. @1.@ Reacţie emoţională, cu desfăşurare puternică şi relativ de scurtă durată. @2.@ (În sens larg) Denumirea generică pentru stările sau reacţiile afective. - Din germ. @Affekt@, lat. @affectus@.','AFÉCT, afecte, s.n. 1. Reacţie emoţională, cu desfăşurare puternică şi relativ de scurtă durată. 2. (În sens larg) Denumirea generică pentru stările sau reacţiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus.',0,1030086000,1117550451,0),(1157,2,1,'afecta',11942,'@AFECTÁ^1@, $afectez$, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. - Din fr. @affecter@.','AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter.',0,1030086000,1030086000,0),(1158,2,1,'afecta',13957,'@AFECTÁ^2@, $afectez$, vb. I. Tranz. @1.@ A mâhni, a întrista. @2.@ A simula o anumită stare sufletească. ** Intranz. şi refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-şi da aere; a se sclifosi. @3.@ A prejudicia, a leza. - Din fr. @affecter@.','AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. şi refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-şi da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter.',0,1030086000,1030086000,0),(1159,2,1,'afectare',2662,'@AFECTÁRE^1@, $afectări$, s.f. Acţiunea de $a afecta^1$. - V. @afecta^1@.','AFECTÁRE1, afectări, s.f. Acţiunea de a afecta1. – V. afecta1.',0,1030086000,1189656112,0),(1160,2,1,'afectare',2997,'@AFECTÁRE^2@, $afectări$, s.f. Faptul de $a (se) afecta^2$. - V. @afecta^2@.','AFECTÁRE2, afectări, s.f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2.',0,1030086000,1189656112,0),(1161,2,1,'afectat',6325,'@AFECTÁT, -Ă@, $afectaţi, -te$, adj. @1.@ Mâhnit, întristat. @2.@ (Despre oameni şi unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, preţios, nefiresc. - V. @afecta^2@.','AFECTÁT, -Ă, afectaţi, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni şi unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, preţios, nefiresc. – V. afecta2.',0,1030086000,1189656112,0),(1162,2,1,'afectiv',6677,'@AFECTÍV, -Ă@, $afectivi, -e$, adj. Care aparţine afectivităţii, privitor la sentimente; emotiv. ** Care denotă afecţiune; sentimental, sensibil. - Din fr. @affectif@, lat. @affectivus@.','AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparţine afectivităţii, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecţiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus.',0,1030086000,1030086000,0),(1163,2,1,'afectivitate',2337,'@AFECTIVITÁTE@ s.f. @1.@ Totalitatea proceselor afective. @2.@ Comportare emotivă; sensibilitate. - Din fr. @affectivité@.','AFECTIVITÁTE s.f. 1. Totalitatea proceselor afective. 2. Comportare emotivă; sensibilitate. – Din fr. affectivité.',0,1030086000,1030086000,0),(1164,2,1,'afectuos',4632,'@AFECTUÓS, -OÁSĂ@, $afectuoşi, -oase$, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ** Tandru, drăgăstos. [Pr.: $-tu-os$] - Din fr. @affectueux@, lat. @affectuosus@.','AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoşi, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus.',0,1030086000,1030086000,0),(1165,2,1,'afecţiune',14645,'@AFECŢIÚNE@, $afecţiuni$, s.f. @1.@ Simpatie, prietenie, dragoste faţă de cineva. @2.@ Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @affection@, lat. @afectio, -onis@.','AFECŢIÚNE, afecţiuni, s.f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste faţă de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis.',0,1030086000,1231591819,0),(1166,2,1,'afeliu',1843,'@AFÉLIU@ s.n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. - Din fr. @aphélie@.','AFÉLIU s.n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. – Din fr. aphélie.',0,1022482800,1214509022,0),(1167,2,1,'afemeiat',9052,'@AFEMEIÁT@, $afemeiaţi$, adj., s.m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: $-me-iat$] - @Femeie@ + suf. $-at$ (probabil după fr. $efféminé$).','AFEMEIÁT, afemeiaţi, adj., s.m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (probabil după fr. efféminé).',0,1030086000,1189656112,0),(1168,2,1,'aferat',7525,'@AFERÁT, -Ă@, $aferaţi, -te$, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. - Din fr. @affairé@.','AFERÁT, -Ă, aferaţi, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé.',0,1030086000,1030086000,0),(1169,2,1,'aferent',26250,'@AFERÉNT, -Ă@, $aferenţi, -te$, adj. @1.@ Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. @2.@ (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. @3.@ (Anat.; în sintagmele) $Vase aferente$ = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. $Nervi aferenţi$ = nervi care transmit excitaţiile periferice centrilor nervoşi. - Din fr. @afférent@.','AFERÉNT, -Ă, aferenţi, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenţi = nervi care transmit excitaţiile periferice centrilor nervoşi. – Din fr. afférent.',0,1030345200,1030345200,0),(1170,2,1,'aferentaţie',882,'@AFERENTÁŢIE@ s.f. Transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la neuroni centrali. - Din fr. @afférentation@.','AFERENTÁŢIE s.f. Transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la neuroni centrali. – Din fr. afférentation.',0,1030086000,1030086000,0),(1171,2,1,'afereză',3146,'@AFERÉZĂ@, $afereze$, s.f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. - Din fr. @aphérèse@, lat. @aphaeresis@.','AFERÉZĂ, afereze, s.f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.',0,1030086000,1030086000,0),(1172,9,1,'aferim',2463,'@AFERÍM@ interj. (Turcism înv.) Foarte bine, bravo! - Din tc. @aferim@.','AFERÍM interj. (Turcism înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim.',0,1016179200,1016179200,0),(1173,2,1,'afet',4173,'@AFÉT@, $afeturi$, s.n. Suport pe care se fixează ţeava unui tun. - După fr. @affût@, germ. @Laffette@.','AFÉT, afeturi, s.n. Suport pe care se fixează ţeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette.',0,1030086000,1030086000,0),(1174,2,1,'afgan',2063,'@AFGÁN, -Ă@, $afgani, -e$, s.m. şi f., adj. @1.@ S.m. şi f. Persoană care face parte dintr-o populaţie indo-europeană din Asia-Centrală, formând populaţia de bază de religie musulmană a Afganistanului. @2.@ Adj. Care aparţine Afganistanului sau afganilor (@1@), privitor la Afganistan sau la afgani. ** $Limba afgană$ (şi substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani. @3.@ S.m. Unitate monetară din Afganistan. - Din fr. @Afghan@.','AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte dintr-o populaţie indo-europeană din Asia-Centrală, formând populaţia de bază de religie musulmană a Afganistanului. 2. Adj. Care aparţine Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (şi substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani. 3. S.m. Unitate monetară din Afganistan. – Din fr. Afghan.',0,1030345200,1189656112,0),(1175,2,1,'afid',7081,'@AFÍD@, $afide$, s.n. (La pl.) Subordin de insecte homoptere, cuprinzând păduchii de plante mici, cu forme aripate şi nearipate ($Aphidinea$); (şi la sg.) insectă care face parte din acest subordin. - Din fr. @affide@.','AFÍD, afide, s.n. (La pl.) Subordin de insecte homoptere, cuprinzând păduchii de plante mici, cu forme aripate şi nearipate (Aphidinea); (şi la sg.) insectă care face parte din acest subordin. – Din fr. affide.',0,1030345200,1106772140,0),(1176,2,1,'afierosi',1561,'@AFIEROSÍ@, $afierosesc$, vb. IV. (Înv.) @1.@ Tranz. A risipi o avere, un bun etc. @2.@ Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: $-fi-e-$] - Din ngr. @afieróno@ (aor. $afiérosa$).','AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).',0,1030345200,1030345200,0),(1177,9,1,'afif',6835,'@AFÍF@ adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter - Din tc. @hafif@ \"uşor, sprinten\".','AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter – Din tc. hafif „uşor, sprinten”.',0,1016179200,1016179200,0),(1178,2,1,'afilia',8316,'@AFILIÁ@, $afiliez$, vb., I. Refl. (Despre organizaţii, instituţii etc.) A se alătura altei organizaţii, instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: $-li-a-$] - Din fr. @affilier@.','AFILIÁ, afiliez, vb., I. Refl. (Despre organizaţii, instituţii etc.) A se alătura altei organizaţii, instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affilier.',0,1030345200,1030345200,0),(1179,2,1,'afiliat',4671,'@AFILIÁT, -Ă@, $afiliaţi, -te$, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizaţii, unei instituţii, unei societăţi. [Pr.: $-li-at$] - V. @afilia@.','AFILIÁT, -Ă, afiliaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizaţii, unei instituţii, unei societăţi. [Pr.: -li-at] – V. afilia.',0,1030345200,1189656112,0),(477361,471,21,'monolingvism',50,'@MONOLINGVÍSM@ $s. n.$ întrebuinţare a unei singure limbi (cea maternă) de către acelaşi individ sau grup social. (< fr. $monolinguisme$)','MONOLINGVÍSM s. n. întrebuinţare a unei singure limbi (cea maternă) de către acelaşi individ sau grup social. (< fr. monolinguisme)',0,1189834611,1189834611,0),(1180,2,1,'afiliaţie',1036,'@AFILÍAŢIE@, $afiliaţii$, s.f. Afiliere. [Pr.: $-li-a-$] - Din fr. @affiliation@.','AFILÍAŢIE, afiliaţii, s.f. Afiliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affiliation.',0,1030345200,1189656112,0),(1181,2,1,'afiliere',4183,'@AFILIÉRE@, $afilieri$, s.f. Acţiunea de $a se afilia$; afiliaţie. [Pr.: $-li-e-$] - V. @afilia@.','AFILIÉRE, afilieri, s.f. Acţiunea de a se afilia; afiliaţie. [Pr.: -li-e-] – V. afilia.',0,1030345200,1189656112,0),(1182,10,1,'afin',16059,'@ÁFIN^1@, $afini, $s.m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis şi cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte ($Vaccinium myrtillus).$ - Et. nec.','ÁFIN1, afini, s.m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis şi cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec.',0,1021532400,1189656112,0),(1183,10,1,'afin',14756,'@AFÍN^2, -Ă, @$afini, -e, $s.m. şi f. (Jur.) Rudă prin alianţă. - Din lat. @affinis.@','AFÍN2, -Ă, afini, -e, s.m. şi f. (Jur.) Rudă prin alianţă. – Din lat. affinis.',0,1021532400,1189656112,0),(1184,2,1,'afina',5108,'@AFINÁ@, $afinez$, vb. I. Tranz. @1.@ A separa de impurităţi o masă metalică. @2.@ A subţia firele de lână, de bumbac etc. - Din fr. @affiner@, it. @affinare@.','AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurităţi o masă metalică. 2. A subţia firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.',0,1030345200,1030345200,0),(1185,2,1,'afinaj',295,'@AFINÁJ@, $afinaje$, s.n. Afinare. - Din fr. @affinage@.','AFINÁJ, afinaje, s.n. Afinare. – Din fr. affinage.',0,1030345200,1189656112,0),(477360,471,21,'monolingv',130,'@MONOLÍNGV, -Ă@ $adj.$ într-o singură limbă; unilingv. (< fr. $monolingue$)','MONOLÍNGV, -Ă adj. într-o singură limbă; unilingv. (< fr. monolingue)',0,1189834611,1189834611,0),(1186,2,1,'afinant',1116,'@AFINÁNT@, $afinanţi$, s.m. Substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (@3@). - @Afina@ + suf. $-ant$.','AFINÁNT, afinanţi, s.m. Substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant.',0,1030345200,1189656112,0),(1187,2,1,'afinare',2343,'@AFINÁRE@, $afinări$, s.f. Acţiunea de $a afina$; afinaj. @1.@ Proces de îndepărtare a impurităţiilor dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ** Perioadă din procesul de eleborare a oţelului, în care se produce oxidarea elementelor însoţitoare şi se îndepărtează oxizii rezultaţi. @2.@ Operaţie de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării şi rafinării. @3.@ Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. - V. @afina@.','AFINÁRE, afinări, s.f. Acţiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităţiilor dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de eleborare a oţelului, în care se produce oxidarea elementelor însoţitoare şi se îndepărtează oxizii rezultaţi. 2. Operaţie de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării şi rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina.',0,1030345200,1189656112,0),(1188,2,1,'afinată',642,'@AFINÁTĂ@, $afinate$, s.f. Băutură alcoolică preparată din afine. - @Afină@ + suf. $-ată$ (după $vişinată$).','AFINÁTĂ, afinate, s.f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vişinată).',0,1030345200,1189656112,0),(1189,2,1,'afină',3679,'@ÁFINĂ@, $afine$, s.f. Fructul comestibil al afinului^1, o bacă în formă de bobiţă neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrişor. - Forma feminină a lui @afin^1@.','ÁFINĂ, afine, s.f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiţă neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrişor. – Forma feminină a lui afin1.',0,1030345200,1189656112,0),(1190,2,1,'afinet',551,'@AFINÉT@, $afineturi$, s.n. Afiniş. - @Afin^1@ + suf. $-et$.','AFINÉT, afineturi, s.n. Afiniş. – Afin1 + suf. -et.',0,1030345200,1189656112,0),(477359,471,21,'monolatrie',40,'@MONOLATRÍE@ $s. f.$ adorare a unei singure divinităţi. (< engl. $monolatry$)','MONOLATRÍE s. f. adorare a unei singure divinităţi. (< engl. monolatry)',0,1189834611,1189834611,0),(1191,2,1,'afiniş',947,'@AFINÍŞ@, $afinişuri$, s.n. Loc pe care cresc afini^1; afinet. - @Afin^1@ + suf. $-iş$.','AFINÍŞ, afinişuri, s.n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iş.',0,1030345200,1189656112,0),(1192,2,1,'afinitate',15630,'@AFINITÁTE@, $afinităţi$, s.f. @1.@ Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinaţii comune. @2.@ (Chim.) Proprietate a două substanţe de a se combina. @3.@ Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. @4.@ (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soţi şi rudele celuilalt soţ. - Din fr. @affinité@, lat. @affinitas, -atis@.','AFINITÁTE, afinităţi, s.f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinaţii comune. 2. (Chim.) Proprietate a două substanţe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soţi şi rudele celuilalt soţ. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis.',0,1030345200,1030345200,0),(1193,2,1,'afinor',305,'@AFINÓR@, $afinori$, s.m. Muncitor care lucrează la afinare. - Din fr. @affineur@.','AFINÓR, afinori, s.m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur.',0,1030345200,1030345200,0),(1194,2,1,'afion',1417,'@AFIÓN@ s.n. @1.@ Suc cu proprietăţi narcotice, extras de obicei din macul de grădină. @2.@ Plantă din care se extrage acest suc. [Pr.: $-fi-on$] - Din ngr. @afióni@, tc. @afyon@.','AFIÓN s.n. 1. Suc cu proprietăţi narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc. [Pr.: -fi-on] – Din ngr. afióni, tc. afyon.',0,1030345200,1030345200,0),(1195,2,1,'afipt',897,'@AFÍPT@, $afipte$, s.n. (Înv.) Afiş. - Din @afige@ (ieşit din uz \"a afişa\" < lat., după $înfipt$).','AFÍPT, afipte, s.n. (Înv.) Afiş. – Din afige (ieşit din uz „a afişa” < lat., după înfipt).',0,1030345200,1189656112,0),(1196,2,1,'afirma',9155,'@AFIRMÁ@, $afírm$, vb. I. @1.@ A susţine (cu tărie), a declara (în mod ferm). @2.@ Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. - Din fr. @affirmer@, lat. @affirmare@.','AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. A susţine (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare.',0,1030345200,1030345200,0),(1197,2,1,'afirmare',2611,'@AFIRMÁRE@, $afirmări$, s.f. Acţiunea de $a (se) afirma$ şi rezultatul ei. - V. @afirma@.','AFIRMÁRE, afirmări, s.f. Acţiunea de a (se) afirma şi rezultatul ei. – V. afirma.',0,1030345200,1189656112,0),(1198,2,1,'afirmativ',5193,'@AFIRMATÍV, -Ă@, $afirmativi, -e$, adj. (Despre un enunţ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conţine o afirmaţie. * Expr. $În caz afirmativ$ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când întâmplările sunt favorabile. - Din fr. @affirmatif@, lat. @affirmativus@.','AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunţ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conţine o afirmaţie. ♢ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când întâmplările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus.',0,1030345200,1237984741,1157),(1199,2,1,'afirmaţie',5890,'@AFIRMÁŢIE@, $afirmaţii$, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie). ** (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. - Din fr. @affirmation@, lat. @affirmatio@.','AFIRMÁŢIE, afirmaţii, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio.',0,1030345200,1030345200,0),(1200,2,1,'afiş',7019,'@AFÍŞ@, $afişe$, s.n. Înştiinţare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunţă ceva, prin care se dau informaţii în legătură cu viaţa politică şi culturală; afipt. ** Gen de artă grafică, cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. - Din fr. @affiche@.','AFÍŞ, afişe, s.n. Înştiinţare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunţă ceva, prin care se dau informaţii în legătură cu viaţa politică şi culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică, cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche.',0,1030345200,1030345200,0),(1201,2,1,'afişa',5734,'@AFIŞÁ@, $afişez$, vb. I. Tranz. @1.@ A expune, a lipi un afiş. @2.@ Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ** Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărăşia cuiva în mod ostentativ. - din fr. @afficher@.','AFIŞÁ, afişez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiş. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărăşia cuiva în mod ostentativ. – din fr. afficher.',0,1030345200,1030345200,0),(1202,2,1,'afişaj',1567,'@AFIŞÁJ@, $afişaje$, s.n. @1.@ Faptul de a afişa; lipire de afişe. @2.@ $Afişaj optic$ = afişor (@2@). - Din fr. @affichage@.','AFIŞÁJ, afişaje, s.n. 1. Faptul de a afişa; lipire de afişe. 2. Afişaj optic = afişor (2). – Din fr. affichage.',0,1030345200,1189656112,0),(1203,2,1,'afişare',876,'@AFIŞÁRE@, $afişări$, s.f. Acţiunea de $a (se) afişa$. - V. @afişa@.','AFIŞÁRE, afişări, s.f. Acţiunea de a (se) afişa. – V. afişa.',0,1030345200,1189656112,0),(1204,2,1,'afişier',2469,'@AFIŞIÉR@, $afişiere$, s.n. Vitrină, panou sau construcţie specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunţuri. [Pr.: $-şi-er$] - @Afiş@ + suf. $-er$.','AFIŞIÉR, afişiere, s.n. Vitrină, panou sau construcţie specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunţuri. [Pr.: -şi-er] – Afiş + suf. -er.',0,1030345200,1189656112,0),(1205,2,1,'afişor',1283,'@AFIŞÓR, -OÁRE@, $afişori, -oare$, s.m. şi f., s.n. @1.@ S.m. şi f. Persoană care se ocupă cu lipirea afişelor. @2.@ S.n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafaţă apar caractere alfanumerice comandate electric; afişaj optic. - Din fr. @afficheur@.','AFIŞÓR, -OÁRE, afişori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care se ocupă cu lipirea afişelor. 2. S.n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafaţă apar caractere alfanumerice comandate electric; afişaj optic. – Din fr. afficheur.',0,1030345200,1189656112,0),(477358,471,21,'monokini',55,'@MONOKÍNI@ $s. n.$ costum de baie feminin doar din slip, fără sutien. (< fr. $monokini$)','MONOKÍNI s. n. costum de baie feminin doar din slip, fără sutien. (< fr. monokini)',0,1189834611,1189834611,0),(1206,2,1,'afix',5477,'@AFÍX@, $afixe$, s.n. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe. - Din fr. @affixe@, lat. @affixus@.','AFÍX, afixe, s.n. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe. – Din fr. affixe, lat. affixus.',0,1030345200,1189656112,0),(1207,2,5,'afixal',219,'@AFIXÁL, -Ă@, $afixali, -e$, adj. (Gram.) Cu afix. - Din fr. @affixal@.','AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal.',0,1032159600,1189656112,0),(1208,2,1,'afla',16595,'@AFLÁ@, $áflu$, vb. I. @1.@ Tranz. şi intranz. A lua cunoştinţă despre ceva; a căpăta informaţii, veşti, noutăţi despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. @2.@ Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). @3.@ Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziţie, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. * Expr. (Fam.) $A se afla în treabă$ = a se amesteca, a interveni într-o discuţie sau într-o acţiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuţie. $Să nu se afle (ca) să...$ = (să) nu cumva să... $Cum nu se (mai) află$ = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) $Nu se$ (sau $unde se) află!$ = nu-i adevărat! @4.@ Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. - Lat. @afflare@ \"a sufla spre ceva, a atinge cu respiraţia\".','AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A lua cunoştinţă despre ceva; a căpăta informaţii, veşti, noutăţi despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziţie, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ♢ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuţie sau într-o acţiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuţie. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiraţia”.',0,1030345200,1223375187,0),(1209,2,1,'aflare',1754,'@AFLÁRE@ s.f. Acţiunea de $a (se) afla$ şi rezultatul ei. - V. @afla@.','AFLÁRE s.f. Acţiunea de a (se) afla şi rezultatul ei. – V. afla.',0,1030345200,1235627878,1157),(1210,2,1,'aflător',335,'@AFLĂTÓR, -OÁRE@, $aflători, -oare$, adj. Care (se) află, (se) găseşte. ** (Substantivat, înv.) Inventator. - @Afla@ + suf. $-ător$.','AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. Care (se) află, (se) găseşte. ♦ (Substantivat, înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător.',0,1030345200,1189656112,0),(1211,2,1,'aflictiv',1221,'@AFLICTÍV, -Ă@, $aflictivi, -e$, adj. (Jur.; despre pedepse) Care loveşte direct pe criminal (pe corp, în viaţă etc.) - Din fr. @afflictif@.','AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care loveşte direct pe criminal (pe corp, în viaţă etc.) – Din fr. afflictif.',0,1030345200,1030345200,0),(1212,2,1,'aflicţiune',1276,'@AFLICŢIÚNE@, $aflicţiuni$, s.f. @1.@ Durere mare. @2.@ Pedeapsă directă. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @affliction@.','AFLICŢIÚNE, aflicţiuni, s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. affliction.',0,1030345200,1030345200,0),(1213,2,1,'afloriment',2965,'@AFLORIMÉNT@, $aflorimente$, s.n. Loc unde apar la suprafaţa pământului rocile sau mineralele, datorită eroziunii sau descoperirii lor artificiale; deschidere geologică. - După fr. @affleurement@.','AFLORIMÉNT, aflorimente, s.n. Loc unde apar la suprafaţa pământului rocile sau mineralele, datorită eroziunii sau descoperirii lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement.',0,1030345200,1030345200,0),(1214,2,1,'afluent',5368,'@AFLUÉNT@, $afluenţi$, s.m. Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. [Pr.: $-flu-ent$] - Din fr. @affluent@, lat. @affluens, -ntis@.','AFLUÉNT, afluenţi, s.m. Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis.',0,1030345200,1190574059,0),(1215,2,1,'afluenţă',4610,'@AFLUÉNŢĂ@ s.f. Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ** Cantitate mare, abundenţă, belşug de produse. [Pr.: $-flu-en-$] - Din fr. @affluénce@, lat. @affluentia@.','AFLUÉNŢĂ s.f. Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundenţă, belşug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia.',0,1030345200,1030345200,0),(1216,2,1,'aflux',5579,'@AFLÚX@, $afluxuri$, s.n. @1.@ Afluenţă. @2.@ Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. - Din fr. @afflux@, lat. @affluxus@.','AFLÚX, afluxuri, s.n. 1. Afluenţă. 2. Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. – Din fr. afflux, lat. affluxus.',0,1030345200,1189656112,0),(1217,2,1,'afocal',1279,'@AFOCÁL, -Ă@, $afocli, -e$, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, aşezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. - Din fr. @afocal@.','AFOCÁL, -Ă, afocli, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, aşezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal.',0,1030345200,1097768620,0),(1218,2,1,'afon',8523,'@AFÓN, -Ă@, $afoni, -e$, adj., s.m. şi f. @1.@ (Persoană) care suferă de afonie. ** (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. @2.@ (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. - Din fr. @aphone@.','AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.',0,1030345200,1189656112,0),(1219,2,1,'afonie',2248,'@AFONÍE@ s.f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. - Din fr. @aphonie@.','AFONÍE s.f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie.',0,1030345200,1030345200,0),(1220,2,1,'afonizare',342,'@AFONIZÁRE@ s.f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). - Din @afon@.','AFONIZÁRE s.f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.',0,1030345200,1189656112,0),(477357,471,21,'monoindustrie',131,'@MONOINDÚSTRIE@ $s. f.$ tip de structură industrială specializată într-un singur grup de produse. (< mono^1- + industrie)','MONOINDÚSTRIE s. f. tip de structură industrială specializată într-un singur grup de produse. (< mono1- + industrie)',0,1189834611,1189834611,0),(1221,2,1,'aforism',21538,'@AFORÍSM@, $aforisme$, s.n. Cugetare enunţată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu. - Din fr. @aphorisme@, lat. @aphorismus@.','AFORÍSM, aforisme, s.n. Cugetare enunţată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus.',0,1030345200,1161683220,0),(1222,2,1,'aforistic',3432,'@AFORÍSTIC, -Ă@, $aforistici, -ce$, adj. De aforism; în formă de aforism. ** Care conţine aforisme, alcătuit din aforisme. - Din fr. @aphoristique@.','AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conţine aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique.',0,1030345200,1173114197,0),(1223,2,1,'afreta',1656,'@AFRETÁ@, $afretez$, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. - Din fr. @affréter@.','AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter.',0,1030345200,1030345200,0),(1224,2,1,'afretare',611,'@AFRETÁRE@, $afretări$, s.f. (Mar.) Acţiunea de $a afreta$; navlosire. - V. @afreta@.','AFRETÁRE, afretări, s.f. (Mar.) Acţiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta.',0,1033110000,1189656112,0),(1225,2,1,'african',1212,'@AFRICÁN, -Ă@, $africani, -e$, s.m. şi f., adj. @1.@ S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia băştinaşă a Africii. @2.@ Adj. Care aparţine Africii sau populaţiei ei, privitor la Africa sau la populaţia ei. - @Africa@ (n.pr.) + suf. $-an$. Cf. lat. %africanus%, it. %africano%, fr. %africain%.','AFRICÁN, -Ă, africani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia băştinaşă a Africii. 2. Adj. Care aparţine Africii sau populaţiei ei, privitor la Africa sau la populaţia ei. – Africa (n.pr.) + suf. -an. Cf. lat. a f r i c a n u s, it. a f r i c a n o, fr. a f r i c a i n.',0,1030345200,1030345200,0),(1226,2,1,'africanist',207,'@AFRICANÍST, -Ă@, $africanişti, -ste$, s.m. şi f. (Rar) Africanolog. - Din fr. @africaniste@.','AFRICANÍST, -Ă, africanişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Africanolog. – Din fr. africaniste.',0,1033110000,1189656112,0),(1227,2,1,'africanistică',105,'@AFRICANÍSTICĂ@ s.f. (Rar) Africanologie. - Din germ. @Afrikanistik@.','AFRICANÍSTICĂ s.f. (Rar) Africanologie. – Din germ. Afrikanistik.',0,1033110000,1189656112,0),(1228,2,1,'africanitate',1001,'@AFRICANITÁTE@ s.f. @1.@ Caracter specific (culturii) popoarelor africane. @2.@ Lumea, civilizaţia africană. - Din fr. @africanité@.','AFRICANITÁTE s.f. 1. Caracter specific (culturii) popoarelor africane. 2. Lumea, civilizaţia africană. – Din fr. africanité.',0,1033110000,1033110000,0),(1229,2,1,'africanolog',288,'@AFRICANOLÓG, -Ă@, $africanologi, -ge$, s.m. şi f. Specialist(ă) în africanologie. - Din n. pr. @Africa@.','AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s.m. şi f. Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa.',0,1030345200,1189656112,0),(1230,2,1,'africanologie',540,'@AFRICANOLOGÍE@ s.f. Disciplină care are ca obiect studiul Africii. - Din n. pr. @Africa@.','AFRICANOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul Africii. – Din n. pr. Africa.',0,1030345200,1030345200,0),(1231,3,1,'africată',1568,'@AFRICÁTĂ@, $africate$, adj., s.f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulaţie începe cu o ocluziune şi se termină printr-o constricţie; semioclusivă. - Din fr. [consonne] @affriquée@, germ. @Affrikate@.','AFRICÁTĂ, africate, adj., s.f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulaţie începe cu o ocluziune şi se termină printr-o constricţie; semioclusivă. – Din fr. [consonne] affriquée, germ. Affrikate.',0,1018422000,1189656112,0),(477356,471,21,'monoideist',153,'@MONOIDEÍST, -Ă@ $adj.$ care insistă asupra monoideismului unor stări de conştiinţă. (< fr. $monoïdéiste$)','MONOIDEÍST, -Ă adj. care insistă asupra monoideismului unor stări de conştiinţă. (< fr. monoïdéiste)',0,1189834611,1189834611,0),(1232,2,1,'afrikaans',950,'@AFRIKÁANS@ subst. Dialect al limbii olandeze vorbit de urmaşii burilor în Republica Africa de Sud. [Pr.: $africáns$] - Din engl. @Afrikaans@, fr. @afrikaans@.','AFRIKÁANS subst. Dialect al limbii olandeze vorbit de urmaşii burilor în Republica Africa de Sud. [Pr.: africáns] – Din engl. Afrikaans, fr. afrikaans.',0,1030345200,1106331191,0),(1233,2,1,'afrikander',218,'@AFRIKÁNDER@, $afrikanderi$, s.m. (Rar) Bur. - Din engl. @Afrikander@.','AFRIKÁNDER, afrikanderi, s.m. (Rar) Bur. – Din engl. Afrikander.',0,1033110000,1189656112,0),(1234,6,1,'afro',1517,'@ÁFRO @adj. invar., adv. (Cu părul capului) foarte încreţit. - Din fr. @afro@, engl. @Afro.@','ÁFRO adj. invar., adv. (Cu părul capului) foarte încreţit. – Din fr. afro, engl. Afro.',0,1022223600,1022223600,0),(1235,2,1,'afroasiatic',1122,'@AFRO-ASIÁTIC, -Ă@, $afro-asiatici, -ce$, adj. Care este comun (din punct de vedere politic) Africii şi Asiei, privitor la Asia şi la Africa. [Pr.: $-si-a-$] - Din fr. @afro-asiatique@.','AFRO-ASIÁTIC, -Ă, afro-asiatici, -ce, adj. Care este comun (din punct de vedere politic) Africii şi Asiei, privitor la Asia şi la Africa. [Pr.: -si-a-] – Din fr. afro-asiatique.',0,1030345200,1030345200,0),(1236,2,1,'afrodiziac',7946,'@AFRODIZIÁC, -Ă@, $afrodiziaci, -ce$, adj., s.n. (Substanţă) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: $-zi-ac$] - Din fr. @aphrodisiaque@.','AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s.n. (Substanţă) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque.',0,1030345200,1030345200,0),(1237,2,1,'afront',7017,'@AFRÓNT@, $afronturi$, s.n. Insultă, jignire, ofensă, adusă cuiva în public. - Din fr. @affront@.','AFRÓNT, afronturi, s.n. Insultă, jignire, ofensă, adusă cuiva în public. – Din fr. affront.',0,1030345200,1030345200,0),(1238,2,1,'afronta',4730,'@AFRONTÁ@, $afrónt$, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta. [Var.: @afruntá@ vb. I] - Din fr. @affronter@ (după $înfrunta$).','AFRONTÁ, afrónt, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta. [Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).',0,1030345200,1189656112,0),(1239,2,1,'afrontare',911,'@AFRONTÁRE@ s.f. (Med.) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia. [Var.: @afruntáre@ s.f.] - Cf. %afronta%.','AFRONTÁRE s.f. (Med.) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia. [Var.: afruntáre s.f.] – Cf. a f r o n t a.',0,1030345200,1030345200,0),(1240,1,1,'afrunta',435,'@AFRUNTÁ@, vb. I. v. @afronta@.','AFRUNTÁ, vb. I. v. afronta.',0,1037779200,1189656112,0),(1241,1,1,'afruntare',212,'@AFRUNTÁRE@ s.f. v. @afrontare@.','AFRUNTÁRE s.f. v. afrontare.',0,1037779200,1189656112,0),(1242,2,1,'aftă',4493,'@ÁFTĂ@, $afte$, s.f. Băşicuţă plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui şi care, prin spargere, lasă în loc o mică ulceraţie. - Din fr. @aphte@, lat. @aphtae@.','ÁFTĂ, afte, s.f. Băşicuţă plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui şi care, prin spargere, lasă în loc o mică ulceraţie. – Din fr. aphte, lat. aphtae.',0,1030345200,1030345200,0),(1243,2,1,'aftoasă',2804,'@AFTOÁSĂ@ adj. (În sintagma) $Febră aftoasă$ = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă şi omului, care se manifestă prin stare febrilă şi prin erupţii (afte) localizate pe mucoasa bucală şi uneori pe diverse regiuni cutanate. - Din fr. @aphteuse@.','AFTOÁSĂ adj. (În sintagma) Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă şi omului, care se manifestă prin stare febrilă şi prin erupţii (afte) localizate pe mucoasa bucală şi uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse.',0,1030345200,1030345200,0),(1244,2,1,'aftoid',205,'@AFTOÍD, -Ă@, $aftoizi, -de$, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. - Din fr. @aphtoïde@.','AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.',0,1033110000,1189656112,0),(1245,2,1,'aftor',359,'@AFTÓR@ s.m. v. @actor@.','AFTÓR s.m. v. actor.',0,1030345200,1189656112,0),(477355,471,21,'monoideism',1049,'@MONOIDEÍSM@ $s. n.$ predominare a unei idei fixe. (< fr. $monoïdéisme$)','MONOIDEÍSM s. n. predominare a unei idei fixe. (< fr. monoïdéisme)',0,1189834611,1189834611,0),(1246,9,1,'afum',760,'@AFÚM@ s.n. (Rar) Miros caracteristic al afumăturilor. - Din @afuma@ (derivat regresiv).','AFÚM s.n. (Rar) Miros caracteristic al afumăturilor. – Din afuma (derivat regresiv).',0,1016179200,1016179200,0),(1247,2,1,'afuma',4829,'@AFUMÁ@, $afúm$, vb. I. @1.@ Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. @2.@ Tranz. A umple cu fum un spaţiu închis pentru a distruge sau a alunga vietăţile dinăuntru. ** Intranz. A scoate fum. $Soba afumă$. @3.@ Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ** Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricaţie. @4.@ Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). @5.@ Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta uşor; a se ameţi. - Lat. @affumare@ ($= adfumare$).','AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spaţiu închis pentru a distruge sau a alunga vietăţile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricaţie. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta uşor; a se ameţi. – Lat. affumare (= adfumare).',0,1030345200,1030345200,0),(1248,2,1,'afumare',295,'@AFUMÁRE@, $afumări$, s.f. Acţiunea de $ a (se) afuma$. - V. @afuma@.','AFUMÁRE, afumări, s.f. Acţiunea de a (se) afuma. – V. afuma.',0,1030345200,1189656112,0),(1249,2,1,'afumat',2894,'@AFUMÁT, -Ă@, $afumaţi, -te$, adj. @1.@ (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. @2.@ Înegrit de fum. @3.@ (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. @4.@ Fig. (Fam.) Ameţit, turmentat; beat. - V. @afuma@.','AFUMÁT, -Ă, afumaţi, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Ameţit, turmentat; beat. – V. afuma.',0,1030345200,1189656112,0),(1250,2,1,'afumătoare',1816,'@AFUMĂTOÁRE@, $afumători$, s.f. @1.@ Instalaţie rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. @2.@ Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniştirii familiei de albine când se lucrează în stup. @3.@ Afumătorie. @4.@ (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: @afumătór@ s.n.] - @Afuma@ + suf. $-ătoare$.','AFUMĂTOÁRE, afumători, s.f. 1. Instalaţie rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniştirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumătór s.n.] – Afuma + suf. -ătoare.',0,1030345200,1189656112,0),(1251,2,1,'afumător',381,'@AFUMĂTÓR@ s.n. v. @afumătoare@.','AFUMĂTÓR s.n. v. afumătoare.',0,1030345200,1189656112,0),(1252,2,1,'afumătorie',1035,'@AFUMĂTORÍE@, $afumătorii$, s.f. Instalaţie specială pentru afumarea cărnii sau a peştelui; afumătoare (@3@). - @Afumător@ + suf. $-ie$.','AFUMĂTORÍE, afumătorii, s.f. Instalaţie specială pentru afumarea cărnii sau a peştelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie.',0,1030345200,1189656112,0),(477354,471,21,'monoid',230,'@MONOÍD@ $s. m.$ (mat.) semigrup. (< fr. $monoïde$)','MONOÍD s. m. (mat.) semigrup. (< fr. monoïde)',0,1189834611,1189834611,0),(1253,2,1,'afumătură',554,'@AFUMĂTÚRĂ@, $afumături$, s.f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; $p. ext. $ carne afumată. - @Afuma@ + suf. $-ătură$.','AFUMĂTÚRĂ, afumături, s.f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură.',0,1030518000,1189656112,0),(1254,2,1,'afund',5601,'@AFÚND, -Ă@, $afunzi, -de$, adj., adv. @1.@ Adj. Adânc. ** (Substantivat, n.) Adâncime (@2@). @2.@ Adv. La o distanţă (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. * Expr. $A (se) da afund$ = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) $A dormi afund$ = a dormi profund, adânc. - @A^3@ + @fund@.','AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanţă (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ♢ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.',0,1030518000,1189656112,0),(1255,2,1,'afunda',4689,'@AFUNDÁ@, $afúnd$, vb. I. @1.@ Tranz. şi refl. A intra sau a aface să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. @2.@ Refl. A pătrunde adânc; $fig.$ a se pierde în depărtări, a dispărea. ** Fig. A se cufunda într-o acţiune. - Lat. @affundare@ (< $ad + fundum$).','AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A intra sau a aface să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acţiune. – Lat. affundare (< ad + fundum).',0,1030518000,1194531144,0),(1256,2,5,'afundare',607,'@AFUNDÁRE@, $afundări$, s.f. Acţiunea de $a (se) afunda$; cufundare. - V. @afunda@.','AFUNDÁRE, afundări, s.f. Acţiunea de a (se) afunda; cufundare. – V. afunda.',0,1033110000,1189656112,0),(1257,2,1,'afundat',1784,'@AFUNDÁT, -Ă@, $afundaţi, -te$, adj. @1.@ Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. @2.@ (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. - V. @afunda@.','AFUNDÁT, -Ă, afundaţi, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.',0,1030518000,1189656112,0),(477353,471,21,'monoic',837,'@MONÓIC, -Ă@ $adj.$ (despre plante) cu flori unisexuate mascule şi femele dispuse pe aceeaşi tulpină. (< fr. $monoïque$)','MONÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule şi femele dispuse pe aceeaşi tulpină. (< fr. monoïque)',0,1189834611,1189834611,0),(1258,2,1,'afundătură',190,'@AFUNDĂTÚRĂ@, $afundături$, s.f. (Rar) Adâncime (@2@). - @Afunda@ + suf. $-ătură$.','AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s.f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură.',0,1030518000,1189656112,0),(1259,2,1,'afundiş',221,'@AFUNDÍŞ@, $afundişuri$, s.n. (Rar) Adâncime (@2@). - @Afund@ + suf. $-iş$.','AFUNDÍŞ, afundişuri, s.n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iş.',0,1030518000,1189656112,0),(1260,2,1,'afunzime',261,'@AFUNZÍME@, $afunzimi$, s.f. (Rar) Adâncime (@1@). - @Afund@ + suf. $-ime$.','AFUNZÍME, afunzimi, s.f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime.',0,1030518000,1189656112,0),(1261,2,1,'afurca',1318,'@AFURCÁ@, $afúrc$, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanţurile cu lungime egală şi fixate într-un punct cu o cheie. - Din it. @afforcare@.','AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanţurile cu lungime egală şi fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.',0,1030518000,1030518000,0),(1262,2,1,'afurcare',139,'@AFURCÁRE@, $afurcări$, s.f. Acţiunea de $a afurca$ şi rezultatul ei. - V. @afurca@.','AFURCÁRE, afurcări, s.f. Acţiunea de a afurca şi rezultatul ei. – V. afurca.',0,1030518000,1189656112,0),(477352,471,21,'monohidrat',80,'@MONOHIDRÁT@ $s. m.$ hidrat al unei substanţe solide conţinând o singură moleculă de apă. (< fr. $monohydrate$)','MONOHIDRÁT s. m. hidrat al unei substanţe solide conţinând o singură moleculă de apă. (< fr. monohydrate)',0,1189834611,1189834611,0),(1263,2,1,'afurcă',826,'@AFÚRCĂ@, $afurci$, s.f. Ansamblu de manevre şi de cabluri folosite la afurcarea unei nave. - Din @afurca@ (derivat regresiv).','AFÚRCĂ, afurci, s.f. Ansamblu de manevre şi de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv).',0,1030518000,1189656112,0),(1264,2,1,'afurisanie',175,'@AFURISÁNIE@ s.f. v. @afurisenie@.','AFURISÁNIE s.f. v. afurisenie.',0,1030518000,1189656112,0),(1265,2,1,'afurisenie',1701,'@AFURISÉNIE@, $afurisenii$, s.f. (Bis.) Anatemă. * Loc. adv. (Fam.) $(Nici) măcar de-afurisenie$ = câtuşi de puţin; defel. [Var.: @afurisánie@ s.f.] - @Afurisi@ + suf. $-enie$ (după sl. $zaklin, -anie$).','AFURISÉNIE, afurisenii, s.f. (Bis.) Anatemă. ♢ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuşi de puţin; defel. [Var.: afurisánie s.f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie).',0,1030518000,1189656112,0),(477351,471,21,'monohibridism',25,'@MONOHIBRIDÍSM@ $s. n.$ monohibridare. (< fr. $monohybridisme$)','MONOHIBRIDÍSM s. n. monohibridare. (< fr. monohybridisme)',0,1189834611,1189834611,0),(1266,2,1,'afurisi',3999,'@AFURISÍ@, $afurisesc$, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ** Refl. A se jura. - Din sl. @aforisati@.','AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati.',0,1030518000,1189656112,0),(1267,2,1,'afurisit',4868,'@AFURISÍT, -Ă@, $afurisiţi, -te$, s.m. şi f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ** (Fam.) (Copil) ştrengar, poznaş. - V. @afurisi@.','AFURISÍT, -Ă, afurisiţi, -te, s.m. şi f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ştrengar, poznaş. – V. afurisi.',0,1030518000,1189656112,0),(1268,2,1,'afuzali',3099,'@AFUZALÍ@ subst. Soi de viţă de vie originar din Asia Mică, cu ciorchini grei până la 2 kg şi boabe mari, de culoare galbenă-verzuie şi miez cărnos. - Din n. pr. tc. @Afuz-Ali@.','AFUZALÍ subst. Soi de viţă de vie originar din Asia Mică, cu ciorchini grei până la 2 kg şi boabe mari, de culoare galbenă-verzuie şi miez cărnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali.',0,1030518000,1030518000,0),(1269,2,1,'aga',8812,'@AGÁ@ s.f. v. @agă@.','AGÁ s.f. v. agă.',0,1030518000,1211122731,0),(1270,2,1,'agabaritic',1772,'@AGABARÍTIC, -Ă@, $agabaritici, -ce$, adj. Care depăşeşte un gabarit standard. - @A-@ + @gabaritic@.','AGABARÍTIC, -Ă, agabaritici, -ce, adj. Care depăşeşte un gabarit standard. – A- + gabaritic.',0,1033110000,1189656112,0),(477350,471,21,'monohibrida',191,'@MONOHIBRIDÁ@ $vb. tr.$ a încrucişa doi genitori din aceeaşi specie care diferă printr-un singur caracter ereditar. (< fr. $monohybrider$)','MONOHIBRIDÁ vb. tr. a încrucişa doi genitori din aceeaşi specie care diferă printr-un singur caracter ereditar. (< fr. monohybrider)',0,1189834611,1189834611,0),(1271,2,1,'agalactie',2133,'@AGALACTÍE@ s.f. Absenţă a secreţiei lactate la femeia care a născut. * $Agalactie contagioasă$ = boală epizootică a oilor şi a caprelor, provocată de un microb, care are drept consecinţă lipsa laptelui la animalele bolnave; răsfug alb. - Din fr. @agalactie@.','AGALACTÍE s.f. Absenţă a secreţiei lactate la femeia care a născut. ♢ Agalactie contagioasă = boală epizootică a oilor şi a caprelor, provocată de un microb, care are drept consecinţă lipsa laptelui la animalele bolnave; răsfug alb. – Din fr. agalactie.',0,1030518000,1189656112,0),(1272,2,1,'agale',5039,'@AGÁLE@ adv. Fără grabă; domol. - Din ngr. @agália@.','AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.',0,1030518000,1189656112,0),(1273,2,1,'agapă',6707,'@AGÁPĂ@, $agape$, s.f. @1.@ Ospăţ cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. @2.@ Masă comună frăţească la vechii creştini. - Din fr., lat. @agape@.','AGÁPĂ, agape, s.f. 1. Ospăţ cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frăţească la vechii creştini. – Din fr., lat. agape.',0,1030518000,1177523304,0),(1274,2,1,'agaragar',896,'@AGAR-AGÁR@ subst. Substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge marine, care se întrebuinţează în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, textilă etc.; geloză. - Din fr. @agar-agar@, germ. @Agar-Agar@.','AGAR-AGÁR subst. Substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge marine, care se întrebuinţează în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, textilă etc.; geloză. – Din fr. agar-agar, germ. Agar-Agar.',0,1030518000,1189656112,0),(1275,2,1,'agarean',711,'@AGAREÁN@, $agareni$, s.m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: @agarineán@ s.m.] - Din sl. @agarĕaninŭ@.','AGAREÁN, agareni, s.m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: agarineán s.m.] – Din sl. agarĕaninŭ.',0,1030604400,1030604400,0),(1276,2,1,'agaricacee',707,'@AGARICACÉE@ s.f. (La pl.) Familie de ciuperci cu picior şi pălărie prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele; (şi la sg.) ciupercă din această familie. - Din fr. @agaricacées@.','AGARICACÉE s.f. (La pl.) Familie de ciuperci cu picior şi pălărie prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele; (şi la sg.) ciupercă din această familie. – Din fr. agaricacées.',0,1030604400,1030604400,0),(1277,2,1,'agarinean',237,'@AGARINEÁN@ s.m. v. @agarean@.','AGARINEÁN s.m. v. agarean.',0,1030604400,1189656112,0),(1278,2,1,'agasa',8676,'@AGASÁ@, $agasez$ vb. I. Tranz. A irita, a enerva, a plictisi cu insistenţele; a exaspera. - Din fr. @agacer@.','AGASÁ, agasez vb. I. Tranz. A irita, a enerva, a plictisi cu insistenţele; a exaspera. – Din fr. agacer.',0,1030604400,1030604400,0),(1279,2,1,'agasant',6511,'@AGASÁNT, -Ă@, $agasanţi, -te$, adj. Enervant; iritant. - Din fr. @agaçant@.','AGASÁNT, -Ă, agasanţi, -te, adj. Enervant; iritant. – Din fr. agaçant.',0,1030604400,1030604400,0),(1280,2,1,'agasare',770,'@AGASÁRE@, $agasări$, s.f. Acţiunea de $a agasa$ şi rezultatul ei. - V. @agasa@.','AGASÁRE, agasări, s.f. Acţiunea de a agasa şi rezultatul ei. – V. agasa.',0,1033110000,1189656112,0),(477349,471,21,'monohibrid',52,'@MONOHIBRÍD, -Ă@ $adj., s. m.$ (organism) rezultat prin monohibridare. (< fr. $monohybride$)','MONOHIBRÍD, -Ă adj., s. m. (organism) rezultat prin monohibridare. (< fr. monohybride)',0,1189834611,1189834611,0),(1281,2,1,'agasat',2874,'@AGASÁT, -Ă@, $agasaţi, -te$, adj. (Despre oameni) Iritat, enervat. - V. @agasa@.','AGASÁT, -Ă, agasaţi, -te, adj. (Despre oameni) Iritat, enervat. – V. agasa.',0,1033110000,1189656112,0),(1282,2,1,'agat',6007,'@AGÁT@, $agate$, s.n. @1.@ Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semipreţioasă. @2.@ (În forma $agată$) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: @agátă@ s.f.] - Din fr. @agate@.','AGÁT, agate, s.n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semipreţioasă. 2. (În forma agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: agátă s.f.] – Din fr. agate.',0,1030604400,1189656112,0),(1283,2,1,'agată',4567,'@AGÁTĂ@ s.f. v. @agat@.','AGÁTĂ s.f. v. agat.',0,1030604400,1189656112,0),(1284,2,1,'agatârşi',926,'@AGATẤRŞI@ s.m. pl. Populaţie scitică, amintită de Herodot ca locuind în secolul al VI-lea î. Hr. în regiunea cursului mijlociu al Mureşului. - Din lat. @Agathyrsi@, fr. @Agathyrses@.','AGATẤRŞI s.m. pl. Populaţie scitică, amintită de Herodot ca locuind în secolul al VI-lea î. Hr. în regiunea cursului mijlociu al Mureşului. – Din lat. Agathyrsi, fr. Agathyrses.',0,1030604400,1117011095,0),(1285,2,1,'agavă',6165,'@AGÁVĂ@, $agave$, s.f. Nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi până la 2 m, late şi groase, cu spini pe margini, originare din America ($Agave$); din fibrele frunzelor uneia dintre specii ($Agave americana$) se fac frânghii şi diferite ţesături. - Din fr. @agave@.','AGÁVĂ, agave, s.f. Nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi până la 2 m, late şi groase, cu spini pe margini, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac frânghii şi diferite ţesături. – Din fr. agave.',0,1030604400,1030604400,0),(1286,2,1,'agă',8078,'@ÁGĂ@, $agi$ s.m. (Înv.) @1.@ Ofiţer (comandant) din armata otomană. @2.@ Titlu dat comandantului pedeştrilor însărcinaţi cu paza oraşului de reşedinţă, iar ulterior şefului agiei. @3.@ Persoană care avea titlul de agă (@1, 2@). [Var.: @agá, agale@ s.f.] - Din tc. @ağa@.','ÁGĂ, agi s.m. (Înv.) 1. Ofiţer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeştrilor însărcinaţi cu paza oraşului de reşedinţă, iar ulterior şefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s.f.] – Din tc. ağa.',0,1030604400,1030604400,0),(1287,2,1,'agărlâc',301,'@AGĂRLẤC@, $agărlâcuri$, s.n. (Înv.) Calabalâc. - Din tc. @ağırlık@ \"greutate\".','AGĂRLẤC, agărlâcuri, s.n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”.',0,1030604400,1189656112,0),(477348,471,21,'monogranular',16,'@MONOGRANULÁR, -Ă@ $adj.$ format din granule de aceeaşi mărime. (< fr. $monogranulaire$)','MONOGRANULÁR, -Ă adj. format din granule de aceeaşi mărime. (< fr. monogranulaire)',0,1189834611,1189834611,0),(1288,2,1,'agăţa',10221,'@AGĂŢÁ@, $agắţ$, vb. I. @1.@ Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ** A prinde fără voie o ţesătură într-un obiect ascuţit, care o găureşte sau o rupe. ** Refl. (Despre ţesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuţit. * (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). @2.@ Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; $fig.$ a se crampona. [Var.: @acăţá@ vb. I] - Lat. @*accaptiare@ (< $captiare$ \"a prinde\").','AGĂŢÁ, agắţ, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o ţesătură într-un obiect ascuţit, care o găureşte sau o rupe. ♦ Refl. (Despre ţesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuţit. ♢ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăţá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).',0,1030604400,1030604400,0),(1289,2,1,'agăţare',1024,'@AGĂŢÁRE@ s.f. Acţiunea de $a (se) agăţa$. [Var.: @acăţáre@ s.f.]. - V. @agăţa@.','AGĂŢÁRE s.f. Acţiunea de a (se) agăţa. [Var.: acăţáre s.f.]. – V. agăţa.',0,1030604400,1189656112,0),(1290,2,1,'agăţat',1725,'@AGĂŢÁT, -Ă@, $agăţaţi, -te$, adj. @1.@ Atârnat, spânzurat^2, suspendat. @2.@ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuţit care găureşte, deşiră, rupe o ţesătură. ** Rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascuţit. [Var.: @acăţát, -ă@ adj.] - V. @agăţa@.','AGĂŢÁT, -Ă, agăţaţi, -te, adj. 1. Atârnat, spânzurat2, suspendat. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuţit care găureşte, deşiră, rupe o ţesătură. ♦ Rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascuţit. [Var.: acăţát, -ă adj.] – V. agăţa.',0,1033110000,1189656112,0),(1291,2,1,'agăţător',4397,'@AGĂŢĂTÓR, -OÁRE@, $agăţători, -oare$, adj. s.f. @I.@ Adj. Care (se) agaţă. $Plante agăţătoare$. @II.@ @1.@ s.f. Şiret sau lănţişor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. @2.@ (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte şi câte două înapoi, care le permit să se agaţe cu uşurinţă de copaci. [Var.: @acăţătór, -oáre@ adj.] - @Agăţa@ + suf. $-ător$.','AGĂŢĂTÓR, -OÁRE, agăţători, -oare, adj. s.f. I. Adj. Care (se) agaţă. Plante agăţătoare. II. 1. s.f. Şiret sau lănţişor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte şi câte două înapoi, care le permit să se agaţe cu uşurinţă de copaci. [Var.: acăţătór, -oáre adj.] – Agăţa + suf. -ător.',0,1030604400,1189656112,0),(1292,2,1,'agănău',678,'@AGĂNẮU@ s.n. (Reg.) Un fel de horă jucată de bărbaţi; melodie după care se execută această horă. - Et. nec.','AGĂNẮU s.n. (Reg.) Un fel de horă jucată de bărbaţi; melodie după care se execută această horă. – Et. nec.',0,1030604400,1111073484,0),(1293,2,1,'ageamiu',5614,'@AGEAMÍU, -ÍE@, $ageamii$, adj., s.m. şi f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. - Din tc. @acemi@.','AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s.m. şi f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.',0,1030604400,1223408566,0),(1294,2,1,'agendă',5318,'@AGÉNDĂ@, $agende$, s.f. @1.@ Carnet cu foi ca de calendar, în care se notează lucrările care urmează să fie făcute la anumite date. @2.@ Ordine de zi. - Din fr., lat. @agenda@.','AGÉNDĂ, agende, s.f. 1. Carnet cu foi ca de calendar, în care se notează lucrările care urmează să fie făcute la anumite date. 2. Ordine de zi. – Din fr., lat. agenda.',0,1030604400,1194715123,0),(1295,2,1,'agenezie',1838,'@AGENEZÍE@ s.f. @1.@ Dezvoltare insuficientă sau nedezvoltare a unui organ sau a unui ţesut în perioada embrionară. @2.@ Incapacitate de a procrea; sterilitate. - Din fr. @agénésie@.','AGENEZÍE s.f. 1. Dezvoltare insuficientă sau nedezvoltare a unui organ sau a unui ţesut în perioada embrionară. 2. Incapacitate de a procrea; sterilitate. – Din fr. agénésie.',0,1030604400,1092374042,0),(1296,2,1,'agent',11696,'@AGÉNT, -Ă@, $agenţi, -te$, s.m. şi f. @1.@ S.m. şi f. Reprezentant (oficial) al unei instituţii, al unei organizaţii, al unui stat etc., care îndeplineşte anumite însărcinări. $Agent diplomatic. Agent de transmisiuni. Agent provocator. Agent secret.$ @2.@ S.m. Factor activ, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. $Agenţi atmosferici$. * $Agenţi geografici$ = factori fizici sau biologici care, prin acţiunea lor, produc transformări continue în învelişul geografic. $Agent corosiv$ v. $corosiv$. @3.@ S.m. (Biol; în sintagma) $Agent patogen$ = microorganism capabil să pătrundă şi să se înmulţească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice. @4.@ S.m. (Lingv.; în sintagma) $Nume de agent$ = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acţiunii unui verb. [Var.: (înv.) @aghént@ s.m.] - Din fr. @agent@, lat. @agens, -ntis@, rus. @aghent@.','AGÉNT, -Ă, agenţi, -te, s.m. şi f. 1. S.m. şi f. Reprezentant (oficial) al unei instituţii, al unei organizaţii, al unui stat etc., care îndeplineşte anumite însărcinări. Agent diplomatic. Agent de transmisiuni. Agent provocator. Agent secret. 2. S.m. Factor activ, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenţi atmosferici. ♢ Agenţi geografici = factori fizici sau biologici care, prin acţiunea lor, produc transformări continue în învelişul geografic. Agent corosiv v. corosiv. 3. S.m. (Biol; în sintagma) Agent patogen = microorganism capabil să pătrundă şi să se înmulţească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice. 4. S.m. (Lingv.; în sintagma) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acţiunii unui verb. [Var.: (înv.) aghént s.m.] – Din fr. agent, lat. agens, -ntis, rus. aghent.',0,1030604400,1189656112,0),(1297,2,1,'agentură',4238,'@AGENTÚRĂ@, $agenturi$, s.f. @1.@ Casă de afaceri, în ţările capitaliste, condusă de un agent (@1@); totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă; agenţie. @2.@ Grupare aflată în slujba intereselor unui stat străin sau a unor cercuri financiare ori politice străine, care înteprinde acţiuni de spionaj şi urmăreşte subordonarea economico-politică a statului în care acţionează. - Din germ. @Agentur@.','AGENTÚRĂ, agenturi, s.f. 1. Casă de afaceri, în ţările capitaliste, condusă de un agent (1); totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă; agenţie. 2. Grupare aflată în slujba intereselor unui stat străin sau a unor cercuri financiare ori politice străine, care înteprinde acţiuni de spionaj şi urmăreşte subordonarea economico-politică a statului în care acţionează. – Din germ. Agentur.',0,1030604400,1030604400,0),(1298,2,1,'agenţie',7047,'@AGENŢÍE@, $agenţii$, s.f. @1.@ Reprezentanţă, filială sau sucursală a unei întreprinderi sau instituţii situate în alt punct decât acela în care se află sediul principal. @2.@ (În sintagma) $Agenţie telegrafică$ (sau $de presă$) = instituţie care culege informaţii din toate domeniile de activitate, furnizându-le presei sau televiziunii. @3.@ Reprezentanţă diplomatică; misiune condusă de un agent diplomatic. * $Agenţie economică$ = reprezentanţă a unei ţări într-o ţară străină, care efectuează operaţii economice internaţionale. @4.@ (În sintagma) $Agenţie de bilete$ = birou unde se vând cu anticipaţie bilete pentru spectacole, concerte etc. $Agenţie de voiaj$ = birou unde se vând cu anticipaţie bilete de călătorie (pentru distanţe mai lungi). [Var.: (înv.) @aghenţíe@ s.f.] - Din it. @agenzia@.','AGENŢÍE, agenţii, s.f. 1. Reprezentanţă, filială sau sucursală a unei întreprinderi sau instituţii situate în alt punct decât acela în care se află sediul principal. 2. (În sintagma) Agenţie telegrafică (sau de presă) = instituţie care culege informaţii din toate domeniile de activitate, furnizându-le presei sau televiziunii. 3. Reprezentanţă diplomatică; misiune condusă de un agent diplomatic. ♢ Agenţie economică = reprezentanţă a unei ţări într-o ţară străină, care efectuează operaţii economice internaţionale. 4. (În sintagma) Agenţie de bilete = birou unde se vând cu anticipaţie bilete pentru spectacole, concerte etc. Agenţie de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie bilete de călătorie (pentru distanţe mai lungi). [Var.: (înv.) aghenţíe s.f.] – Din it. agenzia.',0,1030690800,1030690800,0),(1299,2,1,'ager',10386,'@ÁGER, -Ă@, $ageri, -e$, adj. @1.@ Iute în mişcări; sprinten. @2.@ Isteţ, deştept. ** (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. @3.@ (Înv.; despre obiecte) Tăios, ascuţit. - Lat. @agilis@.','ÁGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mişcări; sprinten. 2. Isteţ, deştept. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (Înv.; despre obiecte) Tăios, ascuţit. – Lat. agilis.',0,1030690800,1189656112,0),(1300,2,1,'ageri',1483,'@AGERÍ@, $ageresc$, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. - Din @ager@.','AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.',0,1030690800,1189656112,0),(1301,2,1,'agerime',1740,'@AGERÍME@ s.f. Calitatea de a fi ager. - @Ager@ + suf. $-ime$.','AGERÍME s.f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.',0,1030690800,1189656112,0),(1302,2,1,'agest',1882,'@AGÉST@ s.n. (Reg.) Îngrămădire de buşteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc buşteni, crengi etc. aduse de ape. - Lat. @aggestum@, \"intăritură, fortificaţie\".','AGÉST s.n. (Reg.) Îngrămădire de buşteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc buşteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum, „intăritură, fortificaţie”.',0,1030690800,1030690800,0),(1303,2,1,'agesti',2055,'@AGESTÍ@, $agestesc$, vb. IV. (Reg.) @1.@ Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind buşteni, crengi etc. la o cotitură a ei. @2.@ Refl. (Despre buşteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ** Fig. (Despre oameni) A se pripăşi, a se aciua. - Din @agest@.','AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind buşteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre buşteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăşi, a se aciua. – Din agest.',0,1030690800,1189656112,0),(1304,2,1,'agestru',520,'@AGÉSTRU@, $agestre$, s.n. Con de dejecţie. - Din fr. @agestre@.','AGÉSTRU, agestre, s.n. Con de dejecţie. – Din fr. agestre.',0,1030690800,1030690800,0),(1305,2,1,'agfacolor',1529,'@AGFACOLÓR@ adj. (În sintagma) $Procedeu agfacolor$ = procedeu de obţinere a imaginii colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile la culorile primare sau la cele fundamentale, utilizat în fotografie şi cinematografie. - Din germ. @Agfakolor@.','AGFACOLÓR adj. (În sintagma) Procedeu agfacolor = procedeu de obţinere a imaginii colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile la culorile primare sau la cele fundamentale, utilizat în fotografie şi cinematografie. – Din germ. Agfakolor.',0,1030690800,1203526559,0),(1306,2,1,'agheasmatar',2511,'@AGHEASMATÁR@, $agheasmatare$, s.n. @1.@ Vas liturgic de metal în care se ţine agheasma. @2.@ Clădire vecină cu o biserică, destinată sfinţirii agheasmei. @3.@ Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii şi în alte împrejurări. - Din ngr. @aghiasmatárion@.','AGHEASMATÁR, agheasmatare, s.n. 1. Vas liturgic de metal în care se ţine agheasma. 2. Clădire vecină cu o biserică, destinată sfinţirii agheasmei. 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii şi în alte împrejurări. – Din ngr. aghiasmatárion.',0,1030690800,1030690800,0),(1307,2,1,'agheasmă',4431,'@AGHEÁSMĂ@ s.f. (În religia creştină) Apă sfinţită. ** (Glumeţ) Rachiu. [Var.: @aiásmă@ s.f.] - Din sl. @agiazma@.','AGHEÁSMĂ s.f. (În religia creştină) Apă sfinţită. ♦ (Glumeţ) Rachiu. [Var.: aiásmă s.f.] – Din sl. agiazma.',0,1030690800,1030690800,0),(1308,2,1,'aghent',193,'@AGHÉNT@ s.m. v. @agent@.','AGHÉNT s.m. v. agent.',0,1030690800,1189656112,0),(477347,471,21,'monogramă',1268,'@MONOGRÁMĂ@ $s. f.$ semn scris, gravat etc. prin reunirea unor iniţiale ale numelui cuiva. (< fr. $monogramme$)','MONOGRÁMĂ s. f. semn scris, gravat etc. prin reunirea unor iniţiale ale numelui cuiva. (< fr. monogramme)',0,1189834611,1189834611,0),(1309,2,1,'aghenţie',103,'@AGHENŢÍE@ s.f. v. @agenţie@.','AGHENŢÍE s.f. v. agenţie.',0,1030690800,1189656112,0),(1310,2,1,'aghesmui',1068,'@AGHESMUÍ@, $agheismuiesc$, vb. IV. @1.@ Tranz. A stropi cu agheasmă. @2.@ Tranz. şi refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. @3.@ Tranz. Fig. (Reg.) A bate pe cineva. - @Agheasmă@ + suf. $-ui$.','AGHESMUÍ, agheismuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. şi refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate pe cineva. – Agheasmă + suf. -ui.',0,1031036400,1189656112,0),(1311,2,1,'aghesmuire',141,'@AGHESMUÍRE@, $aghesmuiri$, s.f. Acţiunea de $a (se) aghesmui$. [Pr.: $-mu-i-$] - V. @aghesmui@.','AGHESMUÍRE, aghesmuiri, s.f. Acţiunea de a (se) aghesmui. [Pr.: -mu-i-] – V. aghesmui.',0,1031036400,1189656112,0),(1312,2,1,'aghesmuit',352,'@AGHESMUÍT, -Ă@, $aghesmuiţi, -te$, adj. @1.@ Stropit cu agheasmă. @2.@ Fig. (Reg.) Beat. - V. @aghesmui@.','AGHESMUÍT, -Ă, aghesmuiţi, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Reg.) Beat. – V. aghesmui.',0,1031036400,1189656112,0),(1313,2,1,'aghios',2881,'@AGHIÓS@, $aghioase$, s.n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele \"aghios, aghios\" (sfinte, sfinte). * Expr. $A trage (la) aghioase$ = a) a cânta monoton şi tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: $-ghi-os$] - Din ngr. @ághios@.','AGHIÓS, aghioase, s.n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ♢ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton şi tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Din ngr. ághios.',0,1031036400,1031036400,0),(1314,2,1,'aghiotant',4072,'@AGHIOTÁNT@, $aghiotanţi$, s.m. Ofiţer ataşat unui comandament sau unui şef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuţii similare unui secretar; adjutant.[Pr.: $-ghi-o-$] - Cf. rus. %adiutant%.','AGHIOTÁNT, aghiotanţi, s.m. Ofiţer ataşat unui comandament sau unui şef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuţii similare unui secretar; adjutant.[Pr.: -ghi-o-] – Cf. rus. a d i u t a n t.',0,1031036400,1189656112,0),(1315,2,1,'aghiuţă',1585,'@AGHIÚŢĂ@ s.m. (Fam. şi glumeţ) Drac. [Pr.: $-ghi-u-$] - Cf. ngr. %ághios% \"sfânt\".','AGHIÚŢĂ s.m. (Fam. şi glumeţ) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. á g h i o s „sfânt”.',0,1031036400,1189656112,0),(1316,2,1,'agie',3650,'@AGÍE@, $agii$, s.f. Organ administrativ din sec. XVIII - XIX în Ţara Românească şi în Moldova, însărcinat cu menţinerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcţionarilor din această instituţie. - @Agă@ + suf. $-ie$.','AGÍE, agii, s.f. Organ administrativ din sec. XVIII – XIX în Ţara Românească şi în Moldova, însărcinat cu menţinerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcţionarilor din această instituţie. – Agă + suf. -ie.',0,1031036400,1189656112,0),(477346,471,21,'monografist',157,'@MONOGRAFÍST, -Ă@ $s. m. f.$ autor de monografii; monograf. (< it. $monografista$)','MONOGRAFÍST, -Ă s. m. f. autor de monografii; monograf. (< it. monografista)',0,1189834611,1189834611,0),(1317,2,1,'agil',6155,'@AGÍL, -Ă@, $agili, -e$, adj. Care se mişcă uşor şi repede; suplu, vioi, sprinten. ** Îndemânatic, dibaci. - Din fr. @agile@, lat. @agilis@.','AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mişcă uşor şi repede; suplu, vioi, sprinten. ♦ Îndemânatic, dibaci. – Din fr. agile, lat. agilis.',0,1031036400,1188715850,0),(1318,2,1,'agilitate',2244,'@AGILITÁTE@ s.f. Uşurinţă în mişcări; supleţe, sprinteneală, vioiciune. ** Îndemânare. - Din fr. @agilité@, lat. @agilitas, -atis@.','AGILITÁTE s.f. Uşurinţă în mişcări; supleţe, sprinteneală, vioiciune. ♦ Îndemânare. – Din fr. agilité, lat. agilitas, -atis.',0,1031036400,1031036400,0),(1319,2,1,'agio',2131,'@ÁGIO@, $agiuri$, s.n. Diferenţă cu care preţul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depăşeşte valoarea nominală a acesteia. ** Supraprofit rezultat din speculaţii cu semne monetare sau hârtii de valoare. [Pr.: $-gi-o$] - Din it. @aggio@, fr. @agio@.','ÁGIO, agiuri, s.n. Diferenţă cu care preţul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depăşeşte valoarea nominală a acesteia. ♦ Supraprofit rezultat din speculaţii cu semne monetare sau hârtii de valoare. [Pr.: -gi-o] – Din it. aggio, fr. agio.',0,1031036400,1031036400,0),(1320,2,1,'agiota',967,'@AGIOTÁ@, $agiotez$, vb. I. Intranz. A face speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preţ este variabil. [Pr.: $-gi-o-$] - Din fr. @agioter@.','AGIOTÁ, agiotez, vb. I. Intranz. A face speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preţ este variabil. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. agioter.',0,1031036400,1031036400,0),(1321,2,1,'agiotaj',1122,'@AGIOTÁJ@, $agiotaje$, s.n. Speculă cu semne monetare sau cu hârtii de valoare în vederea obţinerii unui câştig. [Pr.: $-gi-o-$] - Din fr. @agiotage@.','AGIOTÁJ, agiotaje, s.n. Speculă cu semne monetare sau cu hârtii de valoare în vederea obţinerii unui câştig. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. agiotage.',0,1031122800,1180521623,0),(1322,2,1,'agita',7221,'@AGITÁ@, $agít$, vb. I. @1.@ Tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ** Tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într-un vas). @2.@ Refl. (Fam.) A se manifesta prin mişcări grăbite şi dezordonate, sub impulsul unor enervări. @3.@ Tranz. şi refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. @4.@ Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a aţâţa, a răzvrăti. - Din fr. @agiter@, lat. @agitare@.','AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mişcări grăbite şi dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. Tranz. şi refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a aţâţa, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.',0,1031122800,1109351680,0),(1323,2,1,'agitare',461,'@AGITÁRE@, $agitări$, s.f. Acţiunea de $a (se) agita$. - V. @agita@.','AGITÁRE, agitări, s.f. Acţiunea de a (se) agita. – V. agita.',0,1031122800,1189656112,0),(1324,2,1,'agitat',4862,'@AGITÁT, -Ă@, $agitaţi, -te$, adj. (Despre oameni şi animale) Care se mişcă încoace şi încolo; care se agită. ** Fig. Tulburat, neastâmpărat, neliniştit. ** Fig. (Despre un interval de timp, o viaţă etc.) Bogat în evenimente; frământat, tumultuos. - V. @agita@.','AGITÁT, -Ă, agitaţi, -te, adj. (Despre oameni şi animale) Care se mişcă încoace şi încolo; care se agită. ♦ Fig. Tulburat, neastâmpărat, neliniştit. ♦ Fig. (Despre un interval de timp, o viaţă etc.) Bogat în evenimente; frământat, tumultuos. – V. agita.',0,1031122800,1189656112,0),(1325,2,1,'agitator',2560,'@AGITATÓR, -OÁRE@, $agitatori, -oare$, s.m. şi f., s.n. @I.@ S.m. şi f. Persoană care face agitaţie (politică) în vederea unei acţiuni. ** Mijloc prin care se realizează agitaţia (@3@). @II.@ S.n. @1.@ (Chim.) Dispozitiv sau aparat care serveşte la amestecarea substanţelor solide sau fluide în vederea omogenizării lor. @2.@ Organ de maşină montat în rezervoarele maşinilor de stropit, de prăfuit, de împrăştiat îngrăşăminte, de semănat etc. - Din fr. @agitateur@, (@I@) şi rus. @aghitator@.','AGITATÓR, -OÁRE, agitatori, -oare, s.m. şi f., s.n. I. S.m. şi f. Persoană care face agitaţie (politică) în vederea unei acţiuni. ♦ Mijloc prin care se realizează agitaţia (3). II. S.n. 1. (Chim.) Dispozitiv sau aparat care serveşte la amestecarea substanţelor solide sau fluide în vederea omogenizării lor. 2. Organ de maşină montat în rezervoarele maşinilor de stropit, de prăfuit, de împrăştiat îngrăşăminte, de semănat etc. – Din fr. agitateur, (I) şi rus. aghitator.',0,1031122800,1031122800,0),(1326,2,1,'agitatoric',975,'@AGITATÓRIC, -Ă@, $agitatorici, -ce$, adj. Care serveşte sau se referă la agitaţie (@3@). - @Agitator@ + suf. $-ic$ (după rus. $agitatorskii$, germ. $agitatorisch$).','AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care serveşte sau se referă la agitaţie (3). – Agitator + suf. -ic (după rus. agitatorskii, germ. agitatorisch).',0,1031122800,1189656112,0),(1327,2,1,'agitaţie',6575,'@AGITÁŢIE@, $agitaţii$, s.f. @1.@ Mişcare intensă încoace şi încolo de oameni, de vehicule etc. @2.@ Stare de nelinişte excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mişcări grăbite şi dezordonate). @3.@ (Şi în sintagma $agitaţie politică$) Mijloc de înrâurire a conştiinţei publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv) @agitaţiúne@ s.f] - Din fr. @agitation@, lat. @agitatio, -onis@ (@3@) rus. @aghitaţiia@.','AGITÁŢIE, agitaţii, s.f. 1. Mişcare intensă încoace şi încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de nelinişte excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mişcări grăbite şi dezordonate). 3. (Şi în sintagma agitaţie politică) Mijloc de înrâurire a conştiinţei publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv) agitaţiúne s.f] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis (3) rus. aghitaţiia.',0,1031122800,1031122800,0),(1328,2,1,'agitaţiune',138,'@AGITAŢIÚNE@ s.f. v. @agitaţie@.','AGITAŢIÚNE s.f. v. agitaţie.',0,1031122800,1189656112,0),(1329,2,1,'aglică',2029,'@AGLÍCĂ@, $aglice$, s.f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescenţe. ($Filipendula vulgaris$). - Din bg. @aglika@, sb. @jaglika@.','AGLÍCĂ, aglice, s.f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescenţe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.',0,1031122800,1031122800,0),(1330,2,1,'aglomera',4460,'@AGLOMERÁ@, $aglomerez$, vb. I. @1.@ Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ** (Despre un loc) A deveni suprapopulat. @2.@ Tranz. (Despre unele substanţe) A uni între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material. @3.@ Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. - Din fr. @agglomérer@, lat. @agglomerare@.','AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanţe) A uni între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. – Din fr. agglomérer, lat. agglomerare.',0,1031122800,1031122800,0),(1331,2,1,'aglomerant',1987,'@AGLOMERÁNT@, $aglomeranţi$, s.m. Substanţă care are proprietatea de a uni între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material; liant. - Din fr. @agglomérant@ (influenţat semantic de $liant$).','AGLOMERÁNT, aglomeranţi, s.m. Substanţă care are proprietatea de a uni între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material; liant. – Din fr. agglomérant (influenţat semantic de liant).',0,1031122800,1189656112,0),(1332,2,1,'aglomerare',1412,'@AGLOMERÁRE@, $aglomerări$, s.f. Acţiunea de $a (se) aglomera$ şi rezultatul ei. ** (Concr.) Grup compact (şi numeros). - V. @aglomera@.','AGLOMERÁRE, aglomerări, s.f. Acţiunea de a (se) aglomera şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup compact (şi numeros). – V. aglomera.',0,1031295600,1189656112,0),(1333,2,1,'aglomerat',2890,'@AGLOMERÁT, -Ă@, $aglomeraţi, -te$, adj., s.n. @1.@ Adj. Îngrămădit, înghesuit. ** (Despre un loc, un spaţiu) Plin de oameni, de vehicule etc.; suprapopulat, ticsit. @2.@ Adj., s.n. (Material) obţinut prin aglomerare. @3.@ S.n. Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. - V. @aglomera@.','AGLOMERÁT, -Ă, aglomeraţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Îngrămădit, înghesuit. ♦ (Despre un loc, un spaţiu) Plin de oameni, de vehicule etc.; suprapopulat, ticsit. 2. Adj., s.n. (Material) obţinut prin aglomerare. 3. S.n. Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. – V. aglomera.',0,1031295600,1189656112,0),(1334,2,1,'aglomeraţie',2309,'@AGLOMERÁŢIE@, $aglomeraţii$, s.f. Îngrămădire de oameni; îmbulzeală, înghesuială, aglomerare. ** Aşezare omenească. - Din fr. @agglomération@.','AGLOMERÁŢIE, aglomeraţii, s.f. Îngrămădire de oameni; îmbulzeală, înghesuială, aglomerare. ♦ Aşezare omenească. – Din fr. agglomération.',0,1031295600,1031295600,0),(1335,2,1,'aglosie',539,'@AGLOSÍE@ s.f. Malformaţie congenitală care constă în lipsa limbii. - Din fr. @aglossie@.','AGLOSÍE s.f. Malformaţie congenitală care constă în lipsa limbii. – Din fr. aglossie.',0,1031295600,1031295600,0),(1336,2,1,'aglutina',6573,'@AGLUTINÁ@, $aglutinez$, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ** (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi şi a se precipita sub acţiunea unor substanţe. ** (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formând un singur cuvânt. - Din fr. @agglutiner@, lat. @agglutinans, -ntis@.','AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi şi a se precipita sub acţiunea unor substanţe. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formând un singur cuvânt. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis.',0,1031295600,1031295600,0),(1337,2,1,'aglutinant',3926,'@AGLUTINÁNT, -Ă@, $aglutinanţi, -te$, adj., subst. @I.@ Adj. Care uneşte, lipeşte, care aglomerează prin alipire, care serveşte la aglutinare. * $Limbă aglutinantă$ = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. @II.@ @1.@ S.m. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. @2.@ S.n. Substanţă vâscoasă preparată din amidon, dextrină, gumă şi albumină, care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe ţesătură. - Din fr. @agglutinant@, lat. @agglutinans, -ntis@.','AGLUTINÁNT, -Ă, aglutinanţi, -te, adj., subst. I. Adj. Care uneşte, lipeşte, care aglomerează prin alipire, care serveşte la aglutinare. ♢ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. II. 1. S.m. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. S.n. Substanţă vâscoasă preparată din amidon, dextrină, gumă şi albumină, care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe ţesătură. – Din fr. agglutinant, lat. agglutinans, -ntis.',0,1031295600,1189656112,0),(477345,471,21,'monografie',9619,'@MONOGRAFÍE@ $s. f.$ studiu ştiinţific care tratează un subiect anumit cât mai cuprinzător, mai complet. (< fr. $monographie$)','MONOGRAFÍE s. f. studiu ştiinţific care tratează un subiect anumit cât mai cuprinzător, mai complet. (< fr. monographie)',0,1189834611,1189834611,0),(1338,2,1,'aglutinare',3487,'@AGLUTINÁRE@, $aglutinări$, s.f. Acţiunea de $a se aglutina$; alipire. - V. @aglutina@.','AGLUTINÁRE, aglutinări, s.f. Acţiunea de a se aglutina; alipire. – V. aglutina.',0,1031295600,1189656112,0),(1339,2,1,'aglutinat',2798,'@AGLUTINÁT, -Ă@, $aglutinaţi, -te$, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule sunt lipite unele de altele prin adeziune. - V. @aglutina@.','AGLUTINÁT, -Ă, aglutinaţi, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule sunt lipite unele de altele prin adeziune. – V. aglutina.',0,1033110000,1189656112,0),(1340,2,1,'aglutinină',1122,'@AGLUTINÍNĂ@ s.f. Substanţă specifică de tipul anticorpilor, care apare în serul sanguin în urma administrării de vaccinuri. - Din fr. @agglutinine@.','AGLUTINÍNĂ s.f. Substanţă specifică de tipul anticorpilor, care apare în serul sanguin în urma administrării de vaccinuri. – Din fr. agglutinine.',0,1031295600,1031295600,0),(1341,2,1,'aglutinogen',1554,'@AGLUTINOGÉN@ s.m. Substanţă de natură proteică, care introdusă în organism, stimulează producerea aglutininei. - Din fr. @agglutinogène@','AGLUTINOGÉN s.m. Substanţă de natură proteică, care introdusă în organism, stimulează producerea aglutininei. – Din fr. agglutinogène',0,1031295600,1031295600,0),(1342,2,1,'agnat',1274,'@AGNÁT, -Ă@, $agnaţi, -te$, s.m. şi f. (Jur.) Rudă în linie paternă. - Din fr. @agnat@, lat. @agnatus@.','AGNÁT, -Ă, agnaţi, -te, s.m. şi f. (Jur.) Rudă în linie paternă. – Din fr. agnat, lat. agnatus.',0,1031295600,1031295600,0),(1343,2,1,'agnată',619,'@AGNÁTĂ@, $agnate$, s.f. (La pl.) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. - Din fr. @agnathes@.','AGNÁTĂ, agnate, s.f. (La pl.) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. agnathes.',0,1031295600,1031295600,0),(1344,2,5,'agnatostom',399,'@AGNATOSTÓM@, $agnatostomi$, s.m. (La pl.) Clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; (şi la sg.) animal din această clasă. - Din germ. @Agnathostomen@, engl. @agnathostomata@.','AGNATOSTÓM, agnatostomi, s.m. (La pl.) Clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; (şi la sg.) animal din această clasă. – Din germ. Agnathostomen, engl. agnathostomata.',0,1033110000,1033110000,0),(1345,2,1,'agnaţiune',754,'@AGNAŢIÚNE@ s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: $-ţi-u-$] - Din fr. @agnation@, lat. @agnatio, -onis@.','AGNAŢIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. agnation, lat. agnatio, -onis.',0,1031295600,1134852256,0),(1346,2,1,'agneţ',1619,'@AGNÉŢ@, $agneţe$, s.n. (Bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtăşanie. - Din sl. @aganici@.','AGNÉŢ, agneţe, s.n. (Bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtăşanie. – Din sl. aganici.',0,1031295600,1189656112,0),(477344,471,21,'monograf',455,'@MONOGRÁF, -Ă@ $s. m. f.$ monografist. (< fr. $monographe$)','MONOGRÁF, -Ă s. m. f. monografist. (< fr. monographe)',0,1189834611,1189834611,0),(1347,2,1,'agnomen',836,'@AGNÓMEN@, $agnomene$, s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. - Din lat. @agnomen@.','AGNÓMEN, agnomene, s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen.',0,1031295600,1031295600,0),(1348,2,1,'agnostic',22608,'@AGNÓSTIC, -Ă@, $agnostici, -ce$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj. Care aparţine agnosticismului, privitor la agnosticism. @2.@ S.m. şi f. Adept al agnosticismului. - Din fr. @agnostique@.','AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S.m. şi f. Adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique.',0,1031295600,1189656112,0),(1349,2,1,'agnosticism',24567,'@AGNOSTICÍSM@ s.n. Concepţie filozofică idealistă care neagă, parţial sau total, posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor. - Din fr. @agnosticisme@.','AGNOSTICÍSM s.n. Concepţie filozofică idealistă care neagă, parţial sau total, posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor. – Din fr. agnosticisme.',0,1031295600,1205862692,0),(1350,2,1,'agnozie',2559,'@AGNOZÍE@ s.f. Pierdere sau tulburare a funcţiilor intelectuale de recunoaştere a celor văzute, auzite, pipăite. - Din fr. @agnosie@.','AGNOZÍE s.f. Pierdere sau tulburare a funcţiilor intelectuale de recunoaştere a celor văzute, auzite, pipăite. – Din fr. agnosie.',0,1031295600,1031295600,0),(1351,2,1,'agogică',1273,'@AGÓGICĂ@ s.f. Teorie care se ocupă cu schimbările mişcării ritmice, determinate de expresivitate, în timpul executării unei piese muzicale. - Din it. @agogica@.','AGÓGICĂ s.f. Teorie care se ocupă cu schimbările mişcării ritmice, determinate de expresivitate, în timpul executării unei piese muzicale. – Din it. agogica.',0,1031295600,1031295600,0),(1352,2,1,'agonal',1010,'@AGONÁL, -Ă@, $agonali, -e$, adj. Referitor la agonale. - Din it. @agonale@.','AGONÁL, -Ă, agonali, -e, adj. Referitor la agonale. – Din it. agonale.',0,1031295600,1189656112,0),(477343,471,21,'monogonie',19,'@MONOGONÍE@ $s. f.$ monogeneză (1). (< germ. $Monogonie$)','MONOGONÍE s. f. monogeneză (1). (< germ. Monogonie)',0,1189834611,1189834611,0),(1353,2,1,'agonale',1435,'@AGONÁLE@ s.f. pl. Întreceri atletice la vechii greci. ** (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus. - Din lat. @agonalia@.','AGONÁLE s.f. pl. Întreceri atletice la vechii greci. ♦ (La romani) Serbări în cinstea zeului Ianus. – Din lat. agonalia.',0,1031295600,1031295600,0),(1354,9,1,'agonă',1337,'@AGÓNĂ@ s.f. Linie de pe suprafaţa pământului ale cărei puncte nu prezintă declinaţie magnetică. - Din fr. @agone@.','AGÓNĂ s.f. Linie de pe suprafaţa pământului ale cărei puncte nu prezintă declinaţie magnetică. – Din fr. agone.',0,1016179200,1016179200,0),(1355,2,1,'agonic',1586,'@AGÓNIC, -Ă@, $agonici, -ce$, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. - Cf. germ. @agonisch@.','AGÓNIC, -Ă, agonici, -ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. – Cf. germ. agonisch.',0,1031554800,1189656112,0),(1356,2,1,'agonie',13722,'@AGONÍE@, $agonii$, s.f. Stare a organismului care precede moartea. * Loc. adj. $În agonie$ = pe moarte; muribund. ** Fig. Nelinişte puternică, zbucium, zbatere. - Din fr. @agonie@, lat. @agonia@.','AGONÍE, agonii, s.f. Stare a organismului care precede moartea. ♢ Loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. ♦ Fig. Nelinişte puternică, zbucium, zbatere. – Din fr. agonie, lat. agonia.',0,1031554800,1031554800,0),(1357,2,1,'agoniseală',1948,'@AGONISEÁLĂ@, $agoniseli$, s.f. (Pop.) Ceea ce agoniseşte cineva; economii, agonisită. ** Câştig (dobândit prin muncă). - @Agonisi@ + suf. $-eală$.','AGONISEÁLĂ, agoniseli, s.f. (Pop.) Ceea ce agoniseşte cineva; economii, agonisită. ♦ Câştig (dobândit prin muncă). – Agonisi + suf. -eală.',0,1031554800,1189656112,0),(1358,2,1,'agonisi',3677,'@AGONISÍ@, $agonisesc$, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câştiga prin muncă. ** A strânge, a pune deoparte; a economisi. - Din ngr. @agonízome@ (aor. $agonisthika$) \"a lupta\".','AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câştiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.',0,1031554800,1232130835,0),(1359,2,1,'agonisire',459,'@AGONISÍRE@ s.f. Acţiunea de $a agonisi$. - V. @agonisi@.','AGONISÍRE s.f. Acţiunea de a agonisi. – V. agonisi.',0,1031554800,1189656112,0),(1360,2,1,'agonisită',486,'@AGONISÍTĂ@ s.f. (Pop.) Agoniseală. - V. @agonisi@.','AGONISÍTĂ s.f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.',0,1031554800,1189656112,0),(1361,2,1,'agoniza',2668,'@AGONIZÁ@, $agonizez$, vb. I. Intranz. A fi în stare de agonie. - Din fr. @agoniser@, lat. @agonisari@.','AGONIZÁ, agonizez, vb. I. Intranz. A fi în stare de agonie. – Din fr. agoniser, lat. agonisari.',0,1031554800,1031554800,0),(1362,2,1,'agonizant',586,'@AGONIZÁNT, -Ă@, $agonizanţi, -te$, adj. Care agonizează; muribund. - Din fr. @agonisant@.','AGONIZÁNT, -Ă, agonizanţi, -te, adj. Care agonizează; muribund. – Din fr. agonisant.',0,1031554800,1031554800,0),(1363,2,1,'agora',7453,'@AGORÁ@ s.f. Piaţă publică în oraşele Greciei antice, unde se aflau principalele instituţii şi unde se ţineau adunările publice; $p. ext.$ adunare a poporului care se ţinea în această piaţă. - Din fr. @agora@.','AGORÁ s.f. Piaţă publică în oraşele Greciei antice, unde se aflau principalele instituţii şi unde se ţineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ţinea în această piaţă. – Din fr. agora.',0,1031554800,1031554800,0),(1364,2,1,'agorafobie',8532,'@AGORAFOBÍE@, $agorafobii$, s.f. Teamă patologică, obsesivă şi nemotivată de spaţiile largi, de locurile deschise, de pieţe etc. - Din fr. @agoraphobie@.','AGORAFOBÍE, agorafobii, s.f. Teamă patologică, obsesivă şi nemotivată de spaţiile largi, de locurile deschise, de pieţe etc. – Din fr. agoraphobie.',0,1031554800,1152829761,0),(1365,2,1,'agrafă',5364,'@AGRÁFĂ@, $agrafe$, s.f. @1.@ Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc. ** Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. @2.@ (Med.) Mică piesă metalică cu care se prind şi se menţin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă. @3.@ Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. - Din fr. @agrafe@.','AGRÁFĂ, agrafe, s.f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. (Med.) Mică piesă metalică cu care se prind şi se menţin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă. 3. Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. – Din fr. agrafe.',0,1031554800,1189656112,0),(1366,2,1,'agrafie',1319,'@AGRAFÍE@ s.f. Pierdere sau tulburare a funcţiunii de exprimare a gândurilor prin scris. - Din fr. @agraphie@.','AGRAFÍE s.f. Pierdere sau tulburare a funcţiunii de exprimare a gândurilor prin scris. – Din fr. agraphie.',0,1031554800,1031554800,0),(1367,2,1,'agramat',22594,'@AGRAMÁT, -Ă@, $agramaţi, -te$, adj., s.m. şi f. @1.@. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care face greşeli elementare de limbă; $p. ext.$ ignorant, incult. @2.@ Adj. Care conţine greşeli elementare de gramatică şi de ortografie. - Din lat. @agrammatos@.','AGRAMÁT, -Ă, agramaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1.. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care face greşeli elementare de limbă; p. ext. ignorant, incult. 2. Adj. Care conţine greşeli elementare de gramatică şi de ortografie. – Din lat. agrammatos.',0,1031554800,1094743407,0),(1368,2,1,'agramatism',2068,'@AGRAMATÍSM@ s.n. Necunoaştere a scrierii şi a vorbirii corecte; lipsă totală de învăţătură; $p. ext.$ incultură, ignoranţă. - Din germ. @Agrammatismus@, fr. @agrammatisme@.','AGRAMATÍSM s.n. Necunoaştere a scrierii şi a vorbirii corecte; lipsă totală de învăţătură; p. ext. incultură, ignoranţă. – Din germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme.',0,1031554800,1189656112,0),(477342,471,21,'monoginie',10,'@MONOGINÍE@ $s. f.$ 1. însuşire a florilor monogine. 2. caracter al \"societăţilor\" de insecte care au o singură femelă fecundă, regina. (< fr. $monogynie$)','MONOGINÍE s. f. 1. însuşire a florilor monogine. 2. caracter al „societăţilor” de insecte care au o singură femelă fecundă, regina. (< fr. monogynie)',0,1189834611,1189834611,0),(1369,2,1,'agranulocitoză',962,'@AGRANULOCITÓZĂ@ s.f. Sindrom hematologic caracterizat prin lipsa granulocitelor din sânge, datorită unor agenţi medicamentoşi sau fizici. - Din fr. @agranulocytose@.','AGRANULOCITÓZĂ s.f. Sindrom hematologic caracterizat prin lipsa granulocitelor din sânge, datorită unor agenţi medicamentoşi sau fizici. – Din fr. agranulocytose.',0,1031554800,1031554800,0),(1370,2,1,'agrar',2939,'@AGRÁR, -Ă@, $agrari, -e$, adj. Care se referă la proprietatea funciară şi la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (@3@). $Ţară agrară$. - Din fr. @agraire@, lat. @agrarius@.','AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară şi la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (3). Ţară agrară. – Din fr. agraire, lat. agrarius.',0,1031554800,1180687793,0),(1371,2,1,'agrarian',502,'@AGRARIÁN, -Ă@, $agrarieni, -e$, adj. (Rar) Agrar. [Pr.: $-ri-an$] - Din fr. @agrarien@.','AGRARIÁN, -Ă, agrarieni, -e, adj. (Rar) Agrar. [Pr.: -ri-an] – Din fr. agrarien.',0,1031554800,1189656112,0),(1372,2,1,'agrarianism',1178,'@AGRARIANÍSM@ s.n. Tendinţă de a menţine agricultura ca principală ramură a economiei; teorie economică opusă industrialismului, care acordă prioritate dezvoltării agriculturii. [Pr.: $-ri-a-$] - @Agrarian@ + suf. $-ism$.','AGRARIANÍSM s.n. Tendinţă de a menţine agricultura ca principală ramură a economiei; teorie economică opusă industrialismului, care acordă prioritate dezvoltării agriculturii. [Pr.: -ri-a-] – Agrarian + suf. -ism.',0,1031554800,1189656112,0),(1373,2,1,'agrava',2935,'@AGRAVÁ@, $agravez$, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) face mai grav, a (se) înrăutăţi. - Din fr. @aggraver@, lat. @aggravare@.','AGRAVÁ, agravez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) face mai grav, a (se) înrăutăţi. – Din fr. aggraver, lat. aggravare.',0,1031554800,1031554800,0),(1374,2,1,'agravant',982,'@AGRAVÁNT, -Ă@, $agravanţi, -te$, adj. Care agravează, care înrăutăţeşte. * $Circumstanţe agravante$ = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. - Din fr. @aggravant@, lat. @aggravans, -ntis@.','AGRAVÁNT, -Ă, agravanţi, -te, adj. Care agravează, care înrăutăţeşte. ♢ Circumstanţe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis.',0,1031554800,1031554800,0),(1375,2,1,'agravare',987,'@AGRAVÁRE@, $agravări$, s.f. Faptul de $ a (se) agrava$; înrăutăţire. - V. @agrava@.','AGRAVÁRE, agravări, s.f. Faptul de a (se) agrava; înrăutăţire. – V. agrava.',0,1031554800,1189656112,0),(1376,2,1,'agrăi',1499,'@AGRĂÍ@, $agrăiesc$, vb. Iv. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. - @A^3@ + @grăi@ (după germ. $ansprechen, anreden$).','AGRĂÍ, agrăiesc, vb. Iv. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – A3 + grăi (după germ. ansprechen, anreden).',0,1031554800,1189656112,0),(1377,2,1,'agrea',26042,'@AGREÁ@, $agreez$, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ** A da consimţământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: $-gre-a$] - Din fr. @agréer@.','AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimţământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agréer.',0,1031554800,1222936753,0),(1378,2,1,'agreabil',5713,'@AGREÁBIL, -Ă@, $agreabeli, -e$, adj. Plăcut, distractiv. ** (Despre oameni) Simpatic. [Pr.: $-gre-a-$] - Din fr. @agréable@.','AGREÁBIL, -Ă, agreabeli, -e, adj. Plăcut, distractiv. ♦ (Despre oameni) Simpatic. [Pr.: -gre-a-] – Din fr. agréable.',0,1031554800,1234525871,0),(1379,2,1,'agrega',12612,'@AGREGÁ@, pers. 3 $agrégă$, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. - Din fr. @agréger@, lat. @aggregare@.','AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.',0,1031554800,1031554800,0),(1380,2,1,'agregare',7892,'@AGREGÁRE@, $agregări$, s.f. Faptul de $a se agrega$; agregaţie. * $Stare de agregare (a corpurilor)$ = fiecare dintre stările de consistenţă şi rezistenţă diferite sub care se pot prezenta substanţele. - V. @agrega@.','AGREGÁRE, agregări, s.f. Faptul de a se agrega; agregaţie. ♢ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistenţă şi rezistenţă diferite sub care se pot prezenta substanţele. – V. agrega.',0,1031554800,1189656112,0),(477341,471,21,'monogin',49,'@MONOGÍN, -Ă@ $adj.$ (despre flori) cu un singur pistil. (< fr. $monogyne$)','MONOGÍN, -Ă adj. (despre flori) cu un singur pistil. (< fr. monogyne)',0,1189834611,1189834611,0),(1381,2,1,'agregat',13303,'@AGREGÁT^1@, $agregate$, s.n. @1.@ Grup de maşini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operaţii tehnice. @2.@ Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâşii, care intră în compoziţia betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. * $Agregat mineral$ = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale. - Din rus. @agregat@, (@2@) fr. @agrégat@.','AGREGÁT1, agregate, s.n. 1. Grup de maşini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operaţii tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâşii, care intră în compoziţia betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. ♢ Agregat mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale. – Din rus. agregat, (2) fr. agrégat.',0,1031554800,1205182059,0),(1382,2,1,'agregat',12477,'@AGREGÁT^2@, $agregaţi$, s.m. (Ieşit din uz, în sintagma) $Profesor agregat$ = profesor universitar care funcţionează pe lângă o catedră condusă de alt profesor. - Din fr. @agrégé@.','AGREGÁT2, agregaţi, s.m. (Ieşit din uz, în sintagma) Profesor agregat = profesor universitar care funcţionează pe lângă o catedră condusă de alt profesor. – Din fr. agrégé.',0,1031554800,1031554800,0),(1383,2,1,'agregaţie',597,'@AGREGÁŢIE@ s.f. Agregare. - Din fr. @agrégation@, lat. @aggregatio@.','AGREGÁŢIE s.f. Agregare. – Din fr. agrégation, lat. aggregatio.',0,1031554800,1189656112,0),(1384,2,1,'agrement',8836,'@AGREMÉNT@, $agremente$, s.n. @1.@ Plăcere, distracţie. @2.@ Aprobare dată sau cerută de guvernul unei ţări pentru numirea reprezentanţilor diplomatici. - Din fr. @agrément@.','AGREMÉNT, agremente, s.n. 1. Plăcere, distracţie. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei ţări pentru numirea reprezentanţilor diplomatici. – Din fr. agrément.',0,1031554800,1031554800,0),(1385,2,1,'agrementa',2691,'@AGREMENTÁ@, $agrementez$, vb. I. Tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseţa (prin adăugarea unei podoabe); a împodobi. - Din fr. @agrémenter@.','AGREMENTÁ, agrementez, vb. I. Tranz. (Rar) A da culoare, relief, a înfrumuseţa (prin adăugarea unei podoabe); a împodobi. – Din fr. agrémenter.',0,1031554800,1031554800,0),(1386,2,5,'agrementare',711,'@AGREMENTÁRE@, $agrementări$ s.f. Acţiunea de $a agrementa$. - V. @agrementa@.','AGREMENTÁRE, agrementări s.f. Acţiunea de a agrementa. – V. agrementa.',0,1033110000,1189656112,0),(1387,2,1,'agresiune',4428,'@AGRESIÚNE@, $agresiuni$, s.f. Atac împotriva unei persoane sau a unui stat. ** $Agresiune armată$ = atac înarmat săvârşit împotriva unui stat, în scopul de a-i cotropi teritoriul, a-i suprima independenţa şi a-i înrobi populaţia. [Pr.: $-si-u-$] - Din fr. @agression@, lat. @aggressio, -onis@.','AGRESIÚNE, agresiuni, s.f. Atac împotriva unei persoane sau a unui stat. ♦ Agresiune armată = atac înarmat săvârşit împotriva unui stat, în scopul de a-i cotropi teritoriul, a-i suprima independenţa şi a-i înrobi populaţia. [Pr.: -si-u-] – Din fr. agression, lat. aggressio, -onis.',0,1031554800,1031554800,0),(1388,2,1,'agresiv',6098,'@AGRESÍV, -Ă@, $agresivi, -e$, adj. Care atacă (fără provocare); $fig.$ care caută prilej de ceartă; provocator. ** (Despre substanţe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. - Din fr. @agressif@.','AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanţe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif.',0,1031554800,1201189534,0),(1389,2,1,'agresivitate',4152,'@AGRESIVITÁTE@, $agresivităţi$, s.f. Însuşirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. ** Însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca mai multe plante. - Din fr. @agressivité@.','AGRESIVITÁTE, agresivităţi, s.f. Însuşirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. ♦ Însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca mai multe plante. – Din fr. agressivité.',0,1031554800,1189656112,0),(477340,471,21,'monogermă',23,'@MONOGÉRMĂ@ $adj.$ (despre seminţe) cu un singur germen. (< fr. $monogerme$)','MONOGÉRMĂ adj. (despre seminţe) cu un singur germen. (< fr. monogerme)',0,1189834611,1189834611,0),(1390,2,1,'agresor',2461,'@AGRESÓR, -OÁRE@, $agresori, -oare$, s.m. şi f., adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârşeşte o agresiune. - Din fr. @agresseur@, lat. @aggressor@.','AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s.m. şi f., adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârşeşte o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor.',0,1031554800,1197394547,0),(1391,2,1,'agrest',2952,'@AGRÉST, -Ă@, $agreşti, -ste$, adj. (Rar) Câmpenesc, rustic. ** Grosolan. - Din lat. @agrestis@, fr. @agreste@.','AGRÉST, -Ă, agreşti, -ste, adj. (Rar) Câmpenesc, rustic. ♦ Grosolan. – Din lat. agrestis, fr. agreste.',0,1031554800,1189656112,0),(477339,471,21,'monogenist',24,'@MONOGENÍST, -Ă@ $adj., s. m. f.$ (adept) al monogenismului. (< fr. $monogéniste$)','MONOGENÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monogenismului. (< fr. monogéniste)',0,1189834611,1189834611,0),(1392,2,1,'agricol',5174,'@AGRÍCOL, -Ă@, $agricoli, -e$, adj. @1.@ Care ţine de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. * $An agricol$ = perioadă de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor, şi strângerea recoltei din anul în curs. @2.@ (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. @3.@ (Despre o regiune, o ţară) Care îşi sprijină economia în special pe agricultură; agrar. - Din fr. @agricole@.','AGRÍCOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ţine de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. ♢ An agricol = perioadă de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor, şi strângerea recoltei din anul în curs. 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o ţară) Care îşi sprijină economia în special pe agricultură; agrar. – Din fr. agricole.',0,1031727600,1189656112,0),(1393,2,1,'agricultor',918,'@AGRICULTÓR, -OÁRE@, $agricultori, -oare$, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu agricultura. - Din fr. @agriculteur@, lat. @agricultor@.','AGRICULTÓR, -OÁRE, agricultori, -oare, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu agricultura. – Din fr. agriculteur, lat. agricultor.',0,1031727600,1189656112,0),(1394,2,1,'agricultură',4718,'@AGRICULTÚRĂ@, $agriculturi$, s.f. @1.@ Cultivare a pământului. @2.@ Ramură a producţiei materiale care are ca obiect cultura plantelor şi creşterea animalelor în vederea obţinerii unor produse alimentare şi a unor materii prime; totalitatea lucrărilor şi a metodelor întrebuinţate în acest scop. - Din fr. @agriculture@, lat. @agricultura@.','AGRICULTÚRĂ, agriculturi, s.f. 1. Cultivare a pământului. 2. Ramură a producţiei materiale care are ca obiect cultura plantelor şi creşterea animalelor în vederea obţinerii unor produse alimentare şi a unor materii prime; totalitatea lucrărilor şi a metodelor întrebuinţate în acest scop. – Din fr. agriculture, lat. agricultura.',0,1031727600,1031727600,0),(1395,2,1,'agrimensor',438,'@AGRIMENSÓR@, $agrimensori$, s.m. Specialist în agrimensură. - Din it. @agrimensore@, lat. @agri mensor@.','AGRIMENSÓR, agrimensori, s.m. Specialist în agrimensură. – Din it. agrimensore, lat. agri mensor.',0,1031727600,1189656112,0),(1396,2,1,'agrimensură',943,'@AGRIMENSÚRĂ@ s.f. Tehnica măsurătorilor topografice şi a cadastrelor simple ale terenurilor agricole. - Din it., lat. @agrimensura@.','AGRIMENSÚRĂ s.f. Tehnica măsurătorilor topografice şi a cadastrelor simple ale terenurilor agricole. – Din it., lat. agrimensura.',0,1031727600,1189656112,0),(1397,2,1,'agriotimie',689,'@AGRIOTIMÍE@, $agriotimii$, s.f. Tendinţă patologică de a comite acte de nebunie furioasă. [Pr.: $-gri-o-$] - Din fr. @agriothymie@.','AGRIOTIMÍE, agriotimii, s.f. Tendinţă patologică de a comite acte de nebunie furioasă. [Pr.: -gri-o-] – Din fr. agriothymie.',0,1031727600,1031727600,0),(1398,2,1,'agripnie',333,'@AGRIPNÍE@, $agripnii$, s.f. (Med.) Insomnie. - Din fr. @agrypnie@.','AGRIPNÍE, agripnii, s.f. (Med.) Insomnie. – Din fr. agrypnie.',0,1031727600,1189656112,0),(1399,2,1,'agriş',3998,'@ÁGRIŞ@, $agrişi$, s.m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate şi cu fructe comestibile, care creşte spontan în regiunile de munte. ($Ribes uva-crispa$). - Din magh. @egres@.','ÁGRIŞ, agrişi, s.m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate şi cu fructe comestibile, care creşte spontan în regiunile de munte. (Ribes uva-crispa). – Din magh. egres.',0,1031727600,1189656112,0),(1400,2,1,'agrişă',2427,'@ÁGRIŞĂ@, $agrişe$, s.f. Fructul agrişului, în formă de boabă verzuie, roşie sau galbenă, cu gust dulce-acrişor şi cu multe seminţe. - @Agriş@ + suf. $-ă$.','ÁGRIŞĂ, agrişe, s.f. Fructul agrişului, în formă de boabă verzuie, roşie sau galbenă, cu gust dulce-acrişor şi cu multe seminţe. – Agriş + suf. .',0,1031727600,1189656112,0),(1401,2,1,'agro',1830,'@AGRO-@ Element de compunere însemnând \"agricol\", \"agricultură\", care serveşte la formarea unor substantive sau adjective. - Din fr. @agro-@.','AGRO- Element de compunere însemnând „agricol”, „agricultură”, care serveşte la formarea unor substantive sau adjective. – Din fr. agro-.',0,1031727600,1097933673,0),(1402,2,1,'agroalimentar',1307,'@AGROALIMENTÁR, -Ă@, $agroalimentari, -e$, adj. Referitor la produse alimentare provenite din agricultură. [Pr.: $-gro-a-$] - @Agro-@ + @alimentar@.','AGROALIMENTÁR, -Ă, agroalimentari, -e, adj. Referitor la produse alimentare provenite din agricultură. [Pr.: -gro-a-] – Agro- + alimentar.',0,1033110000,1189656112,0),(477338,471,21,'monogenism',81,'@MONOGENÍSM@ $s. n.$ teorie antropologică potrivit căreia toate rasele umane provin dintr-un tip primitiv comun. (< fr. $monogénisme$)','MONOGENÍSM s. n. teorie antropologică potrivit căreia toate rasele umane provin dintr-un tip primitiv comun. (< fr. monogénisme)',0,1189834611,1189834611,0),(1403,2,1,'agrobiolog',467,'@AGROBIOLÓG, -ÓGĂ@, $agrobiologi, -oge$, s.m. şi f. Specialist în agrobiologie. [Pr.: $-bi-o-$] - Din @agrobiologie@ (derivat regresiv). Cf. rus. @agrobiolog@.','AGROBIOLÓG, -ÓGĂ, agrobiologi, -oge, s.m. şi f. Specialist în agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agrobiologie (derivat regresiv). Cf. rus. agrobiolog.',0,1031727600,1189656112,0),(1404,2,1,'agrobiologic',252,'@AGROBIOLÓGIC, -Ă@, $agrobiologici, -ce$, adj. De agrobiologie, privitor la agrobiologie. [Pr.: $-bi-o-$] - @Agro-@ + @biologic@.','AGROBIOLÓGIC, -Ă, agrobiologici, -ce, adj. De agrobiologie, privitor la agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Agro- + biologic.',0,1031727600,1189656112,0),(1405,2,1,'agrobiologie',1493,'@AGROBIOLOGÍE@ s.f. Ştiinţă care se ocupă cu acţiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor şi creşterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a ştiinţelor agronomice. [Pr.: $-bi-o-$] - Din germ. @Agrobiologie@, rus. @agrobiologhiia@.','AGROBIOLOGÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu acţiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor şi creşterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a ştiinţelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia.',0,1031727600,1031727600,0),(1406,2,1,'agrocenoză',196,'@AGROCENÓZĂ@, $agrocenoze$, s.f. (Biol.) Zonă agricolă. - Din fr. @agrocénose@.','AGROCENÓZĂ, agrocenoze, s.f. (Biol.) Zonă agricolă. – Din fr. agrocénose.',0,1033110000,1033110000,0),(1407,2,1,'agrochimic',273,'@AGROCHÍMIC, -Ă@, $agrochimici, -ce$, adj. Privitor la agrochimie, care aparţine agrochimiei. - Din fr. @agrochimique@.','AGROCHÍMIC, -Ă, agrochimici, -ce, adj. Privitor la agrochimie, care aparţine agrochimiei. – Din fr. agrochimique.',0,1031727600,1189656112,0),(1408,2,1,'agrochimie',2095,'@AGROCHIMÍE@ s.f. Ştiinţa care se ocupă cu studiul circuitului substanţelor nutritive în mediul de creştere şi de dezvoltare a plantelor agricole, în vederea stabilirii măsurilor de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii produselor. - Din fr. @agrochimie@.','AGROCHIMÍE s.f. Ştiinţa care se ocupă cu studiul circuitului substanţelor nutritive în mediul de creştere şi de dezvoltare a plantelor agricole, în vederea stabilirii măsurilor de sporire a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii produselor. – Din fr. agrochimie.',0,1031727600,1031727600,0),(1409,2,1,'agrochimist',188,'@AGROCHIMÍST, -Ă@, $agrochimişti, -ste$, s.m. şi f. Specialist în agrochimie. - @Agro-@ + @chimist@.','AGROCHIMÍST, -Ă, agrochimişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în agrochimie. – Agro- + chimist.',0,1031727600,1189656112,0),(477337,471,21,'monogenie',14,'@MONOGENÍE@ $s. f.$ producere de către femelă numai de descendenţi masculi sau numai femele. (< fr. $monogénie$)','MONOGENÍE s. f. producere de către femelă numai de descendenţi masculi sau numai femele. (< fr. monogénie)',0,1189834611,1189834611,0),(1410,2,1,'agrogeolog',192,'@AGROGEOLÓG, -ÓGĂ@, $agrogelogi, -oge$, s.m. şi f. Specialist în agrogeologie; pedolog. [Pr.: $-ge-o-$] - @Agro-@ + @geolog@.','AGROGEOLÓG, -ÓGĂ, agrogelogi, -oge, s.m. şi f. Specialist în agrogeologie; pedolog. [Pr.: -ge-o-] – Agro- + geolog.',0,1031727600,1189656112,0),(1411,2,1,'agrogeologic',126,'@AGROGEOLÓGIC, -Ă@, $agrogeologici, -ce$, adj. Referitor la agrogeologie, de agrogeologie. [Pr.: $-ge-o-$] - Din fr. @agrogéologique@.','AGROGEOLÓGIC, -Ă, agrogeologici, -ce, adj. Referitor la agrogeologie, de agrogeologie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. agrogéologique.',0,1033110000,1189656112,0),(1412,2,1,'agrogeologie',1062,'@AGROGEOLOGÍE@ s.f. Ştiinţă agricolă care se ocupă cu studiul rocilor pe care s-au format soluri arabile; vechea denumire a pedologiei. [Pr.: $-ge-o-$] - Din fr. @agrogéologie@.','AGROGEOLOGÍE s.f. Ştiinţă agricolă care se ocupă cu studiul rocilor pe care s-au format soluri arabile; vechea denumire a pedologiei. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. agrogéologie.',0,1031727600,1189656112,0),(477336,471,21,'monogenic',67,'@MONOGÉNIC, -Ă@ $adj.$ 1. reprodus pe cale asexuată. * (despre un caracter) condiţionat de o singură genă. 2. (despre soluri) format în întregime în aceleaşi condiţii bioclimatice. (< fr. $monogénique$)','MONOGÉNIC, -Ă adj. 1. reprodus pe cale asexuată. ♢ (despre un caracter) condiţionat de o singură genă. 2. (despre soluri) format în întregime în aceleaşi condiţii bioclimatice. (< fr. monogénique)',0,1189834611,1189834611,0),(1413,2,1,'agroindustrial',382,'@AGROINDUSTRIÁL, -Ă@, $agroindustriali, -e$, adj. Referitor la producţia agricolă industrializată. [Pr.: $-gro-in-$] - @Agro-@ + @industrial@ (după fr. $agroindustriel$).','AGROINDUSTRIÁL, -Ă, agroindustriali, -e, adj. Referitor la producţia agricolă industrializată. [Pr.: -gro-in-] – Agro- + industrial (după fr. agroindustriel).',0,1033110000,1189656112,0),(1414,2,1,'agrologie',1070,'@AGROLOGÍE@ s.f. Ştiinţă agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acţiunii factorilor naturali şi cu influienţa pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. - Din fr. @agrologie@.','AGROLOGÍE s.f. Ştiinţă agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acţiunii factorilor naturali şi cu influienţa pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. – Din fr. agrologie.',0,1031727600,1031727600,0),(1415,2,1,'agrometeorolog',174,'@AGROMETEOROLÓG, -ÓGĂ@, $agrometeorologi, -oge$, s.m. şi f. Specialist în agrometeorologie. [Pr.: $-te-o-$] - @Agro-@ + @meteorolog@.','AGROMETEOROLÓG, -ÓGĂ, agrometeorologi, -oge, s.m. şi f. Specialist în agrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Agro- + meteorolog.',0,1031727600,1189656112,0),(1416,2,1,'agrometeorologic',116,'@AGROMETEOROLÓGIC, -Ă@, $agrometeorologici, -ce$, adj. De agrometeorologie. [Pr.: $-te-o-$] - @Agro-@ + @meteorologic@.','AGROMETEOROLÓGIC, -Ă, agrometeorologici, -ce, adj. De agrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Agro- + meteorologic.',0,1033110000,1189656112,0),(477335,471,21,'monogeneză',50,'@MONOGENÉZĂ@ $s. f.$ 1. reproducere pe cale asexuată; monogonie. 2. concepţie potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice derivă dintr-un izvor comun. (< fr. $monogenèse$)','MONOGENÉZĂ s. f. 1. reproducere pe cale asexuată; monogonie. 2. concepţie potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice derivă dintr-un izvor comun. (< fr. monogenèse)',0,1189834611,1189834611,0),(1417,2,1,'agrometeorologie',766,'@AGROMETEOROLOGÍE@ s.f. Ştiinţă care se ocupă cu cercetarea condiţiilor meteorologice sub aspectul influenţei acestora asupra producţiei agricole. [Pr.: $-te-o-$] - @Agro-@ + @meteorologie@.','AGROMETEOROLOGÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu cercetarea condiţiilor meteorologice sub aspectul influenţei acestora asupra producţiei agricole. [Pr.: -te-o-] – Agro- + meteorologie.',0,1031727600,1189656112,0),(1418,2,1,'agrominim',871,'@AGROMÍNIM@ s.n. (Ieşit din uz) Totalitatea lucrărilor agronomice minime, fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu, în scopul creşterii producţiei agricole. - Din rus. @agrominimum@.','AGROMÍNIM s.n. (Ieşit din uz) Totalitatea lucrărilor agronomice minime, fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu, în scopul creşterii producţiei agricole. – Din rus. agrominimum.',0,1031727600,1031727600,0),(1419,2,1,'agronom',1150,'@AGRONÓM, -Ă@, $agronomi, -e$, s.m. şi f. Specialist în agronomie. - Din fr. @agronome@.','AGRONÓM, -Ă, agronomi, -e, s.m. şi f. Specialist în agronomie. – Din fr. agronome.',0,1031727600,1189656112,0),(1420,2,1,'agronomic',677,'@AGRONÓMIC, -Ă@, $agronomici, -ce$, adj. Care ţine de agronomie, privitor la agronomie. - Din fr. @agronomique@.','AGRONÓMIC, -Ă, agronomici, -ce, adj. Care ţine de agronomie, privitor la agronomie. – Din fr. agronomique.',0,1031727600,1189656112,0),(1421,2,1,'agronomie',2684,'@AGRONOMÍE@ s.f. Complex de ştiinţe care cuprinde totalitatea cunoştinţelor teoretice şi practice referitoare la producţia agricolă. - Din fr. @agronomie@.','AGRONOMÍE s.f. Complex de ştiinţe care cuprinde totalitatea cunoştinţelor teoretice şi practice referitoare la producţia agricolă. – Din fr. agronomie.',0,1031727600,1031727600,0),(1422,2,1,'agrosilvic',412,'@AGROSÍLVIC, -Ă@, $agrosilvici, -ce$, adj. Privitor la agricultură şi la silvicultură, care ţine de agricultură şi de silvicultură. - @Agro-@ + @silvic@.','AGROSÍLVIC, -Ă, agrosilvici, -ce, adj. Privitor la agricultură şi la silvicultură, care ţine de agricultură şi de silvicultură. – Agro- + silvic.',0,1031727600,1189656112,0),(477334,471,21,'monogenetic',24,'@MONOGENÉTIC, -Ă@ $adj.$ referitor la monogeneză. (< fr. $monogénétique$)','MONOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la monogeneză. (< fr. monogénétique)',0,1189834611,1189834611,0),(1423,2,1,'agrotehnic',1529,'@AGROTÉHNIC, -Ă@, $agrotehnici, -ce$, s.f., adj. @1.@ S.f. Ştiinţă care se ocupă cu relaţiile dintre factorii de vegetaţie, sol şi plantele cultivate. ** Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. @2.@ Adj. Care aparţine agrotehnicii (@1@), care se referă la agrotehnică. - Din (@1@) rus. @agrotehnika@, (@2@) @agro-@ + @tehnic@ (după rus. $agrotehniceskii$).','AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care se ocupă cu relaţiile dintre factorii de vegetaţie, sol şi plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparţine agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).',0,1031727600,1189656112,0),(1424,2,1,'agrotehnician',483,'@AGROTEHNICIÁN, -Ă@, $agrotehnicieni, -e$, s.m. şi f. Specialist în agrotehnică (@1@). [Pr.: $-ci-an$] - @Agro-@ + @tehnician@ (după rus. $agrotehnik$).','AGROTEHNICIÁN, -Ă, agrotehnicieni, -e, s.m. şi f. Specialist în agrotehnică (1). [Pr.: -ci-an] – Agro- + tehnician (după rus. agrotehnik).',0,1031727600,1189656112,0),(1425,2,1,'agroterase',148,'@AGROTERÁSE@ s.f. pl. Terase amenajate pentru pomicultură şi viticultură. - @Agro-@ + @terasă@.','AGROTERÁSE s.f. pl. Terase amenajate pentru pomicultură şi viticultură. – Agro- + terasă.',0,1031727600,1189656112,0),(477333,471,21,'monogen',49,'@MONOGÉN, -Ă@ $adj.$ 1. (mat.) funcţie ~ă = funcţie a unei variabile complexe care admite o derivată determinată pentru o valoare dată a variabilei. 2. (despre viermi paraziţi externi) la care ciclul de dezvoltare se petrece pe o singură gazdă. (< fr. $monogène$, germ. $monogen$)','MONOGÉN, -Ă adj. 1. (mat.) funcţie ~ă = funcţie a unei variabile complexe care admite o derivată determinată pentru o valoare dată a variabilei. 2. (despre viermi paraziţi externi) la care ciclul de dezvoltare se petrece pe o singură gazdă. (< fr. monogène, germ. monogen)',0,1189834611,1189834611,0),(1426,2,1,'agrozootehnic',651,'@AGROZOOTÉHNIC, -Ă@, $agrozootehnici, -ce$, s.f., adj. @1.@ S.f. Agrozootehnie. @2.@ Adj. Care ţine de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: $-zo-o$] - Din (@1@) rus. @agrotehnika@, (@2@) @agro-@ + @zootehnic@ (după rus. $agrozootehniceskii$).','AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ţine de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).',0,1031727600,1189656112,0),(1427,2,1,'agrozootehnician',1353,'@AGROZOOTEHNICIÁN, -Ă@, $agrozootehnicieni, -e$, s.m. şi f. Specialist în agrozootehnie. [Pr.: $-zo-o-teh-ni-ci-an$] - @Agro-@ + @zootehnician@.','AGROZOOTEHNICIÁN, -Ă, agrozootehnicieni, -e, s.m. şi f. Specialist în agrozootehnie. [Pr.: -zo-o-teh-ni-ci-an] – Agro- + zootehnician.',0,1031814000,1189656112,0),(1428,2,1,'agrozootehnie',763,'@AGROZOOTEHNÍE@ s.f. Tehnica cultivării plantelor furajere şi a creşterii animalelor domestice; agrozootehnică (@1@). [Pr.: $-zo-o-$] - @Agro-@ + @zootehnie@.','AGROZOOTEHNÍE s.f. Tehnica cultivării plantelor furajere şi a creşterii animalelor domestice; agrozootehnică (1). [Pr.: -zo-o-] – Agro- + zootehnie.',0,1031814000,1189656112,0),(1429,2,1,'agud',3181,'@AGÚD@, $aguzi$, s.m. (Reg.) Dud. - Din @agudă@.','AGÚD, aguzi, s.m. (Reg.) Dud. – Din agudă.',0,1031900400,1189656112,0),(1430,2,1,'agudă',1334,'@AGÚDĂ@, $agude$, s.f. (Reg.) Dudă. - Din sl. @agoda@.','AGÚDĂ, agude, s.f. (Reg.) Dudă. – Din sl. agoda.',0,1031900400,1189656112,0),(477332,471,21,'monogamie',4708,'@MONOGAMÍE@ $s. f.$ 1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soţie, respectiv un singur soţ. 2. convieţuire a unui mascul cu o singură femelă. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. $Monogamie$, fr. $monogamie$)','MONOGAMÍE s. f. 1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soţie, respectiv un singur soţ. 2. convieţuire a unui mascul cu o singură femelă. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie)',0,1189834611,1189834611,0),(1431,2,1,'aguridă',2713,'@AGURÍDĂ@, $aguride$, s.f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. - Din ngr. @agurída@.','AGURÍDĂ, aguride, s.f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída.',0,1031900400,1031900400,0),(1432,2,1,'agurijoară',2921,'@AGURIJOÁRĂ@, $agurijoare$, s.f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz şi roşii, care se deschid numai la soare ($Portulaca grandiflora$). - @Aguridă@ + suf. $-ioară$.','AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s.f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz şi roşii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Aguridă + suf. -ioară.',0,1031900400,1189656112,0),(1433,2,1,'ah',4696,'@AH@ interj. @1.@ Strigăt pricinuit de o durere fizică. @2.@ A^2 (@1@).','AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică. 2. A2 (1).',0,1031900400,1031900400,0),(1434,2,1,'aha',2827,'@AHÁ@ interj. Exclamaţie care exprimă mulţumirea cuiva că s-a lămurit sau că a găsit răspunsul la o întrebare care îl frământa.','AHÁ interj. Exclamaţie care exprimă mulţumirea cuiva că s-a lămurit sau că a găsit răspunsul la o întrebare care îl frământa.',0,1031900400,1031900400,0),(1435,2,1,'aheean',532,'@AHEEÁN, -Ă@, $aheeni, -e$, adj. Care aparţine aheilor, privitor la ahei. [Pr.: $-he-ean$] - Din fr. @achéen@.','AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparţine aheilor, privitor la ahei. [Pr.: -he-ean] – Din fr. achéen.',0,1031900400,1189656112,0),(1436,2,1,'ahei',3205,'@AHÉI@ s.m. pl. @1.@ Populaţie indo-europeană aşezată la începutul mileniului al doilea î.Hr. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizaţie. ** Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. @2.@ Denumirea generală a vechilor triburi greceşti la Homer. - Cf. @Ahaia@ (n. pr.).','AHÉI s.m. pl. 1. Populaţie indo-europeană aşezată la începutul mileniului al doilea î.Hr. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizaţie. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumirea generală a vechilor triburi greceşti la Homer. – Cf. Ahaia (n. pr.).',0,1031900400,1031900400,0),(1437,2,1,'aho',2264,'@AHÓ@ interj. @1.@ Strigăt cu care se încetineşte sau opreşte mersul boilor (înjugaţi). @2.@ Strigăt cu care începe pluguşorul. @3.@ Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva.','AHÓ interj. 1. Strigăt cu care se încetineşte sau opreşte mersul boilor (înjugaţi). 2. Strigăt cu care începe pluguşorul. 3. Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva.',0,1031900400,1189656112,0),(1438,2,1,'ahotnic',976,'@AHÓTNIC, -Ă@, $ahotnici, -ce$, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. - Din rus. @ohotnik@.','AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik.',0,1031900400,1031900400,0),(1439,2,1,'aht',3073,'@AHT@, $ahturi$, s.n. (Reg.) @1.@ Oftat, suspin. @2.@ Durere, suferinţă, chin, jale. - Din ngr. @áhti@ \"dorinţă arzătoare\".','AHT, ahturi, s.n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferinţă, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorinţă arzătoare”.',0,1031900400,1031900400,0),(1440,2,1,'ahtia',7556,'@AHTIÁ@, $ahtiez$, vb. I. Refl. @1.@ A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. @2.@ A se lăcomi (la ceva). [Pr.: $-ti-a$] - Din @aht@.','AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht.',0,1031900400,1189656112,0),(1441,2,1,'ahtiat',8635,'@AHTIÁT^1@ s.n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: $-ti-at$] - V. @ahtia@.','AHTIÁT1 s.n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.',0,1031900400,1189656112,0),(1442,2,1,'ahtiat',9961,'@AHTIÁT^2, -Ă@, $ahtiaţi, -te$, adj. Stăpânit de o dorinţă puternică de a obţine ceva, lacom de un bun (mai ales material). [Pr.: $-ti-at$] - V. @ahtia@.','AHTIÁT2, -Ă, ahtiaţi, -te, adj. Stăpânit de o dorinţă puternică de a obţine ceva, lacom de un bun (mai ales material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.',0,1031900400,1189656112,0),(1443,2,1,'ahtiere',712,'@AHTIÉRE@, $ahtieri$, s.f. Acţiunea de $a se ahtia$ şi rezultatul ei; ahtiat^1. [Pr.: $-ti-e-$] - V. @ahtia@.','AHTIÉRE, ahtieri, s.f. Acţiunea de a se ahtia şi rezultatul ei; ahtiat1. [Pr.: -ti-e-] – V. ahtia.',0,1031900400,1189656112,0),(1444,2,1,'ai',19859,'@AI^1@ interj. Exclamaţie care exprimă: durere; spaimă; uimire; ameninţare.','AI1 interj. Exclamaţie care exprimă: durere; spaimă; uimire; ameninţare.',0,1031900400,1115882677,0),(1445,2,1,'ai',23461,'@AI^2@ interj. (Fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. $Te faci că nu înţelegi, ai?$','AI2 interj. (Fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. Te faci că nu înţelegi, ai?',0,1031900400,1160574058,0),(1446,3,1,'ai',22827,'@AI^3@ interj. V. @hai@.','AI3 interj. V. hai.',0,1025420400,1189656112,0),(1447,2,1,'ai',24974,'@AI^4@, $ai$, s.m. (Reg.) Usturoi. * $Ai sălbatic$ = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguieţe şi cu flori galbene ($Allium ochroleucum$), roz ($Allium paniculatum$), alb-verzui sau roşietice ($Allium oleraceum$). $Aiul şarpelui$ = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală şi cu flori roşii-purpurii dispuse în umbele, folosită în alimentaţie ($Allium scorodoprasum$). - Lat. @allium@.','AI4, ai, s.m. (Reg.) Usturoi. ♢ Ai sălbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguieţe şi cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau roşietice (Allium oleraceum). Aiul şarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală şi cu flori roşii-purpurii dispuse în umbele, folosită în alimentaţie (Allium scorodoprasum). – Lat. allium.',0,1031900400,1189656112,0),(477331,471,21,'monogam',3918,'@MONOGÁM, -Ă@ I. $adj., s. m. f.$ (om, animal, pasăre) care se găseşte în situaţia de monogamie (1, 2). II. adj. 1. (despre căsătorie) bazat pe monogamie; monogamic. 2. (despre plante) unisexuat. (< fr. $monogame$)','MONOGÁM, -Ă I. adj., s. m. f. (om, animal, pasăre) care se găseşte în situaţia de monogamie (1, 2). II. adj. 1. (despre căsătorie) bazat pe monogamie; monogamic. 2. (despre plante) unisexuat. (< fr. monogame)',0,1189834611,1189834611,0),(1448,6,1,'ai',23464,'@AÍ^5@ s.m. Mic mamifer arboricol cu mişcări lente, din America de Sud şi Madagascar ($Danbontonia madagascarensis$). - Din fr. @aï.@','5 s.m. Mic mamifer arboricol cu mişcări lente, din America de Sud şi Madagascar (Danbontonia madagascarensis). – Din fr. aï.',0,1022223600,1200501291,0),(1449,2,1,'aiasmă',982,'@AIÁSMĂ@ s.f. v. @agheasmă@.','AIÁSMĂ s.f. v. agheasmă.',0,1031900400,1189656112,0),(1450,2,1,'aice',3137,'@AÍCE@ adv. v. @aici@.','AÍCE adv. v. aici.',0,1031900400,1189656112,0),(1451,2,1,'aicea',1426,'@AÍCEA@ adv. v. @aici@.','AÍCEA adv. v. aici.',0,1031900400,1236436967,1157),(1452,2,1,'aici',7714,'@AÍCI@ adv. @1.@ În acest loc, în aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. * Expr. (Fam.) $Până aici!$ = destul! ajunge! $Pe aici ţi-e drumul!$ = şterge-o! pleacă! a plecat! a şters-o! $A se duce pe-aici încolo$ = a pleca, a o şterge; a pleca fără urmă, a dispărea. @2.@ În acest moment, acum. * Expr. $Aici i-aici sau aci-i aci$ = acum e momentul hotărâtor. ** (Corelativ) Acum... acum..., când... când..., ba... ba... @3.@ (În expr.) $Cât pe-aci$ = aproape să..., gata-gata să..., mai că... [Var.: @ací, acía, acílea, aíce, aícea@ adv.] - Lat. @ad-hicca@.','AÍCI adv. 1. În acest loc, în aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ♢ Expr. (Fam.) Până aici! = destul! ajunge! Pe aici ţi-e drumul! = şterge-o! pleacă! a plecat! a şters-o! A se duce pe-aici încolo = a pleca, a o şterge; a pleca fără urmă, a dispărea. 2. În acest moment, acum. ♢ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotărâtor. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., când... când..., ba... ba... 3. (În expr.) Cât pe-aci = aproape să..., gata-gata să..., mai că... [Var.: ací, acía, acílea, aíce, aícea adv.] – Lat. ad-hicca.',0,1032073200,1183480865,0),(1453,3,22,'aida',5357,'@ÁIDA@ interj. v. @HÁIDE@ @(2.)@ (Cu funcţie de imperativ, corespunzând unor verbe de mişcare) Vino! veniţi! să mergem! * (Împrumutând desinenţe verbale de pers. 1 şi 2 pl.) $Haidem la plimbare$. [Var.: @háida, haid, áida, áide@ interj.] - Din tc. @haydi@, bg. @haide@, ngr. @áide@. [DEX \'96]','ÁIDA interj. v. HÁIDE (2.) (Cu funcţie de imperativ, corespunzând unor verbe de mişcare) Vino! veniţi! să mergem! ♢ (Împrumutând desinenţe verbale de pers. 1 şi 2 pl.) Haidem la plimbare. [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide. [DEX \'96]',0,1025420400,1201979684,0),(1454,3,22,'aide',4120,'@ÁIDE@ interj. v. @HÁIDE@ @(2.)@ (Cu funcţie de imperativ, corespunzând unor verbe de mişcare) Vino! veniţi! să mergem! * (Împrumutând desinenţe verbale de pers. 1 şi 2 pl.) $Haidem la plimbare$. [Var.: @háida, haid, áida, áide@ interj.] - Din tc. @haydi@, bg. @haide@, ngr. @áide@. [DEX \'96]','ÁIDE interj. v. HÁIDE (2.) (Cu funcţie de imperativ, corespunzând unor verbe de mişcare) Vino! veniţi! să mergem! ♢ (Împrumutând desinenţe verbale de pers. 1 şi 2 pl.) Haidem la plimbare. [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide. [DEX \'96]',0,1025420400,1201979729,0),(1455,2,1,'aidoma',8264,'@AÍDOMA@ adv. @1.@ La fel, ca şi. @2.@ (Rar) Aievea, într-adevăr. - @A^3@ + sl. @vidomŭ@ \"vizibil\".','AÍDOMA adv. 1. La fel, ca şi. 2. (Rar) Aievea, într-adevăr. – A3 + sl. vidomŭ „vizibil”.',0,1032073200,1189656112,0),(1456,2,1,'aiepta',1869,'@AIEPTÁ@, $aiépt$, vb. I. Refl. (Reg.) A-şi lua avânt. ** Tranz. A arunca, a repezi cu putere. [Pr.: $a-iep-$] - Lat. @adjectare@.','AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A-şi lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. [Pr.: a-iep-] – Lat. adjectare.',0,1032073200,1189656112,0),(1457,2,1,'aiest',2160,'@AIÉST, AIÁSTĂ@, $aieşti, aieste$, adj. dem. (Reg.: când urmează după substantiv are forma $aiesta, aiasta$) Acest. [Gen.-dat. sg.: $aiestui, aiestei$, gen.-dat. pl. $aiestor$; (când are forma $aiesta, aiasta$) gen.-dat. sg.: $aiestuia, aiesteia$, gen.-dat. pl.: $aiestora$. - Pr.: $a-iest$. - Var.: @aiésta@ adj. dem.] - Lat. @ad@ + @istum@.','AIÉST, AIÁSTĂ, aieşti, aieste, adj. dem. (Reg.: când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-iest. – Var.: aiésta adj. dem.] – Lat. ad + istum.',0,1032073200,1189656112,0),(477330,471,21,'monoftonga',158,'@MONOFTONGÁ@ $vb. tr., refl.$ (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr. $monophtonguer$)','MONOFTONGÁ vb. tr., refl. (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr. monophtonguer)',0,1189834611,1189834611,0),(1458,2,1,'aiesta',1488,'@AIÉSTA^1, AIÁSTA@, $aieştia, aiestea$, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: $aiestuia, aiesteia$, gen.-dat. pl.: $aiestora$. - Pr.: $a-ies-$] - V. @aiest@.','AIÉSTA1, AIÁSTA, aieştia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-ies-] – V. aiest.',0,1032073200,1189656112,0),(1459,2,1,'aiesta',760,'@AIÉSTA^2, AIÁSTA@ adj. dem. v. @aiest@.','AIÉSTA2, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.',0,1032073200,1189656112,0),(1460,2,1,'aieve',813,'@AIÉVE@ adv. v. @aievea@.','AIÉVE adv. v. aievea.',0,1032073200,1189656112,0),(1461,2,1,'aievea',14391,'@AIÉVEA@ adv., adj. @I.@ Adv. @1.@ În realitate. ** Cu adevărat, într-adevăr. @2.@ Lămurit; clar, limpede. @3.@ (Înv.) În văzul tuturor, pe faţă; deschis. @II.@ Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: $a-ie-$. - Var.: @aiéve@ adv.] - Din sl. @javĕ@, bg. @jave@.','AIÉVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr. 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe faţă; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: a-ie-. – Var.: aiéve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.',0,1032073200,1179243891,0),(1462,2,1,'aior',3268,'@AIÓR@, $aiori$, s.m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori galbene dispuse în umbele ($Euphorbia esula$) [Pr.: $a-ior$] - @Ai^4@ + suf. $-ior$.','AIÓR, aiori, s.m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori galbene dispuse în umbele (Euphorbia esula) [Pr.: a-ior] – Ai4 + suf. -ior.',0,1032073200,1189656112,0),(477329,471,21,'monoftong',148,'@MONOFTÓNG@ $s. m.$ vocală care provine din reducerea unui diftong. (< fr. $monophtongue$)','MONOFTÓNG s. m. vocală care provine din reducerea unui diftong. (< fr. monophtongue)',0,1189834611,1189834611,0),(1463,2,1,'aisberg',6634,'@ÁISBERG@, $aisberguri$, s.n. Bloc (mare) de gheaţă desprins din calotele glaciare polare, care pluteşte pe oceane spre zona caldă, influenţând clima regiunilor învecinate şi stingherind navigaţia; gheţar^2 plutitor. - Din fr., engl. @iceberg@.','ÁISBERG, aisberguri, s.n. Bloc (mare) de gheaţă desprins din calotele glaciare polare, care pluteşte pe oceane spre zona caldă, influenţând clima regiunilor învecinate şi stingherind navigaţia; gheţar2 plutitor. – Din fr., engl. iceberg.',0,1032073200,1206277455,0),(1464,2,1,'aisfild',502,'@ÁISFILD@, $aisfilduri$, s.n. Câmp de gheaţă. - Din fr. @ice-field@, engl. @ice field@.','ÁISFILD, aisfilduri, s.n. Câmp de gheaţă. – Din fr. ice-field, engl. ice field.',0,1032073200,1189656112,0),(1465,2,1,'aist',2290,'@AÍST@, $aişti$, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma $aista$) Acest. [Gen.-dat. sg.: $aistui$, gen.-dat. pl.: $aistor$; (când are forma $aista$) gen.-dat. sg.: $aistuia$, gen.-dat. pl.: $aistora$ - Var.: @aísta@ adj. dem. m.] - V. @aiest@.','AÍST, aişti, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg.: aistui, gen.-dat. pl.: aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg.: aistuia, gen.-dat. pl.: aistora – Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.',0,1032764400,1189656112,0),(477328,471,21,'monoftalmie',48,'@MONOFTALMÍE@ $s. f.$ monopsie. (< fr. $monophtalmie$)','MONOFTALMÍE s. f. monopsie. (< fr. monophtalmie)',0,1189834611,1189834611,0),(1466,2,1,'aista',843,'@AÍSTA^1@, $aiştia$, pron. dem., adj. dem. v. @aiesta@.','AÍSTA1, aiştia, pron. dem., adj. dem. v. aiesta.',0,1032764400,1189656112,0),(1467,2,1,'aista',835,'@AÍSTA^2@, adj. dem. m. v. @aist@.','AÍSTA2, adj. dem. m. v. aist.',0,1032764400,1189656112,0),(1468,2,1,'aiste',511,'@AÍSTE@ adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. - V. @aist@.','AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. – V. aist.',0,1032764400,1231427052,0),(1469,2,1,'aişor',2506,'@AIŞÓR@, $aişori$, s.m. (Bot.) @1.@ Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roşietice şi cu flori galbene-aurii ($Allium ammoophilum$). @2.@ Usturoiţă. @3.@ Ghiocel. [Pr.: $a-i-$] - @Ai^4@ + suf. $-işor$.','AIŞÓR, aişori, s.m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roşietice şi cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 2. Usturoiţă. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai4 + suf. -işor.',0,1032764400,1189656112,0),(477327,471,21,'monoftalm',12,'@MONOFTÁLM, -Ă@ $adj., s. m. f.$ (suferind) de monoftalmie. (< monoftalmie)','MONOFTÁLM, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de monoftalmie. (< monoftalmie)',0,1189834611,1189834611,0),(1470,2,1,'aiura',4996,'@AIURÁ@, $aiurez$, vb. I. Intranz. @1.@ A fi în stare de delir; a delira. ** A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdităţi. @2.@ (Rar) a se pierde în visări. [Pr.: $a-iu-$. - Var.: @aiurí@ vb. IV] - Din |@aiure(a)@|aiurea|.','AIURÁ, aiurez, vb. I. Intranz. 1. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdităţi. 2. (Rar) a se pierde în visări. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiurí vb. IV] – Din aiure(a).',0,1032764400,1214509173,0),(1471,2,1,'aiurare',1237,'@AIURÁRE@, $aiurări$, s.f. Faptul de $a aiura$. [Pr.: $a-iu-$. - Var.: @aiuríre@ s.f.] - V. @aiura@.','AIURÁRE, aiurări, s.f. Faptul de a aiura. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiuríre s.f.] – V. aiura.',0,1032850800,1189656112,0),(1472,2,1,'aiure',450,'@AIÚRE@ adv. v. @aiurea@.','AIÚRE adv. v. aiurea.',0,1032850800,1189656112,0),(477326,471,21,'monofoto',59,'@MONOFÓTO@ $s. n.$ monotip pentru fotoculegere. (< germ. $Monophoto$)','MONOFÓTO s. n. monotip pentru fotoculegere. (< germ. Monophoto)',0,1189834611,1189834611,0),(1473,2,1,'aiurea',6856,'@AIÚREA@ adv., adj. @1.@ Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. * $Într-aiurea$ = fără ţintă; la întâmplare. * Expr. $A vorbi aiurea$ = a vorbi fără rost, a bâigui. * (Cu valoare de interj. fam.) $Aiurea! N-ai dreptate.$ @2.@ Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: $a-iu-$. - Var.: @aiúre@ adv.] - Lat. @aliubi@ + @re@ + @a@.','AIÚREA adv., adj. 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ♢ Într-aiurea = fără ţintă; la întâmplare. ♢ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ♢ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a.',0,1032850800,1032850800,0),(1474,2,1,'aiureală',1778,'@AIUREÁLĂ@, $aiureli$, s.f. @1.@ Delir. @2.@ (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. @3.@ (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: $a-iu-$] - @Aiuri@ + suf. $-eală$.','AIUREÁLĂ, aiureli, s.f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.',0,1032850800,1189656112,0),(1475,2,1,'aiuri',6427,'@AIURÍ@ vb. IV. v. @aiura@.','AIURÍ vb. IV. v. aiura.',0,1032850800,1189656112,0),(1476,2,1,'aiurire',238,'@AIURÍRE@ s.f. v. @aiurare@.','AIURÍRE s.f. v. aiurare.',0,1032850800,1189656112,0),(1477,2,1,'aiurit',3427,'@AIURÍT, -Ă@, $aiuriţi, -te$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj., s.m. şi f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. @2.@ Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: $a-iu-$] - Din fr. @ahuri@ (apropiat prin etimologie populară de $aiurea$).','AIURÍT, -Ă, aiuriţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: a-iu-] – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).',0,1032850800,1032850800,0),(1478,2,1,'ajun',4601,'@AJÚN@, $ajunuri$, s.n. @1.@ Zi sau, $p. ext.$, perioadă de timp care precede un eveniment. * Loc. adv. $În ajun$ = @a)@ cu o zi (sau cu o seară) înainte; @b)@ puţin timp înainte, foarte aproape (de)... @2.@ Faptul de a ajuna (@1@); post (negru). ** Zi în care se ajunează (@1@). - @Ajuna@ (derivat regresiv).','AJÚN, ajunuri, s.n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ♢ Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puţin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Ajuna (derivat regresiv).',0,1033110000,1189656112,0),(1479,2,1,'ajuna',3361,'@AJUNÁ@, $ajunez$, vb. I. Intranz. @1.@ (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ţine post complet. @2.@ Fig. A răbda de foame. - Lat. @*adjunare@.','AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ţine post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare.',0,1033110000,1033110000,0),(1480,2,1,'ajunge',23617,'@AJÚNGE@, $ajúng$, vb. III. @I. 1.@ Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. * Expr. $A ajunge departe$ = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. $A$ (sau $a-i) ajunge $(cuiva) $cuţitul la os$ = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situaţie disperată. ** Intranz. şi tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). @2.@ Tranz. A întâlni, venind din urmă, o fiinţă sau un vehicul în mişcare; a prinde din urmă. * Expr. $A-l ajunge pe cineva zilele$ = a îmbătrâni. ** Fig. A egala pe cineva. @3.@ Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ** Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ** Fig. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi. @4.@ Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ** A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe. * Expr. $A nu-i ajunge$ (cuiva $nici) cu prăjina la nas$, se zice despre un om înfumurat. @5.@ Intranz. (Despre preţuri; $p.ext.$ despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. @II.@ @1.@ Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ** Fig. A se înţelege, a se învoi. @2.@ Intranz. A realiza, a împlini. $A ajunge la un rezultat$. ** Intranz. şi tranz. A fi în situaţia de a... @3.@ Intranz. A deveni. * Expr. $A ajunge rău$ = a decădea. $A ajunge bine$ = a dobândi succese; a reuşi, a izbuti. $A ajunge pe mâinile cuiva$ = a fi la discreţia cuiva. ** Intranz. şi refl. (Peior.) A parveni. @III.@ Intranz. şi refl. A fi în cantitate suficientă. * Expr. (Tranz.) $A-l ajunge (pe$ cineva) $mintea$ (sau $capul$) = a se pricepe, a şti ce e de făcut. - Lat. @adjungere@ \"a uni, a lipi\".','AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ Expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situaţie disperată. ♦ Intranz. şi tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o fiinţă sau un vehicul în mişcare; a prinde din urmă. ♢ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe. ♢ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre preţuri; p.ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înţelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. şi tranz. A fi în situaţia de a... 3. Intranz. A deveni. ♢ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuşi, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreţia cuiva. ♦ Intranz. şi refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. şi refl. A fi în cantitate suficientă. ♢ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a şti ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”.',0,1037174400,1189656113,0),(1481,2,1,'ajungere',1002,'@AJÚNGERE@ s.f. (Rar) Faptul de $a (se) ajunge$. - V. @ajunge@.','AJÚNGERE s.f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge.',0,1033110000,1189656113,0),(1482,2,1,'ajuns',6008,'@AJÚNS^1@ s.n. @1.@ (În loc. adv.) $De ajuns$ = destul. @2.@ (În sintagma) $Bun ajuns(ul)!$ = bine ai venit ! bun sosit ! - V. @ajunge@.','AJÚNS1 s.n. 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (În sintagma) Bun ajuns(ul)! = bine ai venit ! bun sosit ! – V. ajunge.',0,1033110000,1231428083,0),(1483,2,1,'ajuns',7696,'@AJÚNS^2, -Ă@, $ajunşi, -se$, adj. s.f. art. @I.@ Adj. @1.@ Care s-a îmbogăţit, a parvenit. @2.@ (Reg.; în expr.) $Ajuns de $ (sau $la) cap$ = deştept, isteţ. @II.@ S.f. art. (În sintagma) $Bun ajunsa !$ = bun sosit ! bine ai venit ! - V. @ajunge@.','AJÚNS2, -Ă, ajunşi, -se, adj. s.f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogăţit, a parvenit. 2. (Reg.; în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deştept, isteţ. II. S.f. art. (În sintagma) Bun ajunsa ! = bun sosit ! bine ai venit ! – V. ajunge.',0,1033110000,1231428083,0),(1484,2,1,'ajur',4354,'@AJÚR@, $ajururi$, s.n. @1.@ Broderie pe o ţesătură obţinută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură; rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei ţesături. @2.@ Tricou cu găurele obţinute în timpul tricotării. @3.@ (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. - Din fr. @ajour@.','AJÚR, ajururi, s.n. 1. Broderie pe o ţesătură obţinută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură; rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei ţesături. 2. Tricou cu găurele obţinute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour.',0,1033110000,1033110000,0),(1485,2,1,'ajura',2440,'@AJURÁ@, $ajurez$, vb. I. Tranz. A face ajur. - Din fr. @ajourer@.','AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.',0,1033110000,1189656113,0),(1486,2,1,'ajurare',252,'@AJURÁRE@, $ajurări$, s.f. Acţiunea de $a ajura$. - V. @ajura@.','AJURÁRE, ajurări, s.f. Acţiunea de a ajura. – V. ajura.',0,1033110000,1189656113,0),(1487,2,1,'ajurat',1527,'@AJURÁT, -Ă@, $ajuraţi, -te$, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. - V. @ajura@.','AJURÁT, -Ă, ajuraţi, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.',0,1033110000,1189656113,0),(1488,2,1,'ajusta',12421,'@AJUSTÁ@, $ajustez$, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. - Din fr. @ajuster@.','AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster.',0,1033110000,1201106742,0),(1489,2,1,'ajustabil',1154,'@AJUSTÁBIL, -Ă@, $ajustabili, -e$, adj. Care poate fi ajustat. - @Ajusta@ + suf. $-bil$.','AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.',0,1033110000,1189656113,0),(477325,471,21,'monofonie',130,'@MONOFONÍE@ $s. f.$ 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. $monophonie$, engl. $monophony$)','MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony)',0,1189834611,1189834611,0),(1490,2,1,'ajustaj',1600,'@AJUSTÁJ@ s.n. (Tehn.) Relaţie între dimensiunile a două piese care se asamblează prin întrepătrundere. - Din fr. @ajustage@.','AJUSTÁJ s.n. (Tehn.) Relaţie între dimensiunile a două piese care se asamblează prin întrepătrundere. – Din fr. ajustage.',0,1033110000,1033110000,0),(1491,2,1,'ajustare',5925,'@AJUSTÁRE@, $ajustări$, s.f. Acţiunea de $a ajusta$. - V. @ajusta@.','AJUSTÁRE, ajustări, s.f. Acţiunea de a ajusta. – V. ajusta.',0,1033110000,1189656113,0),(1492,2,1,'ajustor',827,'@AJUSTÓR, -OÁRE@, $ajustori, -oare$, s.m. şi f. Muncitor calificat care execută operaţii de ajustare. - Din fr. @ajusteur@.','AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s.m. şi f. Muncitor calificat care execută operaţii de ajustare. – Din fr. ajusteur.',0,1033110000,1189656113,0),(1493,2,1,'ajuta',11669,'@AJUTÁ@, $ajút$, vb. I. @1.@ Tranz. şi refl. A(-şi) da ajutor, sprijin. * Expr. (Tranz.) $A-l ajuta $(pe cineva) $puterea$ (sau $capul, mintea, $ etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. * Expr. (Absol.) $Doamne-ajută$ = @a)@ formulă de invocare a divinităţii, folosită la începutul unei acţiuni; @b)@ (substantivat) situaţie favorabilă în evoluţia unei acţiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; @c)@ (substantivat, ir.) lovitură. $(Mai) de Doamne-ajută$ = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ** Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. @2.@ Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. - Lat. @adjutare@.','AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) da ajutor, sprijin. ♢ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ♢ Expr. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinităţii, folosită la începutul unei acţiuni; b) (substantivat) situaţie favorabilă în evoluţia unei acţiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitură. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.',0,1033110000,1033110000,0),(1494,2,1,'ajutaj',3433,'@AJUTÁJ@, $ajutaje$, s.n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât scurgerea fluidelor să se producă în fiecare secţiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (1). - Din fr. @ajoutage@.','AJUTÁJ, ajutaje, s.n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât scurgerea fluidelor să se producă în fiecare secţiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (1). – Din fr. ajoutage.',0,1033110000,1189656113,0),(1495,2,1,'ajutare',711,'@AJUTÁRE@, $ajutări$, s.f. Acţiunea de $a (se) ajuta$ şi rezultatul ei. - V. @ajuta@.','AJUTÁRE, ajutări, s.f. Acţiunea de a (se) ajuta şi rezultatul ei. – V. ajuta.',0,1033369200,1189656113,0),(1496,2,1,'ajutător',1459,'@AJUTĂTÓR, -OÁRE@, $ajutători, -oare$, adj. Care ajută; auxiliar. - @Ajuta@ + suf. $-ător$.','AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.',0,1033369200,1189656113,0),(1497,2,1,'ajutor',13829,'@AJUTÓR, -OÁRE@, $ajutori, -oare$, s.m. şi f., s.n. @1.@ S.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). @2.@ S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. * $A fi de $ (sau $a veni, a sta în) ajutor $(cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ** Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ** Sprijin bănesc. ** (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. - Lat. @ajutor, -is, adjutorium@.','AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. ajutor, -is, adjutorium.',0,1033369200,1228738377,0),(1498,2,1,'ajutora',2306,'@AJUTORÁ@, $ajutorez$, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: @ajutorí@ vb. IV] - Din @ajutor@.','AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.',0,1033369200,1189656113,0),(1499,2,1,'ajutorare',981,'@AJUTORÁRE@, $ajutorări$, s.f. Acţiunea de $a (se) ajutora$ şi rezultatul ei. - V. @ajutora@.','AJUTORÁRE, ajutorări, s.f. Acţiunea de a (se) ajutora şi rezultatul ei. – V. ajutora.',0,1033369200,1189656113,0),(1500,2,1,'ajutori',746,'@AJUTORÍ@ vb. IV. v. @ajutora@.','AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora.',0,1033369200,1189656113,0),(477324,471,21,'monofonic',119,'@MONOFÓNIC, -Ă@ $adj.$ 1. (fiz.) care are o singură sursă sonoră. 2. (muz.) monofon. (< fr. $monophonique$, engl. $monophonie$)','MONOFÓNIC, -Ă adj. 1. (fiz.) care are o singură sursă sonoră. 2. (muz.) monofon. (< fr. monophonique, engl. monophonie)',0,1189834611,1189834611,0),(1501,2,1,'ajutorinţă',1226,'@AJUTORÍNŢĂ@, $ajutorinţe$, s.f. (Înv.) @1.@ Ajutor (@2@). @2.@ Numele unui impozit din sec. XVIII din Ţara Românească şi din Moldova. - @Ajutori@ + suf. $-inţă$.','AJUTORÍNŢĂ, ajutorinţe, s.f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Ţara Românească şi din Moldova. – Ajutori + suf. -inţă.',0,1033369200,1189656113,0),(1502,2,1,'akân',703,'@AKẤN@, $akâni$, s.m. Poet, recitator şi cântăreţ popular la kazahi, kirghizi etc. - Din rus. @akân@.','AKẤN, akâni, s.m. Poet, recitator şi cântăreţ popular la kazahi, kirghizi etc. – Din rus. akân.',0,1033369200,1117011151,0),(1503,2,1,'al',68209,'@AL, A@, $ai, ale$, art. @1.@ (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) $Carte a elevului$. @2.@ (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu \"al doilea\") $Clasa a zecea$. - Lat. @illum, illam@.','AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea. – Lat. illum, illam.',0,1033369200,1208535986,0),(1504,2,1,'alabala',2360,'@ÁLA-BÁLA@ subst. invar. @1.@ (În expr.) $Ce mai ala-bala?$ = @a)@ ce se mai petrece?; @b)@ ce rost are atâta discuţie (inutilă) ? @2.@ (În formule recitative din jocurile copiilor) $Ala-bala portocala$. - Formaţie onomatopeică.','ÁLA-BÁLA subst. invar. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece?; b) ce rost are atâta discuţie (inutilă) ? 2. (În formule recitative din jocurile copiilor) Ala-bala portocala. – Formaţie onomatopeică.',0,1033369200,1033369200,0),(1505,2,1,'alabandină',432,'@ALABANDÍNĂ@ s.f. Sulfură naturală de mangan, compactă, negricioasă, cu luciu metalic. - Din fr. @alabandine@.','ALABANDÍNĂ s.f. Sulfură naturală de mangan, compactă, negricioasă, cu luciu metalic. – Din fr. alabandine.',0,1033542000,1033542000,0),(1506,2,1,'alabastru',7969,'@ALABÁSTRU@ s.n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuinţată la fabricarea unor obiecte ornamentale. - Din it. @alabastro@, lat. @alabastrum@.','ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuinţată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.',0,1033542000,1033542000,0),(1507,2,1,'alac',3552,'@ALÁC@ s.n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeţ, care se cultivă în regiunile muntoase ($Triticum monococcum$). - Cf. magh. %alakor%.','ALÁC s.n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeţ, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. a l a k o r.',0,1033542000,1033542000,0),(1508,2,1,'alagea',2247,'@ALAGEÁ@, $alagele$, s.f. @1.@ (Înv.) Stofă vărgată, ţesută din fire de in şi de mătase. @2.@ (Reg.; în expr.) $A-şi căpăta alageaua$ sau $a păţi o alagea$ = a se păcăli. - Din tc. @alaca@.','ALAGEÁ, alagele, s.f. 1. (Înv.) Stofă vărgată, ţesută din fire de in şi de mătase. 2. (Reg.; în expr.) A-şi căpăta alageaua sau a păţi o alagea = a se păcăli. – Din tc. alaca.',0,1033542000,1033542000,0),(1509,2,1,'alai',6488,'@ALÁI@, $alaiuri$, s.n. Mulţime de oameni care însoţeşte o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. * Loc. adv. $Cu$ (sau $în) alai$ = cu solemnitate, cu fast. ** Mulţime de oameni care se ia după cineva; $p. ext.$ gălăgie provocată de această mulţime. ** (Înv.) Suită care întovărăşea sau întâmpina un domnitor. - Din tc. @alay@.','ALÁI, alaiuri, s.n. Mulţime de oameni care însoţeşte o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ♢ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulţime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulţime. ♦ (Înv.) Suită care întovărăşea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay.',0,1033542000,1210083080,0),(1510,2,1,'alait',1103,'@ALAÍT@ s.n. Mineral rar, de culoare roşie, care se găseşte în Asia Centrală. - Et. nec.','ALAÍT s.n. Mineral rar, de culoare roşie, care se găseşte în Asia Centrală. – Et. nec.',0,1033542000,1033542000,0),(1511,2,1,'alalie',2373,'@ALALÍE@, $alalii$, s.f. (Med.) Incapacitate de a vorbi sau de a pronunţa unele sunete; logoplegie. - Din fr. @alalie@.','ALALÍE, alalii, s.f. (Med.) Incapacitate de a vorbi sau de a pronunţa unele sunete; logoplegie. – Din fr. alalie.',0,1033110000,1189656113,0),(1512,2,1,'alaltăieri',2662,'@ALÁLTĂIERI@ adv. În ziua care precedă ziua de ieri. * $De ieri, de alaltăieri$ = de puţin timp, de curând. $Mai alaltăieri$ = zilele trecute. - @Alaltă@ (=$aialaltă$) + @ieri@.','ALÁLTĂIERI adv. În ziua care precedă ziua de ieri. ♢ De ieri, de alaltăieri = de puţin timp, de curând. Mai alaltăieri = zilele trecute. – Alaltă (=aialaltă) + ieri.',0,1033542000,1189656113,0),(477323,471,21,'monofonematic',165,'@MONOFONEMÁTIC, -Ă@ $adj.$ (despre diftongi) care are valoarea unui singur fonem. (< fr. $monophonématique$)','MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (despre diftongi) care are valoarea unui singur fonem. (< fr. monophonématique)',0,1189834611,1189834611,0),(1513,2,1,'alaltăseară',720,'@ALÁLTĂSEARĂ@ adv. În seara zilei de alaltăieri. * $Mai alaltăseară$ = (într-una din) serile trecute. - @Alaltă@ (=$aialaltă$) + @seară@.','ALÁLTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. ♢ Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute. – Alaltă (=aialaltă) + seară.',0,1033542000,1189656113,0),(1514,2,1,'alaman',2356,'@ALAMÁN@, $alamane$, s.n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central şi mai multe fâşii de plasă cu care se încercuiesc şi se adună bancurile de peşti marini. - Et. nec.','ALAMÁN, alamane, s.n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central şi mai multe fâşii de plasă cu care se încercuiesc şi se adună bancurile de peşti marini. – Et. nec.',0,1033542000,1033542000,0),(1515,2,1,'alamani',434,'@ALAMÁNI@ s.m. pl. v. @alemani@.','ALAMÁNI s.m. pl. v. alemani.',0,1033542000,1189656113,0),(1516,2,1,'alamă',9401,'@ALÁMĂ@, (@2, 3@) $alămuri$, s.f. @1.@ Aliaj de cupru şi zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, uşor de prelucrat, cu numeroase şi variate întrebuinţări în industrie. @2.@ (La pl.) Obiecte de alamă (@1@); alămărie^2. @3.@ (La pl.) Instrumente muzicale de suflat din alamă (@1@). - Cf. it. %lama% \"placă de metal\".','ALÁMĂ, (2, 3) alămuri, s.f. 1. Aliaj de cupru şi zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, uşor de prelucrat, cu numeroase şi variate întrebuinţări în industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alamă (1); alămărie2. 3. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat din alamă (1). – Cf. it. l a m a „placă de metal”.',0,1033542000,1189656113,0),(1517,2,1,'alambic',3398,'@ALAMBÍC@, $alambicuri$, s.n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. - Din fr. @alambic@.','ALAMBÍC, alambicuri, s.n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din fr. alambic.',0,1033542000,1033542000,0),(1518,2,1,'alambica',4569,'@ALAMBICÁ@, $alambichez$, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ** Fig. A face prea subtil, greu de înţeles, excesiv de rafinat, complicat. - Din fr. @alambiquer@.','ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înţeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.',0,1033542000,1189656113,0),(1519,2,1,'alambicare',348,'@ALAMBICÁRE@, $alambicări$, s.f. Acţiunea de $a alambica$ şi rezultatul ei. - V. @alambica@.','ALAMBICÁRE, alambicări, s.f. Acţiunea de a alambica şi rezultatul ei. – V. alambica.',0,1033542000,1189656113,0),(1520,2,1,'alambicat',6515,'@ALAMBICÁT, -Ă@, $alambicaţi, -te$, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înţeles, complicat. - V. @alambica@.','ALAMBICÁT, -Ă, alambicaţi, -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înţeles, complicat. – V. alambica.',0,1033542000,1189656113,0),(477322,471,21,'monofon',108,'@MONOFÓN, -Ă@ I. $adj.$ (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s.n. aparat telefonic la care microfonul şi receptorul sunt juxtapuse. (< fr. $monophone$)','MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s.n. aparat telefonic la care microfonul şi receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone)',0,1189834611,1189834611,0),(1521,3,1,'alandala',3563,'@ALANDÁLA@ adv. (Fam.) La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă; pe dos. [Var.: @halandála@ adv.] - Din ngr. @álla and\'álla@ \"unul în locul altuia\".','ALANDÁLA adv. (Fam.) La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă; pe dos. [Var.: halandála adv.] – Din ngr. álla and\'álla „unul în locul altuia”.',0,1025420400,1200233696,0),(1522,2,1,'alani',3246,'@ALÁNI@ s.m. pl. Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea şi I î. Hr. în regiunea Mării Negre şi în nordul Caucazului şi care, împinşi de huni, au ajuns în secolul al V-lea, împreună cu vandalii, până în Spania şi Africa. - Din lat. @alani@.','ALÁNI s.m. pl. Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea şi I î. Hr. în regiunea Mării Negre şi în nordul Caucazului şi care, împinşi de huni, au ajuns în secolul al V-lea, împreună cu vandalii, până în Spania şi Africa. – Din lat. alani.',0,1033542000,1033542000,0),(1523,2,1,'alanină',696,'@ALANÍNĂ@, $alanine$, s.f. Aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale. - Din fr. @alanine@.','ALANÍNĂ, alanine, s.f. Aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale. – Din fr. alanine.',0,1033542000,1033542000,0),(1524,2,1,'alantoidă',884,'@ALANTOÍDĂ@, $alantoide$, s.f. Una dintre anexele embrionare la animalele vivipare şi ovipare. ** (La pl.) Animale vertebate care au această embrionară. - Din fr. @allantoïde@.','ALANTOÍDĂ, alantoide, s.f. Una dintre anexele embrionare la animalele vivipare şi ovipare. ♦ (La pl.) Animale vertebate care au această embrionară. – Din fr. allantoïde.',0,1033714800,1033714800,0),(1525,2,1,'alarma',4013,'@ALARMÁ@, $alarmez$, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) nelinişti, a (se) îngrijora. ** Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). - Din fr. @alarmer@.','ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) nelinişti, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.',0,1033714800,1033714800,0),(1526,2,1,'alarmant',2027,'@ALARMÁNT, -Ă@, $alarmaţi, -te$, adj. Care alarmează; neliniştitor, îngrijorător. - Din fr. @alarmant@.','ALARMÁNT, -Ă, alarmaţi, -te, adj. Care alarmează; neliniştitor, îngrijorător. – Din fr. alarmant.',0,1033714800,1137536575,0),(1527,2,1,'alarmare',313,'@ALARMÁRE@, $alarmări$, s.f. Acţiunea de $a (se) alarma$ şi rezultatul ei. - V. @alarma@.','ALARMÁRE, alarmări, s.f. Acţiunea de a (se) alarma şi rezultatul ei. – V. alarma.',0,1033714800,1189656113,0),(477321,471,21,'monofocal',10,'@MONOFOCÁL, -Ă@ $adj.$ (fiz.) cu un singur focar. (< fr. $monofocal$)','MONOFOCÁL, -Ă adj. (fiz.) cu un singur focar. (< fr. monofocal)',0,1189834611,1189834611,0),(1528,1,1,'alarmat',1196,'@ALARMÁT, -Ă@, $alarmaţi, -te$, adj. Care a devenit neliniştit, îngrijorat; alertat. - V. @alarma@.','ALARMÁT, -Ă, alarmaţi, -te, adj. Care a devenit neliniştit, îngrijorat; alertat. – V. alarma.',0,1037779200,1189656113,0),(1529,2,1,'alarmă',4071,'@ALÁRMĂ@, $alarme$, s.f. @1.@ Anunţare a unei primejdii sau calamităţi care ameninţă populaţia; semnal prin care se anunţă asemenea primejdii. @2.@ Nelinişte, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. - Din fr. @alarme@.','ALÁRMĂ, alarme, s.f. 1. Anunţare a unei primejdii sau calamităţi care ameninţă populaţia; semnal prin care se anunţă asemenea primejdii. 2. Nelinişte, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme.',0,1033714800,1033714800,0),(1530,2,1,'alarmist',1328,'@ALARMÍST, -Ă@, $alarmişti, -ste$, s.m. şi f., adj. @1.@ S.m. şi f., adj., (Persoană) care împrăştie intenţionat ştiri alarmante, adesea inventate; (persoană) care se alarmează uşor; sperios, timorat, panicard, înfricoşat. @2.@ Adj. (Despre vorbe, ştiri etc.) Care provoacă panică, care îngrozeşte. - Din fr. @alarmiste@.','ALARMÍST, -Ă, alarmişti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f., adj., (Persoană) care împrăştie intenţionat ştiri alarmante, adesea inventate; (persoană) care se alarmează uşor; sperios, timorat, panicard, înfricoşat. 2. Adj. (Despre vorbe, ştiri etc.) Care provoacă panică, care îngrozeşte. – Din fr. alarmiste.',0,1033714800,1189656113,0),(1531,2,1,'alaun',3119,'@ALAÚN@ s.n. @1.@ Sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. @2.@ P. restr. Sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră-acră. - Din germ. @Alaun@.','ALAÚN s.n. 1. Sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. 2. P. restr. Sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră-acră. – Din germ. Alaun.',0,1033714800,1033714800,0),(1532,2,1,'ală',6786,'@ÁLĂ@ s.f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). - Din lat. @ala@.','ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.',0,1033714800,1033714800,0),(1533,2,1,'alămar',1298,'@ALĂMÁR@, $alămari$, s.m. Meseriaş care lucrează obiecte de alamă (@1@). ** Negustor de alămuri. - @Alamă@ + suf. $-ar$.','ALĂMÁR, alămari, s.m. Meseriaş care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar.',0,1033714800,1189656113,0),(477320,471,21,'monofobie',177,'@MONOFOBÍE@ $s. f.$ teamă patologică de singurătate. (< fr. $monophobie$)','MONOFOBÍE s. f. teamă patologică de singurătate. (< fr. monophobie)',0,1189834611,1189834611,0),(1534,2,1,'alămărie',953,'@ALĂMĂRÍE^1@, $alămării$, s.f. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă (@1@). - @Alămar@ + suf. $-ie$.','ALĂMĂRÍE1, alămării, s.f. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă (1). – Alămar + suf. -ie.',0,1033714800,1189656113,0),(1535,2,1,'alămărie',515,'@ALĂMĂRÍE^2@ s.f. Obiecte de alamă; alămuri. - @Alamă@ + suf. $-ărie$.','ALĂMĂRÍE2 s.f. Obiecte de alamă; alămuri. – Alamă + suf. -ărie.',0,1033714800,1189656113,0),(1536,2,1,'alămâie',331,'@ALĂMẤIE@ s.f. v. @lămâie@.','ALĂMẤIE s.f. v. lămâie.',0,1033714800,1189656113,0),(1537,2,1,'alămâioară',212,'@ALĂMÂIOÁRĂ@, $alămâioare$, s.f. (Reg.) Gutuie. [Pr.: $-mâ-ioa-$] - @Alămâie@ + suf. $-ioară$.','ALĂMÂIOÁRĂ, alămâioare, s.f. (Reg.) Gutuie. [Pr.: -mâ-ioa-] – Alămâie + suf. -ioară.',0,1033714800,1189656113,0),(1538,2,1,'alămi',998,'@ALĂMÍ@, $alămesc$, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (@1@). - Din @alamă@.','ALĂMÍ, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.',0,1033714800,1189656113,0),(1539,2,1,'alămire',159,'@ALĂMÍRE@ s.f. Acţiunea de $a alămi$. - V. @alămi@.','ALĂMÍRE s.f. Acţiunea de a alămi. – V. alămi.',0,1033714800,1189656113,0),(1540,2,1,'alămit',461,'@ALĂMÍT, -Ă@, $alămiţi, -te$, adj. Acoperit sau suflat cu alamă (@1@). - V. @alămi@.','ALĂMÍT, -Ă, alămiţi, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă (1). – V. alămi.',0,1033714800,1189656113,0),(477319,471,21,'monoflor',130,'@MONOFLÓR, -Ă@ $adj.$ (despre miere, polen) care provine de la o singură specie de floare. (< mono^1- + -flor)','MONOFLÓR, -Ă adj. (despre miere, polen) care provine de la o singură specie de floare. (< mono1- + -flor)',0,1189834611,1189834611,0),(1541,2,1,'alămiu',866,'@ALĂMÍU, -ÍE@, $alămii$, adj. De culoarea alamei (@1@). - @Alamă@ + suf. $-iu$.','ALĂMÍU, -ÍE, alămii, adj. De culoarea alamei (1). – Alamă + suf. -iu.',0,1033714800,1189656113,0),(1542,2,1,'alăpta',1966,'@ALĂPTÁ@, $alăptez$, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. - @A^3@ + @lapte@ (după fr. $allaiter$).','ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).',0,1033714800,1189656113,0),(1543,2,1,'alăptare',482,'@ALĂPTÁRE@, $alăptări$, s.f. Acţiunea de $a alăpta$. - V. @alăpta@.','ALĂPTÁRE, alăptări, s.f. Acţiunea de a alăpta. – V. alăpta.',0,1033714800,1189656113,0),(1544,2,1,'alăsidă',189,'@ALĂSÍDĂ@ s.f. v. @alesidă@.','ALĂSÍDĂ s.f. v. alesidă.',0,1033714800,1189656113,0),(1545,2,1,'alătura',6472,'@ALĂTURÁ@, $alắtur$, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aşeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ** Tranz. A adăuga, a anexa. ** Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ** Refl. A adera la o cauză, la o mişcare etc. [Var.: @lăturá@ vb. I] - Din @alături@.','ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aşeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mişcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.',0,1034060400,1189656113,0),(1546,2,1,'alăturare',797,'@ALĂTURÁRE@, $alăturări$, s.f. Acţiunea de $a (se) alătura$ şi rezultatul ei. - V. @alătura@.','ALĂTURÁRE, alăturări, s.f. Acţiunea de a (se) alătura şi rezultatul ei. – V. alătura.',0,1034060400,1189656113,0),(1547,2,1,'alăturat',1872,'@ALĂTURÁT, -Ă@, $alăturaţi, -te$, adj. Care se află alături, care se află anexat. - V. @alătura@.','ALĂTURÁT, -Ă, alăturaţi, -te, adj. Care se află alături, care se află anexat. – V. alătura.',0,1034060400,1189656113,0),(1548,2,1,'alăturea',494,'@ALẮTUREA@ adv. v. @alături@.','ALẮTUREA adv. v. alături.',0,1034060400,1189656113,0),(1549,2,1,'alături',6226,'@ALẮTURI@ adv. @1.@ (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. * Loc. adj. $De alături$ = vecin, învecinat. * Expr. (Fam.) $A nimeri$ (sau $a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul$ = a greşi (în comportare, în păreri etc.). ** În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). @2.@ (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alţii). * Loc. prep. $Alături de...$ (sau, rar, $cu...$) = pe acelaşi plan, pe lângă. * Expr. $A fi alături de cineva$ = a fi solidar cu cineva. [Var.: @alăturea@ adv.] - @A^3@ + @lature@.','ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ♢ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ♢ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greşi (în comportare, în păreri etc.). ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alţii). ♢ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe acelaşi plan, pe lângă. ♢ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alăturea adv.] – A3 + lature.',0,1034060400,1189656113,0),(477318,471,21,'monofizitism',515,'@MONOFIZITÍSM@ $s. n.$ doctrină creştină care admite numai natura divină a lui Christos. (< germ. $Monophysitismus$, după fr. $monophysisme$)','MONOFIZITÍSM s. n. doctrină creştină care admite numai natura divină a lui Christos. (< germ. Monophysitismus, după fr. monophysisme)',0,1189834611,1189834611,0),(1550,2,1,'alăută',1388,'@ALĂÚTĂ@ s.f. v. @lăută@.','ALĂÚTĂ s.f. v. lăută.',0,1034060400,1189656113,0),(1551,2,1,'alb',30820,'@ALB, -Ă@, $albi, -e$, adj., subst. @I.@ Adj. @1.@ Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. * $Carne albă$ = carne de pasăre sau de peşte. $Hârtie$ (sau $coadă) albă$ = hârtie care nu a fost scrisă. $Rând alb$ = spaţiu nescris între două rânduri scrise. $Armă albă$ = armă cu lamă de oţel. $Rasă albă$ = unul dintre grupurile de popoare în care este împărţită, convenţional, omenirea şi care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. * Expr. $Alb la faţă$ = palid. $Ba e albă, ba e neagră$, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. $Nici albă, nici neagră$ = @a)@ nici aşa, nici aşa; @b)@ fără multă vorbă; deodată. ** (Despre oameni, adesea substantivat) Care aparţine rasei albe. ** Cărunt. * Expr. $A scoate$ (cuiva) $peri albi$ = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare. @2.@ Incolor, transparent. @3.@ Fig. Limpede, luminos. * $Nopţi albe$ = nopţi luminoase, obişnuite în perioada solstiţiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° şi 65° nord şi sud, în care nu se produce întunecare completă, din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont. $Noapte albă$ = noapte petrecută fără somn. (Rar) $Zile albe$ = viaţă tihnită, fericită. (În basme) $Lumea albă$ = lumea reală. ** (Pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei. @4.@ Fig. Nevinovat, curat, pur, candid. @5.@ (Despre versuri) Fără rimă. @II.@ S.m. Denumire dată, după revoluţia franceză, contrarevoluţionarilor şi conservatorilor. @III.@ S.n. @1.@ Culoare obţinută prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisă mai sus. * Expr. $Negru pe alb$ = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise. $A semna în alb$ = a iscăli un act înainte de a fi completat; $fig.$ a acorda cuiva încredere deplină. @2.@ Obiect, substanţă etc. de culoare albă (@I 1@). (Pop.) $Albul ochiului$ = sclerotică. $Alb de plumb$ = carbonat bazic de plumb, folosit în industria vopselelor; ceruză. $Alb de zinc$ = oxid de zinc (folosit în vopsitorie). $Alb de titan$ = bioxid de titan. @IV.@ S.m. Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (@I 1@) cu prolificitate şi precocitate ridicate, crescute pentru producţia de carne. $Alb de Banat. Alb ucrainean de stepă.$ @V.@ S.f. pl. art. Nume dat pieselor albe (@I 1@) la unele jocuri distractive sau de noroc. - Lat. @albus@.','ALB, -Ă, albi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris între două rânduri scrise. Armă albă = armă cu lamă de oţel. Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărţită, convenţional, omenirea şi care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. ♢ Expr. Alb la faţă = palid. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici albă, nici neagră = a) nici aşa, nici aşa; b) fără multă vorbă; deodată. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care aparţine rasei albe. ♦ Cărunt. ♢ Expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. Fig. Limpede, luminos. ♢ Nopţi albe = nopţi luminoase, obişnuite în perioada solstiţiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° şi 65° nord şi sud, în care nu se produce întunecare completă, din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont. Noapte albă = noapte petrecută fără somn. (Rar) Zile albe = viaţă tihnită, fericită. (În basme) Lumea albă = lumea reală. ♦ (Pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei. 4. Fig. Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre versuri) Fără rimă. II. S.m. Denumire dată, după revoluţia franceză, contrarevoluţionarilor şi conservatorilor. III. S.n. 1. Culoare obţinută prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisă mai sus. ♢ Expr. Negru pe alb = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise. A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva încredere deplină. 2. Obiect, substanţă etc. de culoare albă (I 1). (Pop.) Albul ochiului = sclerotică. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit în industria vopselelor; ceruză. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit în vopsitorie). Alb de titan = bioxid de titan. IV. S.m. Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (I 1) cu prolificitate şi precocitate ridicate, crescute pentru producţia de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepă. V. S.f. pl. art. Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. – Lat. albus.',0,1034060400,1208612216,0),(477317,471,21,'monofizit',503,'@MONOFIZÍT, -Ă@ $adj., s. m. f.$ (adept) al monofizitismului. (< fr. $monophysite$)','MONOFIZÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monofizitismului. (< fr. monophysite)',0,1189834611,1189834611,0),(1552,2,1,'albadă',251,'@ALBÁDĂ@, $albade$, s.f. Alboradă. - Din sp. @albada@.','ALBÁDĂ, albade, s.f. Alboradă. – Din sp. albada.',0,1034060400,1189656113,0),(1553,2,1,'albanez',1465,'@ALBANÉZ, -Ă@, $albanezi, -e$, s.m. şi f., adj. @1.@ S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Albaniei. @2.@ Adj. Care aparţine Albaniei sau populaţiei ei, privitor la Albania sau la populaţia ei; arvanit. ** (Substantivat, f.) Limba albaneză. - Din fr. @albanais@, it. @albanese@.','ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Albaniei. 2. Adj. Care aparţine Albaniei sau populaţiei ei, privitor la Albania sau la populaţia ei; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. – Din fr. albanais, it. albanese.',0,1037088000,1189656113,0),(1554,2,1,'albanistică',696,'@ALBANÍSTICĂ@ s.f. Studiu al limbii, culturii şi civilizaţiei albaneze. - Din germ. @Albanistik@.','ALBANÍSTICĂ s.f. Studiu al limbii, culturii şi civilizaţiei albaneze. – Din germ. Albanistik.',0,1033110000,1033110000,0),(1555,2,1,'albaspină',506,'@ALBASPÍNĂ@ s.f. (Bot.) Păducel. - Din lat. @alba spina@, it. @albaspina@.','ALBASPÍNĂ s.f. (Bot.) Păducel. – Din lat. alba spina, it. albaspina.',0,1037088000,1189656113,0),(1556,2,1,'albastru',12590,'@ALBÁSTRU, -Ă@, $albaştri, -stre$, adj., s.n. @1.@ Adj. Care are culoarea cerului senin. ** Fig. Melancolic, trist, sumbru. * Expr. $Inimă-albastră$ = @a)@ suflet trist, $p. ext.$ tristeţe, jale; @b)@ necaz, mânie, furie. $Cu $ (sau $de) sânge albastru$ = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) $E (cam) albastru$ = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situaţia e (cam) dificilă. @2.@ S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde şi indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. * $Albastru de metilen$ = colorant albastru (@1@) întrebuinţat în vopsitorie, în lucrări de biologie şi în medicină. $Albastru de Prusia$ (sau $de Berlin$) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru. - Lat. @albaster@ (< $albus$).','ALBÁSTRU, -Ă, albaştri, -stre, adj., s.n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ Expr. Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situaţia e (cam) dificilă. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde şi indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. ♢ Albastru de metilen = colorant albastru (1) întrebuinţat în vopsitorie, în lucrări de biologie şi în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).',0,1037088000,1202649391,0),(477316,471,21,'monofitic',17,'@MONOFÍTIC, -Ă@ $adj.$ (despre paraziţi) care îşi petrec întreg ciclul evolutiv pe o singură specie. (< fr. $monophytique$)','MONOFÍTIC, -Ă adj. (despre paraziţi) care îşi petrec întreg ciclul evolutiv pe o singură specie. (< fr. monophytique)',0,1189834611,1189834611,0),(1557,2,1,'albatros',3916,'@ALBATRÓS@, $albatroşi$, s.m. Pasăre marină zburătoare, asemănătoare cu pescăruşul, dar mult mai mare decât acesta, de culoare albă, cu aripile lungi, înguste şi negre la vârf ($Diomedea exulans$) - Din fr. @albatros@.','ALBATRÓS, albatroşi, s.m. Pasăre marină zburătoare, asemănătoare cu pescăruşul, dar mult mai mare decât acesta, de culoare albă, cu aripile lungi, înguste şi negre la vârf (Diomedea exulans) – Din fr. albatros.',0,1037088000,1189656113,0),(1558,2,1,'albăstreală',1282,'@ALBĂSTREÁLĂ@ s.f. @1.@ Albastru, albăstrime. @2.@ Substanţă de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă şi care se foloseşte în gospodărie şi în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. - @Albăstri@ + suf. $-eală$.','ALBĂSTREÁLĂ s.f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanţă de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă şi care se foloseşte în gospodărie şi în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală.',0,1037088000,1189656113,0),(1559,2,1,'albăstrel',1995,'@ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ@, $albăstrei, -ele$, adj., s.f. @1.@ Adj. Diminutiv a lui $albastru$. @2.@ S.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriţă ($Centaurea cyanus$). - @Albastru@ + suf. $-el$.','ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s.f. 1. Adj. Diminutiv a lui albastru. 2. S.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriţă (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.',0,1037088000,1189656113,0),(1560,2,1,'albăstri',3312,'@ALBĂSTRÍ@, $albăstresc$, vb. IV. @1.@ Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. @2.@ Intranz. şi refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. - Din @albastru@.','ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. şi refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.',0,1037088000,1189656113,0),(1561,2,1,'albăstrime',1475,'@ALBĂSTRÍME@, (@2@) $albăstrimi$, s.f. @1.@ Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. @2.@ Întindere de culoare albastră; spaţiu albastru. @3.@ (Înv., peior.) Termen cu care ţăranii numeau uneori pe cei îmbrăcaţi orăşeneşte; $p. ext.$ ciocoime. - @Albastru@ + suf. $-ime$.','ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s.f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spaţiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care ţăranii numeau uneori pe cei îmbrăcaţi orăşeneşte; p. ext. ciocoime. – Albastru + suf. -ime.',0,1037088000,1189656113,0),(477315,471,21,'monofiletism',28,'@MONOFILETÍSM@ $s. n.$ situaţie a unui grup de animale sau de plante care descind dintr-un strămoş comun. (< fr. $monophylétisme$)','MONOFILETÍSM s. n. situaţie a unui grup de animale sau de plante care descind dintr-un strămoş comun. (< fr. monophylétisme)',0,1189834611,1189834611,0),(1562,2,1,'albăstrior',434,'@ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ@, $albăstriori, -oare$, adj. Diminutiv a lui $albastru$; albastru-deschis. [Pr.: $-tri-or$] - @Albastru@ + suf. $-ior$.','ALBĂSTRIÓR, -OÁRĂ, albăstriori, -oare, adj. Diminutiv a lui albastru; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or] – Albastru + suf. -ior.',0,1037088000,1189656113,0),(1563,2,1,'albăstrire',732,'@ALBĂSTRÍRE@, $albăstriri$, s.f. Acţiunea de $a (se) albăstri$. ** Tratament chimic prin care piesele de oţel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii. - V. @albăstri@.','ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s.f. Acţiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oţel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii. – V. albăstri.',0,1037088000,1189656113,0),(1564,2,1,'albăstrit',809,'@ALBĂSTRÍT, -Ă@, $albăstriţi, -te$, adj. @1.@ Care a devenit (mai) albastru. @2.@ Care este clătit în apă cu albăstreală; (reg.) sinilit. - V. @albăstri@.','ALBĂSTRÍT, -Ă, albăstriţi, -te, adj. 1. Care a devenit (mai) albastru. 2. Care este clătit în apă cu albăstreală; (reg.) sinilit. – V. albăstri.',0,1033110000,1189656113,0),(477314,471,21,'monofilar',213,'@MONOFILÁR, -Ă@ $adj.$ unifilar. (< engl. $monophilar$)','MONOFILÁR, -Ă adj. unifilar. (< engl. monophilar)',0,1189834611,1189834611,0),(1565,2,1,'albăstriţă',523,'@ALBĂSTRÍŢĂ@, $albăstriţe$, s.f. (Bot.) Albăstrea. - @Albastră@ + suf. $-iţă$.','ALBĂSTRÍŢĂ, albăstriţe, s.f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iţă.',0,1037088000,1189656113,0),(1566,2,1,'albăstriu',2031,'@ALBĂSTRÍU, -ÍE@, $albăstrii$, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ** (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. - @Albastru@ + suf. $-iu$.','ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.',0,1037088000,1189656113,0),(1567,2,1,'albăstrui',965,'@ALBĂSTRÚI, -ÚIE@, adj. Albăstriu. - @Albastru@ + suf. $-ui$.','ALBĂSTRÚI, -ÚIE, adj. Albăstriu. – Albastru + suf. -ui.',0,1037088000,1224249612,0),(477313,471,21,'monofil',120,'@MONOFÍL, -Ă@ $adj.$ cu o singură frunză; unifoliat. (< fr. $monophyle$)','MONOFÍL, -Ă adj. cu o singură frunză; unifoliat. (< fr. monophyle)',0,1189834611,1189834611,0),(1568,2,1,'albeală',963,'@ALBEÁLĂ@, (@2@) $albeli$, s.f. (Pop.) @1.@ Faptul de $a (se) albi$. @2.@ (La pl.) Cosmetice de culoare albă. - @Albi@ + suf. $-eală$.','ALBEÁLĂ, (2) albeli, s.f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Albi + suf. -eală.',0,1037088000,1189656113,0),(1569,2,1,'albeaţă',1740,'@ALBEÁŢĂ@ s.f. @1.@ Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. @2.@ Leucom; (impr.) cataractă (@2@). [Var.: @albéţe@ s.f.] - @Alb@ + suf. $-eaţă$.','ALBEÁŢĂ s.f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéţe s.f.] – Alb + suf. -eaţă.',0,1037088000,1189656113,0),(1570,2,1,'albedo',1891,'@ALBÉDO@ subst. Mărime care indică fracţiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de un corp. - Din fr. @albédo@.','ALBÉDO subst. Mărime care indică fracţiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de un corp. – Din fr. albédo.',0,1037088000,1037088000,0),(1571,2,1,'albei',2342,'@ALBÉI@ s.m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari şi cu spic ramificat. - @Alb@ + suf. $-ei$.','ALBÉI s.m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari şi cu spic ramificat. – Alb + suf. -ei.',0,1037088000,1189656113,0),(1572,2,1,'albescenţă',440,'@ALBESCÉNŢĂ@ s.f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. - Din fr. @albescence@.','ALBESCÉNŢĂ s.f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. – Din fr. albescence.',0,1037174400,1037174400,0),(1573,2,1,'albeţ',1086,'@ALBÉŢ, -EÁŢĂ@, $albeţi, -e$, adj., s.n. (Reg.) @1.@ Adj. Albineţ. @2.@ S.n. Alburn. - @Alb@ + suf. $-eţ$.','ALBÉŢ, -EÁŢĂ, albeţi, -e, adj., s.n. (Reg.) 1. Adj. Albineţ. 2. S.n. Alburn. – Alb + suf. -eţ.',0,1037088000,1189656113,0),(477312,471,21,'monofazie',15,'@MONOFAZÍE@ $s. f.$ tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziţie. (< engl. $monopfazia$)','MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziţie. (< engl. monopfazia)',0,1189834611,1189834611,0),(1574,2,1,'albeţe',264,'@ALBÉŢE@ s.f. v. @albeaţă@.','ALBÉŢE s.f. v. albeaţă.',0,1037088000,1189656113,0),(1575,2,1,'albgardist',1126,'@ALBGARDÍST, -Ă@, $albgardişti, -ste$, s.m. şi f. Participant la lupta armată împotriva Puterii sovietice în perioada războiului civil (1918 - 1920); contrarevoluţionar. - @Alb@ + @gardist@ (după rus. $belogvardeeţ$).','ALBGARDÍST, -Ă, albgardişti, -ste, s.m. şi f. Participant la lupta armată împotriva Puterii sovietice în perioada războiului civil (1918 – 1920); contrarevoluţionar. – Alb + gardist (după rus. belogvardeeţ).',0,1037174400,1189656113,0),(1576,2,1,'albi',8003,'@ALBÍ@, $albesc$, vb. IV. @1.@ Refl., intranz. şi tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ** A trata produsele textile cu agenţi oxidanţi sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenţii naturali. ** A colora uşor în albastru un produs textil pentru a obţine un efect de alb intens. ** A decolora, parţial sau total, un anumit produs. ** Intranz. A încărunţi; $p. ext.$ a îmbătrâni. @2.@ Intranz. A ieşi în evidenţă, a se contura (din cauza culorii albe). ** Fig. A străluci. - Din @alb@.','ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. şi tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenţi oxidanţi sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenţii naturali. ♦ A colora uşor în albastru un produs textil pentru a obţine un efect de alb intens. ♦ A decolora, parţial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunţi; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieşi în evidenţă, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.',0,1037174400,1189656113,0),(1577,2,1,'albian',1247,'@ALBIÁN@ subst., adj. @1.@ Subst. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. @2.@ Adj. Care se referă la vârsta şi la formaţiilor albianului (@1@) [Pr.: $-bi-an$] - Din fr. @albien@.','ALBIÁN subst., adj. 1. Subst. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta şi la formaţiilor albianului (1) [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.',0,1037174400,1189656113,0),(1578,2,1,'albicios',1372,'@ALBICIÓS, -OÁSĂ@, $albicioşi, -oase$, adj. Care bate în alb; (rar) albiu, albui, alburiu. - @Alb@ + suf. $-icios$.','ALBICIÓS, -OÁSĂ, albicioşi, -oase, adj. Care bate în alb; (rar) albiu, albui, alburiu. – Alb + suf. -icios.',0,1037174400,1189656113,0),(1579,2,1,'albiciune',263,'@ALBICIÚNE@ s.f. (Fam.) Albeaţă. - @Alb@ + suf. $-iciune$.','ALBICIÚNE s.f. (Fam.) Albeaţă. – Alb + suf. -iciune.',0,1033110000,1189656113,0),(477311,471,21,'monofazic',200,'@MONOFÁZIC, -Ă@ $adj.$ 1. monofazat. 2. (despre substanţe omogene) care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. (< fr. $monophasique$)','MONOFÁZIC, -Ă adj. 1. monofazat. 2. (despre substanţe omogene) care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. (< fr. monophasique)',0,1189834611,1189834611,0),(1580,2,1,'albie',11576,'@ÁLBIE@, $albii$, s.f. @1.@ Vas lunguieţ, făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. * Expr. $A face$ (pe cineva) $albie de porci$ (sau $de câini$) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). @2.@ Porţiune a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. - Lat. @alvea@.','ÁLBIE, albii, s.f. 1. Vas lunguieţ, făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ♢ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porţiune a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.',0,1037174400,1189656113,0),(1581,2,1,'albigenzi',1155,'@ALBIGÉNZI@ s.m. pl. Adepţi ai unei secte rigoriste şi antiecleziastice, cu centrul în oraşul Albi din sudul Franţei, reprimată sângeros de papalitate (sec. XII şi începutul sec. XIII) - Din lat. [civitas] @Albigensium@, germ. @Albigenser@. Cf. fr. %albigeois%.','ALBIGÉNZI s.m. pl. Adepţi ai unei secte rigoriste şi antiecleziastice, cu centrul în oraşul Albi din sudul Franţei, reprimată sângeros de papalitate (sec. XII şi începutul sec. XIII) – Din lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser. Cf. fr. a l b i g e o i s.',0,1037952000,1037952000,0),(1582,2,1,'albii',5293,'@ALBIÍ@, pers. 3 $albieşte$, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. - Din @albie@.','ALBIÍ, pers. 3 albieşte, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie.',0,1037952000,1189656113,0),(1583,2,1,'albiliţă',1344,'@ALBILÍŢĂ@, $albiliţe$, s.f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă trăieşte pe frunzele de varză şi este foarte stricătoare; fluture-de-varză, fluture-alb ($Pieris brassicae$). - @Alb@ + suf. $-iliţă$.','ALBILÍŢĂ, albiliţe, s.f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă trăieşte pe frunzele de varză şi este foarte stricătoare; fluture-de-varză, fluture-alb (Pieris brassicae). – Alb + suf. -iliţă.',0,1037952000,1037952000,0),(1584,2,1,'albime',502,'@ALBÍME@, $albimi$, s.f. (Rar) Albeaţă (@1@). - @Alb@ + suf. $-ime$.','ALBÍME, albimi, s.f. (Rar) Albeaţă (1). – Alb + suf. -ime.',0,1037952000,1189656113,0),(477310,471,21,'monofazat',261,'@MONOFAZÁT, -Ă@ $adj.$ (despre un curent electric) cu o singură fază; monofazic (1). (< fr. $monophasé$)','MONOFAZÁT, -Ă adj. (despre un curent electric) cu o singură fază; monofazic (1). (< fr. monophasé)',0,1189834611,1189834611,0),(1585,2,1,'albinar',618,'@ALBINÁR@, $albinari$, s.m. @1.@ (Pop.) Apicultor. @2.@ (Ornit.) Prigoare. - @Albină@ + suf. $-ar$.','ALBINÁR, albinari, s.m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.',0,1037952000,1189656113,0),(1586,2,1,'albină',6518,'@ALBÍNĂ@, $albine$, s.f. @1.@ Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, şi care trăieşte în familii, producând miere şi ceară; muscă ($Apis mellifica$). @2.@ Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (@1@) ($Ophrys cornuta$). - Lat. @alvina@ \"stup\".','ALBÍNĂ, albine, s.f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, şi care trăieşte în familii, producând miere şi ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”.',0,1037952000,1189656113,0),(1587,2,1,'albinărel',2324,'@ALBINĂRÉL@, $albinărei$, s.m. Pasăre migratoare cu pene viu şi pestriţ colorate, care se hrăneşte cu insecte, în special cu albine şi viespi; prigoare, furnicar, albinar ($Merops apiaster$). - @Albinar@ + suf. $-el$.','ALBINĂRÉL, albinărei, s.m. Pasăre migratoare cu pene viu şi pestriţ colorate, care se hrăneşte cu insecte, în special cu albine şi viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster). – Albinar + suf. -el.',0,1037952000,1189656113,0),(477309,471,21,'monofagie',24,'@MONOFAGÍE@ $s. f.$ însuşire a organismelor monofage. (< fr. $monophagie$)','MONOFAGÍE s. f. însuşire a organismelor monofage. (< fr. monophagie)',0,1189834611,1189834611,0),(1588,2,1,'albinărie',193,'@ALBINĂRÍE@, $albinării$, s.f. (Rar) Stupină (@1@). - @Albină@ + suf. $-ărie$.','ALBINĂRÍE, albinării, s.f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie.',0,1037952000,1189656113,0),(1589,2,1,'albinărit',1377,'@ALBINĂRÍT@ s.n. @1.@ Apicultură. @2.@ (În evul mediu, în Ţara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea şi ceara produse. - @Albină@ + suf. $-ărit$.','ALBINĂRÍT s.n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Ţara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea şi ceara produse. – Albină + suf. -ărit.',0,1037952000,1189656113,0),(1590,2,1,'albineţ',718,'@ALBINÉŢ, -EÁŢĂ@, $albineţi, -e$, adj. s.m. @1.@ Adj. (Reg.) Blond, bălai, albeţ. @2.@ S.m. (Pop.) Numele unui varietăţi de grâu din Banat. - @Alb@ + suf. $-ineţ$.','ALBINÉŢ, -EÁŢĂ, albineţi, -e, adj. s.m. 1. Adj. (Reg.) Blond, bălai, albeţ. 2. S.m. (Pop.) Numele unui varietăţi de grâu din Banat. – Alb + suf. -ineţ.',0,1037952000,1189656113,0),(1591,2,1,'albinioară',199,'@ALBINIOÁRĂ@, $albinioare$, s.f. Albinuţă. - @Albină@ + suf. $-ioară$.','ALBINIOÁRĂ, albinioare, s.f. Albinuţă. – Albină + suf. -ioară.',0,1037952000,1189656113,0),(1592,2,1,'albinism',2703,'@ALBINÍSM@ s.n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parţială de pigmenţi în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii şi a părului şi uneori prin culoarea roşiatică a irisului. ** Insuficienţă de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parţială a frunzelor. - Din fr. @albinisme@.','ALBINÍSM s.n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parţială de pigmenţi în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii şi a părului şi uneori prin culoarea roşiatică a irisului. ♦ Insuficienţă de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parţială a frunzelor. – Din fr. albinisme.',0,1037952000,1189656113,0),(477308,471,21,'monofag',55,'@MONOFÁG, -Ă@ $adj., s. m.$ (despre organisme) 1. cu un singur fel de nutiţie. 2. care parazitează o singură specie. (< fr. $monophage$)','MONOFÁG, -Ă adj., s. m. (despre organisme) 1. cu un singur fel de nutiţie. 2. care parazitează o singură specie. (< fr. monophage)',0,1189834611,1189834611,0),(1593,2,1,'albiniţă',459,'@ALBINÍŢĂ@, $albiniţe$, s.f. Diminutiv al lui $albină$; albinioară, albinuşă, albinuţă. - @Albină@ + suf. $-iţă$.','ALBINÍŢĂ, albiniţe, s.f. Diminutiv al lui albină; albinioară, albinuşă, albinuţă. – Albină + suf. -iţă.',0,1037952000,1189656113,0),(1594,2,1,'albinos',1811,'@ALBINÓS, -OÁSĂ@, $albinoşi, -oase$, s.m. şi f. Persoană sau animal atinse de albinism. - Din fr. @albinos@.','ALBINÓS, -OÁSĂ, albinoşi, -oase, s.m. şi f. Persoană sau animal atinse de albinism. – Din fr. albinos.',0,1037952000,1189656113,0),(1595,2,1,'albinuşă',217,'@ALBINÚŞĂ@, $albinuşe$, s.f. Albiniţă. - @Albină@ + suf. $-uşă$.','ALBINÚŞĂ, albinuşe, s.f. Albiniţă. – Albină + suf. -uşă.',0,1037952000,1189656113,0),(1596,2,1,'albinuţă',227,'@ALBINÚŢĂ@, $albinuţe$, s.f. Albiniţă. - @Albină@ + suf. $-uţă$.','ALBINÚŢĂ, albinuţe, s.f. Albiniţă. – Albină + suf. -uţă.',0,1037952000,1196665772,0),(1597,2,1,'albioară',338,'@ALBIOÁRĂ@, $albioare$, s.f. Albiuţă. [Pr.: $-bi-oa-$] - @Albie@ + suf. $-ioară$.','ALBIOÁRĂ, albioare, s.f. Albiuţă. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară.',0,1037952000,1189656113,0),(1598,2,1,'albior',550,'@ALBIÓR, -OÁRĂ@, $albiori, -oare$, adj. Albişor. [Pr.: $-bi-or$] - @Alb@ + suf. $-ior$.','ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albişor. [Pr.: -bi-or] – Alb + suf. -ior.',0,1037952000,1189656113,0),(477307,471,21,'monoelectrovalent',121,'@MONOELECTROVALÉNT, -Ă@ $adj.$ (despre elemente chimice) care are electrovalenţa egală cu unitatea. (< mono^1- + electrovalent)','MONOELECTROVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) care are electrovalenţa egală cu unitatea. (< mono1- + electrovalent)',0,1189834611,1189834611,0),(1599,2,1,'albire',695,'@ALBÍRE@, $albiri$, s.f. Acţiunea de $a (se) albi$. - V. @albi@.','ALBÍRE, albiri, s.f. Acţiunea de a (se) albi. – V. albi.',0,1037952000,1189656113,0),(1600,2,1,'albişor',3404,'@ALBIŞÓR, -OÁRĂ@, $albişori, -oare$, adj., s.m. şi f. @I.@ Adj. Diminutiv al lui $alb$; albior. @II.@ S.m. şi f. (Iht.) Obleţ. @III.@ S.m. @1.@ Nume dat unor bureţi comestibili. @2.@ (Pop.; la pl.) Bani de argint. @IV.@ S.f. Albitură (@2@). @2.@ Varietate de viţă de vie cu struguri albi. - @Alb@ + suf. $-işor$.','ALBIŞÓR, -OÁRĂ, albişori, -oare, adj., s.m. şi f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S.m. şi f. (Iht.) Obleţ. III. S.m. 1. Nume dat unor bureţi comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S.f. Albitură (2). 2. Varietate de viţă de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -işor.',0,1038297600,1189656113,0),(1601,2,1,'albit',1377,'@ALBÍT^1@ s.n. Mineral lăptos, verzui, roşiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. - Din fr. @albite@.','ALBÍT1 s.n. Mineral lăptos, verzui, roşiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.',0,1038297600,1038297600,0),(1602,2,1,'albit',1822,'@ALBÍT^2, -Ă@, $albiţi, -te$, adj. @1.@ Făcut sau devenit (mai) alb (@1@); înălbit^2. @2.@ (Despre părul oamenilor, $p. ext.$ despre oameni) Cărunt. - V. @albi@.','ALBÍT2, -Ă, albiţi, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.',0,1038297600,1189656113,0),(477306,471,21,'monodramă',92,'@MONODRÁMĂ@ $s. f.$ dramă în care joacă un singur personaj. (< germ. $Monodrama$, it. $monodrama$)','MONODRÁMĂ s. f. dramă în care joacă un singur personaj. (< germ. Monodrama, it. monodrama)',0,1189834611,1189834611,0),(1603,2,1,'albitor',538,'@ALBITÓR, -OÁRE@, $albitori, -oare$, s.m. şi f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. - @Albi@ + suf. $-tor$.','ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s.m. şi f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Albi + suf. -tor.',0,1038297600,1189656113,0),(1604,2,1,'albitorie',1059,'@ALBITORÍE@, $albitorii$, s.f. Secţie într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenţilor naturali ai fibrelor. - @Albitor@ + suf. $-ie$.','ALBITORÍE, albitorii, s.f. Secţie într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenţilor naturali ai fibrelor. – Albitor + suf. -ie.',0,1038297600,1189656113,0),(1605,2,1,'albitură',4244,'@ALBITÚRĂ@, $albituri$, s.f. @1.@ (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. @2.@ Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babuşcă etc.; albişoară. @3.@ (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel şi de păstârnac. @4.@ (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spaţiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; $p. ext.$ spaţiu alb între rânduri. - @Alb@ + suf. $-itură$.','ALBITÚRĂ, albituri, s.f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babuşcă etc.; albişoară. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel şi de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spaţiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spaţiu alb între rânduri. – Alb + suf. -itură.',0,1038297600,1189656113,0),(477304,471,21,'monodisciplinar',162,'@MONODISCIPLINÁR, -Ă@ $adj.$ referitor la o singură disciplină. (< mono^1- + disciplinar)','MONODISCIPLINÁR, -Ă adj. referitor la o singură disciplină. (< mono1- + disciplinar)',0,1189834611,1189834611,0),(477305,471,21,'monodont',124,'@MONODÓNT, -Ă@ $adj.$ cu un singur dinte. (< mono^1- + -dont)','MONODÓNT, -Ă adj. cu un singur dinte. (< mono1- + -dont)',0,1189834611,1189834611,0),(1606,2,1,'albiţă',1894,'@ALBÍŢĂ@, $albiţe$, s.f. @1.@ (Iht.) Obleţ. @2.@ Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene ($Alyssum$). - @Alb@ + suf. $-iţă$.','ALBÍŢĂ, albiţe, s.f. 1. (Iht.) Obleţ. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Alb + suf. -iţă.',0,1038297600,1189656113,0),(1607,2,1,'albiu',7644,'@ALBÍU, -ÍE@, $albii$, adj. (Rar) Albicios. - @Alb@ + suf. $-iu$.','ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.',0,1038297600,1224249626,0),(1608,2,1,'albiuţă',379,'@ALBIÚŢĂ@, $albiuţe$, s.f. Diminutiv al lui $albie$; albioară. [Pr.: $-bi-u-$] - @Albie@ + suf. $-uţă$.','ALBIÚŢĂ, albiuţe, s.f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uţă.',0,1038297600,1189656113,0),(1609,2,1,'alboare',617,'@ALBOÁRE@ s.f. (Rar) Lucire, licărire albă. - Lat. @albor, -oris@.','ALBOÁRE s.f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.',0,1037779200,1235918489,1157),(1610,2,1,'alboradă',937,'@ALBORÁDĂ@, $alborade$, s.f. Compoziţie muzicală instrumentală, inspirată din poeziile populare din Peninsula Iberică şi care se execută în zori; albadă. - Din sp. @alborada@.','ALBORÁDĂ, alborade, s.f. Compoziţie muzicală instrumentală, inspirată din poeziile populare din Peninsula Iberică şi care se execută în zori; albadă. – Din sp. alborada.',0,1038297600,1038297600,0),(1611,2,1,'albui',557,'@ALBÚI, -ÚIE@, $albui$, adj. Albicios. - @Alb@ + suf. $-ui$.','ALBÚI, -ÚIE, albui, adj. Albicios. – Alb + suf. -ui.',0,1038297600,1038297600,0),(1612,2,1,'albuleţ',386,'@ALBULÉŢ@, $albuleţe$, s.n. (Reg.) Alburn. - @Alb@ + suf. $-uleţ$.','ALBULÉŢ, albuleţe, s.n. (Reg.) Alburn. – Alb + suf. -uleţ.',0,1038297600,1189656113,0),(1613,2,1,'album',4680,'@ALBÚM@, $albume$, s.n. @1.@ Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc. ** Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schiţează desene. @2.@ Colecţie de fotografii, de ilustraţii, de schiţe etc., reunite, într-un volum, după o temă unitară. $Album de artă$. [Pl. şi: $albumuri$] - Din fr., lat. @album@.','ALBÚM, albume, s.n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schiţează desene. 2. Colecţie de fotografii, de ilustraţii, de schiţe etc., reunite, într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. [Pl. şi: albumuri] – Din fr., lat. album.',0,1038297600,1038297600,0),(1614,2,1,'albumeală',1033,'@ALBUMEÁLĂ@, $albumele$, s.f. (Bot.) Floare-de-colţ. - Cf. %alb%.','ALBUMEÁLĂ, albumele, s.f. (Bot.) Floare-de-colţ. – Cf. a l b.',0,1037779200,1189656113,0),(1615,2,1,'albumen',2111,'@ALBUMÉN@ s.n. Ţesut vegetal din seminţele unor plante, în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei. - Din fr. @albumen@, lat. @albumen@ \"albuş\".','ALBUMÉN s.n. Ţesut vegetal din seminţele unor plante, în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei. – Din fr. albumen, lat. albumen „albuş”.',0,1038297600,1189656113,0),(1616,2,1,'albumină',4404,'@ALBUMÍNĂ@, $albumine$, s.f. Substanţă organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire şi precipitabilă la acţiunea acizilor anorganici, care intră în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice. - Din fr. @albumine@.','ALBUMÍNĂ, albumine, s.f. Substanţă organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire şi precipitabilă la acţiunea acizilor anorganici, care intră în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice. – Din fr. albumine.',0,1038297600,1038297600,0),(1617,2,1,'albuminoid',1513,'@ALBUMINOÍD, -Ă@, $albuminoizi, -de$, adj., s.n. @1.@ Adj. De felul albuminei. @2.@ S.n. Proteină insolubilă care se găseşte în ţesuturile de natură cartilaginoasă. - Din fr. @albuminoïde@.','ALBUMINOÍD, -Ă, albuminoizi, -de, adj., s.n. 1. Adj. De felul albuminei. 2. S.n. Proteină insolubilă care se găseşte în ţesuturile de natură cartilaginoasă. – Din fr. albuminoïde.',0,1038297600,1189656113,0),(477303,471,21,'monodimensional',26,'@MONODIMENSIONÁL, -Ă@ $adj.$ unidimensional. (< engl. $monodimensional$)','MONODIMENSIONÁL, -Ă adj. unidimensional. (< engl. monodimensional)',0,1189834611,1189834611,0),(1618,2,1,'albuminometru',860,'@ALBUMINOMÉTRU@, $abuminometre$, s.n. Aparat cu care se poate determina cantitatea de albumină dintr-un lichid organic. - După fr. @albuminimètre@.','ALBUMINOMÉTRU, abuminometre, s.n. Aparat cu care se poate determina cantitatea de albumină dintr-un lichid organic. – După fr. albuminimètre.',0,1038297600,1038297600,0),(1619,2,1,'albuminos',407,'@ALBUMINÓS, -OÁSĂ@, $albuminoşi, -oase$, adj. Care conţine albumină. - Din fr. @albumineux@.','ALBUMINÓS, -OÁSĂ, albuminoşi, -oase, adj. Care conţine albumină. – Din fr. albumineux.',0,1038297600,1038297600,0),(1620,2,1,'albuminurie',1064,'@ALBUMINURÍE@ s.f. Prezenţa albuminei în urină (indicând, de obicei, o boală a rinichilor, insuficienţă cardiacă etc.). - Din fr. @albuminurie@.','ALBUMINURÍE s.f. Prezenţa albuminei în urină (indicând, de obicei, o boală a rinichilor, insuficienţă cardiacă etc.). – Din fr. albuminurie.',0,1038297600,1038297600,0),(1621,2,1,'albumiţă',997,'@ALBUMÍŢĂ@, $albumiţe$, s.f. (Bot.) Floare-de-colţ. - Cf. %alb%.','ALBUMÍŢĂ, albumiţe, s.f. (Bot.) Floare-de-colţ. – Cf. a l b.',0,1037779200,1189656113,0),(1622,2,1,'albumoză',350,'@ALBUMÓZĂ@ s.f. Derivat necoagulabil al albuminei. - Din fr. @albumose@.','ALBUMÓZĂ s.f. Derivat necoagulabil al albuminei. – Din fr. albumose.',0,1037779200,1037779200,0),(1623,2,1,'alburi',1112,'@ALBURÍ@, pers. 3 $albureşte$, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. - Din @alboare@.','ALBURÍ, pers. 3 albureşte, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.',0,1037779200,1189656113,0),(1624,2,1,'alburiu',1893,'@ALBURÍU, -ÍE@, $alburii$, adj. Albicios. ** (Despre culori) Deschis, şters, spălăcit. - @Alboare@ + suf. $-iu$.','ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, şters, spălăcit. – Alboare + suf. -iu.',0,1037779200,1189656113,0),(1625,2,1,'alburn',2786,'@ALBÚRN@, $alburnuri$, s.n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac, prin care trec apa şi sărurile minerale; albeţ, albuleţ. - Din it. @alburno@, lat. @alburnum@.','ALBÚRN, alburnuri, s.n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac, prin care trec apa şi sărurile minerale; albeţ, albuleţ. – Din it. alburno, lat. alburnum.',0,1038297600,1038297600,0),(1626,2,1,'albuş',3806,'@ALBÚŞ@, $albuşuri$, s.n. @1.@ Substanţă albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenuşul oului de păsări, reptile, peşti etc. @2.@ (Rar) Sclerotică. - @Alb@ + suf. $-uş$.','ALBÚŞ, albuşuri, s.n. 1. Substanţă albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenuşul oului de păsări, reptile, peşti etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uş.',0,1038297600,1223387753,0),(1627,2,1,'albuţ',478,'@ALBÚŢ, -Ă@, $albuţi, -e$, adj. Diminutiv al lui $alb$. - @Alb@ + suf. $-uţ$.','ALBÚŢ, -Ă, albuţi, -e, adj. Diminutiv al lui alb. – Alb + suf. -uţ.',0,1038297600,1189656113,0),(477302,471,21,'monodie',512,'@MONODÍE@ $s. f.$ 1. monolog liric în tragediile antice greceşti. 2. muzică bazată pe o singură linie melodică; cântec la o singură voce. (< fr. $monodie$, gr. $monodia$)','MONODÍE s. f. 1. monolog liric în tragediile antice greceşti. 2. muzică bazată pe o singură linie melodică; cântec la o singură voce. (< fr. monodie, gr. monodia)',0,1189834611,1189834611,0),(1628,2,1,'alcade',723,'@ALCÁDE@, $alcazi$, s.m. Magistrat municipal în Spania; primar în Spania. - Din fr. @alcade@.','ALCÁDE, alcazi, s.m. Magistrat municipal în Spania; primar în Spania. – Din fr. alcade.',0,1038729600,1038729600,0),(1629,2,1,'alcaic',1832,'@ALCÁIC, -Ă@, $alcaici, -ce$, adj. (În sintagmele) $Vers alcaic$ = vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior. $Strofă alcaică$ = strofă compusă din patru versuri: două alcaice, unul iambic şi unul coriambic. [Pr.: $-ca-ic$] - Din fr. @alcaïque@.','ALCÁIC, -Ă, alcaici, -ce, adj. (În sintagmele) Vers alcaic = vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior. Strofă alcaică = strofă compusă din patru versuri: două alcaice, unul iambic şi unul coriambic. [Pr.: -ca-ic] – Din fr. alcaïque.',0,1038729600,1189656113,0),(1630,1,1,'alcalde',153,'@ALCÁLDE@ s.m. v. @alcade@.','ALCÁLDE s.m. v. alcade.',0,1038902400,1189656113,0),(1631,2,1,'alcaliceluloză',628,'@ALCALICELULÓZĂ@ s.f. Derivat alcalin al celulozei, folosit la fabricarea mătăsii artificiale prin procedeul viscozei. - Din fr. @alcalicellulose@.','ALCALICELULÓZĂ s.f. Derivat alcalin al celulozei, folosit la fabricarea mătăsii artificiale prin procedeul viscozei. – Din fr. alcalicellulose.',0,1038729600,1189656113,0),(1632,2,1,'alcalimetrie',618,'@ALCALIMETRÍE@ s.f. Capitol al chimiei care se ocupă cu determinarea concentraţiei unei baze; procedeu de analiză chimică întrebuinţat în acest scop. - Din fr. @alcalimétrie@.','ALCALIMETRÍE s.f. Capitol al chimiei care se ocupă cu determinarea concentraţiei unei baze; procedeu de analiză chimică întrebuinţat în acest scop. – Din fr. alcalimétrie.',0,1038729600,1038729600,0),(1633,2,1,'alcalimetru',475,'@ALCALIMÉTRU@, $alcalimetre$, s.n. Instrument cu ajutorul căruia se determină gradul de concentraţie al alcaliilor. - Din fr. @alcalimètre@.','ALCALIMÉTRU, alcalimetre, s.n. Instrument cu ajutorul căruia se determină gradul de concentraţie al alcaliilor. – Din fr. alcalimètre.',0,1038729600,1189656113,0),(477301,471,21,'monodic',308,'@MONÓDIC, -Ă@ $adj.$ (muz.) specific monodiei; pe o singură voce. (< fr. $monodique$)','MONÓDIC, -Ă adj. (muz.) specific monodiei; pe o singură voce. (< fr. monodique)',0,1189834611,1189834611,0),(1634,2,1,'alcalin',5643,'@ALCALÍN, -Ă@, $alcalini, -e$, adj. (Despre substanţe chimice) Care are în soluţie o reacţie bazică, albăstrind hârtia roşie de turnesol şi neutralizând acizii; bazic. * $Metal alcalin$ = metal din grupul metalelor monovalente. $Medicament alcalin$ = medicament folosit în tratamentul acidităţii gastrice. - Din fr. @alcalin@.','ALCALÍN, -Ă, alcalini, -e, adj. (Despre substanţe chimice) Care are în soluţie o reacţie bazică, albăstrind hârtia roşie de turnesol şi neutralizând acizii; bazic. ♢ Metal alcalin = metal din grupul metalelor monovalente. Medicament alcalin = medicament folosit în tratamentul acidităţii gastrice. – Din fr. alcalin.',0,1038729600,1189656113,0),(1635,2,1,'alcalinitate',802,'@ALCALINITÁTE@ s.f. Calitate a unei substanţe de a fi alcalină; grad de saturaţie cu alcaliu a unei soluţii. - După fr. @alcalinité@.','ALCALINITÁTE s.f. Calitate a unei substanţe de a fi alcalină; grad de saturaţie cu alcaliu a unei soluţii. – După fr. alcalinité.',0,1038729600,1189656113,0),(1636,2,1,'alcaliniza',574,'@ALCALINIZÁ@, $alcalinizez$, vb. I. Tranz. A da unei substanţe proprietăţi alcaline. - Din fr. @alcaliniser@.','ALCALINIZÁ, alcalinizez, vb. I. Tranz. A da unei substanţe proprietăţi alcaline. – Din fr. alcaliniser.',0,1038729600,1038729600,0),(1637,2,1,'alcalinizare',186,'@ALCALINIZÁRE@, $alcalinizări$, s.f. Acţiunea de $a alcaliniza$. - V. @alcaliniza@.','ALCALINIZÁRE, alcalinizări, s.f. Acţiunea de a alcaliniza. – V. alcaliniza.',0,1038729600,1189656113,0),(1638,2,1,'alcalinopământos',1361,'@ALCALINO-PĂMÂNTÓS@, $alcalino-pământoase$, adj. (În sintagma) $Metal alcalino-pământos$ = fiecare dintre metalele care aparţin grupei a II-a din sistemul periodic al elementelor. - @Alcalin@ + @pământos@ (după fr. $alcalino-terreux$).','ALCALINO-PĂMÂNTÓS, alcalino-pământoase, adj. (În sintagma) Metal alcalino-pământos = fiecare dintre metalele care aparţin grupei a II-a din sistemul periodic al elementelor. – Alcalin + pământos (după fr. alcalino-terreux).',0,1038729600,1189656113,0),(477300,471,21,'monodactilie',8,'@MONODACTILÍE@ $s. f.$ prezenţa unui singur deget la mână sau la picior. (< fr. $monodactylie$)','MONODACTILÍE s. f. prezenţa unui singur deget la mână sau la picior. (< fr. monodactylie)',0,1189834611,1189834611,0),(1639,2,1,'alcaliu',1235,'@ALCÁLIU@, $alcalii$, s.n. Compus chimic caustic, cu gust leşietic, care, împreună cu un acid, formează o sare. [Pr.: $-li-u$] - Din fr. @alcali@.','ALCÁLIU, alcalii, s.n. Compus chimic caustic, cu gust leşietic, care, împreună cu un acid, formează o sare. [Pr.: -li-u] – Din fr. alcali.',0,1038729600,1189656113,0),(1640,2,1,'alcaloid',6035,'@ALCALOÍD@, $alcaloizi$, s.m. Substanţă bazică azotată, de origine vegetală sau obţinută sintetic, toxică, folosită în doze mici ca medicament. - Din fr. @alcaloïde@.','ALCALOÍD, alcaloizi, s.m. Substanţă bazică azotată, de origine vegetală sau obţinută sintetic, toxică, folosită în doze mici ca medicament. – Din fr. alcaloïde.',0,1038816000,1197994650,0),(1641,2,1,'alcaloză',887,'@ALCALÓZĂ@ s.f. Mărire anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcţionale. - Din fr. @alcalose@.','ALCALÓZĂ s.f. Mărire anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcţionale. – Din fr. alcalose.',0,1038816000,1038816000,0),(1642,2,1,'alcan',2225,'@ALCÁN@, $alcani$, s.m. Denumire generică dată hidrocarburilor aciclice saturate; hidrocarbură parafinică, parafină. - Din fr. @alcane@.','ALCÁN, alcani, s.m. Denumire generică dată hidrocarburilor aciclice saturate; hidrocarbură parafinică, parafină. – Din fr. alcane.',0,1038816000,1189656113,0),(477299,471,21,'monodactil',36,'@MONODACTÍL, -Ă@ $adj., s. n.$ (animal) cu un singur deget; soliped. (< fr. $monodactyle$)','MONODACTÍL, -Ă adj., s. n. (animal) cu un singur deget; soliped. (< fr. monodactyle)',0,1189834611,1189834611,0),(1643,2,1,'alcarazas',827,'@ALCARÁZAS@, $alcarazasuri$, s.n. (Rar) Vas poros de pământ, în care se produce răcirea lichidului pe care-l conţine, datorită evaporării prin pereţii lui. - Din fr. @alcarazas@.','ALCARÁZAS, alcarazasuri, s.n. (Rar) Vas poros de pământ, în care se produce răcirea lichidului pe care-l conţine, datorită evaporării prin pereţii lui. – Din fr. alcarazas.',0,1038816000,1038816000,0),(1644,2,1,'alcazar',1048,'@ALCAZÁR@, $alcazare$, s.n. Palat fortificat, foarte ornamentat, de origine maură, construit în evul mediu în principalele oraşe spaniole. - Din fr., sp. @alcazar@.','ALCAZÁR, alcazare, s.n. Palat fortificat, foarte ornamentat, de origine maură, construit în evul mediu în principalele oraşe spaniole. – Din fr., sp. alcazar.',0,1038816000,1038816000,0),(1645,2,1,'alcătui',6990,'@ALCĂTUÍ^1@, $alcătuiesc$, vb. IV. Tranz. @1.@ A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ** Refl. A lua fiinţă, a se forma. @2.@ A forma împreună; a constitui. ** Refl. A fi format, a consta din... @3.@ A strânge, a aduna; a aranja. - Din magh. @alkotni@.','ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.',0,1038816000,1038816000,0),(1646,2,1,'alcătui',6243,'@ALCĂTUÍ^2@, $alcătuiesc$, vb. IV. Refl. (Reg.) A cădea la învoială; a se înţelege, a se învoi. - Din magh. @alkudni@.','ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A cădea la învoială; a se înţelege, a se învoi. – Din magh. alkudni.',0,1038816000,1038816000,0),(1647,2,1,'alcătuială',1039,'@ALCĂTUIÁLĂ@, $alcătuieli$, s.f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: $-tu-ia-$] - @Alcătui^1@ + suf. $-eală$.','ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s.f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.',0,1038816000,1189656113,0),(1648,2,1,'alcătuire',2211,'@ALCĂTUÍRE@, $alcătuiri$, s.f. Acţiunea de $a (se) alcătui^1$ şi rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ** Compoziţie, structură. - V. @alcătui^1@.','ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s.f. Acţiunea de a (se) alcătui1 şi rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziţie, structură. – V. alcătui1.',0,1038816000,1189656113,0),(1649,2,1,'alcătuitor',1062,'@ALCĂTUITÓR, -OÁRE@, $alcătuitori, -oare$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj. Care intră în compoziţia unui lucru; constitutiv. @2.@ S.m. şi f. Persoană care alcătuieşte ceva. [Pr.: $-tu-i-$] - @Alcătui^1@ + suf. $-tor$.','ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care intră în compoziţia unui lucru; constitutiv. 2. S.m. şi f. Persoană care alcătuieşte ceva. [Pr.: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.',0,1038816000,1189656113,0),(1650,2,1,'alchenă',1889,'@ALCHÉNĂ@, $alchene$, s.f. Nume dat unor hidrocarburi aciclice nesaturate. - Din fr. @alkène@, germ. @Alkene@.','ALCHÉNĂ, alchene, s.f. Nume dat unor hidrocarburi aciclice nesaturate. – Din fr. alkène, germ. Alkene.',0,1038816000,1173436861,0),(1651,2,1,'alchidal',551,'@ALCHIDÁL@ s.m. Răşină sintetică poliesterică, folosită la prepararea unor lacuri şi vopsele. - Din germ. @Alkidal@.','ALCHIDÁL s.m. Răşină sintetică poliesterică, folosită la prepararea unor lacuri şi vopsele. – Din germ. Alkidal.',0,1038816000,1038816000,0),(1652,2,1,'alchil',825,'@ALCHÍL@, $alchili$, s.m. (Chim.) Radical organic monovalent obţinut dintr-o alchenă şi o hidrocarbură aromatică sau parafină. - Din fr. @alkyle@.','ALCHÍL, alchili, s.m. (Chim.) Radical organic monovalent obţinut dintr-o alchenă şi o hidrocarbură aromatică sau parafină. – Din fr. alkyle.',0,1033110000,1189656113,0),(477298,471,21,'monocultură',291,'@MONOCULTÚRĂ@ $s. f.$ 1. sistem de cultivare permanentă pe un teren a unui singur soi de plante. 2. predominare a unei singure plantaţii (de cafea, cacao etc.). (< fr. $monoculture$)','MONOCULTÚRĂ s. f. 1. sistem de cultivare permanentă pe un teren a unui singur soi de plante. 2. predominare a unei singure plantaţii (de cafea, cacao etc.). (< fr. monoculture)',0,1189834611,1189834611,0),(1653,2,1,'alchilare',575,'@ALCHILÁRE@, $alchilări$, s.f. (Chim.) Introducere a unui alchil în molecula unui compus organic. - După fr. @alkylation@.','ALCHILÁRE, alchilări, s.f. (Chim.) Introducere a unui alchil în molecula unui compus organic. – După fr. alkylation.',0,1033110000,1189656113,0),(1654,2,1,'alchimic',1022,'@ALCHÍMIC, -Ă@, $alchimici, -ce$, adj. Referitor la alchimie, de alchimie. - Din fr. @alchimique@.','ALCHÍMIC, -Ă, alchimici, -ce, adj. Referitor la alchimie, de alchimie. – Din fr. alchimique.',0,1033110000,1189656113,0),(1655,2,1,'alchimie',13069,'@ALCHIMÍE@ s.f. Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă şi se amplifică practicile meşteşugăreşti ale antichităţii de obţinere a unor produse, ca sticlă, coloranţi, metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase. - Din fr. @alchimie@, lat. @alchemia@.','ALCHIMÍE s.f. Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă şi se amplifică practicile meşteşugăreşti ale antichităţii de obţinere a unor produse, ca sticlă, coloranţi, metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase. – Din fr. alchimie, lat. alchemia.',0,1038816000,1193909928,0),(1656,2,1,'alchimist',4588,'@ALCHIMÍST@, $alchimişti$, s.m. Persoană care practica alchimia. [Var.: @alhimíst@ s.m.] - Din fr. @alchimiste@.','ALCHIMÍST, alchimişti, s.m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimíst s.m.] – Din fr. alchimiste.',0,1038816000,1189656113,0),(1657,2,1,'alchină',465,'@ALCHÍNĂ@, $alchine$, s.f. (Chim.) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. - Din germ. @Alkine@.','ALCHÍNĂ, alchine, s.f. (Chim.) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. – Din germ. Alkine.',0,1033110000,1033110000,0),(1658,2,1,'alcool',13463,'@ALCOÓL@, (@1@) $alcooli$, s.m., (@2, 3@) $alcooluri$, s.n. @1.@ Derivat obţinut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. @2.@ Lichid incolor, inflamabil, cu miros şi gust specific, obţinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetică şi folosit la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. * $Alcool denaturat$ = alcool brut sau rafinat căruia i s-au adăugat denaturanţi pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit în industrie sau ca combustibil menajer. $Alcool rafinat$ = alcool brut din care au fost îndepărtate impurităţile prin rectificare. $Alcool sanitar$ = alcool colorat cu albastru de metilen şi denaturat cu salicilat de metil, întrebuinţat ca dezinfectant extern. $Alcool solidificat$ = polimer al acetaldehidei, insolubil în apă, greu solubil în alcool şi eter, întrebuinţat drept combustibil solid. @3.@ Băutură alcoolică. [Pr.: $-co-ol$] - Din fr. @alcool@.','ALCOÓL, (1) alcooli, s.m., (2, 3) alcooluri, s.n. 1. Derivat obţinut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros şi gust specific, obţinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetică şi folosit la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ♢ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat căruia i s-au adăugat denaturanţi pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit în industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost îndepărtate impurităţile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen şi denaturat cu salicilat de metil, întrebuinţat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil în apă, greu solubil în alcool şi eter, întrebuinţat drept combustibil solid. 3. Băutură alcoolică. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.',0,1038988800,1194886717,0),(1659,2,1,'alcoolat',630,'@ALCOOLÁT@ s.m. Derivat al acoolului, obţinut prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. [Pr.: $-co-o-$] - Din fr. @alcoolate@.','ALCOOLÁT s.m. Derivat al acoolului, obţinut prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolate.',0,1037606400,1037606400,0),(1660,2,1,'alcoolemie',2082,'@ALCOOLEMÍE@, $alcoolemii$, s.f. Prezenţă temporară a alcoolului (@2, 3@) în sânge; procent de alcool prezent în sânge. [Pr.: $-co-o-$] - Din fr. @alcoolémie@.','ALCOOLEMÍE, alcoolemii, s.f. Prezenţă temporară a alcoolului (2, 3) în sânge; procent de alcool prezent în sânge. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolémie.',0,1037606400,1037606400,0),(1661,2,1,'alcoolic',5271,'@ALCOÓLIC, -Ă@, $alcoolici, -ce$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj. Care conţine alcool. @2.@ S.m. şi f. Persoană care consumă în mod abuziv băuturi alcoolice; beţiv. [Pr.: $-co-o-$] - Din fr. @alcoolique@.','ALCOÓLIC, -Ă, alcoolici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care conţine alcool. 2. S.m. şi f. Persoană care consumă în mod abuziv băuturi alcoolice; beţiv. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolique.',0,1039075200,1189656113,0),(477297,471,21,'monocular',99,'@MONOCULÁR, -Ă@ $adj.$ 1. (despre vedere) cu un singur ochi. 2. (despre un sistem optic) cu un singur ocular. (< fr. $monoculaire$)','MONOCULÁR, -Ă adj. 1. (despre vedere) cu un singur ochi. 2. (despre un sistem optic) cu un singur ocular. (< fr. monoculaire)',0,1189834611,1205423577,0),(1662,2,1,'alcoolism',3730,'@ALCOOLÍSM@ s.n. Abuz permanent de băuturi alcoolice; stare patologică determinată de consumul excesiv de alcool; intoxicaţie alcoolică cronică; etilism. [Pr.: $-co-o-$] - Din fr. @alcoolisme@.','ALCOOLÍSM s.n. Abuz permanent de băuturi alcoolice; stare patologică determinată de consumul excesiv de alcool; intoxicaţie alcoolică cronică; etilism. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolisme.',0,1039075200,1039075200,0),(1663,2,1,'alcooliza',1412,'@ALCOOLIZÁ@, $alcoolizez$, vb. I. @1.@ Refl. A consuma în mod excesiv şi permanent băuturi alcoolice; a deveni alcoolic (@2@). @2.@ Tranz. A mări concentraţia de alcool dintr-o soluţie. [Pr.: $-co-o-$] - Din fr. @alcooliser@.','ALCOOLIZÁ, alcoolizez, vb. I. 1. Refl. A consuma în mod excesiv şi permanent băuturi alcoolice; a deveni alcoolic (2). 2. Tranz. A mări concentraţia de alcool dintr-o soluţie. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcooliser.',0,1039075200,1189656113,0),(1664,2,1,'alcoolizare',218,'@ALCOOLIZÁRE@ s.f. Acţiunea de $a se alcooliza$ şi rezultatul ei. [Pr.: $-co-o-$] - V. @alcooliza@.','ALCOOLIZÁRE s.f. Acţiunea de a se alcooliza şi rezultatul ei. [Pr.: -co-o-] – V. alcooliza.',0,1039075200,1189656113,0),(1665,2,1,'alcoolizat',567,'@ALCOOLIZÁT, -Ă@, $alcoolizaţi, -te$, adj. (Despre lichide) În care s-a introdus alcool. [Pr.: $-co-o-$] - V. @alcooliza@. Cf. fr. @alcoolisé@.','ALCOOLIZÁT, -Ă, alcoolizaţi, -te, adj. (Despre lichide) În care s-a introdus alcool. [Pr.: -co-o-] – V. alcooliza. Cf. fr. alcoolisé.',0,1037606400,1189656113,0),(1666,2,1,'alcoolmetrie',411,'@ALCOOLMETRÍE@ s.f. Totalitatea proceselor întrebuinţate pentru determinarea concentraţiei unei soluţii alcoolice. [Pr.: $-co-ol-$] - După fr. @alcoo(lo)métrie@.','ALCOOLMETRÍE s.f. Totalitatea proceselor întrebuinţate pentru determinarea concentraţiei unei soluţii alcoolice. [Pr.: -co-ol-] – După fr. alcoo(lo)métrie.',0,1039075200,1039075200,0),(1667,2,1,'alcoolmetru',659,'@ALCOOLMÉTRU@, $alcoolmetre$, s.n. Instrument care serveşte la măsurarea concentraţiei de alcool a unei soluţii. [Pr.: $-co-ol-$] - @Alcool@ + @metru@ (după fr. $alcoo(lo)métre$).','ALCOOLMÉTRU, alcoolmetre, s.n. Instrument care serveşte la măsurarea concentraţiei de alcool a unei soluţii. [Pr.: -co-ol-] – Alcool + metru (după fr. alcoo(lo)métre).',0,1039075200,1189656113,0),(1668,2,1,'alcoolscop',416,'@ALCOOLSCÓP@, $alcoolscoape$, s.n. Instrument pentru determinarea alcoolemiei. [Pr.: $-co-o-$] - Din @alcool@. (după $bronhoscop, stetoscop$ etc.).','ALCOOLSCÓP, alcoolscoape, s.n. Instrument pentru determinarea alcoolemiei. [Pr.: -co-o-] – Din alcool. (după bronhoscop, stetoscop etc.).',0,1037606400,1189656113,0),(1669,2,1,'alcov',9367,'@ALCÓV@, $alcovuri$, s.n. Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se aşază patul; $p. ext.$ pat. ** Dormitor al unei femei. [Var.: (înv.) @alcóvă@ s.f.] - Din fr. @alcôve@.','ALCÓV, alcovuri, s.n. Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se aşază patul; p. ext. pat. ♦ Dormitor al unei femei. [Var.: (înv.) alcóvă s.f.] – Din fr. alcôve.',0,1039075200,1189656113,0),(1670,2,1,'alcovă',292,'@ALCÓVĂ@ s.f. v. @alcov@.','ALCÓVĂ s.f. v. alcov.',0,1039075200,1189656113,0),(1671,2,1,'alcoxid',144,'@ALCOXÍD@, $alcoxizi$, s.m. (Chim.) Alcoolat. - Din fr. @alcoxid@.','ALCOXÍD, alcoxizi, s.m. (Chim.) Alcoolat. – Din fr. alcoxid.',0,1037606400,1189656113,0),(477296,471,21,'monocromie',270,'@MONOCROMÍE@ $s. f.$ 1. însuşirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictură sau de tipar în care se foloseşte o singură culoare. (< fr. $monochromie$)','MONOCROMÍE s. f. 1. însuşirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictură sau de tipar în care se foloseşte o singură culoare. (< fr. monochromie)',0,1189834611,1189834611,0),(1672,3,1,'aldan',833,'@ALDÁN, @ $aldani$, s.m. (Reg.) Cânepă de toamnă care produce sămânţă $(Cannabis sativa)$. [Var.: @hăldán@ s.m.] - Et. nec.','ALDÁN, aldani, s.m. (Reg.) Cânepă de toamnă care produce sămânţă (Cannabis sativa). [Var.: hăldán s.m.] – Et. nec.',0,1025420400,1189656113,0),(1673,2,1,'aldămaş',2526,'@ALDĂMÁŞ@, $aldămaşuri$, s.n. Băutură (şi gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacţii. [Var.: @adălmáş@ s.n.] - Din magh. @áldomás@.','ALDĂMÁŞ, aldămaşuri, s.n. Băutură (şi gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacţii. [Var.: adălmáş s.n.] – Din magh. áldomás.',0,1039075200,1039075200,0),(1674,2,1,'alde',4062,'@ÁLDE@ art. invar. (Pop. şi fam.) @1.@ Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ** Lucruri, întâmplări de felul... @2.@ Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... @3.@ (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.) $Alde Ion$ - @Al@ + @de^4@.','ÁLDE art. invar. (Pop. şi fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, întâmplări de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde IonAl + de4.',0,1039507200,1039507200,0),(1675,2,1,'aldehidă',1232,'@ALDEHÍDĂ@, $aldehide$, s.f. Substanţă organică obţinută prin oxidarea moderată a unor alcooli, folosită în industria farmaceutică. * $Aldehidă formică$ = formaldehidă. $Aldehidă benzoică$ = benzaldehidă. - Din fr. @aldéhyde@.','ALDEHÍDĂ, aldehide, s.f. Substanţă organică obţinută prin oxidarea moderată a unor alcooli, folosită în industria farmaceutică. ♢ Aldehidă formică = formaldehidă. Aldehidă benzoică = benzaldehidă. – Din fr. aldéhyde.',0,1039507200,1189656113,0),(1676,2,1,'aldin',6621,'@ALDÍN, -Ă@, $aldine$, adj., s.f. (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obişnuite; gras. - Din it. @aldino@.','ALDÍN, -Ă, aldine, adj., s.f. (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obişnuite; gras. – Din it. aldino.',0,1039507200,1152823742,0),(1677,6,1,'aldol',359,'@ALDÓL@, $aldoli$, s.m. (Chim.) Aldehidă-alcool obţinută prin polimerizarea unei aldehide. - Din fr. @aldol@.','ALDÓL, aldoli, s.m. (Chim.) Aldehidă-alcool obţinută prin polimerizarea unei aldehide. – Din fr. aldol.',0,1022223600,1022223600,0),(1678,2,1,'aldosteron',869,'@ALDOSTERÓN@ s.m. Hormon cu structură steroidă, asemănătoare corticosteronului, extras din glanda suprarenală. - Din fr. @aldostérone@.','ALDOSTERÓN s.m. Hormon cu structură steroidă, asemănătoare corticosteronului, extras din glanda suprarenală. – Din fr. aldostérone.',0,1039507200,1189656113,0),(1679,6,1,'aldoză',271,'@ALDÓZĂ@, $aldoze$, s.f. (Chim.) Monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil (@2@) caracteristică aldehidelor. - Din fr. @aldose@.','ALDÓZĂ, aldoze, s.f. (Chim.) Monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil (2) caracteristică aldehidelor. – Din fr. aldose.',0,1022223600,1022223600,0),(1680,2,1,'alean',6838,'@ALEÁN@, $aleanuri$, s.n. @1.@ (Pop.) Suferinţă, durere sufletească (din cauza unei dorinţe neîmplinite). @2.@ Sentiment de duioşie; melancolie, dor. @3.@ Duşmănie, vrăjmăşie, pică. [Pr.: $a-lean$] - Din magh. @ellen@ \"contra\".','ALEÁN, aleanuri, s.n. 1. (Pop.) Suferinţă, durere sufletească (din cauza unei dorinţe neîmplinite). 2. Sentiment de duioşie; melancolie, dor. 3. Duşmănie, vrăjmăşie, pică. [Pr.: a-lean] – Din magh. ellen „contra”.',0,1039507200,1189656113,0),(477295,471,21,'monocromator',53,'@MONOCROMATÓR@ $s. n.$ dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă. (< fr. $monochromateur$)','MONOCROMATÓR s. n. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă. (< fr. monochromateur)',0,1189834611,1189834611,0),(1681,1,1,'aleator',12107,'@ALEATÓR, -OÁRE@ adj. v. @aleatoriu@.','ALEATÓR, -OÁRE adj. v. aleatoriu.',0,1039593600,1236530980,1157),(1682,2,2,'aleatoric',2328,'@ALEATÓRIC, -Ă@, $aleatorici, -ce$, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este bazat pe hazard; stocastic. ** (Muz.) Care se bazează pe improvizaţie; care lasă execuţia la inspiraţia interpretului [Pr.: $-le-a-$] - @Aleator@[iu] + suf. $-ic$.','ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este bazat pe hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazează pe improvizaţie; care lasă execuţia la inspiraţia interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic.',0,1037606400,1189656113,0),(1683,2,1,'aleatorism',419,'@ALEATORÍSM@ s.n. Caracter aleatoric. [Pr.: $-le-a-$] - Din fr. @aléatorisme@.','ALEATORÍSM s.n. Caracter aleatoric. [Pr.: -le-a-] – Din fr. aléatorisme.',0,1037606400,1037606400,0),(1684,11,1,'aleatoriu',21516,'@ALEATÓRIU, -IE@, $aleatorii$, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare şi nesigură, întâmplător. $Venituri aleatorii$. [Pr.: $-le-a-$. - Var.: @aleatór, -oáre@ adj.] - Din fr. @aléatoire@, lat. @aleatorius@.','ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare şi nesigură, întâmplător. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. – Var.: aleatór, -oáre adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius.',0,1021618800,1021618800,0),(1685,3,1,'alebardă',222,'@ALEBÁRDĂ, @ $alebarde$ s.f. V. @halebardă@.','ALEBÁRDĂ, alebarde s.f. V. halebardă.',0,1025420400,1189656113,0),(477294,471,21,'monocromatic',502,'@MONOCROMÁTIC, -Ă@ $adj.$ 1. monocrom (1). 2. (despre fascicule) din radiaţii cu aceeaşi lungime de undă. (< fr. $monochromatique$)','MONOCROMÁTIC, -Ă adj. 1. monocrom (1). 2. (despre fascicule) din radiaţii cu aceeaşi lungime de undă. (< fr. monochromatique)',0,1189834611,1189834611,0),(1686,3,1,'alebardier',156,'@ALEBARDIÉR, @ $alebardieri$, s.m. V. @halebardier@.','ALEBARDIÉR, alebardieri, s.m. V. halebardier.',0,1025420400,1189656113,0),(1687,2,1,'alee',9696,'@ALÉE@, $alei$, s.f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. aşternut cu nisip sau cu prundiş şi mărginit de arbori sau de flori. ** Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă şi scurtă; stradelă, intrare. ** Spaţiu de circulaţie, mărginit pe ambele părţi de elemente arhitecturale. [Pr.: $-le-e$] - Din fr. @allée@.','ALÉE, alei, s.f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. aşternut cu nisip sau cu prundiş şi mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă şi scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spaţiu de circulaţie, mărginit pe ambele părţi de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allée.',0,1039507200,1161683279,0),(1688,2,1,'alega',10086,'@ALEGÁ^1@, $alég$, vb. I. refl. (Înv. şi pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ţine de capul cuiva. - Lat. @alligare@.','ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (Înv. şi pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ţine de capul cuiva. – Lat. alligare.',0,1039507200,1126451720,0),(1689,2,1,'alega',9017,'@ALEGÁ^2@, $aleghez$, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acţiuni. - Din fr. @alléguer@, lat. @allegare@.','ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acţiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.',0,1039507200,1178879247,0),(1690,2,1,'alegaţie',7151,'@ALEGÁŢIE@, $alegaţii$, s.f. (Jur.) Faptul de $a alega^2$; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmaţii făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) @alegaţiúne@ s.f.] - Din fr. @allégation@, lat. @allegatio, -onis@.','ALEGÁŢIE, alegaţii, s.f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmaţii făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) alegaţiúne s.f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis.',0,1039507200,1189656113,0),(1691,2,1,'alegaţiune',245,'@ALEGAŢIÚNE@ s.f. v. @alegaţie@.','ALEGAŢIÚNE s.f. v. alegaţie.',0,1039507200,1189656113,0),(1692,2,1,'alegător',1759,'@ALEGĂTÓR, -OÁRE@, $alegători, -oare$, s.m. şi f. Persoană care are drept de vot, care votează. - @Alege@ + suf. $-ător$.','ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s.m. şi f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.',0,1039507200,1189656113,0),(1693,2,1,'alege',19724,'@ALÉGE@, $alég$, vb. III. @1.@ Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. @2.@ Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. @3.@ Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi; a distinge. @4.@ Tranz. şi refl. A (se) împărţi formând mai multe grupe. * Expr. (Tranz.) $A alege cărare$ = a despărţi părul în două cu pieptenele. ** Refl. Impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. @5.@ Tranz. A curăţa prin selecţie. ** Fig. A înţelege clar spusele cuiva. @6.@ Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc. @7.@ Refl. A ajunge într-o anumită situaţie (rea). * Expr. $A se alege praf şi pulbere$ sau $a se alege praful de cineva$ (sau $de ceva$) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. $alesei$, part. $ales$] - Lat. @allegere@ (= $eligere$).','ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi; a distinge. 4. Tranz. şi refl. A (se) împărţi formând mai multe grupe. ♢ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărţi părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. Impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăţa prin selecţie. ♦ Fig. A înţelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situaţie (rea). ♢ Expr. A se alege praf şi pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).',0,1039507200,1167568782,0),(1694,2,1,'alegere',8378,'@ALÉGERE@, $alegeri$, s.f. @1.@ Acţiunea de $a (se) alege$ şi rezultatul ei. * Loc. adv. $Fără alegere$ = la nimereală, la întâmplare. $La alegere$ = după voia, după placul cuiva. @2.@ (Mai ales la pl.) Operaţie care se efectuează conform unor norme precise şi dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. - V. @alege@.','ALÉGERE, alegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) alege şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operaţie care se efectuează conform unor norme precise şi dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. – V. alege.',0,1039507200,1189656113,0),(1695,2,1,'alegoric',9395,'@ALEGÓRIC, -Ă@, $alegorici, -ce$, adj. Caracteristic alegoriei, care reprezintă o alegorie; exprimat în pilde. * $Car alegoric$ = vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică şi cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. - Din fr. @allégorique@, lat. @allegoricus@.','ALEGÓRIC, -Ă, alegorici, -ce, adj. Caracteristic alegoriei, care reprezintă o alegorie; exprimat în pilde. ♢ Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică şi cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. – Din fr. allégorique, lat. allegoricus.',0,1040198400,1189656113,0),(1696,2,1,'alegorie',22039,'@ALEGORÍE@, $alegorii$, s.f. @1.@ Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. @2.@ Operă literară sau plastică folosind această formă de expresie (fabulă, parabolă etc.) - Din fr. @allégorie@, lat. @allegoria@.','ALEGORÍE, alegorii, s.f. 1. Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. Operă literară sau plastică folosind această formă de expresie (fabulă, parabolă etc.) – Din fr. allégorie, lat. allegoria.',0,1040198400,1189656113,0),(1697,2,1,'alegorism',912,'@ALEGORÍSM@ s.n. Faptul de a explica în alegorii, de a exprima în imagini; abuz de alegorii. - Din fr. @allégorisme@.','ALEGORÍSM s.n. Faptul de a explica în alegorii, de a exprima în imagini; abuz de alegorii. – Din fr. allégorisme.',0,1040198400,1040198400,0),(1698,2,1,'alegoriza',765,'@ALEGORIZÁ@, $alegorizez$, vb. I. Tranz. A înfăţişa ceva prin alegorii. - Din fr. @allégoriser@.','ALEGORIZÁ, alegorizez, vb. I. Tranz. A înfăţişa ceva prin alegorii. – Din fr. allégoriser.',0,1037606400,1037606400,0),(1699,2,1,'alegorizant',110,'@ALEGORIZÁNT, -Ă@, $alegorizanţi, -te$, adj. Care alegorizează. - @Alegoriza@ + suf. @-ant@.','ALEGORIZÁNT, -Ă, alegorizanţi, -te, adj. Care alegorizează. – Alegoriza + suf. -ant.',0,1037606400,1189656113,0),(1700,1,1,'alegorizare',438,'@ALEGORIZÁRE@, $alegorizări$, s.f. Faptul de $a alegoriza$. - V. @alegoriza@.','ALEGORIZÁRE, alegorizări, s.f. Faptul de a alegoriza. – V. alegoriza.',0,1041580800,1189656113,0),(1701,1,1,'alegorizat',201,'@ALEGORIZÁT, -Ă@, $alegorizaţi, -te$, adj. Cu alegorii. - V. @alegoriza@.','ALEGORIZÁT, -Ă, alegorizaţi, -te, adj. Cu alegorii. – V. alegoriza.',0,1041580800,1189656113,0),(477293,471,21,'monocrom',1574,'@MONOCRÓM, -Ă@ $adj.$ 1. cu o singură culoare; monocromatic (1); unicolor. 2. (despre o pictură, un tipar etc.) executat în valori apropiate ale aceluiaşi ton. 3. (fig.) monoton, uniform. (< fr. $monochrome$)','MONOCRÓM, -Ă adj. 1. cu o singură culoare; monocromatic (1); unicolor. 2. (despre o pictură, un tipar etc.) executat în valori apropiate ale aceluiaşi ton. 3. (fig.) monoton, uniform. (< fr. monochrome)',0,1189834611,1189834611,0),(1702,2,1,'alegreţe',230,'@ALEGRÉŢE@ s.f. (Livr.) Vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării). - Din fr. @allégresse@.','ALEGRÉŢE s.f. (Livr.) Vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării). – Din fr. allégresse.',0,1037606400,1178879477,0),(1703,2,1,'alegru',820,'@ALÉGRU, -Ă@, $alegri, -e$, adj. (Franţuzism; despre o melodie) Vioi, sprinten. - Din fr. @allègre@.','ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Franţuzism; despre o melodie) Vioi, sprinten. – Din fr. allègre.',0,1040198400,1040198400,0),(1704,2,1,'alei',1891,'@ALÉI@ interj. V. @alelei@.','ALÉI interj. V. alelei.',0,1040198400,1189656113,0),(1705,2,1,'alelă',2343,'@ALÉLĂ@, $alele$, s.f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe acelaşi cromozom. - Din fr. @allèle@.','ALÉLĂ, alele, s.f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe acelaşi cromozom. – Din fr. allèle.',0,1037606400,1189656113,0),(1706,2,1,'alelei',1978,'@ALELÉI@ interj. (Pop.) Exclamaţie (precedând o invocaţie) care exprimă mânia, ameninţarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: @aléi@ interj.] - Et. nec.','ALELÉI interj. (Pop.) Exclamaţie (precedând o invocaţie) care exprimă mânia, ameninţarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: aléi interj.] – Et. nec.',0,1040198400,1040198400,0),(1707,2,1,'aleluia',3559,'@ALELÚIA@ interj. Exclamaţie care apare ca un refren de laudă în cântări bisericeşti. * Expr. (Fam.) $A-i cânta$ (cuiva) $aleluia$ = a lua parte la îmormântarea cuiva, a îmormânta pe cineva. ** (Fam.) S-a sfârşit! s-a terminat! amin! [Var.: @alilúia@ interj.] - Din sl. @aleluija@.','ALELÚIA interj. Exclamaţie care apare ca un refren de laudă în cântări bisericeşti. ♢ Expr. (Fam.) A-i cânta (cuiva) aleluia = a lua parte la îmormântarea cuiva, a îmormânta pe cineva. ♦ (Fam.) S-a sfârşit! s-a terminat! amin! [Var.: alilúia interj.] – Din sl. aleluija.',0,1040198400,1185641266,0),(1708,2,1,'alem',1751,'@ALÉM@ s.n. Steag cu însemnele imperiului otoman (primit de domnii români la investitura lor). - Din tc. @alem@.','ALÉM s.n. Steag cu însemnele imperiului otoman (primit de domnii români la investitura lor). – Din tc. alem.',0,1037606400,1037606400,0),(1709,2,1,'alemani',963,'@ALEMÁNI@ s.m. pl. Numele unor triburi germanice care au trăit (prin secolele III-VI) în regiunea Rinului. [Var.: @alamáni@ s.m. pl.] - Din germ. @Alemanne@, fr. @Alamans@.','ALEMÁNI s.m. pl. Numele unor triburi germanice care au trăit (prin secolele III-VI) în regiunea Rinului. [Var.: alamáni s.m. pl.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.',0,1040198400,1110374110,0),(1710,2,1,'alenă',4092,'@ALÉNĂ@, $alene$, s.f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expiraţiei. - Din fr. @haleine@.','ALÉNĂ, alene, s.f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expiraţiei. – Din fr. haleine.',0,1040198400,1179417517,0),(1711,2,1,'alene',4850,'@ALÉNE@ adv. Într-un ritm încet, fără grabă. - @A^3@ + @lene@.','ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.',0,1040198400,1189656113,0),(1712,2,1,'alerga',6662,'@ALERGÁ@ $alérg$, vb. I. Intranz. @1.@ A merge repede; a goni; a fugi. @2.@ A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ** Tranz. A fugări pe cineva. @3.@ A se grăbi într-o direcţie sau către un scop. ** A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistenţă. ** A umbla după treburi. @4.@ A umbla de colo până colo, fără o ţintă precisă. ** Tranz. (Pop.) A cutreiera, a străbate un loc. @5.@ A participa la probele de alergări în cadrul unei competiţii sportive. - Lat. @*allargare@ (< $largus$).','ALERGÁ alérg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistenţă. ♦ A umbla după treburi. 4. A umbla de colo până colo, fără o ţintă precisă. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a străbate un loc. 5. A participa la probele de alergări în cadrul unei competiţii sportive. – Lat. *allargare (< largus).',0,1040198400,1236154339,1157),(1713,2,1,'alergare',2522,'@ALERGÁRE@, $alergări$, s.f. Acţiunea de $a alerga$; alergătură. ** (Mai ales la pl.) Probă atletică de fugă pe anumite distanţe. ** Cursă de cai. - V. @alerga@.','ALERGÁRE, alergări, s.f. Acţiunea de a alerga; alergătură. ♦ (Mai ales la pl.) Probă atletică de fugă pe anumite distanţe. ♦ Cursă de cai. – V. alerga.',0,1040198400,1189656113,0),(1714,2,1,'alergător',6628,'@ALERGĂTÓR, -OÁRE@, $alergători, -oare$, adj., subst. @I.@ Adj. Care aleargă. * $Piatră alergătoare$ (şi substantivat, f.) = piatra de moară care se învârteşte spre a măcina boabele. $Păsări alergătoare$ (şi substantivat, f.) = păsări din ţările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. @II.@ S.m. şi f. @1.@ Atlet care concurează la probe de alergări. @2.@ (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). @3.@ Cal de curse. @III.@ S.f. @1.@ Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de ţesut ţărăneşti. @2.@ (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ţinute anumite animale şi în care se organizau vânători. - @Alerga@ + suf. $-ător$.','ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care aleargă. ♢ Piatră alergătoare (şi substantivat, f.) = piatra de moară care se învârteşte spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (şi substantivat, f.) = păsări din ţările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S.m. şi f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S.f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de ţesut ţărăneşti. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ţinute anumite animale şi în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.',0,1040198400,1189656113,0),(477292,471,21,'monocristal',46,'@MONOCRISTÁL@ $s. n.$ cristal mic, cu atomi şi molecule dispuse într-o reţea cristalină neîntreruptă. (< fr. $monocristal$)','MONOCRISTÁL s. n. cristal mic, cu atomi şi molecule dispuse într-o reţea cristalină neîntreruptă. (< fr. monocristal)',0,1189834611,1189834611,0),(1715,2,1,'alergătură',4146,'@ALERGĂTÚRĂ@, $alergături$, s.f. Alergare. * Expr. $O alergătură de cal$ = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă. ** Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. * Expr. $Cal de alergătură$ = cal sau, $fig.$, om întrebuinţat la toate corvezile. - @Alerga@ + suf $-ătură$.','ALERGĂTÚRĂ, alergături, s.f. Alergare. ♢ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ♢ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuinţat la toate corvezile. – Alerga + suf -ătură.',0,1040198400,1189656113,0),(1716,2,1,'alergen',2653,'@ALERGÉN, -Ă@, $alergeni, -e$, adj., s.n. (Substanţă de natură proteică) care provoacă o alergie. - Din fr. @allergène@.','ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s.n. (Substanţă de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din fr. allergène.',0,1040198400,1189656113,0),(1717,2,1,'alergic',1044,'@ALÉRGIC, -Ă@, $alergici, -ce$, adj. De alergie, specific alergiei, referitor la alergie. ** (Substantivat) Persoană care manifestă o alergie. - Din fr. @allergique@.','ALÉRGIC, -Ă, alergici, -ce, adj. De alergie, specific alergiei, referitor la alergie. ♦ (Substantivat) Persoană care manifestă o alergie. – Din fr. allergique.',0,1040198400,1189656113,0),(1718,2,1,'alergie',2572,'@ALERGÍE@, $alergii$, s.f. (Med.) Mod special de a reacţiona al organismului sub acţiunea unor microbi sau a unor substanţe străine introduse pe căi variate (digestivă, respiratorie, injecţii etc.). - Din fr. @allergie@.','ALERGÍE, alergii, s.f. (Med.) Mod special de a reacţiona al organismului sub acţiunea unor microbi sau a unor substanţe străine introduse pe căi variate (digestivă, respiratorie, injecţii etc.). – Din fr. allergie.',0,1040198400,1205769529,0),(1719,2,1,'alergolog',338,'@ALERGOLÓG, -Ă@, $alergologi, -ge$, s.m. şi f. Specialist în alergologie. - Din @alergologie@ (der. regr.).','ALERGOLÓG, -Ă, alergologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în alergologie. – Din alergologie (der. regr.).',0,1037779200,1189656113,0),(1720,2,1,'alergologic',192,'@ALERGOLÓGIC, -Ă@, $alergologici, -ce$, adj. Referitor la alergologie, de alergologie. - Din fr. @allergologique@.','ALERGOLÓGIC, -Ă, alergologici, -ce, adj. Referitor la alergologie, de alergologie. – Din fr. allergologique.',0,1037779200,1189656113,0),(1721,2,1,'alergologie',780,'@ALERGOLOGÍE@ s.f. Parte a medicinii care se ocupă cu procesele şi cu bolile de natură alergică. - Din fr. @allergologie@.','ALERGOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care se ocupă cu procesele şi cu bolile de natură alergică. – Din fr. allergologie.',0,1037779200,1037779200,0),(1722,2,1,'alert',3120,'@ALÉRT, -Ă@, $alerţi, -te$, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. - Din fr. @alerte@.','ALÉRT, -Ă, alerţi, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.',0,1037779200,1037779200,0),(1723,2,1,'alerta',2204,'@ALERTÁ@, $alertez$, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A (se) alarma. - Din fr. @alerter@.','ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.',0,1037779200,1189656113,0),(1724,2,1,'alertă',2810,'@ALÉRTĂ@, $alerte$, s.f. (Adesea fig.) Alarmă. ** Semnal convenţional internaţional prin care se atrage atenţia oamenilor de ştiinţă asupra producerii sau iminenţei producerii unor fenomene cereşti ale căror evoluţie şi consecinţe geofizice trebuie urmărite. - Din fr. @alerte@.','ALÉRTĂ, alerte, s.f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convenţional internaţional prin care se atrage atenţia oamenilor de ştiinţă asupra producerii sau iminenţei producerii unor fenomene cereşti ale căror evoluţie şi consecinţe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.',0,1040198400,1189656113,0),(1725,2,1,'alerteţe',387,'@ALERTÉŢE@ s.f. (Rar) Voiciune, agerime; elan, avânt. - Din it. @all\\\'ertezza@.','ALERTÉŢE s.f. (Rar) Voiciune, agerime; elan, avânt. – Din it. all\'ertezza.',0,1040198400,1040198400,0),(1726,2,1,'ales',6858,'@ALÉS^1@ s.n. Faptul de $a (se) alege$. * Loc. adj. $Pe ales(e)$ = deosebit, special. * Loc. adv. $Pe ales(e)$ sau $într-ales$ = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) $alese$] - V. @alege@.','ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.',0,1041494400,1189656113,0),(1727,2,1,'ales',7307,'@ALÉS^2, -EÁSĂ@, $aleşi, -se$, adj., s.m. şi f. @I.@ Adj. @1.@ Deosebit dintre alţii sau dintr-un tot. @2.@ (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. @3.@ Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. * Loc. adv. $Mai ales$ = în special, îndeosebi. @4.@ (Despre ţesături) Lucrat cu flori sau cu modele. @II.@ S.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva). - V. @alege@.','ALÉS2, -EÁSĂ, aleşi, -se, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alţii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ♢ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre ţesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva). – V. alege.',0,1041494400,1189656113,0),(1728,2,1,'alesătură',1998,'@ALESĂTÚRĂ@, $alesături$, s.f. Procedeu de ornamentare a ţesăturilor populare româneşti prin separarea şi îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală şi de băteală. ** Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. - @Ales^2@ + suf. $-ătură$.','ALESĂTÚRĂ, alesături, s.f. Procedeu de ornamentare a ţesăturilor populare româneşti prin separarea şi îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală şi de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales2 + suf. -ătură.',0,1041494400,1189656113,0),(477291,471,21,'monocotiledonat',920,'@MONOCOTILEDONÁT, -Ă@ I. $adj.$ (despre embrion) cu un singur cotiledon; monocotiledon. II. s. f. pl. clasă de plante angiosperme al căror embrion are un singur cotiledon. (< fr. $monocotylédoné/s/$)','MONOCOTILEDONÁT, -Ă I. adj. (despre embrion) cu un singur cotiledon; monocotiledon. II. s. f. pl. clasă de plante angiosperme al căror embrion are un singur cotiledon. (< fr. monocotylédoné/s/)',0,1189834611,1189834611,0),(1729,2,1,'alesidă',402,'@ALESÍDĂ@, $aleside$, s.f. (Înv.) Lănţişor întrebuinţat la cesornice de buzunar, ca podoabă femeiască în jurul gâtului etc. [Var.: @alăsídă@ s.f.] - Din ngr. @alisída@.','ALESÍDĂ, aleside, s.f. (Înv.) Lănţişor întrebuinţat la cesornice de buzunar, ca podoabă femeiască în jurul gâtului etc. [Var.: alăsídă s.f.] – Din ngr. alisída.',0,1041580800,1041580800,0),(1730,3,1,'alestâncă',372,'@ALESTẤNCĂ@ s.f. (Reg.) Numele unei ţesături de bumbac. [Var.: @halastấncă@ s.f.] - Din rus. @holstinka@.','ALESTẤNCĂ s.f. (Reg.) Numele unei ţesături de bumbac. [Var.: halastấncă s.f.] – Din rus. holstinka.',0,1025420400,1231323338,0),(1731,2,1,'aleu',804,'@ALÉU@ interj. v. @aoleu@.','ALÉU interj. v. aoleu.',0,1041580800,1189656113,0),(1732,2,1,'aleurit',1216,'@ALEURÍT@ s.n. Rocă sedimentară detritică, neconsolidată, formată din fragmente de minerale şi de roci cu dimensiunile foarte mici. ** Fracţiune din sedimente cu aceeaşi granulaţie. [Pr.: $-le-u-$] - Din fr. @aleurite@.','ALEURÍT s.n. Rocă sedimentară detritică, neconsolidată, formată din fragmente de minerale şi de roci cu dimensiunile foarte mici. ♦ Fracţiune din sedimente cu aceeaşi granulaţie. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleurite.',0,1041580800,1041580800,0),(1733,2,1,'aleuritic',365,'@ALEURÍTIC, -Ă@, $aleuritici, -ce$, adj. Care se referă la aleurite, care aparţine aleuritelor. [Pr.: $-le-u-$] - Din fr. @aleuritique@.','ALEURÍTIC, -Ă, aleuritici, -ce, adj. Care se referă la aleurite, care aparţine aleuritelor. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuritique.',0,1041580800,1041580800,0),(1734,2,1,'aleurolit',271,'@ALEUROLÍT@ s.n. Rocă sedimentară aleuritică, compactă. [Pr.: $-le-u-$] - Din fr. @aleurolite@.','ALEUROLÍT s.n. Rocă sedimentară aleuritică, compactă. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleurolite.',0,1041580800,1041580800,0),(1735,2,1,'aleurometru',529,'@ALEUROMÉTRU@, $aleurometre$, s.n. Aparat pentru determinarea calităţii glutenului din făinurile de cereale. [Pr.: $-le-u-$] - Din fr. @aleuromètre@.','ALEUROMÉTRU, aleurometre, s.n. Aparat pentru determinarea calităţii glutenului din făinurile de cereale. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuromètre.',0,1041580800,1189656113,0),(1736,2,1,'aleuronat',915,'@ALEURONÁT@ s.n. Produs alimentar, bogat în proteine, obţinut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet. [Pr.: $-le-u-$] - Din fr. @aleuronate@.','ALEURONÁT s.n. Produs alimentar, bogat în proteine, obţinut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuronate.',0,1041580800,1189656113,0),(1737,2,1,'aleuronă',522,'@ALEURÓNĂ@ s.f. Substanţă proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din seminţe de cereale sau de leguminoase. [Pr.: $-le-u-$] - Din fr. @aleurone@.','ALEURÓNĂ s.f. Substanţă proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din seminţe de cereale sau de leguminoase. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleurone.',0,1041580800,1189656113,0),(1738,2,1,'aleuronic',1058,'@ALEURÓNIC@ adj. (În sintagma) $Strat aleuronic$ = strat din celule bogate în proteine, care se găseşte sub învelişul bobului de cereale. [Pr.: $-le-u-$] - Din fr. @aleuronique@.','ALEURÓNIC adj. (În sintagma) Strat aleuronic = strat din celule bogate în proteine, care se găseşte sub învelişul bobului de cereale. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuronique.',0,1041580800,1041580800,0),(1739,2,1,'alevin',1206,'@ALEVÍN@, $alevini$, s.m. Larvă de peşte, pui de peşte. - Din fr. @alevin@.','ALEVÍN, alevini, s.m. Larvă de peşte, pui de peşte. – Din fr. alevin.',0,1041580800,1041580800,0),(1740,2,1,'alevinaj',344,'@ALEVINÁJ@ s.n. (Rar) Îngrijire şi hrănire a puietului de peşte. - Din fr. @alevinage@.','ALEVINÁJ s.n. (Rar) Îngrijire şi hrănire a puietului de peşte. – Din fr. alevinage.',0,1041580800,1041580800,0),(1741,2,1,'alexandrin',1975,'@ALEXANDRÍN, -Ă@, $alexandrini, -e$, adj. Care ţine de civilizaţia elenistică din Alexandria; $p. ext.$ care ţine de epoca elenistică. ** $Vers alexandrin$ (şi substantivat, m.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba şasea). $Poezie alexandrină$ = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. - Din fr. @alexandrin@, lat. @alexandrinus@.','ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ţine de civilizaţia elenistică din Alexandria; p. ext. care ţine de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (şi substantivat, m.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba şasea). Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus.',0,1041580800,1189656113,0),(477290,471,21,'monocotiledon',85,'@MONOCOTILEDÓN, -Ă@ $adj., s. f. pl.$ monocotiledonat. (< fr. $monocotylédone$)','MONOCOTILEDÓN, -Ă adj., s. f. pl. monocotiledonat. (< fr. monocotylédone)',0,1189834611,1189834611,0),(1742,2,1,'alexandrinism',2221,'@ALEXANDRINÍSM@ s.n. @1.@ Ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice, semigreceşti, semiegiptene, cu centrul în oraşul Alexandria (sec. III î.Hr. - III d.Hr.). @2.@ Caracterul operei poeţilor alexandrini; $p. ext.$ caracterul rafinat, erudit, subtil, ezoteric al artei şi filozofiei în perioadele sale de declin. - Din fr. @alexandrinisme@.','ALEXANDRINÍSM s.n. 1. Ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice, semigreceşti, semiegiptene, cu centrul în oraşul Alexandria (sec. III î.Hr. – III d.Hr.). 2. Caracterul operei poeţilor alexandrini; p. ext. caracterul rafinat, erudit, subtil, ezoteric al artei şi filozofiei în perioadele sale de declin. – Din fr. alexandrinisme.',0,1041580800,1041580800,0),(1743,6,1,'alexandrit',320,'@ALEXANDRÍT@, $alexandrite$, s.n. (Min.) Crisoberil. - Din germ. @Aleksandrit@, fr. @alexandrite@.','ALEXANDRÍT, alexandrite, s.n. (Min.) Crisoberil. – Din germ. Aleksandrit, fr. alexandrite.',0,1022223600,1189656113,0),(1744,2,1,'alexăndrinean',291,'@ALEXĂNDRINEÁN, -Ă@, $alexăndrineni, -e$, s.m., adj. @1.@ S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Alexandria. @2.@ Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Alexandria. - @Alexandria@ (n. pr.) + suf. $-că$.','ALEXĂNDRINEÁN, -Ă, alexăndrineni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Alexandria. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Alexandria. – Alexandria (n. pr.) + suf. -că.',0,1037779200,1037779200,0),(1745,2,1,'alexăndrineancă',468,'@ALEXĂNDRINEÁNCĂ@, $alexăndrinence$, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Alexandria. ** Locuitoare din municipiul Alexandria. - @Alexăndrinean@ + suf. $-că$.','ALEXĂNDRINEÁNCĂ, alexăndrinence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Alexandria. ♦ Locuitoare din municipiul Alexandria. – Alexăndrinean + suf. -că.',0,1037779200,1189656113,0),(1746,2,1,'alexie',1977,'@ALEXÍE@ s.f. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoşi. - Din fr. @alexie@.','ALEXÍE s.f. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoşi. – Din fr. alexie.',0,1041580800,1189656113,0),(1747,2,1,'alexină',465,'@ALEXÍNĂ@, $alexine$, s.f. Specie de anticorp aflată în serul sangvin. - Din fr. @alexine@.','ALEXÍNĂ, alexine, s.f. Specie de anticorp aflată în serul sangvin. – Din fr. alexine.',0,1041580800,1189656113,0),(1748,2,1,'aleza',4975,'@ALEZÁ@, $alezez$, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ** A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. - Din fr. @aléser@.','ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. – Din fr. aléser.',0,1041580800,1041580800,0),(1749,2,1,'alezaj',2755,'@ALEZÁJ@, $alezaje$, s.n. @1.@ Suprafaţă interioară, cilindrică sau conică, a unei piese. @2.@ Diametrul interior al cilindrului unui motor. - Din fr. @alésage@.','ALEZÁJ, alezaje, s.n. 1. Suprafaţă interioară, cilindrică sau conică, a unei piese. 2. Diametrul interior al cilindrului unui motor. – Din fr. alésage.',0,1041580800,1041580800,0),(1750,2,1,'alezare',1200,'@ALEZÁRE@, $alezări$, s.f. Acţiunea de $a aleza$; alezaj. - V. @aleza@.','ALEZÁRE, alezări, s.f. Acţiunea de a aleza; alezaj. – V. aleza.',0,1041580800,1189656113,0),(1751,2,1,'alezie',624,'@ALEZÍE@, s.f. Incapacitate de a citi litere, cifre sau note muzicale. - Din fr. @alésie@.','ALEZÍE, s.f. Incapacitate de a citi litere, cifre sau note muzicale. – Din fr. alésie.',0,1041580800,1041580800,0),(1752,2,1,'alezor',810,'@ALEZÓR@, $alezoare$, s.n. Unealtă aşchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. - Din fr. @alésoir@.','ALEZÓR, alezoare, s.n. Unealtă aşchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. – Din fr. alésoir.',0,1041580800,1189656113,0),(1753,2,1,'alfa',5301,'@ÁLFA^1@ s.m. invar. @1.@ Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului \"a\". * Expr. $De la alfa la omega$ = de la început până la sfârşit. $(A fi) alfa şi omega$ = (a fi) începutul şi sfârşitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esenţial. @2.@ (Fiz.) $Particulă alfa$ = particulă alcătuită din doi protoni şi doi neutroni, emisă de unele substanţe radioactive. $Radiaţie alfa$ = radiaţie constituită din particule alfa. - Din ngr. @álfa@.','ÁLFA1 s.m. invar. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ♢ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârşit. (A fi) alfa şi omega = (a fi) începutul şi sfârşitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esenţial. 2. (Fiz.) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni şi doi neutroni, emisă de unele substanţe radioactive. Radiaţie alfa = radiaţie constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.',0,1041580800,1189656113,0),(1754,2,1,'alfa',5124,'@ÁLFA^2@ s.m. invar. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. ($Stipa tenacissima$). * $Hârtie alfa$ = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. - Din fr. @alfa@.','ÁLFA2 s.m. invar. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ♢ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.',0,1041580800,1041580800,0),(1755,2,1,'alfabet',8705,'@ALFABÉT@, $alfabete$, s.n. Totalitatea literelor, aşezate într-o ordine convenţională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. * $Alfabet fonetic$ = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulaţie a cărui iniţială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice şi radiotelefonice. * $Alfabetul Morse$ = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii şi puncte. - Din fr. @alphabet@, lat. @alphabetum@.','ALFABÉT, alfabete, s.n. Totalitatea literelor, aşezate într-o ordine convenţională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. ♢ Alfabet fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulaţie a cărui iniţială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice şi radiotelefonice. ♢ Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii şi puncte. – Din fr. alphabet, lat. alphabetum.',0,1041580800,1194531148,0),(1756,6,1,'alfabetar',1281,'@ALFABETÁR@, $alfabetare$, s.n. Set de litere şi silabe folosit ca material didactic pentru formarea cuvintelor. - @Alfabet @+ suf. $-ar$.','ALFABETÁR, alfabetare, s.n. Set de litere şi silabe folosit ca material didactic pentru formarea cuvintelor. – Alfabet + suf. -ar.',0,1022223600,1022223600,0),(1757,2,1,'alfabetic',1576,'@ALFABÉTIC, -Ă@, $alfabetici, -ce$, adj. Aşezat în ordinea alfabetului. - Din fr. @alphabétique@.','ALFABÉTIC, -Ă, alfabetici, -ce, adj. Aşezat în ordinea alfabetului. – Din fr. alphabétique.',0,1041580800,1224001128,0),(1758,2,1,'alfabetiza',1252,'@ALFABETIZÁ@, $alfabetizez$, vb. I. Tranz. A învăţa pe un analfabet să scrie şi să citească. - @Alfabet@ + suf. $-iza$.','ALFABETIZÁ, alfabetizez, vb. I. Tranz. A învăţa pe un analfabet să scrie şi să citească. – Alfabet + suf. -iza.',0,1041580800,1189656113,0),(1759,2,1,'alfabetizare',585,'@ALFABETIZÁRE@ s.f. Acţiunea de $a alfabetiza$; instruirea analfabeţilor; combatere a analfabetismului. - V. @alfabetiza@.','ALFABETIZÁRE s.f. Acţiunea de a alfabetiza; instruirea analfabeţilor; combatere a analfabetismului. – V. alfabetiza.',0,1041580800,1189656113,0),(1760,2,1,'alfanumeric',3311,'@ALFANUMÉRIC, -Ă@, $alfanumerici, -ce$, adj. (Tehn.; despre indicaţii) Care este exprimat prin intermediul literelor şi cifrelor. - Din fr. @alphanumérique@.','ALFANUMÉRIC, -Ă, alfanumerici, -ce, adj. (Tehn.; despre indicaţii) Care este exprimat prin intermediul literelor şi cifrelor. – Din fr. alphanumérique.',0,1037779200,1037779200,0),(1761,2,1,'alfatron',561,'@ALFATRÓN@ s.n. Vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiaţiei alfa emise de o sursă etalonată. - Din fr. @alphatrone@.','ALFATRÓN s.n. Vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiaţiei alfa emise de o sursă etalonată. – Din fr. alphatrone.',0,1041580800,1189656113,0),(1762,2,1,'algă',3078,'@ÁLGĂ@, $alge$, s.f. (La pl.) Plante inferioare caracterizate prin prezenţa clorofilei şi răspândite în ape dulci, sărate şi pe uscat; (şi la sg.) plantă din acest grup. - Din fr. @algue@, lat. @alga@.','ÁLGĂ, alge, s.f. (La pl.) Plante inferioare caracterizate prin prezenţa clorofilei şi răspândite în ape dulci, sărate şi pe uscat; (şi la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. algue, lat. alga.',0,1041580800,1041580800,0),(1763,2,1,'algebră',3344,'@ALGÉBRĂ@ s.f. @1.@ Teorie a operaţiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe şi rezolvarea ecuaţiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice şi a formulei generale de calcul numeric particular. ** Manual şcolar care se ocupă cu studierea acestor operaţii. @2.@ (În sintagma) $Algebra logicii$ = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propoziţiilor, claselor şi relaţiilor. - Din fr. @algèbre@, lat. @algebra@.','ALGÉBRĂ s.f. 1. Teorie a operaţiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe şi rezolvarea ecuaţiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice şi a formulei generale de calcul numeric particular. ♦ Manual şcolar care se ocupă cu studierea acestor operaţii. 2. (În sintagma) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propoziţiilor, claselor şi relaţiilor. – Din fr. algèbre, lat. algebra.',0,1041580800,1041580800,0),(1764,2,1,'algebric',636,'@ALGÉBRIC, -Ă@, $algebrici, -ce$, adj. De algebră (@1@), privitor la algebră. - Din fr. @algébrique@.','ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique.',0,1041580800,1041580800,0),(1765,2,1,'algebrist',166,'@ALGEBRÍST, -Ă@, $algebrişti, -ste$, s.m. şi f. Specialist în algebră. - Din fr. @algébriste@.','ALGEBRÍST, -Ă, algebrişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în algebră. – Din fr. algébriste.',0,1037779200,1189656113,0),(1766,2,1,'algerian',747,'@ALGERIÁN, -Ă@, $algerieni, -e$, s.m. şi f., adj. @1.@ S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Algeriei. @2.@ Adj. Care aparţine Algeriei sau poporului ei, privitor la Algeria sau la poporul ei. [Pr.: $-ri-an$] - Din fr. @algérien@.','ALGERIÁN, -Ă, algerieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Algeriei. 2. Adj. Care aparţine Algeriei sau poporului ei, privitor la Algeria sau la poporul ei. [Pr.: -ri-an] – Din fr. algérien.',0,1041580800,1041580800,0),(1767,2,1,'algezie',870,'@ALGEZÍE@, $algezii$, s.f. (Med.) Capacitatea de a simţi durerea. ** (Med.) Durere. - Din germ. @Algesiel@.','ALGEZÍE, algezii, s.f. (Med.) Capacitatea de a simţi durerea. ♦ (Med.) Durere. – Din germ. Algesiel.',0,1037779200,1189656113,0),(1768,2,1,'algid',599,'@ALGÍD, -Ă@, $algizi, -de$, adj. (Despre o boală) Care este însoţit de senzaţia de frig. - Din fr. @algide@.','ALGÍD, -Ă, algizi, -de, adj. (Despre o boală) Care este însoţit de senzaţia de frig. – Din fr. algide.',0,1041580800,1041580800,0),(1769,2,1,'algiditate',422,'@ALGIDITÁTE@ s.f. Simptom al unei boli caracterizat prin răcirea treptată a corpului. - Din fr. @algidité@.','ALGIDITÁTE s.f. Simptom al unei boli caracterizat prin răcirea treptată a corpului. – Din fr. algidité.',0,1041580800,1189656113,0),(1770,2,1,'algie',2081,'@ALGÍE@ s.f. Durere apărută spontan sau în urma excitării patologice a nervilor senzitivi. - Din fr. @algie@.','ALGÍE s.f. Durere apărută spontan sau în urma excitării patologice a nervilor senzitivi. – Din fr. algie.',0,1041580800,1041580800,0),(1771,2,1,'algină',276,'@ALGÍNĂ@ s.f. Substanţă mucilaginoasă extrasă din anumite alge marine şi folosită pentru apretare în industria pielăriei. - Din fr. @algine@.','ALGÍNĂ s.f. Substanţă mucilaginoasă extrasă din anumite alge marine şi folosită pentru apretare în industria pielăriei. – Din fr. algine.',0,1041580800,1041580800,0),(1772,2,1,'algofobie',1203,'@ALGOFOBÍE@, $algofobii$, s.f. (Med.) Teamă patologică de durere. - Din fr. @algophobie@.','ALGOFOBÍE, algofobii, s.f. (Med.) Teamă patologică de durere. – Din fr. algophobie.',0,1037779200,1037779200,0),(1773,2,1,'algogen',1507,'@ALGOGÉN, -Ă@, $algogeni, -e$, adj. Care este produs de o excitaţie puternică şi care atacă terminaţiile nervoase. - Din fr. @algogène@.','ALGOGÉN, -Ă, algogeni, -e, adj. Care este produs de o excitaţie puternică şi care atacă terminaţiile nervoase. – Din fr. algogène.',0,1041580800,1041580800,0),(1774,6,1,'algol',765,'@ALGÓL @s.n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată orientat în probleme de calcul ştiinţific. - Din engl., fr. @algol@.','ALGÓL s.n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată orientat în probleme de calcul ştiinţific. – Din engl., fr. algol.',0,1022223600,1022223600,0),(1775,2,1,'algolog',151,'@ALGOLÓG, -Ă@, $algologi, -ge$, s.m. şi f. Specialist în algologie. - Din fr. @algologue@.','ALGOLÓG, -Ă, algologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în algologie. – Din fr. algologue.',0,1037779200,1189656113,0),(1776,2,1,'algologic',132,'@ALGOLÓGIC, -Ă@, $algologici, -ce$, adj. Referitor la algologie, de algologie. - Din fr. @algologique@.','ALGOLÓGIC, -Ă, algologici, -ce, adj. Referitor la algologie, de algologie. – Din fr. algologique.',0,1037779200,1189656113,0),(477289,471,21,'monocord',454,'@MONOCÓRD, -Ă@ I. $adj.$ 1. (despre instrumente muzicale) cu o singură coardă. 2. (fig.; despre opere literare, artistice) monoton, uniform. II. s. n. vechi instrument cu o singură coardă, pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor şi a acorda alte instrumente. (< fr. $monocorde$, lat. $monochordum /II/ germ. Monochord$)','MONOCÓRD, -Ă I. adj. 1. (despre instrumente muzicale) cu o singură coardă. 2. (fig.; despre opere literare, artistice) monoton, uniform. II. s. n. vechi instrument cu o singură coardă, pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor şi a acorda alte instrumente. (< fr. monocorde, lat. monochordum /II/ germ. Monochord)',0,1189834611,1189834611,0),(1777,2,1,'algologie',348,'@ALGOLOGÍE@ s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. - Din fr. @algologic@.','ALGOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. – Din fr. algologic.',0,1037779200,1037779200,0),(1778,2,1,'algomanie',877,'@ALGOMANÍE@ s.f. (Livr.) Căutare a unei plăceri în durere. - Din fr. @algomanie@.','ALGOMANÍE s.f. (Livr.) Căutare a unei plăceri în durere. – Din fr. algomanie.',0,1037779200,1037779200,0),(1779,2,1,'algonkian',1335,'@ALGONKIÁN, -Ă@, $algonkieni, -e$, s.n., adj. @1.@ Subst. Eră geologică căreia îi aparţin formaţiile dintre arhaic şi paleozoic şi care conţine urme de organisme şi de cărbuni. @2.@ Adj. Care se referă la vârsta sau la formaţiile algonkianului (@1@). [Pr.: $-ki-an$] - Din fr. @algonkien@.','ALGONKIÁN, -Ă, algonkieni, -e, s.n., adj. 1. Subst. Eră geologică căreia îi aparţin formaţiile dintre arhaic şi paleozoic şi care conţine urme de organisme şi de cărbuni. 2. Adj. Care se referă la vârsta sau la formaţiile algonkianului (1). [Pr.: -ki-an] – Din fr. algonkien.',0,1041580800,1189656113,0),(1780,2,1,'algoritm',8838,'@ALGORÍTM@, $algoritme$, s.n. Ansamblu de simboluri folosite în matematică şi în logică, permiţând găsirea în mod mecanic (prin calcul) a unor rezultate. ** P. gener. Succesiune de operaţii necesare în rezolvarea unei probleme oarecare. [Pl. şi: (m.) $algoritmi$] - Din fr. @algorithme@.','ALGORÍTM, algoritme, s.n. Ansamblu de simboluri folosite în matematică şi în logică, permiţând găsirea în mod mecanic (prin calcul) a unor rezultate. ♦ P. gener. Succesiune de operaţii necesare în rezolvarea unei probleme oarecare. [Pl. şi: (m.) algoritmi] – Din fr. algorithme.',0,1041580800,1041580800,0),(1781,2,1,'algoritmic',1074,'@ALGORÍTMIC, -Ă@, $algoritmici, -ce$, adj. Care se bazează pe algoritmi. * $Logică algoritmică$ = logică care utilizează notaţii algoritmice. - Din fr. @algorithmique@.','ALGORÍTMIC, -Ă, algoritmici, -ce, adj. Care se bazează pe algoritmi. ♢ Logică algoritmică = logică care utilizează notaţii algoritmice. – Din fr. algorithmique.',0,1041580800,1041580800,0),(1782,2,1,'algrafie',577,'@ALGRAFÍE@ s.f. Procedeu de executare a formelor de imprimare pe plăci de aluminiu, folosit pentru tiparul plan. - Din fr. @algraphie@.','ALGRAFÍE s.f. Procedeu de executare a formelor de imprimare pe plăci de aluminiu, folosit pentru tiparul plan. – Din fr. algraphie.',0,1041580800,1041580800,0),(1783,2,1,'alhimist',166,'@ALHIMÍST@ s.m. v. @alchimist@.','ALHIMÍST s.m. v. alchimist.',0,1038816000,1189656113,0),(1784,2,1,'alia',5014,'@ALIÁ@, $aliez$, vb. I. @1.@ Refl. A încheia un tratat de alianţă. ** A se înţelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acţiuni comune. @2.@ Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obţine un aliaj. [Pr.: $-li-a$] - Din fr. @allier@.','ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianţă. ♦ A se înţelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acţiuni comune. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obţine un aliaj. [Pr.: -li-a] – Din fr. allier.',0,1041580800,1041580800,0),(1785,2,1,'aliaj',3081,'@ALIÁJ@, $aliaje$, s.n. Produs metalic obţinut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: $-li-aj$] - Din fr. @alliage@.','ALIÁJ, aliaje, s.n. Produs metalic obţinut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.',0,1041580800,1041580800,0),(1786,2,1,'alianţă',8686,'@ALIÁNŢĂ@, $alianţe$, s.f. @1.@ Înţelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acţioneze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate. ** Legătură, înţelegere între două sau mai multe grupuri, în vederea realizării unui obiectiv comun. @2.@ (În sintagma) $Rudă prin alianţă$ = persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soţiei sau ale soţului. ** (Reg.) Inel de logodnă. [Pr.: $-li-an-$] - Din fr. @alliance@.','ALIÁNŢĂ, alianţe, s.f. 1. Înţelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acţioneze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate. ♦ Legătură, înţelegere între două sau mai multe grupuri, în vederea realizării unui obiectiv comun. 2. (În sintagma) Rudă prin alianţă = persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soţiei sau ale soţului. ♦ (Reg.) Inel de logodnă. [Pr.: -li-an-] – Din fr. alliance.',0,1041580800,1041580800,0),(1787,2,1,'alias',3608,'@ÁLIAS@ adv. Zis şi..., pe nume şi... [Pr.: $-li-as$] - Cuv. lat.','ÁLIAS adv. Zis şi..., pe nume şi... [Pr.: -li-as] – Cuv. lat.',0,1041580800,1237203995,1157),(1788,2,1,'aliat',5120,'@ALIÁT, -Ă@, $aliaţi, -te$, adj., s.m. şi f. @1.@ Adj. Unit, întovărăşit cu cineva printr-o alianţă în vederea unei acţiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianţă. @2.@ S.m. şi f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se uneşte cu cineva în vederea unei acţiuni comune. @3.@ Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. [Pr.: $-li-at$] - V. @alia@.','ALIÁT, -Ă, aliaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Unit, întovărăşit cu cineva printr-o alianţă în vederea unei acţiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianţă. 2. S.m. şi f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se uneşte cu cineva în vederea unei acţiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia.',0,1041580800,1189656113,0),(1789,2,1,'alibi',8372,'@ALIBÍ@, $alibiuri$, s.n. @1.@ Dovadă de nevinovăţie rezultată din constatarea că, la data săvârşirii infracţiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârşirii ei. @2.@ Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (@1@). @3.@ Fig. Pretext, scuză, justificare. * Expr. $A (nu) avea (nici) un alibi$ = a (nu) deţine (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare. - Din fr. @alibi@.','ALIBÍ, alibiuri, s.n. 1. Dovadă de nevinovăţie rezultată din constatarea că, la data săvârşirii infracţiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârşirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuză, justificare. ♢ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deţine (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.',0,1041580800,1041580800,0),(1790,3,1,'alic',2323,'@ALÍC, @ $alice$, s.n. V. @alică@.','ALÍC, alice, s.n. V. alică.',0,1025420400,1197994672,0),(1791,2,1,'alicante',1803,'@ALICÁNTE@ subst. Soi de viţă de vie cu struguri roşietici de mărime mijlocie şi boabe sferice uniforme. ** P. ext. Vin produs din soiul de viţă de vie descris mai sus. - Din fr. @alicante@.','ALICÁNTE subst. Soi de viţă de vie cu struguri roşietici de mărime mijlocie şi boabe sferice uniforme. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viţă de vie descris mai sus. – Din fr. alicante.',0,1041580800,1041580800,0),(1792,3,1,'alică',5547,'@ALÍCĂ, @ $alice$, s.f. @1.@ (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartuşe de vânătoare. @2.@ Fiecare dintre |granulele|3a| de oţel sau de fontă folosite pentru curăţarea prin împroşcare a suprafeţei pieselor sau în foraj. @3.@ Bucăţele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: @alíc@ s.n., @halíce@ s.f.] - Din ngr. @haliki@ \"pietricică\".','ALÍCĂ, alice, s.f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartuşe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oţel sau de fontă folosite pentru curăţarea prin împroşcare a suprafeţei pieselor sau în foraj. 3. Bucăţele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s.n., halíce s.f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.',0,1025420400,1189656113,0),(477288,471,21,'monocolor',483,'@MONOCOLÓR, -Ă@ $adj.$ 1. unicolor. 2. (fig.) cu o singură orientare politică. (< mono^1- + color)','MONOCOLÓR, -Ă adj. 1. unicolor. 2. (fig.) cu o singură orientare politică. (< mono1- + color)',0,1189834611,1189834611,0),(1793,2,1,'alicărie',968,'@ALICĂRÍE@ s.f. Material de construcţie din spărturi de cărămidă sau din piatră naturală, folosit ca umplutură. - @Alic(ă)@ + suf. $-ărie$.','ALICĂRÍE s.f. Material de construcţie din spărturi de cărămidă sau din piatră naturală, folosit ca umplutură. – Alic(ă) + suf. -ărie.',0,1041580800,1041580800,0),(1794,2,1,'alici',2129,'@ALICÍ@, (@1@) $alicesc$, (@2@) pers. 3 $aliceşte$, vb. IV. @1.@ Tranz. A răni cu alice (@1@). @2.@ Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. - Din @alică@.','ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 aliceşte, vb. IV. 1. Tranz. A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.',0,1041580800,1189656113,0),(477287,471,21,'monococă',126,'@MONOCÓCĂ@ $s. f.$ construcţie (celulă sau fuzelaj, şasiu de automobil etc.) care formează un bloc. (< fr. $monocoque$)','MONOCÓCĂ s. f. construcţie (celulă sau fuzelaj, şasiu de automobil etc.) care formează un bloc. (< fr. monocoque)',0,1189834611,1189834611,0),(1795,2,1,'alicneală',117,'@ALICNEÁLĂ@ s.f. v. @lihneală@.','ALICNEÁLĂ s.f. v. lihneală.',0,1041580800,1189656113,0),(1796,2,1,'alicotă',2703,'@ALICÓTĂ@, $alicote$, adj.f. (Mat. în sintagma) $Parte alicotă$ = parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată. - Din fr. @aliquote@.','ALICÓTĂ, alicote, adj.f. (Mat. în sintagma) Parte alicotă = parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată. – Din fr. aliquote.',0,1041580800,1041580800,0),(1797,2,1,'alicuantă',1644,'@ALICUÁNTĂ@, $alicuante$, adj.f. (Mat.; în sintagma) $Parte alicuantă$ = parte care nu se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o anumită cantitate dată. - Din fr. @aliquante@.','ALICUÁNTĂ, alicuante, adj.f. (Mat.; în sintagma) Parte alicuantă = parte care nu se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o anumită cantitate dată. – Din fr. aliquante.',0,1041580800,1041580800,0),(1798,2,1,'alidadă',764,'@ALIDÁDĂ@, $alidade$, s.f. Dispozitiv ataşat la diferite aparate topografice, care serveşte la măsurarea unghiurilor. - Din fr. @alidade@, lat. @alidada@.','ALIDÁDĂ, alidade, s.f. Dispozitiv ataşat la diferite aparate topografice, care serveşte la măsurarea unghiurilor. – Din fr. alidade, lat. alidada.',0,1041580800,1041580800,0),(1799,2,1,'aliena',15878,'@ALIENÁ@, $alienez$, vb. I. @1.@ Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. @2.@ Refl. (Livr.) A înnebuni. ** A deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă. [Pr.: $-li-e-$] - Din fr. @aliéner@, lat. @alienare@.','ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. Refl. (Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéner, lat. alienare.',0,1041580800,1041580800,0),(1800,2,1,'alienabil',2879,'@ALIENÁBIL, -Ă@, $alienabili, -e$, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: $-li-e-$] - Din fr. @aliénable@.','ALIENÁBIL, -Ă, alienabili, -e, adj. (Jur.; despre un drept, un lucru) Care poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénable.',0,1041580800,1041580800,0),(1801,2,1,'alienabilitate',508,'@ALIENABILITÁTE@ s.f. (Jur.) Însuşirea de a fi alienabil. [Pr.: $-li-e-$] - Din fr. @aliénabilité@.','ALIENABILITÁTE s.f. (Jur.) Însuşirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénabilité.',0,1041580800,1189656113,0),(1802,2,1,'alienare',9354,'@ALIENÁRE@, $alienări$, s.f. @1.@ (Jur.) Acţiunea de $a aliena$; înstrăinare a unui bun. @2.@ (Fil.) Înstrăinare. @3.@ (Med.; în sintagma) $Alienare mintală$ = nebunie. [Pr.: $-li-e-$] - V. @aliena@.','ALIENÁRE, alienări, s.f. 1. (Jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (Fil.) Înstrăinare. 3. (Med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [Pr.: -li-e-] – V. aliena.',0,1041580800,1041580800,0),(1803,2,1,'alienat',8744,'@ALIENÁT, -Ă@, $alienaţi, -te$, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. [Pr.: $-li-e-$] - Din fr. @aliéné@, lat. @alienatus@.','ALIENÁT, -Ă, alienaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéné, lat. alienatus.',0,1041580800,1041580800,0),(1804,2,1,'alienaţie',3012,'@ALIENÁŢIE@ s.f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demenţă. [Pr.: $-li-e-$] - Din fr. @aliénation@, lat. @alienatio@ [mentis].','ALIENÁŢIE s.f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demenţă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].',0,1041580800,1041580800,0),(1805,2,1,'alienist',681,'@ALIENÍST, -Ă@, $alienişti, -ste$, s.m. şi f. Medic specialist în boli mintale. [Pr.: $-li-e-$] - Din fr. @aliéniste@.','ALIENÍST, -Ă, alienişti, -ste, s.m. şi f. Medic specialist în boli mintale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéniste.',0,1041580800,1041580800,0),(1806,2,1,'alifatic',2574,'@ALIFÁTIC, -Ă@, $alifatici, -ce$, adj. (Despre substanţe chimice organice) care este format din atomi de carbon legaţi între ei în formă de lanţ liber la ambele capete. - Din germ. @aliphatisch@.','ALIFÁTIC, -Ă, alifatici, -ce, adj. (Despre substanţe chimice organice) care este format din atomi de carbon legaţi între ei în formă de lanţ liber la ambele capete. – Din germ. aliphatisch.',0,1041580800,1041580800,0),(1807,2,1,'alifie',3294,'@ALIFÍE@, $alifii$, s.f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanţe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă şi întrebuinţat în medicină şi în cosmetică. - Din ngr. @alifi@ \"unsoare\".','ALIFÍE, alifii, s.f. Preparat farmaceutic de uz extern, compus din substanţe medicamentoase încorporate într-o masă onctuoasă şi întrebuinţat în medicină şi în cosmetică. – Din ngr. alifi „unsoare”.',0,1041580800,1189656113,0),(1808,2,1,'alifios',247,'@ALIFIÓS, -OÁSĂ@, $alifioşi, -oase$, adj. (Rar) Ca alifia. [Pr.: $-fi-os$] - @Alifie@ + suf. $-os$.','ALIFIÓS, -OÁSĂ, alifioşi, -oase, adj. (Rar) Ca alifia. [Pr.: -fi-os] – Alifie + suf. -os.',0,1037779200,1189656113,0),(1809,2,1,'aligator',1564,'@ALIGATÓR@, $aligatori$, s.m. Gen de crocodili cu botul lat, care trăieşte în fluviile Americii ($Alligator mississippiensis$) sau ale Chinei ($Alligator sinensis$), a căror piele este folosită în marochinărie. - Din fr. @alligator@.','ALIGATÓR, aligatori, s.m. Gen de crocodili cu botul lat, care trăieşte în fluviile Americii (Alligator mississippiensis) sau ale Chinei (Alligator sinensis), a căror piele este folosită în marochinărie. – Din fr. alligator.',0,1041580800,1041580800,0),(1810,2,1,'aligni',556,'@ALIGNÍ@ vb. IV. v. @lihni@.','ALIGNÍ vb. IV. v. lihni.',0,1041580800,1189656113,0),(1811,2,1,'aligote',2436,'@ALIGOTÉ@ subst. Soi de viţă de vie originar din Franţa, cu boabe mici, rotunde, de culoare albă-verzuie şi miez zemos. ** P. ext. Vin produs din soiul de viţă de vie descris mai sus. - Din fr. @aligoté@.','ALIGOTÉ subst. Soi de viţă de vie originar din Franţa, cu boabe mici, rotunde, de culoare albă-verzuie şi miez zemos. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viţă de vie descris mai sus. – Din fr. aligoté.',0,1041580800,1041580800,0),(1812,2,1,'aliluia',907,'@ALILÚIA@ interj. v. @aleluia@.','ALILÚIA interj. v. aleluia.',0,1041580800,1189656113,0),(1813,2,1,'alimba',1576,'@ALIMBÁ@, $alimbez$, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. - Cf. %limb%.','ALIMBÁ, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. – Cf. l i m b.',0,1041580800,1041580800,0),(1814,2,1,'alimbare',530,'@ALIMBÁRE@, $alimbări$, s.f. Faptul de $a alimba$. - V. @alimba@.','ALIMBÁRE, alimbări, s.f. Faptul de a alimba. – V. alimba.',0,1041580800,1189656113,0),(1815,2,1,'aliment',3603,'@ALIMÉNT@, $alimente$, s.n. Produs în stare naturală sau prelucrat care serveşte ca hrană. - Din fr. @aliment@, lat. @alimentum@.','ALIMÉNT, alimente, s.n. Produs în stare naturală sau prelucrat care serveşte ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum.',0,1041580800,1041580800,0),(1816,2,1,'alimenta',3819,'@ALIMENTÁ@, $alimentez$, vb. I. @1.@ Tranz. şi refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. @2.@ Tranz. şi refl. A (se) aproviziona. @3.@ Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instituţii, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcţionării sau activităţii acestora. - Din fr. @alimenter@.','ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. şi refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instituţii, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcţionării sau activităţii acestora. – Din fr. alimenter.',0,1041580800,1187778792,0),(1817,2,1,'alimentar',4954,'@ALIMENTÁR, -Ă@, $alimentari, -e$, adj. De alimente, privitor la alimente. * $Industrie alimentară$ = industrie care transformă materiile prime de origine animală şi vegetală în produse necesare hranei. * $Pensie alimentară$ = sumă de bani necesară întreţinerii unei persoane pe care cineva o plăteşte, lunar, în temeiul unei obligaţii stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească; pensie de întreţinere. ** (Substantivat, f.) Băcănie. - Din fr. @alimentaire@, lat. @alimentarius@.','ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ♢ Industrie alimentară = industrie care transformă materiile prime de origine animală şi vegetală în produse necesare hranei. ♢ Pensie alimentară = sumă de bani necesară întreţinerii unei persoane pe care cineva o plăteşte, lunar, în temeiul unei obligaţii stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească; pensie de întreţinere. ♦ (Substantivat, f.) Băcănie. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius.',0,1041580800,1189656113,0),(1818,2,1,'alimentare',1335,'@ALIMENTÁRE@, $alimentări$, s.f. Acţiunea de $a (se) alimenta$ şi rezultatul ei; hrănire, alimentaţie, nutriţie. - V. @alimenta@.','ALIMENTÁRE, alimentări, s.f. Acţiunea de a (se) alimenta şi rezultatul ei; hrănire, alimentaţie, nutriţie. – V. alimenta.',0,1041580800,1189656113,0),(1819,2,1,'alimentator',1097,'@ALIMENTATÓR@, $alimentatoare$, s.n. Dispozitiv care serveşte la alimentarea unei maşini sau a unei instalaţii cu combustibil sau cu materie primă. - Din fr. @alimentateur@.','ALIMENTATÓR, alimentatoare, s.n. Dispozitiv care serveşte la alimentarea unei maşini sau a unei instalaţii cu combustibil sau cu materie primă. – Din fr. alimentateur.',0,1041580800,1041580800,0),(1820,2,1,'alimentaţie',2419,'@ALIMENTÁŢIE@, $alimentaţii$, s.f. Alimentare, nutriment. * $Alimentaţie publică$ = reţea de întreprinderi comerciale pentru servirea populaţiei cu mâncăruri şi băuturi. ** Introducere în organism a substanţelor nutritive. - Din fr. @alimentation@.','ALIMENTÁŢIE, alimentaţii, s.f. Alimentare, nutriment. ♢ Alimentaţie publică = reţea de întreprinderi comerciale pentru servirea populaţiei cu mâncăruri şi băuturi. ♦ Introducere în organism a substanţelor nutritive. – Din fr. alimentation.',0,1041580800,1189656113,0),(477286,471,21,'monoclu',1079,'@MONÓCLU@ $s. n.$ 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. $monocle$)','MONÓCLU s. n. 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. monocle)',0,1189834611,1189834611,0),(1821,2,1,'alin',3023,'@ALÍN@ adv. (Rar) Domol, liniştit, calm, încet, lin. - Din @alina@ (derivat regresiv).','ALÍN adv. (Rar) Domol, liniştit, calm, încet, lin. – Din alina (derivat regresiv).',0,1041580800,1189656113,0),(1822,2,1,'alina',8142,'@ALINÁ@, $alín$, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) potoli, a (se) uşura, a (se) micşora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) linişti. [Var.: (rar) @aliní@ vb. IV] - Lat. @*allenare@.','ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) potoli, a (se) uşura, a (se) micşora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) linişti. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.',0,1041580800,1041580800,0),(1823,2,1,'alinare',1793,'@ALINÁRE@, $alinări$, s.f. Acţiunea de $a (se) alina$ şi rezultatul ei. - V. @alina@.','ALINÁRE, alinări, s.f. Acţiunea de a (se) alina şi rezultatul ei. – V. alina.',0,1041580800,1189656113,0),(1824,2,1,'alinător',468,'@ALINĂTÓR, -OÁRE@, $alinători, -oare$, adj. Care alină. - @Alina@ + suf. $-ător$.','ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.',0,1041580800,1189656113,0),(1825,2,1,'alinătură',1133,'@ALINĂTÚRĂ@, $alinături$, s.f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniştită. - @Alina@ + suf. $-ătură$.','ALINĂTÚRĂ, alinături, s.f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniştită. – Alina + suf. -ătură.',0,1041580800,1189656113,0),(1826,2,1,'alineat',21379,'@ALINEÁT@, $alineate$, s.n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ** Pasaj în articole de legi. [Pr.: $-ne-at$. - Var.: @aliniát@ s.n.] - După fr. @alinéa@.','ALINEÁT, alineate, s.n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articole de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniát s.n.] – După fr. alinéa.',0,1041580800,1202393985,0),(1827,2,1,'alini',1501,'@ALINÍ@ vb. IV. v. @alina@.','ALINÍ vb. IV. v. alina.',0,1041580800,1189656113,0),(1828,2,1,'alinia',15119,'@ALINIÁ@, $aliniez$, vb. I. @1.@ Tranz. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă. ** Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ** Tranz. A aşeza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită. @2.@ Refl. (Despre ţări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. @3.@ Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcţionare. [Pr.: $-ni-a$] - @A^3@ + @linie@ (după fr. $aligner$).','ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A aşeza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre ţări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcţionare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).',0,1041580800,1041580800,0),(1829,2,1,'aliniament',5817,'@ALINIAMÉNT@, $aliniamente$, s.n. @1.@ Linie dreaptă, deteminată pe un teren prin poziţia mai multor puncte sau obiecte; $p. ext.$ poziţia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. * $Aliniament de teren$ = linie de teren marcată prin jaloane, ţăruşi etc. @2.@ Porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie, cuprinsă între două curbe consecutive. [Pr.: $-ni-a-$] - Din fr. @alignement@.','ALINIAMÉNT, aliniamente, s.n. 1. Linie dreaptă, deteminată pe un teren prin poziţia mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziţia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ♢ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, ţăruşi etc. 2. Porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie, cuprinsă între două curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.',0,1041840000,1041840000,0),(1830,2,1,'aliniat',12727,'@ALINIÁT^1@ s.n. v. @alineat@.','ALINIÁT1 s.n. v. alineat.',0,1037779200,1224404652,0),(1831,2,1,'aliniat',15002,'@ALINIÁT^2, -Ă@, $aliniaţi, -te$, adj. @1.@ Care este aşezat în linie dreaptă. @2.@ (Despre ţări) Care aparţine unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: $-ni-at$] - V. @alinia@. Cf. fr. %aligné%.','ALINIÁT2, -Ă, aliniaţi, -te, adj. 1. Care este aşezat în linie dreaptă. 2. (Despre ţări) Care aparţine unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. a l i g n é.',0,1037779200,1189656113,0),(1832,2,1,'aliniere',2970,'@ALINIÉRE@, $alinieri$, s.f. Acţiunea de $a (se) alinia$ şi rezultatul ei. ** (Mil.; articulat, cu valoare de interjecţie) Aliniaţi-vă! Refaceţi alinierea ! [Pr.: $-ni-e-$] - V. @alinia@.','ALINIÉRE, alinieri, s.f. Acţiunea de a (se) alinia şi rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecţie) Aliniaţi-vă! Refaceţi alinierea ! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.',0,1041840000,1189656113,0),(1833,2,1,'alint',2899,'@ALÍNT@, $alinturi$, s.n. (Poetic) @1.@ Alintare. @2.@ (Rar) Mişcare graţioasă, legănare uşoară. ** Răsfăţ, răzgâială. - Din @alinta@ (derivat regresiv).','ALÍNT, alinturi, s.n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mişcare graţioasă, legănare uşoară. ♦ Răsfăţ, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).',0,1041840000,1189656113,0),(477285,471,21,'monoclorurat',12,'@MONOCLORURÁT, -Ă@ $adj.$ (despre substanţe, compuşi, molecule) cu un atom de clor apărut prin clorurare. (după fr. $monochloré$)','MONOCLORURÁT, -Ă adj. (despre substanţe, compuşi, molecule) cu un atom de clor apărut prin clorurare. (după fr. monochloré)',0,1189834611,1189834611,0),(1834,2,1,'alinta',5663,'@ALINTÁ@, $alínt$, vb. I. @1.@ vb. I. @1.@ Tranz. A dezmierda, a mângâia. @2.@ Tranz. şi refl. A (se) răsfăţa, a (se) răzgâia. - Lat. @*allentare@ (< $lentus$ \"moale, flexibil\").','ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. şi refl. A (se) răsfăţa, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).',0,1041840000,1189656113,0),(477284,471,21,'monoclonal',91,'@MONOCLONÁL, -Ă@ $adj.$ cu descendenţă pe cale asexuată din acelaşi strămoş. (< fr. $monoclonal$)','MONOCLONÁL, -Ă adj. cu descendenţă pe cale asexuată din acelaşi strămoş. (< fr. monoclonal)',0,1189834611,1189834611,0),(1835,2,1,'alintare',1159,'@ALINTÁRE@, $alintări$, s.f. Acţiunea de $a (se) alinta$ şi rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere, alintătură; alint; răsfăţ, răzgâială. - V. @alinta@.','ALINTÁRE, alintări, s.f. Acţiunea de a (se) alinta şi rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere, alintătură; alint; răsfăţ, răzgâială. – V. alinta.',0,1041840000,1189656113,0),(1836,2,1,'alintat',1830,'@ALINTÁT, -Ă@, $alintaţi, -te$, adj. Care este răsfăţat, răzgâiat. - V. @alinta@.','ALINTÁT, -Ă, alintaţi, -te, adj. Care este răsfăţat, răzgâiat. – V. alinta.',0,1041840000,1189656113,0),(1837,2,1,'alintător',437,'@ALINTĂTÓR, -OÁRE@, $alintători, -oare$, adj. Care alintă. - @Alinta@ + suf. $-ător$.','ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.',0,1041840000,1189656113,0),(477283,471,21,'monoclinic',65,'@MONOCLÍNIC, -Ă@ $adj.$ (despre cristale) cristalizat în forma unei prisme dreptunghiulare oblice. (< fr. $monoclinique$)','MONOCLÍNIC, -Ă adj. (despre cristale) cristalizat în forma unei prisme dreptunghiulare oblice. (< fr. monoclinique)',0,1189834611,1189834611,0),(1838,2,1,'alintătură',881,'@ALINTĂTÚRĂ@, $alintături$, s.f. Alintare. ** (Concr.) Copil alintat. - @Alinta@ + suf. $-ătură$.','ALINTĂTÚRĂ, alintături, s.f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.',0,1041840000,1189656113,0),(1839,2,1,'alior',3916,'@ALIÓR@, $aliori$, s.m. Nume dat mai multor specii de plante care conţin în tulpină şi în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului ($Euphorbia$). [Pr.: $-li-or$] - Lat. @aureolus@ (< $aurum$ \"aur\").','ALIÓR, aliori, s.m. Nume dat mai multor specii de plante care conţin în tulpină şi în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).',0,1041840000,1041840000,0),(1840,2,1,'aliotman',434,'@ALIOTMÁN@ s.n. (Rar) Turcime. [Pr.: $-li-ot-$] - Din tc. @Ali Osman@ \"dinastia lui Osman\".','ALIOTMÁN s.n. (Rar) Turcime. [Pr.: -li-ot-] – Din tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”.',0,1041840000,1041840000,0),(1841,2,1,'alipi',3350,'@ALIPÍ@, $alipesc$, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) ataşa. - @A^3@ + @lipi@.','ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) ataşa. – A3 + lipi.',0,1041840000,1189656113,0),(1842,2,1,'alipire',1109,'@ALIPÍRE@, $alipiri$, s.f. Acţiunea de $a (se) alipi$ şi rezultatul ei. - V. @alipi@.','ALIPÍRE, alipiri, s.f. Acţiunea de a (se) alipi şi rezultatul ei. – V. alipi.',0,1041840000,1189656113,0),(1843,2,1,'alipit',1031,'@ALIPÍT, -Ă@, $alipiţi, -te$, adj. Care este lipit, alăturat. - V. @alipi@.','ALIPÍT, -Ă, alipiţi, -te, adj. Care este lipit, alăturat. – V. alipi.',0,1041840000,1189656113,0),(1844,2,1,'alismatacee',815,'@ALISMATACÉE@ s.f. pl. Familie de plante acvatice, monocotilodenate, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu canale aerifere în tulpini şi frunze. - După fr. @alismacées@.','ALISMATACÉE s.f. pl. Familie de plante acvatice, monocotilodenate, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu canale aerifere în tulpini şi frunze. – După fr. alismacées.',0,1041840000,1041840000,0),(1845,2,1,'alişveriş',787,'@ALIŞVERÍŞ@, $alişverişuri$, s.n. (Fam.) Vânzare, negoţ, afaceri (reuşite). - Din tc. @alişveriş@.','ALIŞVERÍŞ, alişverişuri, s.n. (Fam.) Vânzare, negoţ, afaceri (reuşite). – Din tc. alişveriş.',0,1041840000,1041840000,0),(1846,2,1,'aliterativ',586,'@ALITERATÍV, -Ă@, $aliterativi, -e$, adj. (Rar) Cu aliteraţii. - Din fr. @allitératif@.','ALITERATÍV, -Ă, aliterativi, -e, adj. (Rar) Cu aliteraţii. – Din fr. allitératif.',0,1037865600,1189656113,0),(1847,2,1,'aliteraţie',15307,'@ALITERÁŢIE@, $aliteraţii$, s.f. @1.@ Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiaşi sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă. @2.@ (Med.) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică. - Din fr. @allitération@.','ALITERÁŢIE, aliteraţii, s.f. 1. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiaşi sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă. 2. (Med.) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică. – Din fr. allitération.',0,1037865600,1206033218,0),(1848,2,1,'alivancă',1987,'@ALIVÁNCĂ@, $alivenci$, s.f. (Reg.) @1.@ Turtă făcută din mălai amestecat cu lapte bătut şi cu brânză şi coaptă în cuptor cu unt sau cu smântână. @2.@ (La pl.) Numele unei hore; melodia după care se execută. - Et. nec.','ALIVÁNCĂ, alivenci, s.f. (Reg.) 1. Turtă făcută din mălai amestecat cu lapte bătut şi cu brânză şi coaptă în cuptor cu unt sau cu smântână. 2. (La pl.) Numele unei hore; melodia după care se execută. – Et. nec.',0,1041840000,1041840000,0),(1849,2,1,'alivanta',2675,'@ALIVÁNTA@ interj. (Astăzi rar) @1.@ Exclamaţie (glumeaţă) rostită când cade cineva. * (Adverbial, în expr.) $A da$ (sau $a cădea, a veni$ etc. $alivanta$ = a da (sau a cădea etc.) peste cap. @2.@ Pleacă! şterge-o! [Var.: @alivánti@ interj.] - Probabil ngr. @alla vanda@ (\"într-o parte, la o parte\").','ALIVÁNTA interj. (Astăzi rar) 1. Exclamaţie (glumeaţă) rostită când cade cineva. ♢ (Adverbial, în expr.) A da (sau a cădea, a veni etc. alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap. 2. Pleacă! şterge-o! [Var.: alivánti interj.] – Probabil ngr. alla vanda („într-o parte, la o parte”).',0,1041840000,1041840000,0),(1850,2,1,'alizarină',501,'@ALIZARÍNĂ@ s.f. Substanţă roşie, extrasă odinioară din rădăcina roibei, azi obţinută prin sinteză. - Din fr. @alizarine@.','ALIZARÍNĂ s.f. Substanţă roşie, extrasă odinioară din rădăcina roibei, azi obţinută prin sinteză. – Din fr. alizarine.',0,1041840000,1189656113,0),(477282,471,21,'monoclinal',365,'@MONOCLINÁL, -Ă@ $adj., s. n.$ (structură geologică) sub forma unor straturi succesive, cu acelaşi sens şi unghi de înclinare. (< fr. $monoclinal$)','MONOCLINÁL, -Ă adj., s. n. (structură geologică) sub forma unor straturi succesive, cu acelaşi sens şi unghi de înclinare. (< fr. monoclinal)',0,1189834611,1189834611,0),(1851,2,1,'alizeu',4456,'@ALIZÉU@, $alizee$, s.n. Vânt regulat care suflă în tot timpul anului în regiunile tropicale, cu direcţie opusă, de la NE spre SV (în emisfera nordică) şi de la SE spre NV (în emisfera sudică). - Din fr. @alizé@.','ALIZÉU, alizee, s.n. Vânt regulat care suflă în tot timpul anului în regiunile tropicale, cu direcţie opusă, de la NE spre SV (în emisfera nordică) şi de la SE spre NV (în emisfera sudică). – Din fr. alizé.',0,1041840000,1106772191,0),(1852,2,1,'allabreve',2303,'@ÁLLA BRÉVE@ loc. adv. Termen care indică executarea într-o mişcare rapidă în doi timpi a unei compoziţii muzicale scrise în măsura de patru timpi. - Loc. it.','ÁLLA BRÉVE loc. adv. Termen care indică executarea într-o mişcare rapidă în doi timpi a unei compoziţii muzicale scrise în măsura de patru timpi. – Loc. it.',0,1041840000,1152882614,0),(1853,2,1,'allegretto',1216,'@ALLEGRÉTTO@ adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ** (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziţie muzicală executată în acest tempo. - Cuv. it.','ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziţie muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.',0,1041840000,1041840000,0),(1854,2,1,'allegro',2329,'@ALLÉGRO@ adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) În tempo vioi; repede. ** (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziţie muzicală executată în acest tempo. - Cuv. it.','ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) În tempo vioi; repede. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziţie muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.',0,1041840000,1191347059,0),(1855,2,1,'allemandă',1674,'@ALLEMÁNDĂ@, $allemande$, s.f. Vechi dans de origine populară germană, la început cu caracter vesel, vioi, ulterior, moderat, grav, în doi timpi; melodie după care se execută acest dans. - Din fr. @allemande@.','ALLEMÁNDĂ, allemande, s.f. Vechi dans de origine populară germană, la început cu caracter vesel, vioi, ulterior, moderat, grav, în doi timpi; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. allemande.',0,1041840000,1041840000,0),(1856,2,1,'almageste',807,'@ALMAGÉSTE@ s.f. pl. Culegere de operaţii astronomice, făcută pentru prima dată de Ptolemeu. - Din fr. @almageste@.','ALMAGÉSTE s.f. pl. Culegere de operaţii astronomice, făcută pentru prima dată de Ptolemeu. – Din fr. almageste.',0,1041840000,1041840000,0),(1857,2,1,'almanah',11768,'@ALMANÁH@, $almanahuri$, s.n. @1.@ Calendar care cuprinde date de popularizare din diferite domenii. ** Publicaţie anuală, în formă de volum, care cuprinde un calendar şi un bogat material beletristic sau de altă natură, precum şi diverse note informative cu caracter enciclopedic. @2.@ Publicaţie periodică de literatură, pentru un anumit domeniu de activitate. - Din fr. @almanach@, lat. @almanachus@.','ALMANÁH, almanahuri, s.n. 1. Calendar care cuprinde date de popularizare din diferite domenii. ♦ Publicaţie anuală, în formă de volum, care cuprinde un calendar şi un bogat material beletristic sau de altă natură, precum şi diverse note informative cu caracter enciclopedic. 2. Publicaţie periodică de literatură, pentru un anumit domeniu de activitate. – Din fr. almanach, lat. almanachus.',0,1041840000,1041840000,0),(1858,2,1,'almandin',1017,'@ALMANDÍN@ s.n. Aluminosilicat de fier din grupa granatelor, de culoare roşie-brună, fercvent în şisturile cristaline şi în aluviuni, folosit uneori ca abraziv sau piatră semipreţioasă. - Din fr. @almandine@.','ALMANDÍN s.n. Aluminosilicat de fier din grupa granatelor, de culoare roşie-brună, fercvent în şisturile cristaline şi în aluviuni, folosit uneori ca abraziv sau piatră semipreţioasă. – Din fr. almandine.',0,1041840000,1041840000,0),(1859,2,1,'almar',664,'@ALMÁR@, $almare$, s.n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. - Din magh. @almáriom@.','ALMÁR, almare, s.n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom.',0,1041840000,1041840000,0),(1860,2,1,'almee',682,'@ALMÉE@ s.f. Dansatoare egipteană care îşi însoţeşte dansul cu cântece (improvizate). - Din fr. @almée@.','ALMÉE s.f. Dansatoare egipteană care îşi însoţeşte dansul cu cântece (improvizate). – Din fr. almée.',0,1041840000,1041840000,0),(1861,2,1,'almintere',329,'@ALMÍNTERE@ adv. v. @altminteri@.','ALMÍNTERE adv. v. altminteri.',0,1041840000,1189656113,0),(1862,2,1,'almintrele',189,'@ALMÍNTRELE@ adv. v. @altminteri@.','ALMÍNTRELE adv. v. altminteri.',0,1041926400,1189656113,0),(1863,2,1,'alo',2732,'@ALÓ@ interj. Exclamaţie convenţională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ** Exclamaţie de chemare. - Din fr. @allô@.','ALÓ interj. Exclamaţie convenţională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamaţie de chemare. – Din fr. allô.',0,1041840000,1179243906,0),(1864,2,1,'alobrogi',514,'@ALOBRÓGI@ s.m. pl. Populaţie celtică din SE Franţei de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. - Din fr. @Allobroges@.','ALOBRÓGI s.m. pl. Populaţie celtică din SE Franţei de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. – Din fr. Allobroges.',0,1041840000,1041840000,0),(1865,2,1,'aloca',8961,'@ALOCÁ@, $alóc$, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. - Din @alocaţie@.','ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Din alocaţie.',0,1041840000,1206277459,0),(1866,2,1,'alocabil',614,'@ALOCÁBIL, -Ă@, $alocabili, -e$, adj. Care poate fi alocat. - @Aloca@ + suf. $-bil$.','ALOCÁBIL, -Ă, alocabili, -e, adj. Care poate fi alocat. – Aloca + suf. -bil.',0,1041840000,1189656113,0),(1867,2,1,'alocare',2720,'@ALOCÁRE@, $alocări$, s.f. Acţiunea de $a aloca$; alocaţie. - V. @aloca@.','ALOCÁRE, alocări, s.f. Acţiunea de a aloca; alocaţie. – V. aloca.',0,1041840000,1189656113,0),(1868,2,1,'alocaţie',3524,'@ALOCÁŢIE@, $alocaţii$, s.f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituţie pentru un anumit scop. ** Indemnizaţie acordată de stat, în anumite condiţii, unei anumite persoane. - Din fr. @allocation@.','ALOCÁŢIE, alocaţii, s.f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituţie pentru un anumit scop. ♦ Indemnizaţie acordată de stat, în anumite condiţii, unei anumite persoane. – Din fr. allocation.',0,1041840000,1041840000,0),(1869,2,1,'alocromatic',253,'@ALOCROMÁTIC, -Ă@, $alocromatici, -ce$, adj. Care prezintă alocromatism. - Din germ. @allochromatisch@.','ALOCROMÁTIC, -Ă, alocromatici, -ce, adj. Care prezintă alocromatism. – Din germ. allochromatisch.',0,1041840000,1189656113,0),(1870,2,1,'alocromatism',1110,'@ALOCROMATÍSM@ s.n. Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcţie de natura substanţelor colorate pe care le conţin. - Din fr. @allochromatisme@.','ALOCROMATÍSM s.n. Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcţie de natura substanţelor colorate pe care le conţin. – Din fr. allochromatisme.',0,1041840000,1041840000,0),(1871,2,1,'alocurea',283,'@ALÓCUREA@ adv. v. @alocuri@.','ALÓCUREA adv. v. alocuri.',0,1041840000,1189656113,0),(477281,471,21,'monoclin',261,'@MONOCLÍN, -Ă@ I. $adj.$ cu androceul şi gineceul în aceeaşi floare. II. s. n. structură monoclinală. (< fr. $monocline$)','MONOCLÍN, -Ă I. adj. cu androceul şi gineceul în aceeaşi floare. II. s. n. structură monoclinală. (< fr. monocline)',0,1189834611,1189834611,0),(1872,2,1,'alocuri',1735,'@ALÓCURI@ adv. (Adesea precedat de prep. \"pe\") În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: @alócurea@ adv.] - @A^2@ + @locuri@.','ALÓCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alócurea adv.] – A2 + locuri.',0,1041840000,1041840000,0),(1873,2,1,'alocuţiune',9002,'@ALOCUŢIÚNE@, $alocuţiuni$, s.f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: $-ţi-u$] - Din fr. @allocution@, lat. @allocutio, -onis@.','ALOCUŢIÚNE, alocuţiuni, s.f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ţi-u] – Din fr. allocution, lat. allocutio, -onis.',0,1041840000,1226402181,0),(1874,2,1,'alodial',1230,'@ALODIÁL, -Ă@, $alodiali, -e$, adj. Care aparţine alodiului, care se referă la alodiu. * $Pământ alodial$ = proprietate seniorială în evul mediu. [Pr.: $-di-al$] - Din fr. @allodial@.','ALODIÁL, -Ă, alodiali, -e, adj. Care aparţine alodiului, care se referă la alodiu. ♢ Pământ alodial = proprietate seniorială în evul mediu. [Pr.: -di-al] – Din fr. allodial.',0,1041840000,1189656113,0),(1875,2,1,'alodiu',1441,'@ALÓDIU@ s.n. (În evul mediu, în Apusul şi Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. - Din lat. @allodium@.','ALÓDIU s.n. (În evul mediu, în Apusul şi Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium.',0,1041840000,1041840000,0),(1876,2,1,'aloe',5293,'@ALÓE@ s.f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roşii, dispuse în spice, şi cu frunze cărnoase care conţin un suc folosit în farmacie ($Aloe$). ** Substanţă solidă cu miros plăcut şi cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe şi întrebuinţată în farmacie; sabur. [Pr.: $-lo-e$] - Din fr. @aloès@, lat. @aloe@.','ALÓE s.f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roşii, dispuse în spice, şi cu frunze cărnoase care conţin un suc folosit în farmacie (Aloe). ♦ Substanţă solidă cu miros plăcut şi cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe şi întrebuinţată în farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe.',0,1041840000,1041840000,0),(1877,2,1,'alofon',1259,'@ALOFÓN@, $alofone$, s.n. (Fon.) Variantă poziţională a unui fonem. - Din fr. @allophone@.','ALOFÓN, alofone, s.n. (Fon.) Variantă poziţională a unui fonem. – Din fr. allophone.',0,1037865600,1189656113,0),(1878,2,1,'alogam',1306,'@ALOGÁM, -Ă@, $alogami, -e$, s.f., adj. @1.@ S.f. Plantă a cărei fecundare se face cu polen provenit de la o altă plantă din aceeaşi specie. @2.@ Adj. Referitor la alogamie, în legătură cu alogamia. - Din fr. @allogame@.','ALOGÁM, -Ă, alogami, -e, s.f., adj. 1. S.f. Plantă a cărei fecundare se face cu polen provenit de la o altă plantă din aceeaşi specie. 2. Adj. Referitor la alogamie, în legătură cu alogamia. – Din fr. allogame.',0,1041840000,1189656113,0),(1879,2,1,'alogamie',911,'@ALOGAMÍE@ s.f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeaşi specie. - Din fr. @allogamie@.','ALOGAMÍE s.f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeaşi specie. – Din fr. allogamie.',0,1041840000,1041840000,0),(1880,2,1,'alogen',9635,'@ALOGÉN, -Ă@, $alogeni, -e$, adj. Care se deosebeşte prin natură şi origine de mediul în care se află; alogenetic. ** (Despre populaţii) De origine străină, venit din altă parte. - Din fr. @allogène@.','ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebeşte prin natură şi origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populaţii) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène.',0,1041840000,1041840000,0),(1881,2,1,'alogenetic',249,'@ALOGENÉTIC, -Ă@, $alogenetici, -ce$, adj. Alogen. - Din fr. @allogénétique@.','ALOGENÉTIC, -Ă, alogenetici, -ce, adj. Alogen. – Din fr. allogénétique.',0,1041840000,1189656113,0),(1882,2,1,'alogic',1232,'@ALÓGIC, -Ă@, $alogici, -ce$, adj. Care este lipsit de logică. - Din fr. @alogique@.','ALÓGIC, -Ă, alogici, -ce, adj. Care este lipsit de logică. – Din fr. alogique.',0,1041840000,1192537005,0),(1883,2,1,'alogism',1633,'@ALOGÍSM@ s.n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, susţinut de sceptici, mistici şi fideişti. - Din germ. @Alogismus@.','ALOGÍSM s.n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, susţinut de sceptici, mistici şi fideişti. – Din germ. Alogismus.',0,1041840000,1041840000,0),(1884,2,1,'alohton',3181,'@ALOHTÓN, -Ă@, $alohtoni, -e$, adj., subst. (Masă de roci) care, sub influenţa mişcărilor scoarţei Pământului, a suferit deplasări faţă de locul iniţial de formare. - Din fr. @allochtone@.','ALOHTÓN, -Ă, alohtoni, -e, adj., subst. (Masă de roci) care, sub influenţa mişcărilor scoarţei Pământului, a suferit deplasări faţă de locul iniţial de formare. – Din fr. allochtone.',0,1041840000,1041840000,0),(1885,2,1,'alonjă',3578,'@ALÓNJĂ@, $alonje$, s.f. @1.@ Piesă mobilă sau demontabilă care serveşte la prelungirea unor obiecte. @2.@ (Sport) Mişcare de întindere rapidă a braţelor. ** Lungime a braţelor unui sportiv angajat într-o luptă directă cu un adversar. - Din fr. @allonge@.','ALÓNJĂ, alonje, s.f. 1. Piesă mobilă sau demontabilă care serveşte la prelungirea unor obiecte. 2. (Sport) Mişcare de întindere rapidă a braţelor. ♦ Lungime a braţelor unui sportiv angajat într-o luptă directă cu un adversar. – Din fr. allonge.',0,1041840000,1041840000,0),(1886,2,1,'alopat',4876,'@ALOPÁT@, $alopaţi$, s.m. Medic care tratează prin alopatie. - Din fr. @allopathe@.','ALOPÁT, alopaţi, s.m. Medic care tratează prin alopatie. – Din fr. allopathe.',0,1041840000,1189656113,0),(1887,2,1,'alopatic',615,'@ALOPÁTIC, -Ă@, $alopatici, -ce$, adj. Care aparţine alopatiei, care se referă la alopatie. - Din fr. @allopathique@.','ALOPÁTIC, -Ă, alopatici, -ce, adj. Care aparţine alopatiei, care se referă la alopatie. – Din fr. allopathique.',0,1041840000,1189656113,0),(1888,2,1,'alopatie',6061,'@ALOPATÍE@ s.f. Tratament medical constând în administrarea unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanşa efecte contrare simptomelor caracteristice bolii care trebuie tratată. - Din fr. @allopathie@.','ALOPATÍE s.f. Tratament medical constând în administrarea unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanşa efecte contrare simptomelor caracteristice bolii care trebuie tratată. – Din fr. allopathie.',0,1041840000,1041840000,0),(1889,2,1,'alopecie',4313,'@ALOPECÍE@ s.f. Cădere temporară a părului în urma unei boli de piele, a unei boli infecţioase etc. - Din fr. @alopécie@.','ALOPECÍE s.f. Cădere temporară a părului în urma unei boli de piele, a unei boli infecţioase etc. – Din fr. alopécie.',0,1041840000,1041840000,0),(1890,2,1,'alotropic',961,'@ALOTRÓPIC, -Ă@, $alotropici, -ce$, adj. De alotropie, care aparţine alotropiei, privitor la alotropie. - Din fr. @allotropique@.','ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -ce, adj. De alotropie, care aparţine alotropiei, privitor la alotropie. – Din fr. allotropique.',0,1041840000,1189656113,0),(1891,2,1,'alotropie',3693,'@ALOTROPÍE@ s.f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, şi din punct de vedere chimic. - Din fr. @allotropie@.','ALOTROPÍE s.f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, şi din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie.',0,1041840000,1041840000,0),(1892,2,1,'aloxan',609,'@ALOXÁN@ s.n. Substanţă derivată prin oxidare din acidul uric, cu acţiune distructivă asupra celulelor pancreatice secretoare de insulină; provoacă diabetul experimental. - Din engl. @aloxan@.','ALOXÁN s.n. Substanţă derivată prin oxidare din acidul uric, cu acţiune distructivă asupra celulelor pancreatice secretoare de insulină; provoacă diabetul experimental. – Din engl. aloxan.',0,1041840000,1041840000,0),(1893,2,1,'alozom',1705,'@ALOZÓM@, $alozomi$, s.m. Cromozom care are un rol esenţial în determinarea sexului; cromozom sexual. - Din fr. @alosome@.','ALOZÓM, alozomi, s.m. Cromozom care are un rol esenţial în determinarea sexului; cromozom sexual. – Din fr. alosome.',0,1041840000,1189656113,0),(1894,2,1,'alpaca',3076,'@ALPACÁ^1@ s.f. Animal rumegător cu lână fină, lungă şi subţire, care trăieşte în America de Sud ($Lama pacos$). ** Stofă fină fabricată din lâna acestui animal. - Din fr. @alpaga, alpaca@.','ALPACÁ1 s.f. Animal rumegător cu lână fină, lungă şi subţire, care trăieşte în America de Sud (Lama pacos). ♦ Stofă fină fabricată din lâna acestui animal. – Din fr. alpaga, alpaca.',0,1041840000,1041840000,0),(1895,2,1,'alpaca',2651,'@ALPACÁ^2@ s.f. Aliaj inoxidabil de nichel, cupru şi zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, instrumentelor medicale etc. - Din germ. @Alpaka@.','ALPACÁ2 s.f. Aliaj inoxidabil de nichel, cupru şi zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, instrumentelor medicale etc. – Din germ. Alpaka.',0,1041840000,1041840000,0),(1896,2,1,'alpenştoc',864,'@ÁLPENŞTOC@, $alpenştocuri$, s.n. Baston lung, cu vârf metalic ascuţit, folosit în alpinism; baston de munte, piolet. - Din germ. @Alpenstock@, fr. @alpenstock@.','ÁLPENŞTOC, alpenştocuri, s.n. Baston lung, cu vârf metalic ascuţit, folosit în alpinism; baston de munte, piolet. – Din germ. Alpenstock, fr. alpenstock.',0,1041840000,1189656113,0),(1897,2,1,'alpestru',1101,'@ALPÉSTRU, -Ă@, $alpeştri, -stre$, adj. Alpin; de mare altitudine. - Din fr. @alpestre@.','ALPÉSTRU, -Ă, alpeştri, -stre, adj. Alpin; de mare altitudine. – Din fr. alpestre.',0,1041840000,1189656113,0),(1898,2,1,'alpin',1874,'@ALPÍN, -Ă@, $alpini, -e$, adj. Care aparţine sau care este caracteristic munţilor Alpi sau, $p. ext.$, regiunilor muntoase înalte; alpestru. - Din fr. @alpin@, lat. @alpinus@.','ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Care aparţine sau care este caracteristic munţilor Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte; alpestru. – Din fr. alpin, lat. alpinus.',0,1041840000,1185196015,0),(1899,2,1,'alpinism',1753,'@ALPINÍSM@ s.n. Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi, în special escaladarea părţilor greu accesibile ale acestora. - Din fr. @alpinisme@.','ALPINÍSM s.n. Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi, în special escaladarea părţilor greu accesibile ale acestora. – Din fr. alpinisme.',0,1041840000,1041840000,0),(1900,2,1,'alpinist',936,'@ALPINÍST, -Ă@, $alpinişti, -ste$, s.m. şi f. Persoană care practică alpinismul. - Din fr. @alpiniste@.','ALPINÍST, -Ă, alpinişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care practică alpinismul. – Din fr. alpiniste.',0,1041840000,1189656113,0),(1901,2,1,'alsacian',2514,'@ALSACIÁN, -Ă@, $alsaciani, -e$, s.m. şi f., adj. @1.@ S.m. şi f. Locuitor al Alsaciei sau originar din această regiune. @2.@ Adj. Care aparţine Alsaciei sau alsacienilor (@1@), privitor la Alsacia sau la alsacieni. @3.@ Adj., s.m. (Şi în sintagma) $Lup alsacian$ = rasă de câini de pază de talie mare, originară din Franţa. [Pr.: $-ci-an$] - Din fr. @alsacien@.','ALSACIÁN, -Ă, alsaciani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Locuitor al Alsaciei sau originar din această regiune. 2. Adj. Care aparţine Alsaciei sau alsacienilor (1), privitor la Alsacia sau la alsacieni. 3. Adj., s.m. (Şi în sintagma) Lup alsacian = rasă de câini de pază de talie mare, originară din Franţa. [Pr.: -ci-an] – Din fr. alsacien.',0,1041840000,1041840000,0),(1902,2,1,'alt',10085,'@ALT, ÁLTĂ@, $alţi, alte$, adj. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeaşi sau acelaşi cu fiinţa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de faţă sau este cel obişnuit) $Alt om. Alt obiect$. * Expr. (Pop.) $Câte alte$ = multe. [Gen.-dat. sg.: $altui, altei$, gen.-dat. pl.: $altor$] - Lat. @alt@[(e)@rum@].','ALT, ÁLTĂ, alţi, alte, adj. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeaşi sau acelaşi cu fiinţa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de faţă sau este cel obişnuit) Alt om. Alt obiect. ♢ Expr. (Pop.) Câte alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].',0,1041840000,1041840000,0),(1903,2,1,'altaic',1196,'@ALTÁIC, -Ă@, $altaici, -ce$, adj. Din Altai, caracteristic munţilor Altai. [Pr.: $-ta-ic$] - Din fr. @altaïque@.','ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munţilor Altai. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. altaïque.',0,1041840000,1041840000,0),(1904,2,1,'altar',6341,'@ALTÁR@, $altare$, s.n. @1.@ Parte a bisericii, despărţită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiează liturghia. ** Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creştină. @2.@ Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. @3.@ (În expr.) $Pe altarul patriei$ = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. @4.@ (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. - Lat. @altarium@.','ALTÁR, altare, s.n. 1. Parte a bisericii, despărţită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiează liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creştină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium.',0,1041840000,1189656113,0),(477280,471,21,'monoclamideu',42,'@MONOCLAMIDÉU, -ÉE@ I. $adj.$ (despre flori) cu un singur înveliş. II. s. n. pl. plante dicotiledonate anemofile, cu flori monoclamidee. (< fr. $monochlmaydé/s/$)','MONOCLAMIDÉU, -ÉE I. adj. (despre flori) cu un singur înveliş. II. s. n. pl. plante dicotiledonate anemofile, cu flori monoclamidee. (< fr. monochlmaydé/s/)',0,1189834611,1189834611,0),(1905,2,1,'altădată',12249,'@ALTĂDÁTĂ@ adv. Într-un moment nedeterminat din trecut sau din viitor; odată, cândva, altcândva. - @Altă@ + @dată@.','ALTĂDÁTĂ adv. Într-un moment nedeterminat din trecut sau din viitor; odată, cândva, altcândva. – Altă + dată.',0,1041840000,1233318681,0),(1906,2,1,'altcareva',129,'@ÁLTCAREVA@ pron. nehot. (Reg.) Altcineva. - @Alt@ + @careva@.','ÁLTCAREVA pron. nehot. (Reg.) Altcineva. – Alt + careva.',0,1041840000,1041840000,0),(1907,2,1,'altcândva',707,'@ÁLTCÂNDVA@ adv. (Rar) Altădată (în trecut sau în viitor). - @Alt@ + @cândva@.','ÁLTCÂNDVA adv. (Rar) Altădată (în trecut sau în viitor). – Alt + cândva.',0,1041840000,1041840000,0),(1908,2,1,'altceva',3100,'@ÁLTCEVA@ pron. nehot. Alt lucru, un lucru diferit. - @Alt@ + @ceva@.','ÁLTCEVA pron. nehot. Alt lucru, un lucru diferit. – Alt + ceva.',0,1041840000,1211122735,0),(1909,2,1,'altcineva',1697,'@ÁLTCINEVA@ pron. nehot. Un altul, o altă persoană; altcareva. - @Alt@ + @cineva@.','ÁLTCINEVA pron. nehot. Un altul, o altă persoană; altcareva. – Alt + cineva.',0,1041840000,1041840000,0),(1910,2,1,'altcum',632,'@ÁLTCUM@ adv. Altfel. - @Alt@ + @cum@.','ÁLTCUM adv. Altfel. – Alt + cum.',0,1041840000,1189656113,0),(1911,2,1,'altcumva',477,'@ÁLTCUMVA@ adv. Altfel. - @Alt@ + @cumva@.','ÁLTCUMVA adv. Altfel. – Alt + cumva.',0,1041840000,1189656113,0),(1912,2,1,'alteori',2090,'@ÁLTEORI@ adv. În alte rânduri, în alte împrejurări; $p. ext.$ altădată (în trecut sau în viitor). [Pr.: $-te-ori$] - @Alte@ + @ori@.','ÁLTEORI adv. În alte rânduri, în alte împrejurări; p. ext. altădată (în trecut sau în viitor). [Pr.: -te-ori] – Alte + ori.',0,1041840000,1041840000,0),(1913,2,1,'alterego',21258,'@ÁLTER ÉGO@ s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ** Om de încredere, prieten nedespărţit. - Loc. lat.','ÁLTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărţit. – Loc. lat.',0,1041926400,1154015946,0),(1914,2,1,'altera',8270,'@ALTERÁ@, $alterez$, vb. I. @1.@ Refl. şi tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acţiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. * Tranz. $Căldura alterează alimentele$. @2.@ Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. @3.@ Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. @4.@ Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) - Din fr. @altérer@, lat. @alterare@.','ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acţiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ♢ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.',0,1041840000,1189656113,0),(477279,471,21,'monocitoză',123,'@MONOCITÓZĂ@ $s. f.$ creştere a numărului monocitelor în sânge. (< fr. $monocytose$)','MONOCITÓZĂ s. f. creştere a numărului monocitelor în sânge. (< fr. monocytose)',0,1189834611,1189834611,0),(1915,2,1,'alterabil',605,'@ALTERÁBIL, -Ă@, $alterabili, -e$, adj. (Despre alimente, produse etc.) Care se alterează (@1@) uşor. - După fr. @altérable@.','ALTERÁBIL, -Ă, alterabili, -e, adj. (Despre alimente, produse etc.) Care se alterează (1) uşor. – După fr. altérable.',0,1041840000,1041840000,0),(1916,2,1,'alterabilitate',397,'@ALTERABILITÁTE@ s.f. Însuşirea a ceea ce este alterabil. - Din fr. @altérabilité@.','ALTERABILITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este alterabil. – Din fr. altérabilité.',0,1041840000,1189656113,0),(1917,2,1,'alterare',2300,'@ALTERÁRE@, $alterări$, s.f. Acţiunea de $a (se) altera$ şi rezultatul ei. - V. @altera@.','ALTERÁRE, alterări, s.f. Acţiunea de a (se) altera şi rezultatul ei. – V. altera.',0,1041840000,1189656113,0),(1918,2,1,'alterat',4362,'@ALTERÁT, -Ă@, $alteraţi, -te$, adj. @1.@ (Despre materii organice) Descompus, stricat. @2.@ Denaturat, falsificat. @3.@ (Fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. @4.@ (Muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. - V. @altera@.','ALTERÁT, -Ă, alteraţi, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. – V. altera.',0,1041926400,1189656113,0),(1919,2,1,'alteraţie',2594,'@ALTERÁŢIE@, $alteraţii$, s.f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenţionale, înălţimea sunetelor; $p. ext.$ semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălţimii unui sunet; accident. - Din fr. @altération@.','ALTERÁŢIE, alteraţii, s.f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenţionale, înălţimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălţimii unui sunet; accident. – Din fr. altération.',0,1041926400,1041926400,0),(1920,2,1,'altercaţie',6184,'@ALTERCÁŢIE@, $altercaţii$, s.f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. - Din fr. @altercation@, lat. @altercatio, -onis@.','ALTERCÁŢIE, altercaţii, s.f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.',0,1041926400,1041926400,0),(1921,2,1,'altern',5462,'@ALTÉRN, -Ă@, $alterne$, adj. (În sintagmele) $Unghiuri alterne (interne$ sau $externe$) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte şi de alta a două drepte tăiate de o secantă. $Frunze$ (sau $flori) alterne$ = frunze (sau flori) aşezate de o parte şi de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. $Sistem altern$ = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. - Din fr. @alterne@, lat. @alternus@.','ALTÉRN, -Ă, alterne, adj. (În sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte şi de alta a două drepte tăiate de o secantă. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) aşezate de o parte şi de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.',0,1041926400,1041926400,0),(1922,2,1,'alterna',5674,'@ALTERNÁ@, $alternez$, vb. I. Intranz. şi tranz. @1.@ A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. @2.@ Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanţe (@2@). - Din fr. @alterner@, lat. @alternare@.','ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. şi tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanţe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.',0,1041926400,1041926400,0),(1923,2,1,'alternant',2613,'@ALTERNÁNT, -Ă@, $alternanţi, -te$, adj. Care alternează. - Din fr. @alternant@, lat. @alternare@.','ALTERNÁNT, -Ă, alternanţi, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternare.',0,1041926400,1041926400,0),(1924,2,1,'alternanţă',3710,'@ALTERNÁNŢĂ@ s.f. @1.@ Insuşirea de a alterna; revenire succesivă. @2.@ Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut. - Din fr. @alternance@.','ALTERNÁNŢĂ s.f. 1. Insuşirea de a alterna; revenire succesivă. 2. Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut. – Din fr. alternance.',0,1041926400,1189656113,0),(1925,2,1,'alternare',1363,'@ALTERNÁRE@, $alternări$, s.f. Acţiunea de $a alterna$ şi rezultatul ei. - V. @alterna@.','ALTERNÁRE, alternări, s.f. Acţiunea de a alterna şi rezultatul ei. – V. alterna.',0,1042012800,1189656113,0),(1926,2,1,'alternativ',12259,'@ALTERNATÍV, -Ă@, $alternativi, -e$, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. * $Curent (electric) alternativ$ = curent electric care îşi schimbă sensul şi intensitatea la perioade regulate. - Din fr. @alternatif@.','ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ♢ Curent (electric) alternativ = curent electric care îşi schimbă sensul şi intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.',0,1042012800,1217874210,0),(1927,2,1,'alternativă',10667,'@ALTERNATÍVĂ@, $alternative$, s.f. @1.@ Posibilitate de a alege între două soluţii, între două situaţii etc. care se exclud. @2.@ Relaţie între două judecăţi în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. - Din fr. @alternative@.','ALTERNATÍVĂ, alternative, s.f. 1. Posibilitate de a alege între două soluţii, între două situaţii etc. care se exclud. 2. Relaţie între două judecăţi în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. – Din fr. alternative.',0,1042012800,1042012800,0),(1928,2,1,'alternator',1160,'@ALTERNATÓR@, $alternatoare$, s.n. Generator electric care produce tensiuni şi curenţi alternativi. - Din fr. @alternateur@.','ALTERNATÓR, alternatoare, s.n. Generator electric care produce tensiuni şi curenţi alternativi. – Din fr. alternateur.',0,1042012800,1042012800,0),(1929,2,1,'alteţă',2932,'@ALTÉŢĂ@, $alteţe$, s.f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor şi principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. - Din it. @altezza@, fr. @altesse@.','ALTÉŢĂ, alteţe, s.f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor şi principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.',0,1042012800,1189656114,0),(477278,471,21,'monocit',1782,'@MONOCÍT@ $s. n.$ leucocită monocelulară de dimensiuni mari, cu o puternică acţiune fagocitară. (< fr. $monocyte$)','MONOCÍT s. n. leucocită monocelulară de dimensiuni mari, cu o puternică acţiune fagocitară. (< fr. monocyte)',0,1189834611,1189834611,0),(1930,2,1,'altfel',9298,'@ÁLTFEL@ adv. @1.@ În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. * Loc. adj. $Altfel de$ = de altă natură, de alt soi. * $De altfel$ = însă; cu toate acestea. @2.@ Dacă nu..., în caz contrar. - @Alt@ + @fel@.','ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ♢ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ♢ De altfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel.',0,1042012800,1231998798,0),(1931,2,1,'althorn',947,'@ALTHÓRN@, $althornuri$, s.m. Instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară. - Din germ. @Althorn@.','ALTHÓRN, althornuri, s.m. Instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară. – Din germ. Althorn.',0,1042012800,1042012800,0),(1932,2,1,'altigraf',586,'@ALTIGRÁF@, $altigrafe$, s.n. Altimetru care înregistrează în timpul zborului înălţimile atinse de avion. - Din fr. @altigraphe@.','ALTIGRÁF, altigrafe, s.n. Altimetru care înregistrează în timpul zborului înălţimile atinse de avion. – Din fr. altigraphe.',0,1042012800,1042012800,0),(1933,2,1,'altimetric',362,'@ALTIMÉTRIC, -Ă@, $altimetrici, -ce$, adj. De altimetrie. - Din fr. @altimétrique@.','ALTIMÉTRIC, -Ă, altimetrici, -ce, adj. De altimetrie. – Din fr. altimétrique.',0,1037865600,1189656114,0),(1934,2,1,'altimetrie',2820,'@ALTIMETRÍE@ s.f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de pe suprafaţa terestră faţă de o suprafaţă de referinţă (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului pe hartă. - Din fr. @altimétrie@.','ALTIMETRÍE s.f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de pe suprafaţa terestră faţă de o suprafaţă de referinţă (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului pe hartă. – Din fr. altimétrie.',0,1042012800,1189656114,0),(1935,2,1,'altimetru',2046,'@ALTIMÉTRU@, $altimetre$, s.n. Instrument cu care se măsoară altitudinea faţă de un nivel de referinţă. - Din fr. @altimètre@.','ALTIMÉTRU, altimetre, s.n. Instrument cu care se măsoară altitudinea faţă de un nivel de referinţă. – Din fr. altimètre.',0,1042012800,1098120281,0),(1936,2,1,'altist',984,'@ALTÍST, -Ă@, $altişti, -ste$, s.m. şi f. Persoană care are voce de alto. ** Instrumentist care cântă la violă. - Din germ. @Altist@, fr. @altiste@.','ALTÍST, -Ă, altişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care are voce de alto. ♦ Instrumentist care cântă la violă. – Din germ. Altist, fr. altiste.',0,1042012800,1189656114,0),(1937,2,1,'altitelemetru',460,'@ALTITELEMÉTRU@, $altitelemetre$, s.n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. - Din fr.@altitélémètre@.','ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s.n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. – Din fr.altitélémètre.',0,1042012800,1042012800,0),(1938,2,1,'altitudinal',236,'@ALTITUDINÁL, -Ă@, $altitudinali, -e$, adj. (Aflat) la altitudine. - Din fr. @altitudinal@.','ALTITUDINÁL, -Ă, altitudinali, -e, adj. (Aflat) la altitudine. – Din fr. altitudinal.',0,1037865600,1189656114,0),(1939,2,1,'altitudine',5314,'@ALTITÚDINE@, $altitudini$, s.f. Înălţime a unui punct de pe suprafaţa pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau faţă de alt punct de pe suprafaţa terestră. - Din lat. @altitudo, -inis@, fr. @altitude@.','ALTITÚDINE, altitudini, s.f. Înălţime a unui punct de pe suprafaţa pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau faţă de alt punct de pe suprafaţa terestră. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude.',0,1042012800,1042012800,0),(1940,2,1,'altiţă',1038,'@ALTÍŢĂ@, $altiţe$, s.f. Porţiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor. - Cf. sb. %latica%.','ALTÍŢĂ, altiţe, s.f. Porţiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor. – Cf. sb. l a t i c a.',0,1042012800,1042012800,0),(1941,2,1,'altîncotro',963,'@ÁLTÎNCOTRO@ adv. (Rar, în expr.) $A nu avea (face) altîncotro$ = a nu putea să facă altfel. - @Alt@ + @încotro@.','ÁLTÎNCOTRO adv. (Rar, în expr.) A nu avea (face) altîncotro = a nu putea să facă altfel. – Alt + încotro.',0,1042012800,1189656114,0),(477277,471,21,'monocip',125,'@MONOCÍP@ $s. n.$ circuit integrat cu schemă electrică la comandă, realizat după o tehnologie de proiectare tipizată. (< engl. $monochip$)','MONOCÍP s. n. circuit integrat cu schemă electrică la comandă, realizat după o tehnologie de proiectare tipizată. (< engl. monochip)',0,1189834611,1189834611,0),(1942,2,1,'altminterea',457,'@ALTMÍNTEREA@ adv. v. @altminteri@.','ALTMÍNTEREA adv. v. altminteri.',0,1042012800,1189656114,0),(1943,2,1,'altminteri',5889,'@ALTMÍNTERI@ adv. @1.@ În alt chip; altfel. @2.@ De nu..., dacă nu..., în caz contrar. @3.@ De altfel. [Var.: @almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea@ adv.] - Lat. @alteramente@.','ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel. 2. De nu..., dacă nu..., în caz contrar. 3. De altfel. [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.',0,1042012800,1042012800,0),(1944,2,1,'altmintrele',153,'@ALTMÍNTRELE@ adv. v. @altminteri@.','ALTMÍNTRELE adv. v. altminteri.',0,1042012800,1189656114,0),(1945,2,1,'altmintrelea',268,'@ALTMÍNTRELEA@ adv. v. @altminteri@.','ALTMÍNTRELEA adv. v. altminteri.',0,1042012800,1189656114,0),(1946,2,1,'alto',3455,'@ÁLTO@ s.m. @1.@ Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran şi tenor. @2.@ Instrument de suflat a cărui scară corespunde vocii de mai sus. @3.@ Violă^1. - Din it., fr. @alto@.','ÁLTO s.m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran şi tenor. 2. Instrument de suflat a cărui scară corespunde vocii de mai sus. 3. Violă1. – Din it., fr. alto.',0,1042012800,1189656114,0),(477276,471,21,'monocinetic',22,'@MONOCINÉTIC, -Ă@ $adj.$ (fiz.; despre un fascicul) format din particule cu aceeaşi viteză. (< fr. $monocinétique$)','MONOCINÉTIC, -Ă adj. (fiz.; despre un fascicul) format din particule cu aceeaşi viteză. (< fr. monocinétique)',0,1189834611,1189834611,0),(1947,2,1,'altocumulus',1795,'@ALTOCÚMULUS@ subst. Formaţie de nori situată la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de pături de culoare albă sau cenuşie, constituite din picături mici de apă. - Din fr. @altocumulus@.','ALTOCÚMULUS subst. Formaţie de nori situată la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de pături de culoare albă sau cenuşie, constituite din picături mici de apă. – Din fr. altocumulus.',0,1042012800,1042012800,0),(1948,2,1,'altogravură',1148,'@ALTOGRAVÚRĂ@, $altogravuri$, s.f. Reproducere după originalele de artă prin folosirea clişeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte. - Din fr. @altogravure@.','ALTOGRAVÚRĂ, altogravuri, s.f. Reproducere după originalele de artă prin folosirea clişeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte. – Din fr. altogravure.',0,1047542400,1189656114,0),(1949,1,1,'altoi',6140,'@ALTÓI^1@, $altoaie$, s.n. Ramură mică detaşată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ** Plantă altoită. ** Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. şi: $altoiuri$] - Din magh. @oltvány@.','ALTÓI1, altoaie, s.n. Ramură mică detaşată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. şi: altoiuri] – Din magh. oltvány.',0,1047542400,1138552004,0),(1950,3,1,'altoi',6619,'@ALTOÍ^2, @ $altoiesc$, vb. IV. Tranz. @1.@ A introduce o ramură a unei plante în ţesutul alteia, stabilind astfel un contact între ţesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însuşirile altoiului. @2.@ (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) @hultuí@ vb. IV] - Din magh. @oltani@.','ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în ţesutul alteia, stabilind astfel un contact între ţesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însuşirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.',0,1038902400,1189656114,0),(1951,2,1,'altoială',588,'@ALTOIÁLĂ@, $altoieli$, s.f. (Rar) Altoire. [Pr.: $-to-ia-$] - @Altoi^2@ + suf. $-eală$.','ALTOIÁLĂ, altoieli, s.f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi2 + suf. -eală.',0,1047542400,1189656114,0),(1952,2,1,'altoire',978,'@ALTOÍRE@, $altoiri$, s.f. Acţiunea de $a altoi^2$; altoit^1, altoială. - V. @altoi^2@.','ALTOÍRE, altoiri, s.f. Acţiunea de a altoi2; altoit1, altoială. – V. altoi2.',0,1047542400,1189656114,0),(1953,2,1,'altoit',1660,'@ALTOÍT^1@ s.n. Faptul de $a altoi^2$. - V. @altoi^2@.','ALTOÍT1 s.n. Faptul de a altoi2. – V. altoi2.',0,1047542400,1189656114,0),(1954,2,1,'altoit',2795,'@ALTOÍT^2, -Ă@, $altoiţi, -te$, adj. Care a fost supus altoirii. - V. @altoi^2@.','ALTOÍT2, -Ă, altoiţi, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.',0,1047542400,1189656114,0),(477275,471,21,'monocilindric',6,'@MONOCILÍNDRIC, -Ă@ $adj.$ (despre motoare) cu un singur cilindru. (< fr. $monocylindrique$)','MONOCILÍNDRIC, -Ă adj. (despre motoare) cu un singur cilindru. (< fr. monocylindrique)',0,1189834611,1225264304,0),(1955,2,1,'altorelief',3085,'@ALTORELIÉF@, $altoreliefuri$, s.n. Lucrare de sculptură în relief, faţă de un fond de care ţine sau pe care a fost aplicată. [Pr.: $-li-ef$] - Din it. @alto rilievo@ (după $relief$).','ALTORELIÉF, altoreliefuri, s.n. Lucrare de sculptură în relief, faţă de un fond de care ţine sau pe care a fost aplicată. [Pr.: -li-ef] – Din it. alto rilievo (după relief).',0,1047542400,1189656114,0),(1956,2,1,'altostratus',1681,'@ALTOSTRÁTUS@ subst. Formaţie de nori situată la o altitudine medie de 6000 m, care se prezintă ca un strat dens şi uniform, de culoare cenuşie sau albăstruie, cu aspect fibros sau uşor striat. - Din fr. @altostratus@.','ALTOSTRÁTUS subst. Formaţie de nori situată la o altitudine medie de 6000 m, care se prezintă ca un strat dens şi uniform, de culoare cenuşie sau albăstruie, cu aspect fibros sau uşor striat. – Din fr. altostratus.',0,1047888000,1047888000,0),(1958,12,1,'altruist',40923,'@ALTRUÍST, -Ă@, $altruişti, -ste$, adj. (Adesea substantivat) Călăuzit de altruism. - Din fr. @altruiste@.','ALTRUÍST, -Ă, altruişti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Călăuzit de altruism. – Din fr. altruiste.',0,1043049600,1217405561,0),(1959,1,1,'altul',10521,'@ÁLTUL, ÁLTA@, $alţii, altele$, pron. nehot. @1.@ (Ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru care nu este aceeaşi sau acelaşi cu altă fiinţă sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de faţă sau care este cel obişnuit) $Să răspundă altul$. * Expr. $Unuia (şi) altuia$ = oricui, $Unii (şi) alţii$ = mulţi. $Unul ca altul$ = la fel, deopotrivă, egal. $Unul mai... decât altul$ = fiecare la fel de... $Unul după altul$ = succesiv. ** (Cu formă feminină şi sens neutru) Poveste, întâmplare. * Expr. $Alta (acum)!$, exprimă dezaprobarea faţă de o propunere sau o veste neaşteptată. $Unul una, altul alta$ = fiecare câte ceva. $Una (şi) alta$ = de toate. $Nici una, nici alta$ = cu orice preţ; fără a se gândi prea mult. $Până una-alta$ = deocamdată. $Ba din una, ba din alta$ sau $din una-n alta$ = din vorbă-n vorbă. $Nu de alta$ = nu din alt motiv. @2.@ (În alternanţă cu \"unul\", \"una\") Celălalt, al doilea. [Gen.-dat. sg.: $altuia, alteia$, gen.-dat. pl.: $altora$] - Lat. @alter@.','ÁLTUL, ÁLTA, alţii, altele, pron. nehot. 1. (Ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru care nu este aceeaşi sau acelaşi cu altă fiinţă sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de faţă sau care este cel obişnuit) Să răspundă altul. ♢ Expr. Unuia (şi) altuia = oricui, Unii (şi) alţii = mulţi. Unul ca altul = la fel, deopotrivă, egal. Unul mai... decât altul = fiecare la fel de... Unul după altul = succesiv. ♦ (Cu formă feminină şi sens neutru) Poveste, întâmplare. ♢ Expr. Alta (acum)!, exprimă dezaprobarea faţă de o propunere sau o veste neaşteptată. Unul una, altul alta = fiecare câte ceva. Una (şi) alta = de toate. Nici una, nici alta = cu orice preţ; fără a se gândi prea mult. Până una-alta = deocamdată. Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorbă-n vorbă. Nu de alta = nu din alt motiv. 2. (În alternanţă cu „unul”, „una”) Celălalt, al doilea. [Gen.-dat. sg.: altuia, alteia, gen.-dat. pl.: altora] – Lat. alter.',0,1048752000,1048752000,0),(1960,2,1,'altundeva',1357,'@ÁLTUNDEVA@ adv. În altă parte; aiurea. - @Alt@ + @undeva@.','ÁLTUNDEVA adv. În altă parte; aiurea. – Alt + undeva.',0,1047888000,1189656114,0),(1961,2,1,'aluat',4424,'@ALUÁT@, $aluaturi$, s.n. @1.@ Pastă obişnuită din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. @2.@ Bucăţică de aluat (@1@) folosită cu plămădeală. @3.@ Prăjitură făcută din aluat (@1@). [Pr.: $-lu-at$] - Lat. @allevatum@ (=$allevatus$ \"ridicat, înălţat\").','ALUÁT, aluaturi, s.n. 1. Pastă obişnuită din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Bucăţică de aluat (1) folosită cu plămădeală. 3. Prăjitură făcută din aluat (1). [Pr.: -lu-at] – Lat. allevatum (=allevatus „ridicat, înălţat”).',0,1047888000,1189656114,0),(477274,471,21,'monociclu',248,'@MONOCÍCLU@ $s. n.$ vehicul cu o singură roată, folosit de acrobaţi în circuri. (< fr. $monocycle$)','MONOCÍCLU s. n. vehicul cu o singură roată, folosit de acrobaţi în circuri. (< fr. monocycle)',0,1189834611,1189834611,0),(1962,2,1,'alumin',313,'@ALUMÍN@ s.n. v. @alumină@.','ALUMÍN s.n. v. alumină.',0,1047888000,1189656114,0),(1963,2,1,'alumină',1242,'@ALUMÍNĂ@ s.f. @1.@ Oxid de aluminiu. @2.@ (În forma $alumin$) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: @alumín@ s.n.] - Din fr. @alumine@.','ALUMÍNĂ s.f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s.n.] – Din fr. alumine.',0,1047888000,1189656114,0),(1964,2,1,'aluminifer',492,'@ALUMINIFÉR, -Ă@, $aluminiferi, -e$, adj. (Despre terenuri, roci etc.) Care conţine aluminiu sau alumină. - Din fr. @aluminifère@.','ALUMINIFÉR, -Ă, aluminiferi, -e, adj. (Despre terenuri, roci etc.) Care conţine aluminiu sau alumină. – Din fr. aluminifère.',0,1037865600,1189656114,0),(1965,2,1,'aluminiu',3080,'@ALUMÍNIU@ s.n. Metal uşor, ductil şi maleabil, de culoare argintie, folosit pe scară întinsă în industrie şi în tehnică. [Var.: @alumínium@ s.n.] - Din fr. @aluminium@.','ALUMÍNIU s.n. Metal uşor, ductil şi maleabil, de culoare argintie, folosit pe scară întinsă în industrie şi în tehnică. [Var.: alumínium s.n.] – Din fr. aluminium.',0,1047888000,1189656114,0),(1966,2,1,'aluminium',354,'@ALUMÍNIUM@ s.n. v. @aluminiu@.','ALUMÍNIUM s.n. v. aluminiu.',0,1047888000,1189656114,0),(1967,2,1,'aluminiza',496,'@ALUMINIZÁ@, $aluminizez$, vb. I. Tranz. A acoperi suprafaţa unui metal cu un strat protector de aluminiu; (tehn.) a caloriza. - @Aluminiu@ + suf. $-iza$.','ALUMINIZÁ, aluminizez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafaţa unui metal cu un strat protector de aluminiu; (tehn.) a caloriza. – Aluminiu + suf. -iza.',0,1037865600,1189656114,0),(1968,2,1,'aluminizare',390,'@ALUMINIZÁRE@ s.f. Acoperire a suprafeţei unui obiect cu un strat protector de aluminiu. - Din @aluminiu@.','ALUMINIZÁRE s.f. Acoperire a suprafeţei unui obiect cu un strat protector de aluminiu. – Din aluminiu.',0,1047888000,1189656114,0),(1969,1,1,'aluminizat',1641,'@ALUMINIZÁT, -Ă@, $aluminizaţi, -te$, adj. (Despre metale) Care a fost acoperit cu un strat protector de aluminiu. - V. @aluminiza@.','ALUMINIZÁT, -Ă, aluminizaţi, -te, adj. (Despre metale) Care a fost acoperit cu un strat protector de aluminiu. – V. aluminiza.',0,1048752000,1189656114,0),(1970,2,1,'aluminos',440,'@ALUMINÓS, -OÁSĂ@, $aluminoşi, -oase$, adj. (Despre substanţe) Care conţine compuşi de aluminiu. ** (Despre materiale) Care conţine aluminiu. - Din fr. @alumineux@.','ALUMINÓS, -OÁSĂ, aluminoşi, -oase, adj. (Despre substanţe) Care conţine compuşi de aluminiu. ♦ (Despre materiale) Care conţine aluminiu. – Din fr. alumineux.',0,1037865600,1037865600,0),(1971,2,1,'aluminotermie',571,'@ALUMINOTERMÍE@ s.f. Producere de temperaturi înalte prin reacţia aluminiului în praf asupra unor oxizi metalici (reacţie utilizată la sudarea oţelului în bombele incendiare). - Din fr. @aluminothermic@.','ALUMINOTERMÍE s.f. Producere de temperaturi înalte prin reacţia aluminiului în praf asupra unor oxizi metalici (reacţie utilizată la sudarea oţelului în bombele incendiare). – Din fr. aluminothermic.',0,1047888000,1047888000,0),(1972,2,1,'alumnat',1379,'@ALUMNÁT@, $alumnate$, s.n. Denumire dată în Germania şi în Statele Unite ale Americii internatului şcolar. - Din germ. @Alumnat@, fr. @alumnat@.','ALUMNÁT, alumnate, s.n. Denumire dată în Germania şi în Statele Unite ale Americii internatului şcolar. – Din germ. Alumnat, fr. alumnat.',0,1047542400,1047542400,0),(1973,2,1,'alumosilicat',2388,'@ALUMOSILICÁT@, $alumosilicaţi$, s.m. Sare naturală a acizilor silicici, în a cărei structură cristalină o parte din ionii de siliciu sunt înlocuiţi cu cei de aluminiu. - Din fr. @alumosilicate@.','ALUMOSILICÁT, alumosilicaţi, s.m. Sare naturală a acizilor silicici, în a cărei structură cristalină o parte din ionii de siliciu sunt înlocuiţi cu cei de aluminiu. – Din fr. alumosilicate.',0,1047542400,1189656114,0),(477273,471,21,'monociclic',25,'@MONOCÍCLIC, -Ă@ $adj.$ 1. (biol.; despre unele specii) care prezintă o singură perioadă de înmulţire pe an. 2. (despre flori) dispus într-un singur verticil. 3. (despre compuşi organici) care conţine un singur ciclu în formulă. (< fr. $monocyclique$)','MONOCÍCLIC, -Ă adj. 1. (biol.; despre unele specii) care prezintă o singură perioadă de înmulţire pe an. 2. (despre flori) dispus într-un singur verticil. 3. (despre compuşi organici) care conţine un singur ciclu în formulă. (< fr. monocyclique)',0,1189834611,1189834611,0),(1974,2,1,'alun',4571,'@ALÚN@, $aluni$, s.m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenţi, şi cu fructe comestibile ($Corylus avellana$). - Din @alună@.','ALÚN, aluni, s.m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenţi, şi cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.',0,1047801600,1189656114,0),(1975,2,1,'alunar',1968,'@ALUNÁR@, $alunari$, s.m. @I.@ Vânzător de alune. @II. 1.@ Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrăneşte cu alune, ghindă, seminţe şi insecte; gaiţă de munte, nucar (@1@) ($Nucifraga caryocatactes$). @2.@ (Zool.) Pârş. - @Alună@ + suf. $-ar$.','ALUNÁR, alunari, s.m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrăneşte cu alune, ghindă, seminţe şi insecte; gaiţă de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârş. – Alună + suf. -ar.',0,1047801600,1189656114,0),(477272,471,21,'monocer',131,'@MONOCÉR@ $s. m.$ animal fabulos cu un singur corn. (< fr. $monocère$)','MONOCÉR s. m. animal fabulos cu un singur corn. (< fr. monocère)',0,1189834611,1189834611,0),(1976,2,1,'alunaş',276,'@ALUNÁŞ@, $alunaşi$, s.m. Diminutiv al lui $alun$. - @Alun@ + suf. $-aş$.','ALUNÁŞ, alunaşi, s.m. Diminutiv al lui alun. – Alun + suf. -aş.',0,1047801600,1189656114,0),(477271,471,21,'monocelular',128,'@MONOCELULÁR, -Ă@ $adj.$ unicelular. (< fr. $monocellulaire$)','MONOCELULÁR, -Ă adj. unicelular. (< fr. monocellulaire)',0,1189834611,1189834611,0),(1977,2,1,'alună',6259,'@ALÚNĂ@, $alune$, s.f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliş verde în formă de degetar. * $Alună de pământ$ (sau $americană$) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru seminţele sale comestibile şi uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine şi numele) şi conţine substanţe grase şi substanţe proteice; arahidă ($Arachis hypogaea$). - Lat. @*abellona@ ($= abellana$ [nux]).','ALÚNĂ, alune, s.f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliş verde în formă de degetar. ♢ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru seminţele sale comestibile şi uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine şi numele) şi conţine substanţe grase şi substanţe proteice; arahidă (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).',0,1047801600,1189656114,0),(477270,471,21,'monocaziu',32,'@MONOCÁZIU@ $s. n.$ inflorescenţă cimoasă unipară, cu axa terminată în floare. (< fr., lat. $monochasium$)','MONOCÁZIU s. n. inflorescenţă cimoasă unipară, cu axa terminată în floare. (< fr., lat. monochasium)',0,1189834611,1189834611,0),(1978,2,1,'alunea',966,'@ALUNEÁ@, $alunele$, s.f. @1.@ Aluniţă (@1@). @2.@ Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. - @Alună@ + suf. $-ea$.','ALUNEÁ, alunele, s.f. 1. Aluniţă (1). 2. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -ea.',0,1047801600,1189656114,0),(1979,2,1,'aluneasca',466,'@ALUNEÁSCA@ s.f. art. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. - @Alună@ + suf. $-easca$.','ALUNEÁSCA s.f. art. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -easca.',0,1047801600,1189656114,0),(477269,471,21,'monocarpelar',32,'@MONOCARPELÁR, -Ă@ $adj.$ (despre flori) cu gineceul dintr-o singură carpelă. (< fr. $monocarpellaire$)','MONOCARPELÁR, -Ă adj. (despre flori) cu gineceul dintr-o singură carpelă. (< fr. monocarpellaire)',0,1189834611,1189834611,0),(1980,2,1,'aluneca',6691,'@ALUNECÁ@, $alúnec$, vb. I. Intranz. @1.@ A-şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă (şi a cădea, a se prăbuşi). @2.@ A se mişca lin, fără a întâmpina vreo rezistenţă; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul faţă de celălalt tangenţial, fără a se rostogoli; a se strecura uşor. @3.@ Fig. A se abate, a se lăsa ispitit; a greşi. [Var.: @lunecá@ vb. I] - Lat. @lubricare@.','ALUNECÁ, alúnec, vb. I. Intranz. 1. A-şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă (şi a cădea, a se prăbuşi). 2. A se mişca lin, fără a întâmpina vreo rezistenţă; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul faţă de celălalt tangenţial, fără a se rostogoli; a se strecura uşor. 3. Fig. A se abate, a se lăsa ispitit; a greşi. [Var.: lunecá vb. I] – Lat. lubricare.',0,1047888000,1189656114,0),(1981,2,1,'alunecare',1097,'@ALUNECÁRE@, $alunecări$, s.f. Acţiunea de $a aluneca$; alunecătură, alunecuş (@2@). [Var.: @lunecáre@ s.f.] - V. @aluneca@.','ALUNECÁRE, alunecări, s.f. Acţiunea de a aluneca; alunecătură, alunecuş (2). [Var.: lunecáre s.f.] – V. aluneca.',0,1047888000,1189656114,0),(1982,2,1,'alunecător',612,'@ALUNECĂTÓR, -OÁRE@, $alunecători, -oare$, adj. Care alunecă. ** (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele maşini şi aparate, care se deplasează prin alunecare. - @Aluneca@ + suf. $-ător$.','ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele maşini şi aparate, care se deplasează prin alunecare. – Aluneca + suf. -ător.',0,1047888000,1189656114,0),(1983,2,1,'alunecătură',126,'@ALUNECĂTÚRĂ@, $alunecături$, s.f. Alunecare. - @Aluneca@ + suf. $-ătură$.','ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s.f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.',0,1047888000,1189656114,0),(477268,471,21,'monocarp',174,'@MONOCÁRP@ $s. n.$ fruct dintr-o singură carpelă. (< fr. $monocarpe$)','MONOCÁRP s. n. fruct dintr-o singură carpelă. (< fr. monocarpe)',0,1189834611,1189834611,0),(1984,2,1,'alunecos',1816,'@ALUNECÓS, -OÁSĂ@, $alunecoşi, -oase$, adj. Pe care se alunecă uşor. ** Care alunecă uşor. [Var.: @lunecós, -oásă@ adj.] - @Aluneca@ + suf. $-os$.','ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoşi, -oase, adj. Pe care se alunecă uşor. ♦ Care alunecă uşor. [Var.: lunecós, -oásă adj.] – Aluneca + suf. -os.',0,1047888000,1189656114,0),(1985,2,1,'alunecuş',321,'@ALUNECÚŞ@, (@1@) $alunecuşuri$, s.n. @1.@ Loc alunecos. ** Gheţuş. @2.@ (Rar) Alunecare. [Var.: @lunecúş@ s.n.] - @Aluneca@ + suf. $-uş$.','ALUNECÚŞ, (1) alunecuşuri, s.n. 1. Loc alunecos. ♦ Gheţuş. 2. (Rar) Alunecare. [Var.: lunecúş s.n.] – Aluneca + suf. -uş.',0,1047888000,1189656114,0),(1986,2,1,'alunel',762,'@ALUNÉL@, $alunei$, s.m. @1.@ Diminutiv al lui $alun$. @2.@ (Art.) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. @3.@ Aluniţă (@2@). - @Alun@ + suf. $-el$.','ALUNÉL, alunei, s.m. 1. Diminutiv al lui alun. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. 3. Aluniţă (2). – Alun + suf. -el.',0,1047888000,1189656114,0),(1987,2,1,'alunele',1965,'@ALUNÉLE@ s.f. pl. @I.@ (Bot.) Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele şi frunzele comestibile ($Carum bulbocastanum$). @2.@ Baraboi (@1@). @3.@ Coada-şoricelului. @II.@ (Reg.) Pistrui. - @Alună@ + suf. $-ea$.','ALUNÉLE s.f. pl. I. (Bot.) Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele şi frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-şoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Alună + suf. -ea.',0,1047888000,1211187541,0),(477267,471,21,'monocameralism',46,'@MONOCAMERALÍSM@ $s. n.$ sistem parlamentar cu o singură adunare legislativă. (< fr. $monocaméralisme$)','MONOCAMERALÍSM s. n. sistem parlamentar cu o singură adunare legislativă. (< fr. monocaméralisme)',0,1189834611,1189834611,0),(1988,2,1,'alunet',433,'@ALUNÉT@, $aluneturi$, s.n. Aluniş. - @Alun@ + suf. $-et$.','ALUNÉT, aluneturi, s.n. Aluniş. – Alun + suf. -et.',0,1047888000,1189656114,0),(1989,2,1,'alunga',4964,'@ALUNGÁ@, $alúng$, vb. I. Tranz. @1.@ (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. @2.@ A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. - Lat. @*allongare@ (< $longus$).','ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).',0,1047888000,1189656114,0),(477266,471,21,'monocameral',42,'@MONOCAMERÁL, -Ă@ $adj.$ (despre sistemul politic şi legislativ) cu o singură cameră (III, 1). (< fr. $monocamérale$)','MONOCAMERÁL, -Ă adj. (despre sistemul politic şi legislativ) cu o singură cameră (III, 1). (< fr. monocamérale)',0,1189834611,1189834611,0),(1990,2,1,'alungare',327,'@ALUNGÁRE@, $alungări$, s.f. Acţiunea de $a alunga$; izgonire. - V. @alunga@.','ALUNGÁRE, alungări, s.f. Acţiunea de a alunga; izgonire. – V. alunga.',0,1047888000,1189656114,0),(1991,2,1,'alungător',145,'@ALUNGĂTÓR, -OÁRE@, $alungători, -oare$, adj. (Rar) Care alungă. - @Alunga@ + suf. $-ător$.','ALUNGĂTÓR, -OÁRE, alungători, -oare, adj. (Rar) Care alungă. – Alunga + suf. -ător.',0,1047974400,1189656114,0),(1992,2,1,'alungi',2500,'@ALUNGÍ@, $alungesc$, vb. IV. @1.@ Refl. A se mări în lungime, a se lungi, a se întinde (subţiindu-se). ** A se subţia. @2.@ Tranz. A prelungi, a întinde. - După fr. @allonger@.','ALUNGÍ, alungesc, vb. IV. 1. Refl. A se mări în lungime, a se lungi, a se întinde (subţiindu-se). ♦ A se subţia. 2. Tranz. A prelungi, a întinde. – După fr. allonger.',0,1047974400,1047974400,0),(1993,2,1,'alungire',638,'@ALUNGÍRE@, $alungiri$, s.f. Acţiunea de $a alungi$ şi rezultatul ei; prelungire. - V. @alungi@.','ALUNGÍRE, alungiri, s.f. Acţiunea de a alungi şi rezultatul ei; prelungire. – V. alungi.',0,1047974400,1189656114,0),(1994,2,1,'alungit',1772,'@ALUNGÍT, -Ă@, $alungiţi, -te$, adj. Care are (sau ia) formă lunguiaţă; prelung. - @A^3@ + @lungit@. (după fr. $allongé$).','ALUNGÍT, -Ă, alungiţi, -te, adj. Care are (sau ia) formă lunguiaţă; prelung. – A3 + lungit. (după fr. allongé).',0,1047974400,1047974400,0),(1995,2,1,'alunică',441,'@ALUNÍCĂ@, $alunele$, s.f. Aluniţă. - @Alună@ + suf. $-ică$.','ALUNÍCĂ, alunele, s.f. Aluniţă. – Alună + suf. -ică.',0,1047888000,1189656114,0),(1996,2,1,'aluniş',1305,'@ALUNÍŞ@, $alunişuri$, s.n. Pădurice, desiş de aluni; alunet. - @Alun@ + suf. $-iş$.','ALUNÍŞ, alunişuri, s.n. Pădurice, desiş de aluni; alunet. – Alun + suf. -iş.',0,1047888000,1221662769,0),(1997,2,1,'alunit',584,'@ALUNÍT@, $aluniţi$, s.m. Sulfat natural hidratat de aluminiu şi potasiu, alb-gălbui, sticlos, pământos, utilizat la prepararea unor vopsele, medicamente etc. - Din fr. @alunite@.','ALUNÍT, aluniţi, s.m. Sulfat natural hidratat de aluminiu şi potasiu, alb-gălbui, sticlos, pământos, utilizat la prepararea unor vopsele, medicamente etc. – Din fr. alunite.',0,1047542400,1047542400,0),(1998,2,1,'aluniţă',2139,'@ALUNÍŢĂ@, $aluniţe$, s.f. @1.@ Diminutiv al lui $alună$; alunea, alunică. @2.@ Mică excrescenţă pigmentată pe piele. - @Alună@ + suf. $-iţă$.','ALUNÍŢĂ, aluniţe, s.f. 1. Diminutiv al lui alună; alunea, alunică. 2. Mică excrescenţă pigmentată pe piele. – Alună + suf. -iţă.',0,1047542400,1189656114,0),(1999,2,1,'aluniu',463,'@ALUNÍU, -ÍE@, $alunii$, adj. (Rar) De culoarea alunei. - @Alună@ + suf. $-iu$.','ALUNÍU, -ÍE, alunii, adj. (Rar) De culoarea alunei. – Alună + suf. -iu.',0,1047542400,1189656114,0),(477265,471,21,'monobloc',268,'@MONOBLÓC@ $adj. inv., s. n.$ (dispozitiv, organ de maşină) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. $monobloc$)','MONOBLÓC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de maşină) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. monobloc)',0,1189834611,1189834611,0),(2000,2,1,'aluniza',479,'@ALUNIZÁ@, $alunizez$, vb. I. Intranz. A aseleniza. - După fr. @alunir@.','ALUNIZÁ, alunizez, vb. I. Intranz. A aseleniza. – După fr. alunir.',0,1047542400,1189656114,0),(2001,2,1,'alunizare',303,'@ALUNIZÁRE@ s.f. Acţiunea de $a aluniza$; aselenizare. - V. @aluniza@.','ALUNIZÁRE s.f. Acţiunea de a aluniza; aselenizare. – V. aluniza.',0,1047542400,1189656114,0),(2002,2,1,'alură',10229,'@ALÚRĂ@ s.f. @1.@ Fel de a se mişca; mers, umblet; (rar) înfăţişare. @2.@ Mod de deplasare a unui animal. @3.@ Ritm în care se desfăşoară o acţiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. @4.@ Mod în care se desfăşoară un eveniment, o întâmplare etc. - Din fr. @allure@.','ALÚRĂ s.f. 1. Fel de a se mişca; mers, umblet; (rar) înfăţişare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfăşoară o acţiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfăşoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure.',0,1048060800,1048060800,0),(2003,2,1,'aluvial',1083,'@ALUVIÁL, -Ă@, $aluviale, -e$, adj. Format din aluviune; aluvionar. [Pr.: $-vi-al$] - Din fr. @alluvial@.','ALUVIÁL, -Ă, aluviale, -e, adj. Format din aluviune; aluvionar. [Pr.: -vi-al] – Din fr. alluvial.',0,1048060800,1234850060,1157),(2004,2,1,'aluvionar',1240,'@ALUVIONÁR, -Ă@, $aluvionari, -e$, adj. Aluvial. [Pr.: $-vi-o-$] - Din fr. @alluvionnaire@.','ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. alluvionnaire.',0,1048060800,1189656114,0),(2005,2,1,'aluvionare',1770,'@ALUVIONÁRE@ s.f. @1.@ Formare de aluviuni. @2.@ Mod de concentrare a minereurilor şi a cărbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apă într-un jgheab orizontal, în ordinea greutăţii lor specifice. [Pr.: $-vi-o-$] - După fr. @alluvionnement@.','ALUVIONÁRE s.f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor şi a cărbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apă într-un jgheab orizontal, în ordinea greutăţii lor specifice. [Pr.: -vi-o-] – După fr. alluvionnement.',0,1048060800,1048060800,0),(2006,2,1,'aluviu',376,'@ALÚVIU@ s.n. (Geol.) Holocen. - Din lat. @alluvium@.','ALÚVIU s.n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium.',0,1037865600,1189656114,0),(2007,2,1,'aluviune',4095,'@ALUVIÚNE@, $aluviuni$, s.f. Material format din bolovani, mâl, nisip şi pietriş, adus de apele curgătoare şi depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. [Pr.: $-vi-u-$] - Din fr. @alluvion@, lat. @alluvio, -onis@.','ALUVIÚNE, aluviuni, s.f. Material format din bolovani, mâl, nisip şi pietriş, adus de apele curgătoare şi depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. alluvion, lat. alluvio, -onis.',0,1048060800,1048060800,0),(2008,2,1,'aluzie',12623,'@ALÚZIE@, $aluzii$, s.f. Cuvânt, expresie, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie, la o idee, fără a o exprima direct. * Expr. $A face aluzie la cineva$ (sau $la ceva$) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva); a viza. [Var.: (înv.) @aluziúne@ s.f.] - Din fr. @allusion@, lat. @allusio, -onis@.','ALÚZIE, aluzii, s.f. Cuvânt, expresie, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie, la o idee, fără a o exprima direct. ♢ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva); a viza. [Var.: (înv.) aluziúne s.f.] – Din fr. allusion, lat. allusio, -onis.',0,1048060800,1192190271,0),(2009,2,1,'aluziune',257,'@ALUZIÚNE@ s.f. v. @aluzie@.','ALUZIÚNE s.f. v. aluzie.',0,1037865600,1235303141,1157),(2010,2,1,'aluziv',3123,'@ALUZÍV, -Ă@, $aluzivi, -e$, adj. Cu aluzii. - Din fr. @allusif@.','ALUZÍV, -Ă, aluzivi, -e, adj. Cu aluzii. – Din fr. allusif.',0,1037865600,1189656114,0),(2011,2,1,'alvanit',120,'@ALVANÍT, -Ă@, s.m. şi f., adj. v. @arvanit@.','ALVANÍT, -Ă, s.m. şi f., adj. v. arvanit.',0,1037088000,1189656114,0),(2012,2,1,'alveolar',1901,'@ALVEOLÁR, -Ă@, $alveolari, -e$, adj. @1.@ Care aparţine alveolelor dentare, referitor la alveole. * $Consoană alveolară$ (şi substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinţilor de sus. @2.@ Care are alveole (@2@). [Pr.: $-ve-o-$] - Din fr. @alvéolaire@.','ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparţine alveolelor dentare, referitor la alveole. ♢ Consoană alveolară (şi substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinţilor de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.',0,1048060800,1048060800,0),(2013,2,1,'alveolare',517,'@ALVEOLÁRE@, $alveolări$, s.f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene.[Pr.: $-ve-o-$] - De la @alveolă@.','ALVEOLÁRE, alveolări, s.f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene.[Pr.: -ve-o-] – De la alveolă.',0,1037865600,1189656114,0),(477264,471,21,'monoblepsie',52,'@MONOBLEPSÍE@ $s. f.$ defect al vederii în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. (< fr. $monoblepsíe$)','MONOBLEPSÍE s. f. defect al vederii în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. (< fr. monoblepsíe)',0,1189834611,1189834611,0),(2014,2,1,'alveolă',9721,'@ALVEÓLĂ@, $alveole$, s.f. @1.@ Fiecare dintre cavităţile sferice de dimensiuni mici, situate în oasele maxilarelor, în care sunt înfipţi dinţii. @2.@ Fiecare dintre cavităţile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole. @3.@ Celulă a fagurelui. @4.@ (În sintagma) $Alveolă eoliană$ = mică excavaţie în rocile regiunilor de deşert, rezultată din acţiunea vântului. [Pr.: $-ve-o-$] - Din fr. @alvéole@.','ALVEÓLĂ, alveole, s.f. 1. Fiecare dintre cavităţile sferice de dimensiuni mici, situate în oasele maxilarelor, în care sunt înfipţi dinţii. 2. Fiecare dintre cavităţile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole. 3. Celulă a fagurelui. 4. (În sintagma) Alveolă eoliană = mică excavaţie în rocile regiunilor de deşert, rezultată din acţiunea vântului. [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéole.',0,1048060800,1189656114,0),(2015,2,1,'alveolită',549,'@ALVEOLÍTĂ@ s.f. Inflamaţie acută sau cronică a alveolelor (@1@). [Pr.: $-ve-o-$] - Din fr. @alvéolite@.','ALVEOLÍTĂ s.f. Inflamaţie acută sau cronică a alveolelor (1). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolite.',0,1037865600,1037865600,0),(2016,3,1,'alviţar',324,'@ALVIŢÁR, @ $alviţari$, s.m. Fabricant sau negustor de alviţă. [Var.: @halviţár@ s.m.] - @Alviţă@ + suf. $-ar$.','ALVIŢÁR, alviţari, s.m. Fabricant sau negustor de alviţă. [Var.: halviţár s.m.] – Alviţă + suf. -ar.',0,1025420400,1189656114,0),(2017,3,1,'alviţă',2761,'@ALVÍŢĂ@ s.f. Produs alimentar zaharos, fabricat din caramel, miere, nuci, migdale, esenţe aromate şi amidon sau albuş de ou. [Var.: @halvíţă@ s.f.] - @[H]alva@ + suf. $-iţă$.','ALVÍŢĂ s.f. Produs alimentar zaharos, fabricat din caramel, miere, nuci, migdale, esenţe aromate şi amidon sau albuş de ou. [Var.: halvíţă s.f.] – [H]alva + suf. -iţă.',0,1025420400,1214509212,0),(477263,471,21,'monoblast',50,'@MONOBLÁST@ $s. n.$ celulă din care ia naştere monocitul. (< fr. $monoblaste$)','MONOBLÁST s. n. celulă din care ia naştere monocitul. (< fr. monoblaste)',0,1189834611,1189834611,0),(2018,2,1,'ama',2674,'@AMÁ@ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău aşa. - Din tc. @ama@ \"însă\", ngr. @amá@.','AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău aşa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá.',0,1038816000,1038816000,0),(2019,2,1,'amabil',6240,'@AMÁBIL, -Ă@, $amabili, -e$, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. - Din fr. @aimable@, lat. @amabilis@.','AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.',0,1037865600,1189656114,0),(2020,2,1,'amabile',1452,'@AMÁBILE@ adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) În mod graţios, plăcut. - Cuv. it.','AMÁBILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) În mod graţios, plăcut. – Cuv. it.',0,1038816000,1038816000,0),(2021,2,1,'amabilitate',3730,'@AMABILITÁTE@, (@2@) $amabilităţi$, s.f. @1.@ Însuşirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politeţe, gentileţe. @2.@ Faptă, vorbă amabilă; compliment (@1@) - Din fr. @amabilité@, lat. @amabilitas, -atis@.','AMABILITÁTE, (2) amabilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politeţe, gentileţe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, -atis.',0,1038816000,1189656114,0),(2022,2,1,'amalgam',9996,'@AMALGÁM@, $amalgame$, s.n. @1.@ Aliaj de mercur cu alt metal. @2.@ Fig. Amestec de elemente disparate; talmeş-balmeş. - Din fr. @amalgame@, lat. @amalgama@.','AMALGÁM, amalgame, s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate; talmeş-balmeş. – Din fr. amalgame, lat. amalgama.',0,1038816000,1189656114,0),(2023,2,1,'amalgama',2332,'@AMALGAMÁ@, $amalgamez$, vb. I. Tranz. (Rar) A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (@1@). @2.@ Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ** (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. - Din fr. @amalgamer@.','AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.',0,1038816000,1189656114,0),(2024,2,1,'amalgamare',832,'@AMALGAMÁRE@, $amalgamări$, s.f. Acţiunea de $a amalgama$. - V. @amalgama@.','AMALGAMÁRE, amalgamări, s.f. Acţiunea de a amalgama. – V. amalgama.',0,1038816000,1189656114,0),(477262,471,21,'monobazic',42,'@MONOBÁZIC, -Ă@ $adj.$ (despre acizi) care conţin în molecula lor un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. (< fr. $monobasique$)','MONOBÁZIC, -Ă adj. (despre acizi) care conţin în molecula lor un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. (< fr. monobasique)',0,1189834611,1189834611,0),(2025,2,1,'amalgamat',950,'@AMALGAMÁT, -Ă@, $amalgamaţi, -te$, adj. (Rar) Amestecat (în mod eterogen). - V. @amalgama@.','AMALGAMÁT, -Ă, amalgamaţi, -te, adj. (Rar) Amestecat (în mod eterogen). – V. amalgama.',0,1038816000,1189656114,0),(2026,2,1,'aman',3791,'@AMÁN@ interj., subst. @1.@ Interj. (Înv.) Îndurare! iertare! @2.@ Subst. (În expr.) $A fi$ (sau $a ajunge$) $la aman$ = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. $A lăsa$ (pe cineva) $la aman$ = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. - Din tc. @aman@.','AMÁN interj., subst. 1. Interj. (Înv.) Îndurare! iertare! 2. Subst. (În expr.) A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. – Din tc. aman.',0,1048665600,1196750415,0),(2027,2,1,'amandea',601,'@AMÁNDEA@ interj. (Reg.) Dă navală! fuga! - Din tc. @āmade@ \"gata, pregătit\".','AMÁNDEA interj. (Reg.) Dă navală! fuga! – Din tc. āmade „gata, pregătit”.',0,1048665600,1048665600,0),(2028,2,1,'amandină',781,'@AMANDÍNĂ@, $amandine$, s.f. @1.@ Prăjitură preparată din ciocolată şi cremă (de migdale). @2.@ Bomboană în formă de migdală, umplută cu cremă de ciocolată şi tăvălită în cacao. - Din fr. @amandine@.','AMANDÍNĂ, amandine, s.f. 1. Prăjitură preparată din ciocolată şi cremă (de migdale). 2. Bomboană în formă de migdală, umplută cu cremă de ciocolată şi tăvălită în cacao. – Din fr. amandine.',0,1048492800,1214509239,0),(2029,2,1,'amanet',3159,'@AMANÉT@, $amanete$, s.n. Gaj. ** (Înv.) Ostatic. - Din tc. @emanet@, ngr. @amanáti@.','AMANÉT, amanete, s.n. Gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Din tc. emanet, ngr. amanáti.',0,1048060800,1189656114,0),(2030,2,1,'amaneta',2194,'@AMANETÁ@, $amanetez$, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. - Din @amanet@.','AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.',0,1048060800,1189656114,0),(2031,2,1,'amanetare',295,'@AMANETÁRE@, $amanetări$, s.f. Acţiunea de $a amaneta$. - V. @amaneta@.','AMANETÁRE, amanetări, s.f. Acţiunea de a amaneta. – V. amaneta.',0,1048060800,1189656114,0),(477261,471,21,'monoax',33,'@MONOÁX, -Ă@ $adj.$ (tehn.) cu un singur ax; uniax. * (despre vehicule) cu o singură osie. (< fr. $monoaxe$)','MONOÁX, -Ă adj. (tehn.) cu un singur ax; uniax. ♢ (despre vehicule) cu o singură osie. (< fr. monoaxe)',0,1189834611,1189834611,0),(2032,2,1,'amant',12526,'@AMÁNT, -Ă@, $amanţi, -te$, s.m. şi f. Persoană care întreţine relaţii de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. - Din fr. @amant@, lat. @amans, -ntis@.','AMÁNT, -Ă, amanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care întreţine relaţii de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.',0,1048492800,1189656114,0),(2033,2,1,'amar',11516,'@AMÁR, -Ă@, $amari, -e$, adj., s.n. @1.@ Adj. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. @2.@ Fig. Chinuitor, dureros; trist, necăjit. * Expr. $Pâine amară$ = mijloace de existenţă câştigate cu multă trudă. $A face$ (cuiva) $zile amare$ = a face (cuiva) necazuri. ** (Adverbial) Straşnic, cumplit. @3.@ Fig. Răutăcios. @II.@ S.n. @1.@ Jale, tristeţe; suferinţă, chin, necaz. * Expr. $A-şi înghiţi amarul$ = a suferi în tăcere. $A-şi vărsa amarul$ = a face destăinuiri, a-şi spune durerea, suferinţa. ** (Cu valoare de interjecţie) Vai! @2.@ (Urmat de determinări introduse prin prep. \"de\") Mulţime, grămadă. $Amar de vreme$. - Lat. @amarus@.','AMÁR, -Ă, amari, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necăjit. ♢ Expr. Pâine amară = mijloace de existenţă câştigate cu multă trudă. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Straşnic, cumplit. 3. Fig. Răutăcios. II. S.n. 1. Jale, tristeţe; suferinţă, chin, necaz. ♢ Expr. A-şi înghiţi amarul = a suferi în tăcere. A-şi vărsa amarul = a face destăinuiri, a-şi spune durerea, suferinţa. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Vai! 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulţime, grămadă. Amar de vreme. – Lat. amarus.',0,1048665600,1134223485,0),(2034,2,1,'amara',7674,'@AMARÁ@, $amarez$, vb. I. Tranz. @1.@ A lega o ambarcaţie cu un cablu de ţărm sau de altă navă. @2.@ A fixa un obiect pe o ambarcaţie astfel încât acesta să nu se deplaseze din pricina balansului ambarcaţiei. - Din fr. @amarrer@.','AMARÁ, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcaţie cu un cablu de ţărm sau de altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcaţie astfel încât acesta să nu se deplaseze din pricina balansului ambarcaţiei. – Din fr. amarrer.',0,1038816000,1189656114,0),(2035,12,9,'amarant',2040,'@AMARÁNT@, $amaranţi$ s.m. @1.@ Plantă erbacee cu inflorescenţă în formă de spic, cu flori mici roşii, galbene sau albe catifelate. @2.@ Colorant roşu-albăstrui obţinut din această plantă. - Din fr. @amarante@, lat. @amarantus@.','AMARÁNT, amaranţi s.m. 1. Plantă erbacee cu inflorescenţă în formă de spic, cu flori mici roşii, galbene sau albe catifelate. 2. Colorant roşu-albăstrui obţinut din această plantă. – Din fr. amarante, lat. amarantus.',0,1048665600,1103492173,0),(2036,2,1,'amarantacee',1290,'@AMARANTACÉE@ s.f. pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi, alterne sau opuse, cu flori unisexuate sau hermafrodite, grupate în inflorescenţe. - Din fr. @amarantacées.@','AMARANTACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi, alterne sau opuse, cu flori unisexuate sau hermafrodite, grupate în inflorescenţe. – Din fr. amarantacées.',0,1048492800,1189656114,0),(477260,471,21,'monoatomic',42,'@MONOATÓMIC, -Ă@ $adj.$ (despre molecule) dintr-un singur atom; (despre substanţe) cu astfel de molecule. (< fr. $monoatomique$)','MONOATÓMIC, -Ă adj. (despre molecule) dintr-un singur atom; (despre substanţe) cu astfel de molecule. (< fr. monoatomique)',0,1189834611,1189834611,0),(2037,2,1,'amarare',1679,'@AMARÁRE@, $amarări$, s.f. Acţiunea de $a amara$; amaraj. - V. @amara@.','AMARÁRE, amarări, s.f. Acţiunea de a amara; amaraj. – V. amara.',0,1038816000,1189656114,0),(2038,2,1,'amară',3868,'@AMÁRĂ@, $amare$, s.f. Funie, cablu cu care se leagă o ambarcaţie de ţărm sau de o altă navă. - Din fr. @amarre@.','AMÁRĂ, amare, s.f. Funie, cablu cu care se leagă o ambarcaţie de ţărm sau de o altă navă. – Din fr. amarre.',0,1048492800,1048492800,0),(2039,2,2,'amarilidacee',734,'@AMARILIDACÉE,@ $amarilidacee$, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, de obicei cu bulb şi cu ovar inferior; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. - Din fr. @amaryllidacées@.','AMARILIDACÉE, amarilidacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, de obicei cu bulb şi cu ovar inferior; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. amaryllidacées.',0,1048492800,1189656114,0),(477259,471,21,'monoartrită',10,'@MONOARTRÍTĂ@ $s. f.$ inflamaţie a unei singure articulaţii. (< fr. $monoarthrite$)','MONOARTRÍTĂ s. f. inflamaţie a unei singure articulaţii. (< fr. monoarthrite)',0,1189834611,1189834611,0),(2040,12,9,'amarilis',928,'@AMARÍLIS@, $amarilişi$ s.m. Plantă erbacee cu bulbi cu flori mari, de culoare portocalie sau roz. - Din fr. @amaryllis@.','AMARÍLIS, amarilişi s.m. Plantă erbacee cu bulbi cu flori mari, de culoare portocalie sau roz. – Din fr. amaryllis.',0,1048665600,1103492137,0),(2041,2,1,'amarnic',2343,'@AMÁRNIC, -Ă@, $amarnici, -ce$, adj. @1.@ De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ** (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. @2.@ Fig. Inimos, curajos. - @Amar@ + suf. $-nic$.','AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.',0,1048492800,1189656114,0),(2042,2,1,'amator',5314,'@AMATÓR, -OÁRE@, $amatori, -oare$, s.m. şi f., adj. @1.@ (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecţie sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. @2.@ (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. - Din fr. @amateur@, lat. @amator@.','AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecţie sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.',0,1048665600,1131306260,0),(2043,2,1,'amatorism',885,'@AMATORÍSM@ s.n. Practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc. - @Amator@ + suf. $-ism$. Cf. fr. %amateurisme%.','AMATORÍSM s.n. Practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc. – Amator + suf. -ism. Cf. fr. a m a t e u r i s m e.',0,1048665600,1189656114,0),(2044,12,21,'amaurotic',691,'@AMAURÓTIC, -Ă@, $amaurotici, -ce$, adj. @1.@ Care ţine de amauroză; propriu amaurozei. @2.@ (şi substantival) Care este bolnav de amauroză. - Din fr. @amaurotique@.','AMAURÓTIC, -Ă, amaurotici, -ce, adj. 1. Care ţine de amauroză; propriu amaurozei. 2. (şi substantival) Care este bolnav de amauroză. – Din fr. amaurotique.',0,1048665600,1189656114,0),(2045,2,1,'amauroză',1955,'@AMAURÓZĂ@ s.f. Diminuare sau pierdere a vederii datorită lezării retinei, căilor nervoase optice sau centrilor cerebrali ai vederii. [Pr.: $-ma-u-$] - Din fr. @amaurose@.','AMAURÓZĂ s.f. Diminuare sau pierdere a vederii datorită lezării retinei, căilor nervoase optice sau centrilor cerebrali ai vederii. [Pr.: -ma-u-] – Din fr. amaurose.',0,1048665600,1048665600,0),(2046,2,1,'amazoană',4659,'@AMAZOÁNĂ@, $amazoane$, s.f. @1.@ (Mitol.) Femeie aparţinând unui trib războinic legendar, din care erau excluşi bărbaţii. @2.@ Femeie care practică cu predilecţie călăria. - Din fr. @amazone@.','AMAZOÁNĂ, amazoane, s.f. 1. (Mitol.) Femeie aparţinând unui trib războinic legendar, din care erau excluşi bărbaţii. 2. Femeie care practică cu predilecţie călăria. – Din fr. amazone.',0,1048665600,1048665600,0),(2047,2,1,'amazonit',470,'@AMAZONÍT@ s.n. Varietate verde de feldspat microclin, folosită ca piatră semipreţioasă. - Din fr. @amazonite@.','AMAZONÍT s.n. Varietate verde de feldspat microclin, folosită ca piatră semipreţioasă. – Din fr. amazonite.',0,1048665600,1189656114,0),(477258,471,21,'monoarterită',134,'@MONOARTERÍTĂ@ $s. f.$ arterită limitată la un segment vascular. (< fr. $mono-artérite$)','MONOARTERÍTĂ s. f. arterită limitată la un segment vascular. (< fr. mono-artérite)',0,1189834611,1189834611,0),(2048,2,1,'amăgeală',570,'@AMĂGEÁLĂ@, $amăgeli$, s.f. Amăgire. [Pl. şi: (reg.) $amăgele$] - @Amăgi@ + suf. $-eală$.','AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s.f. Amăgire. [Pl. şi: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală.',0,1048665600,1189656114,0),(2049,12,9,'amăgeală',1475,'@AMĂGEÁLĂ@, $amăgeli$, s.f. Mijloc folosit pentru a înşela buna-credinţă a cuiva; escrocherie. * $A umbla cu amăgeli$ = a umbla cu înşelăciuni; a avea obişnuinţa de a amăgi. [G.-D. $amăgelii$] - @Amăgi@ + suf. $-eală$.','AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s.f. Mijloc folosit pentru a înşela buna-credinţă a cuiva; escrocherie. ♢ A umbla cu amăgeli = a umbla cu înşelăciuni; a avea obişnuinţa de a amăgi. [G.-D. amăgelii] – Amăgi + suf. -eală.',0,1048665600,1189656114,0),(2050,2,1,'amăgi',7949,'@AMĂGÍ@, $amăgesc$, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) înşela. ** Tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). - Lat. @*ammagire@.','AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) înşela. ♦ Tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – Lat. *ammagire.',0,1048665600,1048665600,0),(2051,2,1,'amăgire',3743,'@AMĂGÍRE@, $amăgiri$, s.f. Faptul de $a (se) amăgi$; amăgeală; ceea ce amăgeşte. - V. @amăgi@.','AMĂGÍRE, amăgiri, s.f. Faptul de a (se) amăgi; amăgeală; ceea ce amăgeşte. – V. amăgi.',0,1048665600,1189656114,0),(2052,2,1,'amăgit',1485,'@AMĂGÍT, -Ă@, $amăgiţi, -te$, adj. Înşelat (@II 1@), prostit (@2@). - V. @amăgi@.','AMĂGÍT, -Ă, amăgiţi, -te, adj. Înşelat (II 1), prostit (2). – V. amăgi.',0,1038816000,1189656114,0),(477257,471,21,'monoandrie',25,'@MONOANDRÍE@ $s. f.$ formă de căsătorie în care femeia are un singur soţ. (< fr. $monoandrie$)','MONOANDRÍE s. f. formă de căsătorie în care femeia are un singur soţ. (< fr. monoandrie)',0,1189834611,1189834611,0),(2053,2,1,'amăgitor',1458,'@AMĂGITÓR, -OÁRE@, $amăgitori, -oare$, adj. (Adesea substantivat) Care amăgeşte; înşelător. - @Amăgi@ + suf. $-itor$.','AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgeşte; înşelător. – Amăgi + suf. -itor.',0,1048665600,1189656114,0),(2054,2,1,'amănunt',8333,'@AMĂNÚNT, -Ă@, $amănunţi, -te$, s.n., adj. @1.@ S.n. Element secundar, neesenţial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunţime. * Loc. adj. şi adv. $Cu amănuntul$ = cu bucata, în detaliu, în mici cantităţi. $Comerţ cu amănuntul$. * Loc. adv. $(Cu) de-amănuntul$ sau $până în cele mai mici amănunte$ sau $în amănunt, în toate amănuntele$ = până în cele mai mici detalii; minuţios. @2.@ Adj. (Înv.) Amănunţit^2. [Var.: (reg.) @amărúnt@ s.n.] - @A^3@ + @mănunt@ \"mărunt\".','AMĂNÚNT, -Ă, amănunţi, -te, s.n., adj. 1. S.n. Element secundar, neesenţial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunţime. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantităţi. Comerţ cu amănuntul. ♢ Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuţios. 2. Adj. (Înv.) Amănunţit2. [Var.: (reg.) amărúnt s.n.] – A3 + mănunt „mărunt”.',0,1048665600,1048665600,0),(2055,2,1,'amănunţi',4288,'@AMĂNUNŢÍ@, $amănunţésc$, vb. IV. Tranz. (Rar) @1.@ A fărâmiţa, a mărunţi. @2.@ A da amănunte. - Din @amănunt@.','AMĂNUNŢÍ, amănunţésc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmiţa, a mărunţi. 2. A da amănunte. – Din amănunt.',0,1048665600,1189656114,0),(2056,2,1,'amănunţime',480,'@AMĂNUNŢÍME@, $amănunţimi$, s.f. (Rar) Detaliu, amănunt. - @Amănunt@ + suf. $-ime$.','AMĂNUNŢÍME, amănunţimi, s.f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.',0,1048665600,1189656114,0),(477256,471,21,'monoamidă',18,'@MONOAMÍDĂ@ $s. f.$ corp care posedă o singură funcţie amidă. (< fr. $monoamide$)','MONOAMÍDĂ s. f. corp care posedă o singură funcţie amidă. (< fr. monoamide)',0,1189834611,1189834611,0),(2057,2,1,'amănunţire',299,'@AMĂNUNŢÍRE@, $amănunţiri$, s.f. (Rar) Acţiunea de $a amănunţi$. - V. @amănunţi@.','AMĂNUNŢÍRE, amănunţiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a amănunţi. – V. amănunţi.',0,1048665600,1189656114,0),(2058,2,1,'amănunţit',5822,'@AMĂNUNŢÍT^1@ s.n. Faptul de $a amănunţi$. - V. @amănunţi@.','AMĂNUNŢÍT1 s.n. Faptul de a amănunţi. – V. amănunţi.',0,1048665600,1225204645,0),(2059,2,1,'amănunţit',6046,'@AMĂNUNŢÍT^2, -Ă@, $amărunţiţi, -te$, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ** (Adverbial) În amănunt. - V. @amănunţi@.','AMĂNUNŢÍT2, -Ă, amărunţiţi, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunţi.',0,1048665600,1189656114,0),(2060,2,1,'amărăciune',2258,'@AMĂRĂCIÚNE@, $amărăciuni$, s.f. @1.@ Mâhnire, tristeţe; amărâre. @2.@ (Rar) Amăreală (@1@). - @Amar@ + suf. $-ăciune$.','AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s.f. 1. Mâhnire, tristeţe; amărâre. 2. (Rar) Amăreală (1). – Amar + suf. -ăciune.',0,1048665600,1189656114,0),(2061,2,1,'amărăluţă',1514,'@AMĂRĂLÚŢĂ@, $amărăluţe$ s.f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuţite şi cu flori mici, galbene-aurii, care conţin un suc amar cu proprietăţi tonice ($Cicendia filiformis$). - @Amăreală@ + suf. $-uţă$.','AMĂRĂLÚŢĂ, amărăluţe s.f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuţite şi cu flori mici, galbene-aurii, care conţin un suc amar cu proprietăţi tonice (Cicendia filiformis). – Amăreală + suf. -uţă.',0,1048665600,1189656114,0),(2062,2,1,'amărătăciune',758,'@AMĂRĂTĂCIÚNE@ s.f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă şi cu flori galbene ($Senecio sarracenicus$ - @Amărât@ + suf. $-ăciune$.','AMĂRĂTĂCIÚNE s.f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă şi cu flori galbene (Senecio sarracenicusAmărât + suf. -ăciune.',0,1048665600,1048665600,0),(2063,2,1,'amărâre',1928,'@AMĂRẤRE@, $amărâri$, s.f. (Rar) Faptul de $a se amărî$; amărăciune. - V. @amărî@.','AMĂRẤRE, amărâri, s.f. (Rar) Faptul de a se amărî; amărăciune. – V. amărî.',0,1048665600,1189656114,0),(477255,471,21,'monoacid',32,'@MONOACÍD@ $adj., s. m.$ (corp) care posedă o singură funcţie acidă. (< fr. $monoacide$)','MONOACÍD adj., s. m. (corp) care posedă o singură funcţie acidă. (< fr. monoacide)',0,1189834611,1189834611,0),(2064,2,1,'amărât',4782,'@AMĂRẤT, -Ă@, $amărâţi, -te$, adj. Mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. ** (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ** (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. - V. @amărî@.','AMĂRẤT, -Ă, amărâţi, -te, adj. Mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. ♦ (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. – V. amărî.',0,1049011200,1189656114,0),(2065,2,1,'amăreală',4056,'@AMĂREÁLĂ@, $amăreli$, s.f. @1.@ (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. * $Amăreala merelor şi perelor$ = boală a fructelor de măr şi păr, manifestată prin apariţia pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. @2.@ Mică plantă erbacee cu flori albastre, roşii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuinţată, pentru proprietăţile sale expectorante, contra afecţiunilor pulmonare ($Polygala vulgaris$); şopârliţă. - @Amârî@ + suf. $-eală$.','AMĂREÁLĂ, amăreli, s.f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ♢ Amăreala merelor şi perelor = boală a fructelor de măr şi păr, manifestată prin apariţia pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roşii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuinţată, pentru proprietăţile sale expectorante, contra afecţiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); şopârliţă. – Amârî + suf. -eală.',0,1049011200,1189656114,0),(2066,2,1,'amăriu',572,'@AMĂRÍU, -ÍE@, $amării$, adj. (Rar) Amărui. - @Amar@ + suf. $-iu$.','AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu.',0,1048665600,1189656114,0),(2067,2,1,'amărî',7462,'@AMĂRÎ@, $amărăsc$, vb. IV. Refl şi tranz. A căpăta sau face să capete gust amar. @2.@ Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. - Lat. @*amarire@.','AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl şi tranz. A căpăta sau face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.',0,1048665600,1134223575,0),(2068,2,1,'amărui',1002,'@AMĂRÚI, -ÚIE@, $amărui$, adj. Cu gust uşor amar; amăriu. - @Amar@ + suf. $-ui$.','AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust uşor amar; amăriu. – Amar + suf. -ui.',0,1048665600,1189656114,0),(477254,471,21,'monoachenă',136,'@MONOACHÉNĂ@ $s. f.$ fruct format dintr-o singură achenă. (< fr. $mono-akène$)','MONOACHÉNĂ s. f. fruct format dintr-o singură achenă. (< fr. mono-akène)',0,1189834611,1189834611,0),(2069,13,1,'amărunt',249,'@AMĂRÚNT@, s.n. v. @amănunt@.','AMĂRÚNT, s.n. v. amănunt.',0,1045382400,1189656114,0),(2070,2,1,'amărunţelul',267,'@AMĂRUNŢÉLUL@ s.n. art. (Reg.; în loc. adv.) $De-amărunţelul$ = cu minuţiozitate, cu atenţie, în amănunt. - @Amănunt@ + suf. $-el$.','AMĂRUNŢÉLUL s.n. art. (Reg.; în loc. adv.) De-amărunţelul = cu minuţiozitate, cu atenţie, în amănunt. – Amănunt + suf. -el.',0,1049011200,1189656114,0),(2071,2,1,'amăruţă',1770,'@AMĂRÚŢĂ@, $amăruţe$, s.f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri aspri şi flori galbene, dispuse în capitule ($Pieris hieracioides$) - @Amar@ + suf. $-uţă$.','AMĂRÚŢĂ, amăruţe, s.f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri aspri şi flori galbene, dispuse în capitule (Pieris hieracioides) – Amar + suf. -uţă.',0,1038816000,1189656114,0),(2072,1,1,'amâna',10083,'@AMÂNÁ@, $amấn$, vb. I. Tranz. @1.@ A trece la îndeplinirea unei acţiuni într-un moment ulterior celui stabilit iniţial. @2.@ A purta cu vorba pe cineva. - @A^3@ + @mâne@ (= $mâine$).','AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acţiuni într-un moment ulterior celui stabilit iniţial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).',0,1054969200,1231322227,0),(2073,1,1,'amânar',1268,'@AMÂNÁR@ s.n. v. @amnar@.','AMÂNÁR s.n. v. amnar.',0,1054969200,1189656114,0),(477253,471,21,'mono',1415,'@MONO^1-@ $elem.$ mon(o)-.','MONO1- elem. mon(o)-.',0,1189834611,1189834611,0),(2074,1,1,'amânare',2128,'@AMÂNÁRE@, $amânări$, s.f. Acţiunea de $a amâna$ şi rezultatul ei. * Loc. adv. $Fără amânare$ = îndată. (Înv.) $Cu amânare$ = în tihnă. - V. @amâna@.','AMÂNÁRE, amânări, s.f. Acţiunea de a amâna şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. Fără amânare = îndată. (Înv.) Cu amânare = în tihnă. – V. amâna.',0,1054969200,1189656114,0),(2075,1,1,'amânat',1342,'@AMÂNÁT^1@ s.n. Faptul de $a amâna$. - V. @amâna@.','AMÂNÁT1 s.n. Faptul de a amâna. – V. amâna.',0,1054969200,1189656114,0),(2076,1,1,'amânat',3272,'@AMÂNÁT^2, -Ă@, $amânaţi, -te$, adj., adv. @1.@ Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit iniţial. @2.@ Adv. (înv. şi reg.) Târziu, după mult timp. - V. @amâna@.','AMÂNÁT2, -Ă, amânaţi, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit iniţial. 2. Adv. (înv. şi reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.',0,1054969200,1054969200,0),(2077,1,1,'amândoi',17806,'@AMÂNDÓI, -DÓUĂ@, num. col. Şi unul şi altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) $amânduror$ şi (când îl urmează sau îi ţine locul) $amândurora$] - Lat. *@amindoi@ (< $ambi + dui$).','AMÂNDÓI, -DÓUĂ, num. col. Şi unul şi altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror şi (când îl urmează sau îi ţine locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui).',0,1054969200,1231322268,0),(2078,2,1,'ambala',7860,'@AMBALÁ@, $ambalez$, vb. I. @1.@ Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea uşurării manipulării lui şi a transportului. @2.@ Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. @3.@ Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). @4.@ Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuţie aprinsă; a se antrena, a se aprinde. - Din fr. @emballer@.','AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea uşurării manipulării lui şi a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuţie aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.',0,1049011200,1189656114,0),(2079,2,1,'ambalaj',1983,'@AMBALÁJ@, $ambalaje$, s.n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. - Din fr. @emballage@.','AMBALÁJ, ambalaje, s.n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.',0,1049011200,1189656114,0),(2080,2,1,'ambalare',972,'@AMBALÁRE@, $ambalări$, s.f. Acţiunea de $a (se) ambala$; (în special) împachetare. - V. @ambala@.','AMBALÁRE, ambalări, s.f. Acţiunea de a (se) ambala; (în special) împachetare. – V. ambala.',0,1049011200,1189656114,0),(2081,3,1,'ambar',403,'@AMBÁR, @ $ambare$, s.n. V. @hambar@.','AMBÁR, ambare, s.n. V. hambar.',0,1025420400,1189656114,0),(2082,2,1,'ambarcader',1558,'@AMBARCADÉR@, $ambarcadere$, s.n. Punte care înaintează în mare până la înălţimea unui vapor şi de unde se îmbarcă mărfurile şi călătorii. - Din fr. @embarcadère@.','AMBARCADÉR, ambarcadere, s.n. Punte care înaintează în mare până la înălţimea unui vapor şi de unde se îmbarcă mărfurile şi călătorii. – Din fr. embarcadère.',0,1038816000,1038816000,0),(2083,2,1,'ambarcaţie',3085,'@AMBARCÁŢIE@, $ambarcaţii$, s.f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Var.: @ambarcaţiúne@ s.f.] - Din fr. @embarcation@.','AMBARCÁŢIE, ambarcaţii, s.f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Var.: ambarcaţiúne s.f.] – Din fr. embarcation.',0,1038816000,1038816000,0),(2084,2,1,'ambarcaţiune',2521,'@AMBARCAŢIÚNE@ s.f. v. @ambarcaţie@.','AMBARCAŢIÚNE s.f. v. ambarcaţie.',0,1038816000,1235022993,1157),(2085,2,1,'ambarda',216,'@AMBARDÁ@, $ambardez$, vb. I. Intranz. (Despre mare) A face ambardee. - Din fr. @embarder@.','AMBARDÁ, ambardez, vb. I. Intranz. (Despre mare) A face ambardee. – Din fr. embarder.',0,1049011200,1189656114,0),(2086,2,1,'ambardee',1196,'@AMBARDÉE@, $ambardee$, s.f. Îndepărtare bruscă şi involuntară a unei nave din drumul urmat, datorită curenţilor marini sau vântului. - Din fr. @embardée@.','AMBARDÉE, ambardee, s.f. Îndepărtare bruscă şi involuntară a unei nave din drumul urmat, datorită curenţilor marini sau vântului. – Din fr. embardée.',0,1049011200,1049011200,0),(2087,2,1,'ambasadă',2748,'@AMBASÁDĂ@, $ambasade$, s.f. Reprezentanţă diplomatică pe lângă guvernul unei ţări străine, condusă de un ambasador. ** Clădire în care îşi are sediul această reprezentanţă. - Din fr. @ambassade@.','AMBASÁDĂ, ambasade, s.f. Reprezentanţă diplomatică pe lângă guvernul unei ţări străine, condusă de un ambasador. ♦ Clădire în care îşi are sediul această reprezentanţă. – Din fr. ambassade.',0,1049356800,1189656114,0),(2088,2,1,'ambasador',3226,'@AMBASADÓR@, $ambasadori$, s.m. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ** Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internaţional. - Din fr. @ambassadeur@.','AMBASADÓR, ambasadori, s.m. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internaţional. – Din fr. ambassadeur.',0,1049356800,1103390032,0),(2089,2,1,'ambeta',1422,'@AMBETÁ@, $ambetez$, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) plictisi. - Din fr. @embêter@.','AMBETÁ, ambetez, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din fr. embêter.',0,1049356800,1049356800,0),(2090,2,1,'ambetant',335,'@AMBETÁNT, -Ă@, $ambetanţi, -te$, adj. (Rar) Plicticos, plictisitor. - Din fr. @embêtant@.','AMBETÁNT, -Ă, ambetanţi, -te, adj. (Rar) Plicticos, plictisitor. – Din fr. embêtant.',0,1049356800,1049356800,0),(2091,2,1,'ambiant',6819,'@AMBIÁNT, -Ă@, $ambianţi, -te$, adj. Care se găseşte în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: $-bi-ant$] - Din fr. @ambiant@.','AMBIÁNT, -Ă, ambianţi, -te, adj. Care se găseşte în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.',0,1049356800,1225612087,0),(2092,2,1,'ambianţă',6429,'@AMBIÁNŢĂ@, $ambianţe$, s.f. Mediu material, social sau moral în care trăieşte cineva sau în care se află ceva; climat (@2@). [Pr.: $-bi-an-$] - Din fr. @ambiance@.','AMBIÁNŢĂ, ambianţe, s.f. Mediu material, social sau moral în care trăieşte cineva sau în care se află ceva; climat (2). [Pr.: -bi-an-] – Din fr. ambiance.',0,1049356800,1049356800,0),(2093,2,1,'ambidextrie',1071,'@AMBIDEXTRÍE@ s.f. Capacitate de a se folosi cu aceeaşi uşurinţă de ambele mâini. - Din fr. @ambidextrie@.','AMBIDEXTRÍE s.f. Capacitate de a se folosi cu aceeaşi uşurinţă de ambele mâini. – Din fr. ambidextrie.',0,1049356800,1049356800,0),(2094,2,1,'ambidextru',6268,'@AMBIDÉXTRU, -Ă@, $ambidextri, -e$, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se slujeşte cu aceeaşi îndemânare de ambele mâini. - Din fr. @ambidextre@.','AMBIDÉXTRU, -Ă, ambidextri, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se slujeşte cu aceeaşi îndemânare de ambele mâini. – Din fr. ambidextre.',0,1049356800,1049356800,0),(2095,2,1,'ambielaj',737,'@AMBIELÁJ@, $ambielaje$, s.n. Ansamblu alcătuit din bielele arborelui cotit al unui motor. [Pr.: $-bi-e-$] - Din fr. @embiellage@.','AMBIELÁJ, ambielaje, s.n. Ansamblu alcătuit din bielele arborelui cotit al unui motor. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. embiellage.',0,1049356800,1049356800,0),(2096,2,1,'ambient',7506,'@AMBIÉNT@, $ambiente$, s.n. (Franţuzism) Ambienţă. [Pr.: $-bi-ent$] - Din fr. @ambient@.','AMBIÉNT, ambiente, s.n. (Franţuzism) Ambienţă. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.',0,1037865600,1189656114,0),(2097,2,1,'ambiental',3464,'@AMBIENTÁL, -Ă,@ $ambientali, -e,$ adj. (Franţuzism) Ambiant. [Pr.: $-bi-en-$] - Din fr. @ambiental@.','AMBIENTÁL, -Ă, ambientali, -e, adj. (Franţuzism) Ambiant. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. ambiental.',0,1037865600,1189656114,0),(2098,2,1,'ambigen',1186,'@AMBIGÉN, -Ă@, $ambigeni, -e$, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) $Genul ambigen$ (şi substantivat, n.) = genul neutru. $Substantiv ambigen$ = substantiv neutru. - Din lat. @ambigenus@ \"corcit\".','AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (şi substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.',0,1049356800,1049356800,0),(2099,2,1,'ambiguitate',9551,'@AMBIGUITÁTE@, (@2@) $ambiguităţi$, s.f. (Livr.) @1.@ Lipsă de precizie, de claritate. @2.@ (Concr.) Expresie, afirmaţie lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [Pr.: $-gu-i-$] - Din fr. @ambiguïté@, lat. @ambiguitas, -atis@.','AMBIGUITÁTE, (2) ambiguităţi, s.f. (Livr.) 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (Concr.) Expresie, afirmaţie lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, -atis.',0,1049356800,1189656114,0),(2100,2,1,'ambiguiza',835,'@AMBIGUIZÁ@, $ambiguizez$, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: $-gu-i-$] - @Ambiguu@ + suf. $-iza$.','AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.',0,1038816000,1189656114,0),(477252,471,21,'moniţiune',35,'@MONIŢIÚNE@ $s. f.$ 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greşeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observaţie făcută cuiva. (< fr. $monition$, it. $monizione$, lat. $monitio$)','MONIŢIÚNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greşeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observaţie făcută cuiva. (< fr. monition, it. monizione, lat. monitio)',0,1189834611,1189834611,0),(2101,2,1,'ambiguizare',646,'@AMBIGUIZÁRE@, $ambiguizări$, s.f. (Livr.) Faptul de $a ambiguiza$. [Pr.: $-gu-i-$] - V. @ambiguiza@.','AMBIGUIZÁRE, ambiguizări, s.f. (Livr.) Faptul de a ambiguiza. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.',0,1038816000,1189656114,0),(2102,2,1,'ambiguizat',421,'@AMBIGUIZÁT, -Ă@, $ambiguizaţi, -te$, adj. Care a devenit ambiguu. [Pr.: $-gu-i-$] - V. @ambiguiza@.','AMBIGUIZÁT, -Ă, ambiguizaţi, -te, adj. Care a devenit ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.',0,1038816000,1189656114,0),(2103,2,1,'ambiguu',28072,'@AMBÍGUU, -UĂ@, $ambigui, -ue$, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunţuri etc.) Echivoc, neclar. - Din lat. @ambiguus@.','AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunţuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus.',0,1049356800,1189656114,0),(2104,2,1,'ambii',2986,'@ÁMBII, -ELE@, num. col. Amândoi. - Din it. @ambe@, lat. @ambo, -ae@.','ÁMBII, -ELE, num. col. Amândoi. – Din it. ambe, lat. ambo, -ae.',0,1049356800,1189656114,0),(2105,2,1,'ambiofonie',725,'@AMBIOFONÍE@ s.f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianţei sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: $-bi-o-$] - Din fr. @ambiophonie@.','AMBIOFONÍE s.f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianţei sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie.',0,1038816000,1038816000,0),(2106,2,1,'ambitus',2560,'@ÁMBITUS@ subst. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. - Din fr. @ambitus@.','ÁMBITUS subst. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus.',0,1049356800,1049356800,0),(2107,2,1,'ambiţie',7242,'@AMBÍŢIE@, $ambiţii$, s.f. Dorinţă arzătoare de a realiza ceva; dorinţă de glorie, de onoruri, de parvenire. * Expr. $A pune pe cineva$ (sau $a se pune) la ambiţie$ = a (se) ambiţiona. [Var.: (înv.) @ambiţiúne@ s.f.] - Din fr. @ambition@, lat. @ambitio, -onis@.','AMBÍŢIE, ambiţii, s.f. Dorinţă arzătoare de a realiza ceva; dorinţă de glorie, de onoruri, de parvenire. ♢ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiţie = a (se) ambiţiona. [Var.: (înv.) ambiţiúne s.f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.',0,1049356800,1049356800,0),(2108,2,1,'ambiţiona',638,'@AMBIŢIONÁ@, $ambiţionez$, vb. I. Refl. A avea ambiţie. ** Tranz. A stimula ambiţia cuiva. ** Refl. A se încăpăţâna. ** (Înv.) A râvni. [Pr.: $-ţi-o-$] - Din fr. @ambitionner@.','AMBIŢIONÁ, ambiţionez, vb. I. Refl. A avea ambiţie. ♦ Tranz. A stimula ambiţia cuiva. ♦ Refl. A se încăpăţâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. ambitionner.',0,1049356800,1189656114,0),(2109,2,1,'ambiţios',3954,'@AMBIŢIÓS, -OÁSĂ@, $ambiţioşi, -oase$, adj., s.m. şi f. (Om) plin de ambiţie; pornit din ambiţie. [Pr.: $-ţi-os$] - Din fr. @ambitieux, @ lat. @ambitiosus.@','AMBIŢIÓS, -OÁSĂ, ambiţioşi, -oase, adj., s.m. şi f. (Om) plin de ambiţie; pornit din ambiţie. [Pr.: -ţi-os] – Din fr. ambitieux, lat. ambitiosus.',0,1049356800,1189656114,0),(2110,2,1,'ambiţiune',155,'@AMBIŢIÚNE@ s.f. v. @ambiţie@.','AMBIŢIÚNE s.f. v. ambiţie.',0,1049356800,1189656114,0),(2111,2,1,'ambivalent',7468,'@AMBIVALÉNT, -Ă@, $ambivalenţi, -te$, adj. Cu ambivalenţă. - Din fr. @ambivalent@.','AMBIVALÉNT, -Ă, ambivalenţi, -te, adj. Cu ambivalenţă. – Din fr. ambivalent.',0,1038816000,1189656114,0),(2112,2,1,'ambivalenţă',6252,'@AMBIVALÉNŢĂ@, $ambivalenţe$, s.f. Existenţă concomitentă a două aspecte diferite. - Din fr. @ambivalence@.','AMBIVALÉNŢĂ, ambivalenţe, s.f. Existenţă concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence.',0,1038816000,1038816000,0),(2113,2,1,'ambliop',1394,'@AMBLIÓP, -OÁPĂ@, $ambliopi, -oape$, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de ambliopie. [Pr.: $-bli-op$] - Din fr. @amblyope@.','AMBLIÓP, -OÁPĂ, ambliopi, -oape, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de ambliopie. [Pr.: -bli-op] – Din fr. amblyope.',0,1038816000,1189656114,0),(477251,471,21,'monitoriza',8452,'@MONITORIZÁ@ $cb. tr.$ a supraveghea prin intermediul monitorului^2 (3) sau al altui aparat specializat. (< monitor^2 (3) + -iza)','MONITORIZÁ cb. tr. a supraveghea prin intermediul monitorului2 (3) sau al altui aparat specializat. (< monitor2 (3) + -iza)',0,1189834611,1194350431,0),(2114,2,1,'ambliopie',3314,'@AMBLIOPÍE@ s.f. Slăbire a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau bătrâneţii. [Pr.: $-bli-o-$] - Din fr. @amblyopie@.','AMBLIOPÍE s.f. Slăbire a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau bătrâneţii. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. amblyopie.',0,1038816000,1038816000,0),(2115,2,1,'amblipode',603,'@AMBLIPÓDE@ subst. pl. Mamifere erbivore fosile, cu picioarele terminate cu cinci degete scurte, având copite la vârf. [Pr.: $-bli-o-$] - Din fr. @amblypodes@.','AMBLIPÓDE subst. pl. Mamifere erbivore fosile, cu picioarele terminate cu cinci degete scurte, având copite la vârf. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. amblypodes.',0,1049356800,1049356800,0),(2116,2,1,'amblistoma',742,'@AMBLISTÓMA@ s.f. Gen de amfibieni cu corpul lung de 15 - 25 cm, de culoare cărămizie cu pete mari deschise, răspândiţi în America de Nord ($Amblystoma$). - Din fr. @amblystome@.','AMBLISTÓMA s.f. Gen de amfibieni cu corpul lung de 15 – 25 cm, de culoare cărămizie cu pete mari deschise, răspândiţi în America de Nord (Amblystoma). – Din fr. amblystome.',0,1049356800,1049356800,0),(2117,2,1,'ambranşament',739,'@AMBRANŞAMÉNT@, $ambranşamente$, s.n. Ramificaţie secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branşament. - Din fr. @embranchement.@','AMBRANŞAMÉNT, ambranşamente, s.n. Ramificaţie secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branşament. – Din fr. embranchement.',0,1049356800,1049356800,0),(2118,2,1,'ambrasă',836,'@AMBRÁSĂ@, $ambrase$, s.f. (Rar) Cordon care serveşte pentru a ţine strâns mijlocul unei perdele sau al unei draperii. - Din fr. @embrasse.@','AMBRÁSĂ, ambrase, s.f. (Rar) Cordon care serveşte pentru a ţine strâns mijlocul unei perdele sau al unei draperii. – Din fr. embrasse.',0,1049356800,1049356800,0),(2119,2,1,'ambrazură',1424,'@AMBRAZÚRĂ@, $ambrazuri$, s.f. @1.@ (Mil.) Deschizătură în pereţii unei fortificaţii, prin care se execută trageri cu tunul, cu mitraliera etc. @2.@ (Arhit.) Deschizătură lăsată în zid, în vederea montării unei uşi sau a unei ferestre. - Din fr. @embrasure.@','AMBRAZÚRĂ, ambrazuri, s.f. 1. (Mil.) Deschizătură în pereţii unei fortificaţii, prin care se execută trageri cu tunul, cu mitraliera etc. 2. (Arhit.) Deschizătură lăsată în zid, în vederea montării unei uşi sau a unei ferestre. – Din fr. embrasure.',0,1049356800,1049356800,0),(2120,2,1,'ambră',5501,'@ÁMBRĂ@, $ambre$, s.f. Substanţă ceroasă, brună-cenuşie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de caşalot şi care se întrebuinţează în parfumerie; chihlimbar cenuşiu. * $Ambră galbenă$ = chihlimbar. - Din fr. @ambre.@','ÁMBRĂ, ambre, s.f. Substanţă ceroasă, brună-cenuşie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de caşalot şi care se întrebuinţează în parfumerie; chihlimbar cenuşiu. ♢ Ambră galbenă = chihlimbar. – Din fr. ambre.',0,1049356800,1189656114,0),(2121,2,1,'ambreia',1596,'@AMBREIÁ@, $ambreiez$, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: $-bre-ia$] - Din fr. @embrayer.@','AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: -bre-ia] – Din fr. embrayer.',0,1049356800,1189656114,0),(2122,2,1,'ambreiaj',5213,'@AMBREIÁJ@, $ambreiaje$, s.n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permiţând cuplarea sau decuplarea în timpul funcţionării. [Pr.: $-bre-iaj$] - Din fr. @embrayage.@','AMBREIÁJ, ambreiaje, s.n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permiţând cuplarea sau decuplarea în timpul funcţionării. [Pr.: -bre-iaj] – Din fr. embrayage.',0,1049356800,1049356800,0),(2123,2,1,'ambreiare',108,'@AMBREIÁRE@ s.f. v. @ambreiere@.','AMBREIÁRE s.f. v. ambreiere.',0,1049356800,1189656114,0),(2124,2,1,'ambreiere',807,'@AMBREIÉRE@, $ambreieri$, s.f. Acţiunea de $a ambreia$. [Pr.: $-bre-ia-$. - Var.: @ambreiáre@ s.f.] - V. @ambreia.@','AMBREIÉRE, ambreieri, s.f. Acţiunea de a ambreia. [Pr.: -bre-ia-. – Var.: ambreiáre s.f.] – V. ambreia.',0,1049356800,1189656114,0),(2125,2,1,'ambroziac',950,'@AMBROZIÁC, -Ă@, $ambroziaci, -ce$, adj. (Livr.) Cu parfum de ambrozie; $p. ext.$ minunat. [Pr.: $-zi-ac$] - Din fr. @ambrosiaque.@','AMBROZIÁC, -Ă, ambroziaci, -ce, adj. (Livr.) Cu parfum de ambrozie; p. ext. minunat. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. ambrosiaque.',0,1049356800,1189656114,0),(2126,2,1,'ambrozie',5771,'@AMBRÓZIE@ s.f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire şi tinereţe veşnică; $p. ext.$ băutură minunată. - Din fr. @ambroisie, @ lat. @ambrosia.@','AMBRÓZIE s.f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire şi tinereţe veşnică; p. ext. băutură minunată. – Din fr. ambroisie, lat. ambrosia.',0,1049356800,1049356800,0),(2127,2,1,'ambulacrar',375,'@AMBULACRÁR, -Ă@, $ambulacrari, -e$, adj. Care aparţine unui ambulacru, care se referă la ambulacru. - Din fr. @ambulacraire@.','AMBULACRÁR, -Ă, ambulacrari, -e, adj. Care aparţine unui ambulacru, care se referă la ambulacru. – Din fr. ambulacraire.',0,1049698800,1189656114,0),(2128,2,1,'ambulacru',1592,'@AMBULÁCRU@, $ambulacre$, s.n. Organ în formă de tub subţire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor şi servind la locomoţie, respiraţie şi pipăit. - Din fr. @ambulacre@.','AMBULÁCRU, ambulacre, s.n. Organ în formă de tub subţire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor şi servind la locomoţie, respiraţie şi pipăit. – Din fr. ambulacre.',0,1049698800,1189656114,0),(2129,2,1,'ambulant',3057,'@AMBULÁNT, -Ă@, $ambulanţi, -te$, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. - Din fr. @ambulant@, lat. @ambulans, -ntis@.','AMBULÁNT, -Ă, ambulanţi, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.',0,1049698800,1049698800,0),(2130,2,1,'ambulanţă',2118,'@AMBULÁNŢĂ@, $ambulanţe$, s.f. Instalaţie sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniţilor primele ajutoare. ** Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentaţi sau grav bolnavi; salvare. - Din fr. @ambulance@.','AMBULÁNŢĂ, ambulanţe, s.f. Instalaţie sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniţilor primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentaţi sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.',0,1049698800,1049698800,0),(2131,2,1,'ambulatoriu',9908,'@AMBULATÓRIU, -IE@, $ambulatorii$, adj., s.n. @1.@ Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. @2.@ S.n. Instituţie medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistenţă medicală, fără ca aceştia să fie internaţi în spital. - Din fr. @ambulatoire@, lat. @ambulatorius@.','AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s.n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S.n. Instituţie medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistenţă medicală, fără ca aceştia să fie internaţi în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.',0,1049698800,1049698800,0),(2132,2,1,'ambuscadă',3019,'@AMBUSCÁDĂ@, $ambuscade$, s.f. @1.@ Acţiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. @2.@ Loc amenajat şi ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra duşmanului. - Din fr. @embuscade@.','AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s.f. 1. Acţiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat şi ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra duşmanului. – Din fr. embuscade.',0,1049698800,1049698800,0),(2133,2,1,'ambuscat',1149,'@AMBUSCÁT@, $ambuscaţi$, adj., s.m. (Franţuzism) (Soldat) dispensat de obligaţiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. - Din fr. @embusqué@.','AMBUSCÁT, ambuscaţi, adj., s.m. (Franţuzism) (Soldat) dispensat de obligaţiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.',0,1038816000,1038816000,0),(2134,2,1,'ambuşură',722,'@AMBUŞÚRĂ@, $ambuşuri$, s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muştiuc. - Din fr. @embouchure@.','AMBUŞÚRĂ, ambuşuri, s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muştiuc. – Din fr. embouchure.',0,1049698800,1189656114,0),(2135,2,1,'ambuteia',1277,'@AMBUTEÍA@, $ambuteiez$, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigaţie. [Pr.: $-te-ia$] - Din fr. @embouteiller@.','AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigaţie. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.',0,1048752000,1048752000,0),(2136,2,1,'ambuteiaj',4809,'@AMBUTEIÁJ@, $ambuteiaje$, s.n. @1.@ (Franţuzism) Îmbuteliere. @2.@ Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spaţiu mic, a aglomerării, a dificultăţilor de manevrare provocate de aglomerare etc. ** Blocare a circulaţiei rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: $-te-iaj$] - Din fr. @embouteillage@.','AMBUTEIÁJ, ambuteiaje, s.n. 1. (Franţuzism) Îmbuteliere. 2. Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spaţiu mic, a aglomerării, a dificultăţilor de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulaţiei rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: -te-iaj] – Din fr. embouteillage.',0,1049698800,1189656114,0),(2137,2,1,'ambuteiat',1445,'@AMBUTEIÁT, -Ă@, $ambuteiaţi, -te$, adj. Care a fost blocat cu vehicole, nave etc. - V. @ambuteia@.','AMBUTEIÁT, -Ă, ambuteiaţi, -te, adj. Care a fost blocat cu vehicole, nave etc. – V. ambuteia.',0,1048752000,1189656114,0),(2138,2,1,'ambuteiere',87,'@AMBUTEIÉRE@ s.f. Acţiunea de $a ambuteia$ şi rezultatul ei. - V. @ambuteia@.','AMBUTEIÉRE s.f. Acţiunea de a ambuteia şi rezultatul ei. – V. ambuteia.',0,1048752000,1189656114,0),(2139,2,1,'ambutisa',3133,'@AMBUTISÁ@, $ambutisez$, vb. I. Tranz. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obţine capace, cutii, farfurii etc. - Cf. fr. %emboutir%.','AMBUTISÁ, ambutisez, vb. I. Tranz. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obţine capace, cutii, farfurii etc. – Cf. fr. e m b o u t i r.',0,1049698800,1049698800,0),(2140,2,1,'ambutisare',1907,'@AMBUTISÁRE@ s.f. Acţiunea de $a ambutisa$. - V. @ambutisa@.','AMBUTISÁRE s.f. Acţiunea de a ambutisa. – V. ambutisa.',0,1049698800,1189656114,0),(2141,2,1,'ameliora',8198,'@AMELIORÁ@, $ameliorez$, vb. I. @1.@ Tranz. şi refl. A (se) îmbunătăţi, a (se) îndrepta, a (se) perfecţiona. @2.@ Tranz. A supune ameliorării (@2@) un animal sau o plantă. [Pr.: $-li-o$]. - Din fr. @améliorer@.','AMELIORÁ, ameliorez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) îmbunătăţi, a (se) îndrepta, a (se) perfecţiona. 2. Tranz. A supune ameliorării (2) un animal sau o plantă. [Pr.: -li-o]. – Din fr. améliorer.',0,1049785200,1109873646,0),(2142,2,1,'ameliorabil',600,'@AMELIORÁBIL, -Ă@, $ameliorabili, -e$, adj. (Rar) Care poate fi ameliorat. [Pr.: $-li-o$]. - Din fr. @améliorable@.','AMELIORÁBIL, -Ă, ameliorabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi ameliorat. [Pr.: -li-o]. – Din fr. améliorable.',0,1049785200,1049785200,0),(2143,2,1,'ameliorant',297,'@AMELIORÁNT, -Ă@, $amelioranţi, -te$, adj. Care ameliorează; ameliorator. [Pr.: $-li-o$]. - Din fr. @améliorant@.','AMELIORÁNT, -Ă, amelioranţi, -te, adj. Care ameliorează; ameliorator. [Pr.: -li-o]. – Din fr. améliorant.',0,1049785200,1222694895,0),(2144,2,1,'ameliorare',7715,'@AMELIORÁRE@, $ameliorări$, s.f. @1.@ Acţiunea de $a (se) ameliora$ şi rezultatul ei; îmbunătăţire, îndreptare, amelioraţie. @2.@ Proces de creare a unei noi rase de animale şi noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătăţire a celor existente. [Pr.: $-li-o$]. - V. @ameliora@.','AMELIORÁRE, ameliorări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) ameliora şi rezultatul ei; îmbunătăţire, îndreptare, amelioraţie. 2. Proces de creare a unei noi rase de animale şi noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătăţire a celor existente. [Pr.: -li-o]. – V. ameliora.',0,1049785200,1189656114,0),(477250,471,21,'monitoring',612,'@MONITÓRING@ $s. n.$ 1. (med.) ansamblu de metode de supraveghere, control şi analiză imediată a datelor psihopatologice; monitorizare. 2. dispozitiv care permite, într-un amplificator, a compara înregistrarea pe magnetofon cu cea originală. (< engl. $monitoring$)','MONITÓRING s. n. 1. (med.) ansamblu de metode de supraveghere, control şi analiză imediată a datelor psihopatologice; monitorizare. 2. dispozitiv care permite, într-un amplificator, a compara înregistrarea pe magnetofon cu cea originală. (< engl. monitoring)',0,1189834611,1189834611,0),(2145,2,1,'ameliorativ',413,'@AMELIORATÍV, -Ă@, $ameliorativi, -e$, adj. (Livr.) Care ameliorează. $O influenţă ameliorativă.$ [Pr.: $-li-o-$] - Din fr. @amélioratif@.','AMELIORATÍV, -Ă, ameliorativi, -e, adj. (Livr.) Care ameliorează. O influenţă ameliorativă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. amélioratif.',0,1048752000,1048752000,0),(2146,2,1,'ameliorator',631,'@AMELIORATÓR, -OÁRE@, $amelioratori, -oare$, adj. (Rar) Ameliorant. [Pr.: $-li-o$]. - @Ameliora@ + suf. $-tor$.','AMELIORATÓR, -OÁRE, amelioratori, -oare, adj. (Rar) Ameliorant. [Pr.: -li-o]. – Ameliora + suf. -tor.',0,1049785200,1189656114,0),(2147,2,1,'amelioraţie',668,'@AMELIORÁŢIE@, $amelioraţii$, s.f. @1.@ Ameliorare. @2.@ (La pl.) Îmbunătăţiri funciare. [Pr.: $-li-o$. - Var.: @amelioraţiúne@ s.f.] - Din fr. @amélioration@.','AMELIORÁŢIE, amelioraţii, s.f. 1. Ameliorare. 2. (La pl.) Îmbunătăţiri funciare. [Pr.: -li-o. – Var.: amelioraţiúne s.f.] – Din fr. amélioration.',0,1049785200,1189656114,0),(2148,2,1,'amelioraţiune',486,'@AMELIORAŢIÚNE@ s.f. v. @amelioraţie@.','AMELIORAŢIÚNE s.f. v. amelioraţie.',0,1049785200,1189656114,0),(2149,2,1,'amenaja',6205,'@AMENAJÁ@, $amenajez$, vb. I. Tranz. @1.@ (Despre case, terenuri, grădini, interioare de locuit etc.) A aranja, a organiza în vederea unei anumite utilizări. @2.@ A realiza o amenajare (@2@). - Din fr. @aménager@.','AMENAJÁ, amenajez, vb. I. Tranz. 1. (Despre case, terenuri, grădini, interioare de locuit etc.) A aranja, a organiza în vederea unei anumite utilizări. 2. A realiza o amenajare (2). – Din fr. aménager.',0,1049871600,1049871600,0),(2150,2,1,'amenajabil',552,'@AMENAJÁBIL, -Ă@, $amenajabili, -e$, adj. Care se poate amenaja. - După fr. @aménageable@.','AMENAJÁBIL, -Ă, amenajabili, -e, adj. Care se poate amenaja. – După fr. aménageable.',0,1049871600,1049871600,0),(2151,2,1,'amenajament',1806,'@AMENAJAMÉNT@, $amenajamente$, s.n. @1.@ Sistem de măsuri pentru organizarea exploatărilor forestiere, cuprinzând refacerea, ameliorarea, mărirea fondului forestier, protecţia şi exploatarea lui raţională. @2.@ Sistem de măsuri privind organizarea, folosirea şi îmbunătăţirea unei păşuni pentru o anumită perioadă de timp. - Din fr. @aménagement@.','AMENAJAMÉNT, amenajamente, s.n. 1. Sistem de măsuri pentru organizarea exploatărilor forestiere, cuprinzând refacerea, ameliorarea, mărirea fondului forestier, protecţia şi exploatarea lui raţională. 2. Sistem de măsuri privind organizarea, folosirea şi îmbunătăţirea unei păşuni pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. aménagement.',0,1049871600,1049871600,0),(2152,2,1,'amenajare',7028,'@AMENAJÁRE@, $amenajări$, s.f. @1.@ Acţiunea de $a amenaja$ şi rezultatul ei. @2.@ Ansamblul de lucrări prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse şi utilizate astfel încât sistemul să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat. * $Amenajare hidraulică$ = amenajare pentru prevenirea acţunilor dăunătoare ale unui curs de apă şi pentru valorificarea resurselor lui potenţiale. - V. @amenaja@.','AMENAJÁRE, amenajări, s.f. 1. Acţiunea de a amenaja şi rezultatul ei. 2. Ansamblul de lucrări prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse şi utilizate astfel încât sistemul să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat. ♢ Amenajare hidraulică = amenajare pentru prevenirea acţunilor dăunătoare ale unui curs de apă şi pentru valorificarea resurselor lui potenţiale. – V. amenaja.',0,1049871600,1189656114,0),(2153,2,1,'amenda',7229,'@AMENDÁ^1@, $amendez$, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. - Din @amendă@.','AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.',0,1049871600,1189656114,0),(477249,471,21,'monitorial',5,'@MONITÓRIÁL, -Ă@ $adj.$ sistem ~ = sistem lancasterian. (< engl., fr. $monitorial$)','MONITÓRIÁL, -Ă adj. sistem ~ = sistem lancasterian. (< engl., fr. monitorial)',0,1189834611,1189834611,0),(2154,2,1,'amenda',8710,'@AMENDÁ^2@, $amendez$, vb. I. Tranz. @1.@ A îmbunătăţi, a modifica prin amendamente (@1@) un text, mai ales o lege. @2.@ A îmbunătăţi unele însuşiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (@2@). - Din fr. @amender@.','AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăţi, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăţi unele însuşiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.',0,1049871600,1189656114,0),(2155,2,1,'amendabil',757,'@AMENDÁBIL, -Ă@, $amendabili, -e$, adj. Care se poate amenda^2. ** Modificat prin amendamente. - Din fr. @amendable@.','AMENDÁBIL, -Ă, amendabili, -e, adj. Care se poate amenda2. ♦ Modificat prin amendamente. – Din fr. amendable.',0,1049871600,1189656114,0),(2156,2,1,'amendament',12574,'@AMENDAMÉNT@, $amendamente$, s.n. @1.@ Îmbunătăţire, modificare adusă unui proiect de act normativ sau de tratat. @2.@ Operaţie de îmbunătăţire a proprietăţilor fizice ale solului cultivat, în vederea obţinerii unor recolte sporite. ** Substanţă care se încorporează în sol pentru a schimba unele însuşiri nefavorabile ale acestuia, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de nutriţie a plantelor. - Din fr. @amendement@.','AMENDAMÉNT, amendamente, s.n. 1. Îmbunătăţire, modificare adusă unui proiect de act normativ sau de tratat. 2. Operaţie de îmbunătăţire a proprietăţilor fizice ale solului cultivat, în vederea obţinerii unor recolte sporite. ♦ Substanţă care se încorporează în sol pentru a schimba unele însuşiri nefavorabile ale acestuia, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de nutriţie a plantelor. – Din fr. amendement.',0,1049871600,1223804847,0),(2157,2,1,'amendare',1236,'@AMENDÁRE^1@, $amendări$, s.f. Acţiunea de $a amenda^1$; aplicare a unei amenzi. - V. @amenda^1@.','AMENDÁRE1, amendări, s.f. Acţiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. – V. amenda1.',0,1049871600,1189656114,0),(2158,2,1,'amendare',1147,'@AMENDÁRE^2@, $amendări$, s.f. Acţiunea de $a amenda^2$. - V. @amenda^2@.','AMENDÁRE2, amendări, s.f. Acţiunea de a amenda2. – V. amenda2.',0,1049871600,1189656114,0),(2159,2,1,'amendă',6784,'@AMÉNDĂ@, $amenzi$, s.f. Pedeapsă în bani. - Din fr. @amende@.','AMÉNDĂ, amenzi, s.f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.',0,1049871600,1049871600,0),(2160,2,1,'ameninţa',6210,'@AMENINŢÁ@, $améninţ$, vb. I. Tranz. @1.@ A arăta intenţia de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obţine ceva de la el). @2.@ A face un gest de ameninţare. @3.@ A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. @4.@ A fi gata să..., a fi pe punctul de a... @5.@ (Rar) A anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. - Lat. @*amminaciare@ ($< minaciae$ \"ameninţări\").','AMENINŢÁ, améninţ, vb. I. Tranz. 1. A arăta intenţia de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obţine ceva de la el). 2. A face un gest de ameninţare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. – Lat. *amminaciare (< minaciae „ameninţări”).',0,1049871600,1049871600,0),(2161,2,1,'ameninţare',3407,'@AMENINŢÁRE@, $ameninţări$, s.f. Acţiunea de $a ameninţa$ şi rezultatul ei. ** Primejdie, pericol. - V. @ameninţa@.','AMENINŢÁRE, ameninţări, s.f. Acţiunea de a ameninţa şi rezultatul ei. ♦ Primejdie, pericol. – V. ameninţa.',0,1049871600,1189656114,0),(2162,2,1,'ameninţător',1206,'@AMENINŢĂTÓR, -OÁRE@, $ameninţători, -oare$, adj. (Adesea adverbial) Care ameninţă, care sperie, care îngrozeşte. - @Ameninţa@ + suf. $-ător$.','AMENINŢĂTÓR, -OÁRE, ameninţători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care ameninţă, care sperie, care îngrozeşte. – Ameninţa + suf. -ător.',0,1049871600,1234702872,1157),(2163,2,1,'amenitate',1814,'@AMENITÁTE@ s.f. (Franţuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politeţe. - După fr. @aménité@, lat. @amoenitas, -atis@.','AMENITÁTE s.f. (Franţuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politeţe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis.',0,1049871600,1189656114,0),(2164,0,1,'amenoree',5772,'@AMENORÉE@ s.f. Absenţă fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficienţă ovariană sau hipofizară. - Din fr. @amenorrhée@.','AMENORÉE s.f. Absenţă fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficienţă ovariană sau hipofizară. – Din fr. amenorrhée.',0,1007884800,1189656114,0),(2165,2,1,'ament',4581,'@AMÉNT@, $amenţi$, s.m. Inflorescenţă a unor arbori sau arbuşti, formată din flori foarte mici unisexuate înşirate de-a lungul unui ax şi care atârnă ca un ciucure; mâţişor, mâţ. - Din it. @amento@, lat. @amentum@.','AMÉNT, amenţi, s.m. Inflorescenţă a unor arbori sau arbuşti, formată din flori foarte mici unisexuate înşirate de-a lungul unui ax şi care atârnă ca un ciucure; mâţişor, mâţ. – Din it. amento, lat. amentum.',0,1047801600,1189656114,0),(2166,2,1,'amentacee',371,'@AMENTACÉE@, $amentacee$, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase cu inflorescenţă în formă de amenţi; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. - Din fr. @amentacées@.','AMENTACÉE, amentacee, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase cu inflorescenţă în formă de amenţi; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. amentacées.',0,1049871600,1189656114,0),(2167,2,1,'american',2787,'@AMERICÁN, -Ă@, $americani, -e$, s.m. şi f., adj. @1.@ S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) din populaţia de bază a unui alt stat al Americii. @2.@ Adj. Care aparţine (populaţiei) Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii, privitor la (populaţia din) Statele Unite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America. - @America@ (n. pr.) + suf. $-an$. Cf. it. %americano%, fr. %américain%.','AMERICÁN, -Ă, americani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) din populaţia de bază a unui alt stat al Americii. 2. Adj. Care aparţine (populaţiei) Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii, privitor la (populaţia din) Statele Unite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America. – America (n. pr.) + suf. -an. Cf. it. a m e r i c a n o, fr. a m é r i c a i n.',0,1049871600,1049871600,0);
INSERT INTO `Definition` VALUES (2168,2,1,'americanism',792,'@AMERICANÍSM@, $americanisme$, s.n. @1.@ Fel de a fi, expresie etc. proprie americanilor (@1@). @2.@ Tendinţă de a imita comportarea americanilor (@1@). - Din fr. @américanisme@.','AMERICANÍSM, americanisme, s.n. 1. Fel de a fi, expresie etc. proprie americanilor (1). 2. Tendinţă de a imita comportarea americanilor (1). – Din fr. américanisme.',0,1049871600,1049871600,0),(2169,2,1,'americanist',161,'@AMERICANÍST, -Ă@, $americanişti, -ste$, s.m. şi f. @1.@ Specialist în americanistică. @2.@ Adept al americanismului (@2@). - Din fr. @américanisme@.','AMERICANÍST, -Ă, americanişti, -ste, s.m. şi f. 1. Specialist în americanistică. 2. Adept al americanismului (2). – Din fr. américanisme.',0,1048752000,1048752000,0),(2170,2,1,'americanistică',682,'@AMERICANÍSTICĂ@ s.f. Studiu al limbilor, culturilor şi civilizaţiilor americane. - Din germ. @Amerikanistik@.','AMERICANÍSTICĂ s.f. Studiu al limbilor, culturilor şi civilizaţiilor americane. – Din germ. Amerikanistik.',0,1048752000,1048752000,0),(2171,2,1,'americaniza',308,'@AMERICANIZÁ@, $americanizez$, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) transforma în american (@1@). ** Refl. A se comporta ca americanii (@1@). - Din fr. @américaniser@.','AMERICANIZÁ, americanizez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) transforma în american (1). ♦ Refl. A se comporta ca americanii (1). – Din fr. américaniser.',0,1049871600,1049871600,0),(2172,2,1,'americanizare',464,'@AMERICANIZÁRE@, $americanizări$, s.f. Faptul de $a (se) americaniza$. - V. @americaniza@.','AMERICANIZÁRE, americanizări, s.f. Faptul de a (se) americaniza. – V. americaniza.',0,1049871600,1189656114,0),(2173,2,1,'americă',1891,'@AMÉRICĂ@ s.f. Nume dat în trecut unei pânze de bumbac de calitate inferioară. - Din n. pr. @America@.','AMÉRICĂ s.f. Nume dat în trecut unei pânze de bumbac de calitate inferioară. – Din n. pr. America.',0,1049871600,1195028722,0),(2174,2,1,'americănesc',235,'@AMERICĂNÉSC, -EÁSCĂ@, $americăneşti$, adj. (Fam.) Ca în America, din America. - @American@ + suf. $-esc$.','AMERICĂNÉSC, -EÁSCĂ, americăneşti, adj. (Fam.) Ca în America, din America. – American + suf. -esc.',0,1049871600,1189656114,0),(2175,2,1,'americăneşte',317,'@AMERICĂNÉŞTE@ adv. (Fam.) În felul americanilor (@1@). - @American@ + suf. $-eşte$.','AMERICĂNÉŞTE adv. (Fam.) În felul americanilor (1). – American + suf. -eşte.',0,1049871600,1189656114,0),(2176,2,1,'americiu',869,'@AMERÍCIU@ s.n. Element chimic radioactiv sintetic, care se prezintă ca un metal alb-argintiu, din familia elementelor transuranice. [Var.: @amerícium@ s.n.] - Din fr. @américium@.','AMERÍCIU s.n. Element chimic radioactiv sintetic, care se prezintă ca un metal alb-argintiu, din familia elementelor transuranice. [Var.: amerícium s.n.] – Din fr. américium.',0,1049871600,1049871600,0),(2177,2,1,'americium',117,'@AMERÍCIUM@ s.n. v. @americiu@.','AMERÍCIUM s.n. v. americiu.',0,1049871600,1189656114,0),(477248,471,21,'monitor',2166,'@MONITÓR^3, -OÁRE@ $s. m. f.$ 1. elev mai în vârstă şi mai capabil care, în anumite sisteme de învăţământ, îl ajută pe învăţător în predare şi în menţinerea ordinii. 2. supraveghetor (în munca expusă radiaţiilor ionizate). II. s. n. titlu al anumitor ziare sau publicaţii periodice. (< fr. $moniteur$, lat. $monitor$)','MONITÓR3, -OÁRE s. m. f. 1. elev mai în vârstă şi mai capabil care, în anumite sisteme de învăţământ, îl ajută pe învăţător în predare şi în menţinerea ordinii. 2. supraveghetor (în munca expusă radiaţiilor ionizate). II. s. n. titlu al anumitor ziare sau publicaţii periodice. (< fr. moniteur, lat. monitor)',0,1189834611,1189834611,0),(2178,2,1,'amerindian',2509,'@AMERINDIÁN, -Ă@, $amerindieni, -e$, s.m. şi f., adj. @1.@ S.m. şi f. (La pl.) Populaţii băştinaşe din America, de rasă mongoloidă, numite şi piei roşii sau indieni^2; (şi la sg.) persoană care aparţine uneia dintre aceste populaţii. @2.@ Adj. Care aparţine amerindienilor (@1@), privitor la amerindieni; indian^2. [Pr.: $-di-an$] - Din fr. @amérindien@.','AMERINDIÁN, -Ă, amerindieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. (La pl.) Populaţii băştinaşe din America, de rasă mongoloidă, numite şi piei roşii sau indieni2; (şi la sg.) persoană care aparţine uneia dintre aceste populaţii. 2. Adj. Care aparţine amerindienilor (1), privitor la amerindieni; indian2. [Pr.: -di-an] – Din fr. amérindien.',0,1049958000,1049958000,0),(2179,2,1,'ameriza',3186,'@AMERIZÁ@, $amerizez$, vb. I. Intranz. A executa o amerizare. - Cf. fr. %amerrir%.','AMERIZÁ, amerizez, vb. I. Intranz. A executa o amerizare. – Cf. fr. a m e r r i r.',0,1049958000,1189656114,0),(2180,2,1,'amerizaj',253,'@AMERIZÁJ@, $amerizaje$, s.n. Amerizare. - Din fr. @amerrissage@.','AMERIZÁJ, amerizaje, s.n. Amerizare. – Din fr. amerrissage.',0,1049958000,1189656114,0),(2181,2,1,'amerizare',2835,'@AMERIZÁRE@, $amerizări$, s.f. Acţiunea de $a ameriza$; evoluţie a unui hidroavion prin care acesta coboară şi alunecă pe suprafaţa unei ape până la oprire; amerizaj. ** Oprire pe apă a unei nave cosmice. - V. @ameriza@.','AMERIZÁRE, amerizări, s.f. Acţiunea de a ameriza; evoluţie a unui hidroavion prin care acesta coboară şi alunecă pe suprafaţa unei ape până la oprire; amerizaj. ♦ Oprire pe apă a unei nave cosmice. – V. ameriza.',0,1049958000,1189656114,0),(2182,2,1,'amerizor',483,'@AMERIZÓR@, $amerizoare$, s.n. Dispozitiv al unui hidroavion care permite manevrarea în timpul decolării şi amerizării. - @Ameriza@ + suf. $-or$.','AMERIZÓR, amerizoare, s.n. Dispozitiv al unui hidroavion care permite manevrarea în timpul decolării şi amerizării. – Ameriza + suf. -or.',0,1049958000,1189656114,0),(2183,2,1,'amestec',7636,'@AMÉSTEC@, $amestecuri$, s.n. @1.@ Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (@1@), combinaţie, mixtură. ** (Chim.) Produs obţinut prin punerea laolaltă a mai multor substanţe care îşi păstrează proprietăţile caracteristice. @2.@ Amestecătură (@2@). @3.@ Intervenţie într-o afacere; participare (necerută sau forţată) la treburile sau relaţiile altora; ingerinţă. * Expr. $A (nu) avea (vreun) amestec$ = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. - Din @amesteca@ (derivat regresiv).','AMÉSTEC, amestecuri, s.n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinaţie, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obţinut prin punerea laolaltă a mai multor substanţe care îşi păstrează proprietăţile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenţie într-o afacere; participare (necerută sau forţată) la treburile sau relaţiile altora; ingerinţă. ♢ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).',0,1050303600,1189656114,0),(2184,2,1,'amesteca',10178,'@AMESTECÁ@, $améstec$, vb. I. @1.@ Tranz. şi refl. A (se) face un amestec (@1@). ** Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. @2.@ Refl. (Despre grupuri de fiinţe deosebite) A pătrunde unele printre altele; a se pierde, a dispărea în...; $p. ext$. a se amesteca. @3.@ Refl. A interveni, a se băga, a se vârî (nechemat) într-o acţiune, într-o discuţie etc. - Lat. @*ammixticare@.','AMESTECÁ, améstec, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face un amestec (1). ♦ Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. 2. Refl. (Despre grupuri de fiinţe deosebite) A pătrunde unele printre altele; a se pierde, a dispărea în...; p. ext. a se amesteca. 3. Refl. A interveni, a se băga, a se vârî (nechemat) într-o acţiune, într-o discuţie etc. – Lat. *ammixticare.',0,1050303600,1050303600,0),(2185,2,1,'amestecare',651,'@AMESTECÁRE@, $amestecări$, s.f. Acţiunea de $a (se) amesteca$ - V. @amesteca@.','AMESTECÁRE, amestecări, s.f. Acţiunea de a (se) amesteca – V. amesteca.',0,1049958000,1189656114,0),(2186,2,1,'amestecat',2705,'@AMESTECÁT, -Ă@, $amestecaţi, -te$, adj. Compus din elemente diferite; împestriţat, pestriţ, eterogen. - V. @amesteca@.','AMESTECÁT, -Ă, amestecaţi, -te, adj. Compus din elemente diferite; împestriţat, pestriţ, eterogen. – V. amesteca.',0,1049958000,1189656114,0),(2187,2,1,'amestecător',782,'@AMESTECĂTÓR@, $amestecătoare$, s.n. Aparat sau maşină care serveşte la amestecarea unor substanţe în scopul omogenizării lor. - @Amesteca@ + suf. $-ător$.','AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s.n. Aparat sau maşină care serveşte la amestecarea unor substanţe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător.',0,1050303600,1189656114,0),(2188,2,1,'amestecătură',1204,'@AMESTECĂTÚRĂ@, $amestecături$, s.f. @1.@ Produs al amestecării; amestec (@1@). @2.@ Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de fiinţe; formaţie lipsită de unitate; amestec (@2@). - @Amesteca@ + suf. $-ătură$.','AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s.f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de fiinţe; formaţie lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.',0,1050303600,1189656114,0),(2189,2,1,'ametabolă',420,'@AMETÁBOLĂ@, $ametabole$, adj. (Despre insecte) Care se dezvoltă fără metamorfoză. - Din fr. @amétabole@.','AMETÁBOLĂ, ametabole, adj. (Despre insecte) Care se dezvoltă fără metamorfoză. – Din fr. amétabole.',0,1050303600,1189656114,0),(2190,2,1,'ametist',3394,'@AMETÍST@, $ametiste$, s.n. Varietate violetă de cuarţ, folosită ca piatră semipreţioasă. - Din fr. @améthyste@, lat. @amethystus@.','AMETÍST, ametiste, s.n. Varietate violetă de cuarţ, folosită ca piatră semipreţioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.',0,1050303600,1189656114,0),(2191,2,1,'ametrop',627,'@AMETRÓP, -Ă@, $ametropi, -e$, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de ametropie. - Din fr. @amétrope@.','AMETRÓP, -Ă, ametropi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de ametropie. – Din fr. amétrope.',0,1050303600,1189656114,0),(2192,2,1,'ametropie',1800,'@AMETROPÍE@ s.f. Tulburare a vederii datorată unui viciu de refracţie în mediile transparente ale ochiului. - Din fr. @amétropie@.','AMETROPÍE s.f. Tulburare a vederii datorată unui viciu de refracţie în mediile transparente ale ochiului. – Din fr. amétropie.',0,1050303600,1189656114,0),(2193,2,1,'ameţeală',3219,'@AMEŢEÁLĂ@, $ameţeli$, s.f. Stare în care omul îşi pierde simţul echilibrului. - @Ameţi@ + suf. $-eală$.','AMEŢEÁLĂ, ameţeli, s.f. Stare în care omul îşi pierde simţul echilibrului. – Ameţi + suf. -eală.',0,1050303600,1189656114,0),(2194,2,1,'ameţi',4611,'@AMEŢÍ@, $ameţesc$, vb. IV. @1.@ Intranz. şi tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de ameţeală; $fig.$ a (se) zăpăci. @2.@ Refl. şi tranz. A (se) îmbăta (uşor). - Probabil lat. @*ammattire@ ($< mattus$ \"beat\").','AMEŢÍ, ameţesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de ameţeală; fig. a (se) zăpăci. 2. Refl. şi tranz. A (se) îmbăta (uşor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).',0,1050303600,1189656114,0),(2195,2,1,'ameţit',2630,'@AMEŢÍT, -Ă@, $ameţiţi, -te$, adj. @1.@ Cuprins de ameţeală; $fig.$ zăpăcit. @2.@ Beat. - V. @ameţi@.','AMEŢÍT, -Ă, ameţiţi, -te, adj. 1. Cuprins de ameţeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – V. ameţi.',0,1050303600,1189656114,0),(2196,2,1,'ameţitor',1506,'@AMEŢITÓR, -OÁRE@, $ameţitori, -oare$, adj. Care provoacă ameţeală. - @Ameţi@ + suf. $-itor$.','AMEŢITÓR, -OÁRE, ameţitori, -oare, adj. Care provoacă ameţeală. – Ameţi + suf. -itor.',0,1050303600,1189656114,0),(477247,471,21,'monitor',2250,'@MONITÓR^2@ $s. n.$ 1. (telec.) receptor, difuzor sau alt aparat pentru a controla calitatea emisiunilor de radio şi televiziune. 2. (inform.) program de control care permite supravegherea mai multor programe fără legătură între ele, într-un ordinator. 3. (tehn.) aparat care dirijează, coordonează sau supraveghează. o ~ cardiac = aparat automatic care supraveghează activitatea inimii. * aparat de control sau de semnalizare a radiaţiilor ionizate; dozimetru de control. 4. supervizor. (< engl. $monitor$)','MONITÓR2 s. n. 1. (telec.) receptor, difuzor sau alt aparat pentru a controla calitatea emisiunilor de radio şi televiziune. 2. (inform.) program de control care permite supravegherea mai multor programe fără legătură între ele, într-un ordinator. 3. (tehn.) aparat care dirijează, coordonează sau supraveghează. o ~ cardiac = aparat automatic care supraveghează activitatea inimii. ♢ aparat de control sau de semnalizare a radiaţiilor ionizate; dozimetru de control. 4. supervizor. (< engl. monitor)',0,1189834611,1189834611,0),(2197,2,1,'amfetamină',3181,'@AMFETAMÍNĂ@ s.f. (Farm.) Benzedrină. - Din fr. @amphétamine@.','AMFETAMÍNĂ s.f. (Farm.) Benzedrină. – Din fr. amphétamine.',0,1050303600,1189656114,0),(2198,2,1,'amfiartroză',739,'@AMFIARTRÓZĂ@ s.f. Articulaţie care permite mişcări limitate; articulaţie semimobilă. [Pr.: $-fi-ar-$] - Din fr. @amphiarthrose@.','AMFIARTRÓZĂ s.f. Articulaţie care permite mişcări limitate; articulaţie semimobilă. [Pr.: -fi-ar-] – Din fr. amphiarthrose.',0,1050303600,1050303600,0),(2199,2,1,'amfibian',2391,'@AMFIBIÁN@, $amfibieni$, s.m. (Zool.) Batracian. [Pr.: $-bi-an$] - Din fr. @amphibien@.','AMFIBIÁN, amfibieni, s.m. (Zool.) Batracian. [Pr.: -bi-an] – Din fr. amphibien.',0,1050303600,1189656114,0),(2200,2,1,'amfibiu',4516,'@AMFÍBIU, -IE@, $amfibii$, adj., s.n. @I.@ Adj. @1.@ (Despre fiinţe) Care poate trăi şi în apă şi pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă şi una pe uscat. @2.@ Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. @II.@ S.n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atât pe uscat, cât şi pe apă. - Din fr. @amphibie@.','AMFÍBIU, -IE, amfibii, adj., s.n. I. Adj. 1. (Despre fiinţe) Care poate trăi şi în apă şi pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă şi una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. II. S.n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atât pe uscat, cât şi pe apă. – Din fr. amphibie.',0,1050822000,1050822000,0),(2201,2,1,'amfibol',947,'@AMFIBÓL@, $amfiboli$, s.m. Mineral cristalizat sau grup de minerale constituite din silicaţi hidrataţi de magneziu, fier, aluminiu, calciu sau sodiu, foarte răspândite în rocile eruptive şi în şisturile cristaline. - Din fr. @amphibole@.','AMFIBÓL, amfiboli, s.m. Mineral cristalizat sau grup de minerale constituite din silicaţi hidrataţi de magneziu, fier, aluminiu, calciu sau sodiu, foarte răspândite în rocile eruptive şi în şisturile cristaline. – Din fr. amphibole.',0,1050822000,1050822000,0),(2202,2,1,'amfibolie',1373,'@AMFIBOLÍE@ s.f. (Livr.) Ambiguitate (@2@). - Din fr. @amphibolie@.','AMFIBOLÍE s.f. (Livr.) Ambiguitate (2). – Din fr. amphibolie.',0,1050822000,1189656114,0),(2203,2,1,'amfibologic',1451,'@AMFIBOLÓGIC, -Ă@, $amfibologici, -ce$, adj. (Livr.) Echivoc, ambiguu, obscur. - Din fr. @amphibologique@.','AMFIBOLÓGIC, -Ă, amfibologici, -ce, adj. (Livr.) Echivoc, ambiguu, obscur. – Din fr. amphibologique.',0,1050822000,1189656114,0),(2204,2,1,'amfibologie',1580,'@AMFIBOLOGÍE@, $amfibologii$, s.f. Construcţie defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naştere la echivoc; ambiguitate, amfibolie. - Din fr. @amphibologie@, lat. @amphibologia@.','AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s.f. Construcţie defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naştere la echivoc; ambiguitate, amfibolie. – Din fr. amphibologie, lat. amphibologia.',0,1050822000,1050822000,0),(2205,2,1,'amfibrah',1424,'@AMFIBRÁH@, $amfibrahi$, s.m. Unitate ritmică formată, în metrică antică, dintr-o silabă lungă precedată şi urmată de două silabe scurte. ** Unitate ritmică alcătuită, în metrică modernă, dintr-o silabă accentuată precedată şi urmată de două silabe neaccentuate. - Din fr. @amphibraque@, lat. @amphibrachus@.','AMFIBRÁH, amfibrahi, s.m. Unitate ritmică formată, în metrică antică, dintr-o silabă lungă precedată şi urmată de două silabe scurte. ♦ Unitate ritmică alcătuită, în metrică modernă, dintr-o silabă

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu