rss

joi, 9 aprilie 2009

Zaraza - Legenda si Mister

Cristian Vasile - Zarada



Zaraza

text de Nicolae Kiriţescu
muzica: din informaţiile prezente, nu există o indicaţie a autorului ei (dar el este evident Benjamin Tagle Lara).

Când apari, señorita, în parc pe-nserat
Curg în juru-ţi petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci şi luciri de păcat,
Şi ai trupul de şarpe felin.
Gura ta e-un poem de nebune dorinţi,
Sânii tăi un tezaur sublim.
Eşti un demon din vis, care tulburi şi minţi,
Dar ai zâmbetul de heruvim.

Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit?
Câţi au plâns nebuni pentru tine,
Şi câţi au murit?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor şi eu!

Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit?
Câţi au plâns nebuni pentru tine,
Şi câţi au murit?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor şi eu!


Gica Petrescu - Zaraza


Istoria Zarazei

Zaraza este titlul unui cântec interpretat de Cristian Vasile şi a devenit unul din cele mai populare din muzica urbană românească a anilor interbelici (asociată romanţelor). Melodia este un tango, preluată în condiţii neclare (se presupune că este un plagiat) după un tango uruguayan omonim, compus în 1929 de Benjamin Tagle Lara (1892-1932) şi premiat în 1929 (sursele se contrazic în privinţa anului) cu locul doi la Gran Concurso Uruguayo de Tangos del Disco Nacional de la Cine Teatro Cervantes din Montevideo, interpretat de orchestra Francisco Canaro. Sofia Bozan îl cântă un an mai târziu la Paris. A fost înregistrat de José Razzano, cu acompaniament de pian si chitară (aprilie 1929), de Ignacio Corsini cu chitare (mai 1929), de Francisco Canaro cu Charlo (1929) şi de Rodolfo Alberto Biaggi cu vocea lui Jorge Ortiz (martie 1941). În Polonia, Wiera Gran (voce) şi Albert Harris înregistrează şi ei Zaraza, în 1939, sub titlul „Gdy ghitara gra pioseknę” („când chitara cântă un cântec”). Şi în acest caz, ca şi în varianta românească, situaţia dreptului de proprietate intelectuală asupra muzicii este neclară.

Cântecul a căpătat valoare de simbol în zona muzicii uşoare. Textul cântecului sugerează existenţa unei femei cu acest nume, fapt care a generat, în timp, o imagine de femeie cu numele de Zaraza, existentă în imaginarul colectiv românesc.

Scriitorul Mircea Cărtărescu a preluat această imagine şi a creat o legendă imaginară a Zarazei, în povestirea sa omonimă din volumul de proză De ce iubim femeile? (Humanitas, 2004). Povestirea a avut, alături de volum, un mare succes (cea mai vândută carte din România de după 1990). Povestirea este scrisă într-un stil care sugerează veridicitatea istoriei Zarazei într-atât, încât a generat convingerea foarte răspândită astăzi,[necesită citare] că legenda Zarazei scrisă de Mircea Cărtărescu ar fi chiar istoria reală a cântecului, a lui Cristian Vasile şi a presupusei lui iubite, Zaraza. Alţii cred că Zaraza este o legendă populară, fără autor.

Filmul Supravieţuitorul (2008), în scenariul lui Sergiu Nicolaescu şi al Adinei Mutar, preia în plagiat (vezi articol observator cultural de Angelo Mitchievici) legenda compusă de Mircea Cărtărescu, inclusiv numele multora dintre personajele povestirii, modificând doar Zaraza în Zarada.

Mihaela Rădulescu a scris în 2006 un scenariu pentru un film numit Zaraza, care ar fi trebuit sa fie produs de casa de filme Cine TV Film Production (aparţinând lui Sergiu Nicolaescu). Scenariul a fost notat cu 6 de comisia CNC, finanţarea filmului a fost refuzată.

Emisiunea de la Radio Romania Cultural, din 21 iulie 2008 - Bucureştiul anilor '40 şi tulburătoarea poveste de dragoste dintre Cristian Vasile si Zaraza (autoare: Reluş Mureşan; invitată în emisiune: asist. univ. drd. Andreea Răsuceanu) - discută problema legendei create de Mircea Cărtărescu şi clarifică lucrurile din punct de vedere istoric, stabilind ce este real si ce este ficţiune în povestirea lui Cărtărescu. Emisiunea conţine şi povestirea, în lectura autorului. RRC emisiune.

Articolul lui Stelian Tănase din Observator Cultural comentează şi el pe larg povestirea lui Mircea Cărtărescu (Zaraza) şi istoria cântecului. Detaliile istorice par să fie inexacte (Benjamin Lara este dat drept argentinian), comentariul literar este însă util. vezi observator cultural

Numele românesc al tangoului, Zaraza, provine din textul tangoului original şi denumeşte în spaniolă o pânză imprimată colorat. Interpretările legate de sensurile cuvântului în limbile slave sau în limba romani sunt ficţionale. Vezi babylon.com si wikipedia en

Legenda creată de Mircea Cărtărescu, cât şi Zaraza ca prezenţă în imaginarul colectiv românesc pornesc desigur de la textul cântecului, şi este meritul lui Nicolae Kiriţescu de a fi creat câteva versuri suficient de ambigue şi misterioase, pentru a inspira o legendă.


Zaraza - Benjamin Tagle Lara (1929)


Blanca huella que, todos los dias,
clavado en el yugo, me ves picanear;
compañera del largo camino
las horas enteras te veo blanquear.
Mientras que, bajo el peso del trigo,
los ejes cansados los siento quejar,
yo, anudando mi pena a esa queja,
con cantos y silbos te sé acompañar.

¡A la huella, huella, zaraza,
huella, huella, guay!
Volverá la ingrata a su casa
andará por áhi...
Que si yo la viera, zaraza,
la hablaré, velay...
¡A la huella, huella, zaraza,
huella, huella, guay!

Buey zaraza, tus ojos tristones
mirando la huella parecen buscar
el milagro de aquellos pasitos
que al irse la ingrata no supo dejar.
Compañero que, unido conmigo
a un mismo destino, tenemos que andar,
seguiremos rastreando la huella,
la misma gue siempre la vemos blanquear.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu