rss

marți, 13 iulie 2010

Abune Yosef - Varful Saraciei

Expeditie Terra Magazin

ln decursul anilor am ajuns in mai multe tari cu nivel scazut de trai
(Mongolia, India, Maroc). Acum, in Etiopia, in drumul spre varful Abune
Yosef am intalnit destule familii traind la limita subzistentei si am
observat un lucru ciudat: cu cat oamenii sunt mai saraci, cu atat sunt
mai buni, mai primitori, iar zambetul le este nelipsit de pe chip.
Nu tin minte sa fi inceput vreodata atat de „In Forta" traseul montan. De fiecare data am demarat cu o portiune mai usoara, insa acum, direct din strada principala a Lalibelei, am pornit intr-un urcus pieptis al coastei
abrupte ce coboara de pe creasta. Nu am parte nici macar de serpentine ale potecii, care sa-mi mai indulceasca efortul. Doi etiopieni calare pe magarusi se ofera sa-mi dea unul dintre animale pentru caratul rucsacilor. Normal ca ar face-o pe gratis!

Ei doar se minuneaza, vazandu-ma incarcat cu doi rucsaci, plus geanta foto, dar eu sunt cel ce le simt si povara - la cele vreo 20 kg ale echipamentului de fiecare zi s-au mai adaugat si 14 litri de apa, plus mancare pentru o saptamana.

Catunul Suspendat

Pe masura ce castig in altitudine, Lalibela mi se arata tot mai clar. Acum privirea imi cuprinde atat partea veche, cat si cartierele mai noi ale
asezarii, separate de o culme mica. Zaresc si roca unde sunt amplasate faimoasele biserici sapate in piatra. (vezi articolul „Lucrarea ingerilor de abanos"). Ocolind un pinten stancos, poteca ma scoate, in cele din urma, pe un platou...
Este o surpriza totala. Si raman si mai surprins de comunitatea intalnita aici, la peste 3.000 m altitudine. Palcuri de colibe rasar dintre
blocurile de stanca. Pe micile lor parcele, barbati imping la plugul tras de boi, arand, de fapt, abia scurmand, pamantul. Altii au terminat deja
aratul, cu totii flind cu gandul la ploile de peste doua luni, din sezonul ploios. Agricultura lor este una de subzistenta. Palma de pamant a
familiilor abia le furnizeaza cele necesare pentru hrana, pamantul flind slab productiv si acoperit de o patura de pietris, printre care plantele
abia pot creste.
Femeile se spetesc carand, pe panta versantului, bidoane cu apa, de la izvoarele aflate mult mai jos. Copiii mana micile turme de capre sau
oi, ducandu-le spre flravele locuri invelzite.
Trec pe langa o coliba... 0 femeie zdrobeste niste seminte, pe o piatra. Ii fac semn ca as vrea sa mananc ceva. Am provizii in rucsac, dar ma
intereseaza un meniu tradiţional. Urmez femeia in interior, ma asez pe un scaunel...
Dintr-un cos scoate o injera, peste care, cu degetele slinoase, intinde o pasta de ardei iute. 0 mananc cu greutate, ardeiul iute alzandu-mi
puternic gatlejul. Pentru a stinge iuteala, beau trei pahare de tarla (berea saracilor), o bautura foarte slab alcoolica, obtinuta prin fermentarea
unui amestec de apa cu seminte prajite si zdrobite, combinate cu frunze uscate aromatizante. Las cativa birrin schimbul consumatiei si
parasesc coliba femeii, continuandu-mi drumul (birr este moneda etiopiana).

Cititi mai multe in revista Terra Magazin...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu